Publicat pe

Cum să alegi cartea perfectă pentru cineva drag

Image: iStock
Sursă Mica Murphy/Penguin

Nu există cadou care să vorbească mai bine decât o carte. Dar cum știi care e cartea potrivită? Iată câteva tactici pentru a alege un titlu norocos pentru cineva drag.

Nimic nu spune „te iubesc” mai sincer decât o carte. Doar dacă e o carte proastă. Sau și mai rău, dacă persoana căreia i-o oferi deja a citit-o. Ce transmite: „Uite, am fost cam ocupat în ultima vreme și sincer nu am avut timp să mă gândesc la ceva special. Am dat o fugă până la librărie, am ales o carte în fugă de la masa „ce mai citim”, recomandată de librari și am sperat că o să-ți placă.”

Dacă știi cum să alegi cartea potrivită, poate fi cel mai bun cadou pe care l-ai făcut tot anul. Așa arăți că îl cunoști cu adevărat și că-i oferi timp prețios, plin de intrigă. Ce mai transmite – ești un prieten extraordinar, care merită un cadou pe măsură la rândul lui. Iată câteva sugestii despre cum să alegi cartea perfectă pentru cineva.

Aruncă un ochi peste titlurile din biblioteca lor

Prima întrebare: prietenul tău are o bibliotecă organizată atât de bine încât îi observi ușor preferințele? De exemplu, alfabetic sau după autor. O bibliotecă haotică, în care cărțile sunt puse alandala, înghesuite într-un raft al confuziei, nu ajută pe nimeni – nici pe prietenul tău și cu siguranță nici pe tine. Un prieten organizat e un cadou în sine – doar vezi ce carte îi lipsește și ia-i cartea respectivă.

Evident, Kindle-ul e un blocaj în acest context, aici trebuie să fii mai ingenios. De exemplu: roagă-l să-ți împrumute Kindle-ul pentru câteva zile, „pentru că te gândești serios să mai reduci consumul de carbon, iar Kindle-ul pare o idee inteligentă pentru a salva câțiva copaci.”

Găsește un „triumf” mai puțin cunoscut al autorului preferat

Prietenul tău vorbește întruna, de săptămâni întregi, despre cât de faine sunt orizonturile deschise de Margaret Atwood în Testamentele. Evident că a citit și Povestea slujitoarei și a devorat trilogia Maddaddam. Dar ce zici de un „triumf” mai puțin popular al câștigătoarei Man Booker, pentru a-i păstra vie pasiunea pentru Atwood? Spre exemplu, de zici de colecția de nuvele publicată în 1996, Dancing Girls and Other Stories?

Ce se întâmplă în viața lor?

Ea e pe cale să devină mireasă. El tocmai s-a îndrăgostit din nou. Ea se află într-un punct de cotitură și se confruntă cu o criză existențială. Oferă-i o carte care să o ajute în această perioadă dificilă (sugestii: Better Single Than Sorry de Jennifer Schefft,The History of Love de Nicole Krauss, HELP! de Oliver Burkeman). Indiferent ce se întâmplă în viața lor, mereu există o carte potrivită la momentul potrivit.

Prin această abordare, îi dăruiești mai mult decât un cadou. Îi arăți că-i ești alături și vă întăriți relația de prietenie. Ce spune acest cadou: „Hei, viața e un lung drum și anevoios, dar îți sunt alături nu cu o armă, ci cu o carte pregătită să-ți salveze viața.”

Care sunt filmele sau serialele preferate?

Știai că filmul Die Hard are la bază o carte? Se numește Nothing Lasts Forever și este scrisă de un autor pe nume Roderick Thorpe. Filmul respectă întocmai cartea (mai puțin personajul principal, care nu se numește John McLain, ci Joe Leland, și încearcă să-și salveze fiica, nu soția).

Ideea e că toate filmele bune sunt bazate pe cărți. Fă un mic research pe net și vei vedea. E valabil și pentru seriale. Chiar dacă un serial se bazează pe (spune-l șoptit!) un scenariu „original”, poți să pui pariu că există o carte cu o poveste cel puțin asemănătoare.

Așadar, data viitoare când un prieten sau cineva din familie e foarte entuziasmat de un film sau un serial, ia-ți notițe… vor fi utile de Crăciun, de ziua lui sau data viitoare când trebuie să-i ceri iertare.

Le plac lucrurile frumoase?

Poate că prietenul tău nu e un mare cititor, dar știe cu siguranță cum să-și ordoneze biblioteca în așa fel încât să arate bine pe Instagram. Este mai degrabă estet decât intelectual și-i place să se înconjoare de lucruri frumoase. Pentru că o casă frumoasă înseamnă și o minte frumoasă și cine suntem noi să contrazicem asta?

Edițiile vechi, frumos legate, vor avea un loc special pe piața de carte – acele cărți care miros a librării antice și amintiri uitate.

Întreabă-i direct

„Hei, Hannah, apropo”, introduci nonșalant în conversație în timp ce vă plimbați prin parc, „există o carte pe care ți-ar plăcea să o citești, dar nu ai reușit până acum? De exemplu, a mea e Beyond the Pleasure Principle a lui Freud pentru că… vreau mai multă plăcere în viața mea. A ta care e?”

Secretul aici este planificarea. Trebuie să pui întrebarea asta cu mult înaintea zilei în care îi oferi efectiv cadoul, ca să uite că ai întrebat. Astfel, vor fi complet surprinși și impresionați de cât de bine îi cunoști.

Poți chiar să mai reduci din intensitatea confruntării, îți inviți toți prietenii la cină și-i întrebi pe fiecare în parte despre cartea pe care și-ar dori să o citească. Desigur, e o strategie foarte riscantă pentru că e posibil să meargă a doua zi la librărie să o cumpere. Daaar, și dacă e o reușită, vei fi ca un miracol de Crăciun și o sursă de cărți bune.

Articol preluat și adaptat de pe penguin.co.uk.

Publicat pe

Margaret Atwood: „Este cea mai bună dintre vremi, este cea mai năpăstuită dintre vremi. Să profităm din plin de ea.”

Ți se pare familiară o imagine dintr-un film în care un cavaler se îndreaptă în galop spre un castel chiar când podul e pe cale să se ridice și pe care calul său alb reușeste să-l treacă dintr-o săritură? Și eu tot așa îmi aduceam aminte, dar când am căutat-o pe internet n-am găsit decât câteva poze cu mașini care pluteau deasupra fluviilor cu ajutorul podurilor mobile și altele cu inspectorul din Pantera Roz survolând deasupra apelor întunecate, gata să pice.

Oricum, noi suntem acel călăreț. Și cel care ne urmărește este temutul coronavirus. Suntem în aer, sperând să putem ajunge pe celălalt mal, acolo unde viața revine la ceea ce credem că este normalul. Ce-am putea face cât suntem suspendați între „acum” și „atunci”?

Să ne gândim la toate lucrurile care sperăm că vor mai fi încă în castelul ăla când ajungem acolo. Apoi să facem de pe-acum tot ce ne stă în putință ca să ne asigurăm că lucrurile astea vor rămâne acolo.

Cei din sistemul de sănătate consideră că e de la sine înțeles: toți trebuie să-i susțină pentru că, să zicem, vrem cu toții să avem un sistem medical în acel castel al viitorului. Ce sens ar avea viața dacă ai fi sănătos, dar departe de prieteni și familie? Fiecare avem propriile liste. Aici sunt câteva dintre lucrurile de pe lista mea.

Restaurantele și cafenelele preferate. E așa ciudat cum ne gândim că locurile fericite vor fi mereu acolo, că putem să trecem pe acolo de fiecare dată când avem chef. Putem să le ajutăm să sară dincolo plasând comenzi pe care să ni le livreze acasă și să cumpărăm carduri cadou. De obicei găsești online ce oferte sunt și unde.

Librăria de cartier. Unele au opțiunea de a-ți aduce comanda la mașină, unele livrează acasă, unele în cutia poștală. Ajută-le să continue să funcționeze! Rămânând la acest domeniu, editurile și autorii ar mai avea nevoie de ajutor. Mai ales cei ale căror lansări din această primăvară au fost anulate. Se găsesc tot felul de soluții inventive: lansări pe Twitter, podcasturi, evenimente virtuale de tot felul. Oamenilor le place să spună „comunitatea cititorilor” și „comunitatea scriitorilor”, ceea ce nu este tocmai adevărat – sunt multe grupuri și entități, nu toate în relații prea amiabile unele cu celelalte – dar poți să faci să fie puțin mai aproape de adevăr. Când aveam 25 de ani, lucrurile erau atât de la început în lumea editorială din Canada încât era un truism că scriitorii ar trebui să-i ajute atât pe ceilalți scriitori, cât și pe editorii lor. Și am făcut-o, mai toți, chiar dacă unii dintre noi îi urau pe alții. (Și asta face parte tot din „comunitate”. Întrebați pe oricine dintr-un oraș mic. În fața unei situații de urgență, îți susții dușmanii locali, pentru că, oricât de ticăloși sunt, sunt ticăloșii tăi, nu?)

Ziarele și revistele în care ai încredere. Democrația este sub o presiune din ce în ce mai mare, din moment ce nu există ceva mai rău ca o criză care să-i permită unui regim autoritar să arunce la gunoi libertățile civile, libertățile democratice și drepturile omului. Parte a acestui proces de alunecare spre totalitarism este mereu întâlnita predilecție către înlesnirea accesului la informații și dezbateri. Este vital să menținem liniile de comunicare deschise și independente. Fă-ți abonamente. Sprijină site-urile care combat dezinformarea, dar și pe celelalte, cum ar fi PEN America, care luptă pentru o exprimare liberă făcută în mod responsabil. Donează posturilor de radio finanțate din bani publici. Fă-le reclamă gratuită răspândind vorba prin intermediul rețelelor de socializare. Nu lăsa un virus să ne mănânce limba.

Organizațiile de artă, de tot felul. Arta este modul prin care ne exprimăm umanitatea, sub toate formele sale. Prin artă ajungem la profunzimea naturii noastre umane, dar ajungem și pe cele mai înalte culmi, acoperind astfel tot spectru. Teatru, muzică, dans, festivaluri, galerii – toate au fost nevoite să anuleze spectacole, toate au de suferit. Donații, carduri cadou, evenimente online pe bază de bilet. Fără public nu există, până la urmă, nicio artă. Poți fi acel public.

Planeta ta. Una pe care să poți trăi. Pe scurt: distruge oceanul și ia-ți adio de la sursa de oxigen. Mulți au spus că, în timpul acestei pandemii, emisiile și poluarea la nivel global chiar au scăzut. Vom trăi altfel pentru a face ca acest lucru să devină realitate în Castelul Viitorului? Vom găsi moduri mai bune prin care să ne producem energia și mâncarea? Sau vom reveni pur și simplu la cum era înainte? Alege-ți o organizație care luptă pentru mediu sau două sau mai multe și donează. Acum e șansa ta!

În cele din urmă, păstrează-ți încrederea. Poți să sari peste șanțul ăsta! Da, perioada asta este înfricoșătoare și neplăcută. Mor oameni. Oameni își pierd locul de muncă și nu mai au sentimentul că dețin controlul propriei vieți, oricât de fragil ar fi fost acel control. Dar dacă nu ești bolnav – și chiar dacă ai copii mici și simți că creierul ți-a fost luat ostatic – de fapt ești foarte bine, comparativ vorbind.

Te poți bucura de această perioadă, deși într-un ritm ceva mai puțin frenetic decât atunci când lucrurile erau „normale”. Mulți pun sub semnul întrebării acel ritm – Care era graba? – și decid să trăiască diferit.

Este cea mai bună dintre vremi, este cea mai năpăstuită dintre vremi. În mare parte, depinde de tine cum vei trăi această perioadă. Dacă citești asta, înseamnă că trăiești, sau așa presupun. Dacă nu trăiești, mă paște o mare surpriză.

Sursa articol: Time pentru blogul Editurii Art. Cartea Testamentele este disponibilă în abonamentul Pauzei de Citit din luna iulie.

Publicat pe

Toamna literară la Pauza de Citit: 10 noutăți de citit în noiembrie

Dacă în general toamna se numără bobocii, la Pauza de Citit numărăm noutățile editoriale. Indiferent că ești cititor de ficțiune, nonficțiune, Young Adult sau SF, descoperă mai jos o parte dintre titlurile proaspăt scoase din tipar, numai bune de răsfoit în serile tomnatice, sub o pătură călduroasă, cu un ceai aromat alături. Noiembrie e luna noutăților literare.

1. Lungul drum al Aumei (traducere din limba engleză de Bianca Dunav, Editura Youngart), Eucabeth Odhiambo

Auma aleargă de când se știe. În sătucul ei din Kenya, este o atletă de succes, cu vise îndrăznețe. O bursă de atletism i-ar permite să meargă la liceu, și poate chiar să devină medic într-o bună zi. Dar o boală misterioasă, numită SIDA, face prăpăd în sat și, după ce tatăl ei se îmbolnăvește, familia Aumei are nevoie de ajutor. Tot mai multă lume cade pradă bolii, ba chiar mulți mor și nimeni nu pare să știe de ce. Acum, Auma trebuie să ia o hotărâre. Fie renunță la școală și, ca să-și ajute familia, pleacă să muncească, fie îi lasă în urmă pe cei dragi, ca să-și îndeplinească visurile.

Eu voiam să vorbesc. Chiar dacă nimeni nu știa răspunsurile, voiam să pun un milion de întrebări. Și să le rostesc cu voce tare.

2. Eleanor & Park | paperback (traducere din limba engleză de Florentina Hojbotă, Editura Youngart), Rainbow Rowell

Dacă August are alături o familie iubitoare și cel puțin un motiv să zâmbească în fiecare zi, problemele lui Eleanor nu se opresc când ajunge acasă, unde o așteaptă un tată vitreg abuziv și vulgar. Cineva îi lasă mesaje urâte în manuale, iar colegele îi acoperă cu tampoane sanitare dulapul din sala de gimnastică. Este respinsă pentru cum arată și cum se îmbracă, glumele despre greutatea ei fiind o povară greu de îndurat. Părul ei devine doar în câteva secunde motiv de dezbatere și… și nu e drept. Cum să nu te enerveze astfel de reacții? Din fericire, Eleanor găsește un aliat și un prieten în Park, alături de care învață să lupte pentru ce își dorește și să își înfrunte agresorii. Finalul este dulce-amar, dureros de realist. Of, acele trei cuvinte misterioase! Cotinuarea, pe blogul Youngart.

3. Îndrăznește să dezamăgești (traducere din limba engleză de Mădălina Buican, Editura Grafic), Özge Samanci

După ce a emigrat din Turcia în SUA, artista Özge Samancı a început să țină un jurnal online numit Ordinary Things pentru a-și amuza prietenii rămași acasă. Lucrările cuprinse alternau între ilustrație, caricatură, colaj și banda desenată. Tehnicile încercate de-a lungul timpului acolo, precum și în diferite reviste de umor, vor sta la baza romanului grafic de memorii Îndrăznește să dezamăgești. Citește continuarea pe blogul Grafic.

4. Asterix și goții | vol. 3 (traducere din limba franceză de Ioana Pârvulescu, Editura Grafic), René Goscinny, Albert Uderzo

După ce și-a recăpătat cosorul în volumul anterior, Panoramix este pregătit să participe la întrunirea druizilor din Galia pentru a face schimb de experiență. Însă pădurea unde se ține conferința nu este patrulată doar de obișnuiții romani, ci și de o trupă de invadatori goți. După ce aceștia reușesc să captureze druidul, cele trei tabere se aruncă în jocuri de spionaj și contraspionaj pentru a-și îndeplini scopurile. Asterix și Obelix vor să-și salveze compatriotul, goții vor rețeta pentru licoarea magică, iar romanii vor să protejeze granițele însă nu prea pot face diferența între triburile de barbari. Mai multe, pe blogul Grafic.

5. Un străin în Olondria (traducere din limba engleză de Alexandra Fusoi, Editura Paladin), Sofia Samatar

Jevick, fiul negustorului de piper, a crescut cu povești despre Olondria, un tărâm îndepărtat și fascinant, unde cărțile sunt obiecte obișnuite, nefiind atât de rare ca în țara lui. După moartea tatei, noile responsabilități îl vor conduce pe tânăr pe tărâmul acela la care visase cu ochii deschiși întreaga copilărie. Prins în lupta dintre cele mai puternice culte religioase ale imperiului, Jevick va înțelege ce înseamnă arta și viața, căminul și exilul și limitele celei mai seducătoare dintre vrăjitorii: cititul.

O carte este o fortăreață, un loc al plângerii, cheia către deșert, un râu fără poduri, o grădină de lănci.

6. Artemis (traducere din limba engleză de Mihai-Dan Pavelescu, Editura Paladin), Andy Weir

Traiul în Artemis, primul și singurul oraș de pe Lună, implică privațiuni dacă nu te numeri printre turiștii bogați sau miliardarii excentrici, iar visul lui Jazz Bashara e să se îmbogățească. Doar că un simplu job de comisionară n-o să-i îndeplinească acest vis. Și nici micile ei acțiuni de contrabandă. Viața lui Jazz va căpăta o întorsătură teribilă atunci când planul ei de îmbogățire pune în pericol existența orașului și a cetățenilor lui.

Luna este o jigodie bătrână și-afurisită, căreia nu-i pasă de ce ți s-a stricat costumul. Când se-ntâmplă așa, ea te omoară și gata!

7. Cartea albă (traducere din limba coreeană și note de Iolanda Prodan, Editura Art), Han Kang

Pe fundalul unui oraș european cu o istorie recentă zbuciumată, o naratoare nenumită se confruntă cu o tragedie care a urmărit-o peste continente, o poveste adânc ascunsă în carnea familiei sale: povestea surorii ei care a murit în brațele mamei, la câteva ore după naștere. Pornind de la o listă de obiecte albe care conțin în ele atât viața, cât și moartea – scutecul bebelușului, laptele matern, prăjiturile din orez rotunde ca chipul fetiței -, tânăra îi scrie surorii pe care n-a cunoscut-o niciodată, încercând să se împace cu această imensă povară care o apasă.

Citește un Q&A cu autoarea pe blogul Art.

8. Inima cedează ultima (traducere din limba engleză și note de Irina Negrea, Editura Art), Margaret Atwood

După ce economia orașului s-a prăbușit, iar străzile au început să fie pline de bande de vandali, Charmaine și Stan și-au părăsit casa și s-au refugiat în mașină, trăind de pe-o zi pe alta din venitul pe care femeia reușea să-l obțină la barul unde lucra. Frustrarea și mizeria par însă să ia sfârșit când acceptă să intre în Proiectul Positron, o societate-experiment, unde violența și grijile cotidiene au fost eradicate. Singurul preț este renunțarea la libertate, căci, odată ajunși în orașul Consilience, vor fi pentru jumătate din timp prizonieri, iar restul lunilor din an le vor petrece în casa pe care o împart cu Alternanții. Încrezători în fericirea promisă, Charmaine și Stan semnează contractul pe terment nelimitat și se mută în interiorul zidului ce-i separă de lumea în descompunere. Dacă la început totul este conform planului, treptat, lucrurile încep să scape de sub control. Pasiunea pe care fiecare o face pentru Alternanți le pune nu numai căsnicia în pericol, dar și viețile, descoperind pe propria piele că, într-adevăr, inima cedează ultima.

9. Vincent și Theo (traducere din engleză de Gabriel Tudor, Editura Art – colecția Sapiens), Frații van Gogh, Deborah Heiligman

Vincent n-ar fi fost același fără Theo van Gogh. Călătorind prin volutele unei vieți chinuite, pictorul l-a avut mereu alături pe credinciosul său frate. Relația lor a fost zbuciumată, dar profundă, definitorie pentru amândoi. Minuțios documentată, bazată pe corespondența dintre Vincent și Theo, cartea lui Deborah Heiligman spune dramatica poveste a acestor destine și a devotamentului nemărginit care le-a legat.

10. Familia Romanov. Asasinat, revoluție și prăbușirea Rusiei imperiale (traducere din engleză de Gabriel Tudor, Editura Art – colecția Sapiens), Candace Fleming

Era cel mai bogat monarh din lume, avea 130 de milioane de supuși, iar imperiul său acoperea a șasea parte din uscat; însă Nicolae al II-lea al Rusiei n-a luat seama la mizeria extremă în care viețuia poporul său. Aflată mereu lângă țar, taciturna împărăteasă Alexandra trăia doar pentru familie și pentru obsesiile ei religioase, alimentate de viziunile unui mistic corupt, Rasputin. Înăuntrul palatelor, luxul nemăsurat al monarhului care conduce prin voie divină învăluie totul; dincolo de porțile lor, masele trăiesc împresurate de ororile Primului Război Mondial și de sărăcia care hrănește gânduri revoluționare. Curând, cele două lumi se vor ciocni, iar din această confruntare se va naște o nouă societate a terorii: Rusia Sovietică. Candace Fleming redă cu un incontestabil talent narativ destinul lui Nicolae al II-lea, ultimul autocrat rus, de la copilăria lui și a viitoarei sale soții până la abdicare și asasinarea întregii familii.

Publicat pe

De ce Margaret Atwood a spus „nu” continuării romanului Povestea slujitoarei – până acum

Sursă: ctvnews.ca

NOTĂ: Margaret Atwood este unul dintre scriitorii contemporani multipremiați, iar cartea ei, The Testaments, tocmai a câștigat Booker Prize For Fiction. Romanul va fi publicat anul viitor la Editura Art.

Margaret Atwood a scris continuarea pentru Povestea slujitoarei (traducere din limba engleză de Diana Marin-Caea, Editura Paladin, 2017). Propoziția în sine atrage milioane de cititori avizi s-o cumpere cât mai repede.

Noua carte se numește The Testaments și ne readuce, 15 ani mai târziu, la teocrația totalitară a Gileadului, împreună cu Slujitoarele, Servitoarele, Soțiile, Comandanții și Mătușile.

Atwood spune că a simțit nevoia unei continuări. „Oamenii m-au tot rugat să scriu continuarea poveștii și am refuzat pentru că am crezut că vor să duc mai departe povestea lui Offred, ceea ce nu puteam face”, susține scriitoarea. „Dar apoi m-am gândit, dacă altcineva ar spune povestea? Și dacă această poveste s-ar întâmpla 15 sau 16 ani mai târziu? Și am mai simțit că e cazul să o continui pentru că, mult timp am crezut că ne îndepărtăm de Povestea Slujitoarei. Până când am început să ne apropiem din nou, iar prezența ei se simte în tot mai multe părți ale lumii. Așa că am simțit că e timpul să mă reîntorc la întrebarea: cum sfârșesc regimurile ca cel din Gilead? Pentru că așa cum știm din Povestea slujitoarei, acest regim a luat sfârșit.

Idei importante din interviu

Despre cei trei naratori din noul volum

Doi dintre ei sunt tineri și au legătură cu Offred. Unul dintre ei a crescut în interiorul Gileadului, iar celălalt în afară. Cel de-al treilea este un pesonaj pe care îl cunoaștem deja din Povestea slujitoarei, dar îl știm din exterior, adică din perspectiva lui Offred – este vorba despre Mătușa Lydia, conducătoarea contingentului de Mătuși din Gilead.

O altă întrebare care a început să mă intereseze, citind despre istoria regimurilor totalitare, a fost: cum ajung oamenii în poziții înalte într-un astfel de regim? Ce i-a motivat? Cred cu adevărat în politicile totalitare? Sunt oportuniști care speră să se îmbogățească? Sau ajung în această funcție din frică, cum erau cei din regimul lui Stalin – „Dacă nu obțin o funcție mai bună în organizație ca să-mi anihilez rivalii, eu voi fi cel anihilat.” Așadar, care este motivația acestor persoane?

De ce crede că munca ei este ficțiune speculativă și nu science fiction

Există două direcții referitoare la ideea de poveste ce are loc în viitor. Una derivă din Jules Verne care a scris despre lucruri pe care el le credea posibile în viitor, cum ar fi submarinele. Cealaltă are legătură cu H.G.Wells care a scris despre marțienii care invadează Pământul într-o canistră imensă. Și când Jules Verne a citit asta, a spus „dar inventează lucruri!”. El, în schimb, a simțit că scrie despre aspecte care se pot întâmpla cât de curând. Pe când pe H.G. Wells l-a simțit ca fiind un autor care merge în zona fantasticului. Cu toate acestea, H.G. Wells a fost cel care a dat naștere călătoriei interplanetare, navelor spațiale, marțienilor și tuturor acelor caractere pe care le cunoaștem din filmele anilor ’50. Sau, cel puțin, de acolo le știu eu. Și apoi, mai este o direcție care a dus la cărți precum 1984, Minunata lume nouă și Fahrenheit 451. Nimic bazat pe tehnologie sau pe aspecte care se pot întâmpla în viitorul apropiat. La fel se întâmplă și cu Povestea slujitoarei.

Despre cum regimurile asemănătoare cu cel din Gilead ajung să se destrame

Să presupunem că există o generație fondatoare a regimului. Și apoi se nasc alți oameni, care cresc în interiorul lui. Să mai presupunem că cei care dau jos acest regim prin violență ajung să fie responsabili de mersul lucrurilor. Și dețin puterea. Și știți ce se spune despre putere. Normal că ajung să-și stabilească propriile excepții – cum se întâmplă și în Povestea slujitoarei. Regulile sunt pentru restul oamenilor. Și apoi situația devine din ce în ce mai coruptă. Este cazul menșevici versus bolșevici. Sau „reforma bisericii din interior” versus „separarea și nașterea unei noi secte”. De-a lungul timpului, am tot văzut în lume aceste pattern-uri. Așadar, de ce să nu se întâmple și în Gilead?

Despre finalul The Testaments cu un sentiment de speranță

Așa cum știm din prima carte, Gilead ia sfârșit. Unul dintre modelele mele pentru acest sfârșit este chiar cartea 1984, care nu se încheie cu Winston Smith împușcat în cap, ci cu un eseu despre Novlimbă, scris la timpul trecut în engleza standard – ceea ce însemna că lumea din 1984 a luat sfârșit.

George Orwell a făcut asta intenționat. Nu ne spune cum se termină, dar ne dă de înțeles că s-a încheiat… Poate n-o să vă surprindă, dar, când scriam această carte, am fost destul de interesată să aflu mai multe despre agenții dubli și despre cei care lucrează în interiorul regimurilor totalitare, dar sunt împotriva lor.

Un articol de Scott Simon pentru npr.org.

Publicat pe

Cartea sau filmul: Povestea slujitoarei

În general, cartea prezintă mai multe detalii. Citind-o, trecem prin filtrul imaginației acțiunea, personajele, chiar și emoțiile lor. Pe de altă parte, filmul sau serialul ne oferă o imagine „de-a gata”, cu efecte speciale uneori, completate de un soundtrack pe care nu ni-l putem scoate din minte.

În cazul Povestea slujitoarei, noi am început cu lectura și am continuat cu serialul. Ne-au captivat amândouă, poate și pentru că pelicula e deja mult mai avansată decât cartea. Bine că apare în curând volumul 2, The Testaments (în România, va fi publicat la editura Paladin anul viitor), ca să comparăm acțiunea din ambele surse.

În roman, caracterul memorialistic este cel care îi dă viață, veridicitate și oferă o subliniere a problemelor pe care le prezintă. Margaret Atwood este o autoare extraordinară pentru că a reușit nu doar să creeze o lume atât de complexă și un personaj atât de uman, ci și pentru că a reușit să îi insufle viață. Povestea Slujitoarei respiră. Te îndeamnă să îți pui întrebările importante, să studiezi cu atenție factorii care au ușurat munca celor care au creat această lume. Te îndeamnă să te întrebi cine ești tu și cine sunt ceilalți. Te îndeamnă să îți cauți libertatea, oferindu-le și altora libertatea de a fi cine sunt cu adevărat, nu cine crezi tu că sunt. Iar toate aceste gânduri apar indiferent că citim cartea sau urmărim serialul. Concluzie: noi le recomandăm pe amândouă. 😊

Tu ai citit cartea sau te uiți la serial?

Publicat pe

10 cărți ecranizate de citit în vacanță

Sursă pexels.com

August este despre cărțile ecranizate. Acele titluri de care sigur ai auzit de la prieteni sau pe care deja le-ai văzut. Luna aceasta îți recomandăm 10 cărți ecranizate care au făcut și încă fac furori. Pregătește-ți popcornul și descoperă-le mai jos.

  1. Miss Peregrine 1. Căminul copiilor deosebiți | paperback de Ransom Riggs, ecranizată în 2016, este o carte pentru copii serioși și oameni mari copilăroși, scrisă în 2011. Tânărul autor american, Ransom Riggs, și-a început cariera de scriitor chiar prin acest titlu. Lucrul cel mai fascinant al acestei cărțulii este faptul că ideea ei a pornit de la o grămadă de fotografii vechi, alb-negru, adunate de autor de prin târguri de vechituri sau de prin valizele colecționarilor. Mai multe despre carte poți citi pe bookaholic.ro.
  2. Și soarele e o stea de Nicola Yoon. Uneori nu e nevoie să apelezi la unelte fantastice pentru ca realitatea să se pună în calea dragostei tale, asta află Natasha și Daniel. Ea este rațională și înclinată spre științe, el e un poet visător, și până și aspectul lor fizic îți spune că nu ar trebui să aibă prea multe în comun – ea afro, el asiatic –, dar dragostea trece peste toate și cei doi au nevoie doar de câteva ore pentru a se îndrăgosti. În cosmopolitul New York, amândoi învață să privească orașul cunoscut prin ochii celuilalt. Ecranizarea cărții a fost lansată chiar anul acesta. Vezi aici trailerul.
  3. V de la Vendetta de Alan Moore și David Lloyd are un aspect familiar chiar și pentru cei care n-au citit romanul grafic al lui Alan Moore și David Lloyd. Masca lui Guy Fawkes desenată de David Lloyd este unul dintre simbolurile cele mai iconice ale ultimului deceniu și ceva. Ea a fost adoptată ca logo de gruparea de hackeri Anonymous, dar și de mișcarea Occupy din 2011. Desigur, nu e vorba de nici o întâmplare sau coincidență: V de la Vendetta este biblia grafică a anarhismului contemporan. Mult mai hardcore decât filmul lansat în 2005 pe un scenariu scris de realizatorii trilogiei Matrix, frații Wachowski (transformați între timp în surorile Wachowski). Citește continuarea recenziei pe blogul Grafic.
  4. Watchmen de Alan Moore și Dave Gibbons nu seamănă cu nimic altceva. Pentru cei mai mulți dintre cunoscătorii benzilor desenate, e o carte-fetiș. Pentru pasionații de film, e romanul grafic după care s-a făcut filmul cu supereroi întunecați din 2009. Pentru cititorii mai degrabă clasici, care spun că literatura înseamnă text și atât, e o ciudățenie spre care privesc suspicioși. Mai degrabă acestora din urmă și celor care au tot ezitat să citească romane grafice, le-aș sugera să-și înceapă inițierea cu Watchmen. Fiindcă e una dintre cele mai puternice lovituri pe care un autor le-a dat în istoria genului. Recenzia completă, pe blogul Grafic.
  5. Povestea slujitoarei | ediție tie-in de Margaret Atwood. Caracterul memorialistic al romanului este cel care îi dă viață, veridicitate și oferă o subliniere a problemelor pe care le prezintă. Margaret Atwood este o autoare extraordinară pentru că a reușit nu doar să creeze o lume atât de complexă și un personaj atât de uman, ci și pentru că a reușit să îi insufle viață. Povestea Slujitoarei respiră. Te îndeamnă să îți pui întrebările importante, să studiezi cu atenție factorii care au ușurat munca celor care au creat această lume. Te îndeamnă să te întrebi cine ești tu și cine sunt ceilalți. Te îndeamnă să îți cauți libertatea, oferindu-le și altora libertatea de a fi cine sunt cu adevărat, nu cine crezi tu că sunt. Cartea este ecranizată într-un serial din 2017.
  6. Cronicile orașelor flămânde #1. Mașinării infernale de Philip Reeve. În viitorul post-apocaliptic al romanului, orașele s-au transformat în vehicule uriașe, care vânează, de-a lungul unei câmpii nesfârșite, orașe mai slabe pentru a le încorpora resursele. Este, pe scurt, un roman cu pirați în care navele au fost înlocuite de uriașe tancuri urbane. Dar, dincolo de conceptul steampunk și de felul în care acesta modelează lumea imaginată de Philip Reeve, toate elementele literaturii de aventuri (pirați, dueluri, explorări arheologice în căutarea unor Sfinte Graaluri, povești de dragoste, trădări, evadări spectaculoase și bătălii epice) sunt prezente. Citește mai multe pe blogul Paladin. Cartea a fost ecranizată în 2018.
  7. Camera de Emma Donoghue. O mamă îşi riscă sănătatea, atât cea psihică, cât şi cea fizică, pentru a-i asigura fiului său stabilitate în viaţă, un echilibru precar, prin care încearcă să-l protejeze şi să îi ofere iluzia normalităţii, chiar dacă sunt prizonieri în Cameră, de şapte, respectiv cinci ani. Găsești continuarea recenziei pe blogul Art. Romanul a fost ecranizat în 2015, iar în 2016 a fost nominalizat la Premiul Oscar pentru cel mai bun film
  8. Alegerea Sofiei de William Styron. Tema Holocaustului a fost abordată în nenumărate rânduri de scriitori de pretutindeni, dar puțini dintre ei au reușit să o redea cu precizie, iar și mai puțini au avut talentul de a transpune cititorul în universul dramatic al acelor vremuri. William Styron, însă, a dovedit pe deplin această capacitate în romanul „Alegerea Sofiei” (1979): povestea tulburătoare a unei femei puse în fața unei alegeri, pentru mulți dintre noi, imposibile. Citește recenzia completă pe blogdecarti.ro. Cartea a fost ecranizată în 1982, obținând numeroase premii.
  9. Z, orașul pierdut de David Grann. Cartea merge pe urmele unei enigma: dispariția învăluită în mister a marelui exploratory Percy Fawcett în goana sa pentru descoperirea Orașului Pierdut Z. Autorul a devenit fascinat de celebrul colonel după ce a dat întâmplător peste câteva dintre jurnalele acestuia. Nu a fost singurul captivat de această poveste. Sute de oameni s-au simțit atât de inspirați de el încât au plecat în jungle amazoniană pentru a-l căuta. Continuarea recenziei este disponibilă aici. Ecranizarea cărții a apărut în 2016.
  10. Furtuna perfectă de Sebastian Junger. Octombrie 1991. „Furtuna perfectă“ izbucnește în apropierea coastelor atlantice ale Canadei și Statelor Unite. Cu o forță distructivă ce apare o dată într-un secol, ea dezlănțuie valuri monstruoase, de înălțimea unei clădiri de zece etaje. Sunt stihii cum nimeni n-a mai înfruntat. Nimeni în afara micului echipaj al vasului de pescuit Andrea Gail, care se îndreaptă chiar spre centrul furtunii. Romanul a fost ecranizat în anul 2000.