10 semne după care să recunoști instant un cititor

person holding pile of books
Sursă unsplash.com

Cititorii sunt unii dintre cei mai interesanți oameni. Sunt loiali (doar rămân devotați personajelor favorite), sunt răbdători (mai ales cei care preferă cărțile cu muuulte pagini) și sunt foarte empatici. Problema este: cum te împrietenești cu persoanele care citesc la fel de mult ca tine? Mai ales că tind să se ascundă în spatele copertelor. Găsești mai jos câteva indicii.

Nu te teme: poți să identifici șoarecii de bibliotecă fără să purtați conversații profunde. Poate te gândești că e imposibil să găsești un cititor adevărat fără să-ți spună explicit că-i place să citească, dar de fapt există câteva indicii destul de clare. Chiar și tu poți fi un cititor evident fără să-ți dai seama.

Gândește-te la personajul preferat dintr-o carte, căruia îi place să citească. Trebuie să stea într-o librărie și să strige din toți rărunchii „Îmi placeee să citeeesc!” ca să-ți dai seama că iubește cărțile? Normal că nu – îți poți da ușor seama că le plac cărțile (sau audiobooks sau ebooks) la fel de mult ca și ție. Iată câteva dintre cele mai evidente semne pentru a recunoaște un șoarece de bibliotecă și, cel mai important, următorul membru al clubului tău de lectură.

1. Îi întâlnești într-un loc cu multe cărți

Cel mai evident semn care îți arată dacă cineva citește sau nu e să-l întâlnești într-un loc cu multe cărți. Dacă nu-i place cititul, normal că nu va umbla prin librării sau biblioteci. Dar dacă îl găsești printre rafturi, mirosind în profunzime cărțile (știi tu, ACEA senzație), atunci ți-ai găsit șoarecele de bibliotecă.

2. Poartă haine cu citate sau care duc cu gândul la cărți

Persoana pe care tocmai ai întâlnit-o poartă un tricou cu un citat dintr-o carte? Sau cu un personaj literar? Are pe umăr un tote bag pe care scrie „I <3 Mr. Darcy?”. Tocmai ți-ai găsit cititorul.

3. Chiar se îmbracă identic cu un personaj literar

Desigur, sunt unii cititori care se identifică în totalitate cu ceea ce citesc. Dacă realmente vezi pe cineva îmbrăcat ca un personaj din carte sau poartă elemente inspirate de acel personaj fictiv, îți dai seama imediat de unde și-a luat inspirația de fashion: din cărți.

4. Menționează des personaje din cărți

La început, purtați o conversație normală și dintr-o dată îl menționează pe Holden Caulfield. Puncte bonus dacă se referă la personaj ca și cum ar fi o persoană reală.

5. Se entuziasmează imediat dacă primesc o carte cadou

Odată am auzit pe cineva spunând că, pentru el, o carte cadou înseamnă o muncă în plus. Evident, nu citește de obicei și nu s-a bucurat de cadou. Adevărații cititori vor cumpăra mereu cărți-cadou pentru că știu că e cel mai grozav dar.

6. Când cunosc pe cineva care citește, se apropie mai ușor

Dacă ești cititor și auzi pe cineva care spune că-i place să citească la rândul lui, probabil că simți o afinitate pentru persoana respectivă. Așadar, dacă observi că cineva are mulți prieteni cititori, cel mai probabil este și el fan al cărților

7. Dețin un eReader sau alte aplicații pentru citit

Oamenii care urăsc să citească probabil că nu au kindle sau aplicația Nook sau un cont pe Goodreads. Însă șoarecii de bibliotecă nu ratează nicio șansă să folosească tehnologia pentru a citi mai mult.

8. Se prind imediat la referințele literare

Tocmai a râs la o glumă despre 1984? S-a prins când te-ar referit în mod obscur la Northanger Abbey? Această persoană, doamnă sau domn, cel mai probabil citește literatură de calitate.

9. Citează din cărți

Dacă iubești cărțile, probabil că nu te poți abține să nu citezi din ele. Des. Am citate peste tot prin casă – atârnate de perete, notate în agendă și le menționez tot timpul. Poți să-ți dai seama de cât de mult citește cineva după numărul de citate strecurate în conversație

10. Țin în mână o carte

Cea mai ușoară metodă să identifici un cititor? Ține o carte în mână (și o citește).

Articol preluat de pe bustle.com

Captivantă pauza de citit? Dă sfară-n țară:

Micuțul Nicolas – un mare clasic al literaturii pentru copii

Dacă ar fi să alegem un cadou pentru un copil de 10 ani, atunci cartea Micuțul Nicolas ar fi perfectă. Povestea este despre viața de zi cu zi a lui Nicolas, un băiețel curios, puțin obraznic, care merge la o școală elementară. Succesul cărții constă în stilul unic de scriere: a eliminat orice povestitor și l-a lăsat pe micul personaj să-și povestească singur viața: o combinație perfectă între aventurile petrecute la școală și acasă, de la certurile între prieteni, visele lor, până la vacanța de vară și petrecerea de ziua tatălui, toate într-un stil naiv, potrivit vârstei lui.

Umorul este predominant și se regăsește în fiecare replică și în fiecare poveste, amintind cititorilor de copilăria lor, momentul acela minunat în care orice este posibil. Povestea este o dovadă de iubire pentru familie și pentru prieteni.

Mai presus de orice, cartea amintește cititorilor de copilărie, acea perioadă când suntem liberi să facem totul și suficient de curajoși să ne gândim la toate.

Ilustrațiile realizate de Jean-Jacques Sempé reprezintă un alt motiv pentru succesul cărții. Ilustratorul a realizat o serie de portrete ale lui Nicolas și ale prietenilor săi, deși simple, acestea sunt pline de farmec.

Cartea garantează râs cu lacrimi și o introducere în trecutul minunat al copilăriei, cu râsete și voie bună. Recomandăm lectura și adulților care vor să se rupă de cotidian și să se relaxeze.

Sursa articolului: theguardian.com

Captivantă pauza de citit? Dă sfară-n țară:

3 lecturi de septembrie

În septembrie, am selectat titlurile pe considerente cromatice, de toamnă. Astăzi îți prezentăm 3 cărți diferite ca gen, dar similare ca aspect, din colecția de nonficțiune Sapiens, Clasici ilustrați și editura Grafic. Descoperă-le mai jos.

  1. În umbra omului, Jane Goodall, colecția Sapiens (traducere din limba engleză de Veronica Focșeneanu)
În umbra omului

„E o zicală care spune că n-am moștenit planeta asta de la părinții noștri, ci că am împrumutat-o de la copiii noștri. Doar că nu am împrumutat acest viitor, ci l-am furat și încă îl furăm”, spunea recent Jane Goodall, într-o cuvântare la British Academy din Londra. Primatoloaga britanică petrece acum 300 de zile pe an călătorind prin lume pentru a trage semnale de alarmă pe teme precum conservarea și schimbările climatice, la aproape 60 de ani de când a început să studieze cimpanzeii din sălbăticie, fără niciun fel de pregătire academică.

BBC o numește într-un interviu „mama unei revoluții” și o compară cu Copernic, pentru că a descoperit ceva simplu, dar extrem de important: cimpanzeii sunt capabili să-și construiască și să folosească unelte, la fel ca oamenii. Goodall spune că și-a dorit încă de la 10 ani să meargă în Africa, să trăiască cu animalele sălbatice și să scrie cărți despre ele. A reușit asta într-o perioadă în care bărbații dominau puternic știința, iar femeile nu aveau ambiții academice, câștigând încrederea primatelor din rezervația Gombe Stream, Tanzania.

Frankenstein

2. Frankenstein, Mary Shelley, colecția Clasici ilustrați, editura Art (traducere din limba engleză de Adriana Călinescu)

Este monstrul o ființă bună sau rea în esență? Cine poartă responsabilitatea pentru crimele și nedreptățile care afectează existența atâtor oameni nevinovați? Ar fi decurs altfel lucrurile dacă Victor i-ar fi îndeplinit dorința monstrului? Lipsa de iubire, de înțelegere, de acceptare te poate transforma într-un monstru? De fapt, cine este adevăratul personaj malefic – cel care și-a respins creația, fără să se gândească la consecințe, sau cel creat și abandonat într-o lume ostilă, pentru care răzbunarea devine singura legătură cu ființa care-i cunoaște povestea? Sunt oamenii atât de înspăimântați de urâțenie, atât de lipsiți de empatie față de cei diferiți?

Sunt rău pentru că sunt nefericit. Nu mă ocolește oare cu ură întreaga omenire? Chiar tu, creatorul meu, bucuros m-ai face bucățele de-ai putea. Gândește-te atunci și spune-mi: de ce să-mi fie mie milă de om când lui nu-i este deloc? De-ai putea să mă azvârli într-una dintre prăpăstiile astea de gheață, distrugând astfel opera propriilor tale mâini, desigur, nu ai numi aceasta crimă. Să respect omul, când el nu are pentru mine decât dispreț? (pag. 154)

Sosirea

3. Sosirea, Shaun Tan, editura Grafic

În Sosirea Shaun Tan spune povestea unui bărbat care pleacă din țara sa copleșită de o mare neliniște, reprezentată doar sub forma unor tentacule negre care se răspândesc printre clădiri și străzi, pentru a putea găsi o viață mai bună pentru familia sa. Străbătând un vast ocean, bărbatul se găsește strămutat într-o țară stranie, ai cărei locuitori vorbesc o limbă pe care nu o poate cuprinde, cu obiceiuri de neînțeles.

Iar pentru a putea transpune experiența emigrantului său, Shaun Tan a ales să realizeze romanul grafic fără cuvinte. Un pariu riscant, însă tablourile sale încărcate cu elemente de fantastic țin locul oricărei descrieri amănunțite, secvențele migăloase cu multe tranziții de la acțiune la acțiune sau de la moment la moment redau frustrarea personajelor care nu pot comunica și triumful momentului când reușesc să se înțeleagă, iar stilul ales amintește de fotografiile făcute imigranților Europeni pe insula Ellis. Astfel, ceea ce s-a pierdut prin specificitatea cuvântului se întoarce prin imaginea simbolică care evocă adevăruri și experiențe universale.

Captivantă pauza de citit? Dă sfară-n țară:

O poveste pentru toţi profesorii neînţeleși și pentru elevii lor neînţeleși

Unii copii spun că „Domnișoara învățătoare e un monstru!‟. Să fie oare așa? Uneori, relația dintre elev și profesor nu este perfectă din prima, însă ce-ar fi să ascultăm părerile amândurora și să-i transformăm în cei mai buni prieteni?

Peter Brown, cunoscut pentru romanul „Insula roboților‟ publicat la editura Arthur, ne spune de această dată o poveste amuzantă despre felul în care copiii pot percepe imaginea profesorului.

„Copiii care aruncă avioane de hârtie în clasă să-și ia gândul de la pauză‟, tună domnișoara Kirby, cea care îi dă fiori bietului Bobby zi de zi la școală. Și de parcă o săptămână de coșmar nu ar fi fost de ajuns, băiețelul dă nas în nas cu îngrozitoarea învățătoare și sâmbătă dimineața, în parcul în care își petrece timpul liber. Ar fi vrut s-o rupă la fugă, „să sape o groapă și să se ascundă‟, dar până la urmă tot ce face este să ridice mâna și să spună bună ziua. Și odată gheața spartă, mai lipsește doar o pălărie luată de vânt, un loc preferat pe care să-l împărtășești cu cel de lângă tine și, bineînțeles, un avion de hârtie, pentru ca cei doi, un elev înspăimântat și o învățătoare înspăimântătoare să devină prieteni.

Așa cum spune și Peter Brown, „Și eu pot fi un monstru uneori! Nimeni nu-i perfect!‟, însă dacă încerci să-l înțelegi pe cel de lângă tine îți poți schimba perspectiva. Dacă aveți acasă un micuț intimidat de educatoare sau de învățătoare, citiți împreună cartea lui Peter Brown, „Domnișoara învățătoare e un monstru‟, și, cine știe, poate în cele din urmă cei doi vor deveni prieteni.

Captivantă pauza de citit? Dă sfară-n țară:

„Pământul iubit de zei” – un fantasy tomnatic

Romanul fantasy Pământul iubit de zei face parte din lista titlurilor disponibile în luna septembrie în abonamentul Pauza de Citit. Te invităm să citești mai jos o recenzie scrisă de Liviu Szoke, moderatorul clubului de lectură Paladin. Dacă vrei să vezi lista completă a cărților tomnatice, intră aici.

Se spune că pe pământul iubit de zei, împăratul Chinei domnește cu binecuvântarea cerurilor și că nimeni nu-l poate doborî de pe tron atât timp cât este protejat de forțe mai presus de înțelegerea oamenilor. Însă 250 de Cai Celești pot înclina balanța puterii dacă în preajma împăratului stau regi barbari cu dorințe de preamărire, miniștri uneltitori și doamne ce plănuiesc din umbră, în timp ce pe la granițele mărețului Imperiu Kitai dau târcoale hoarde de barbari însetați de sânge, nemulțumiți de statutul lor de plătitori de tribut.

Guy Gavriel Kay nu scrie povești simple. N-a scris niciodată și nici nu cred că se va apuca la bătrânețe să scrie astfel de povești. El scrie povești puține, o dată la câțiva ani, însă când o face, ele sunt rodul a ani întregi de cercetare, documentare minuțioasă și scriere laborioasă. Dovadă stau cele câteva cărți, puține la număr, ce reprezintă adevărate fenomene editoriale și vedete incontestabile ale anului respectiv. Nu știu sigur cât de bine sunt primite de publicul larg, cred că mai degrabă se adresează unui public mai pretențios, mai select, mai atent la detalii, dornic să se adâncească zile întregi, cale de câteva sute de bune de pagini, într-o poveste de calitate.

O poveste de calitate este și Pământul iubit de zei (Under heaven), un roman amplu și ambițios, a cărui acțiune se petrece în China secolului al VIII-lea, în timpul Dinastiei Tang. Personajul principal poate fi considerat tânărul Shen Tai, fiul celebrului și viteazului general Shen Gao, mort în plină glorie. Există un obicei conform căruia fiii celui decedat trebuie să petreacă o lungă perioadă de doliu ca urmare a decesului tatălui, timp în care trebuie să cinstească, prin penitență, memoria părintelui dispărut. Iar Tai a ales să îngroape morții rămași pe câmpul de luptă la granița Imperiului Kitai cu un alt stat, în timp ce fratele său mai mare, Shen Liu, a rămas la curtea împăratului, pe post de sfetnic al noului prim-ministru.

Răsplata lui Tai e însă una pe măsură: primește cadou 250 de Cai Celești, mult superiori cailor kitailor, capabili să răstoarne balanța oricărei înfruntări ce ar implica și aruncarea cavaleriei în luptă. Însă acest cadou vine și cu un preț. Enorm. Oricine e în stare să omoare un om pentru un singur Cal Celest, darămite pentru 250. Iar când comploturile încep să se adune în număr alarmant de mare, povestea se complică și se ramifică, personajele încep să-și dezvăluie adevăratele fețe și intenții, iar însăși soarta Imperiului Kitai pare să atârne de intențiile celui care s-a trezit pe cap cu un asemenea dar.

Povestea începe greu, dar o dată ce te lași acaparat de această splendidă lume creionată de Guy Gavriel Kay, practic nu mai ai scăpare. E drept că nu m-aș fi supărat, la un moment dat, dacă ar fi fost mai scurtă, însă, la fel cum e cazul cu această scurtă cronică, mă îndoiesc că autorul ar fi reușit să aștearnă tot ce și-a propus de la bun început pe hârtie într-un număr mai restrâns de pagini. Sunt prea multe ițe, prea multe fire, prea multe personaje, fiecare cu rolul său bine definit, bine stabilit, ca să iasă o poveste de calitate într-un număr mic de pagini. Și ar fi fost tare păcat după documentări atât de minuțioase.

Bazat pe fapte reale, așa ar fi trebuit să sune un subtitlu al cărții. Autorul a citit zeci de poeme și de legende, a împletit realul cu imaginarul, a strecurat pe ici, pe colo niște legende, izbutind să imprime și un discret parfum fantasy unei povești ce ar putea fi, simplu, considerată ficțiune istorică, a aruncat în luptă figuri legendare (personajele sunt unul dintre punctele forte ale acestei povești ample și ambițioase, atât cele masculine, cât și cele feminine) din istoria zbuciumată a Chinei, iar ce-a ieșit… poate fi considerat un roman de referință al ultimului deceniu în materie de romane fantasy. Sincer, sunt tare curios (bine, curiozitatea mi-a fost trezită de ani de zile de niște prieteni binevoitori și mai nerăbdători din fire) ce lumi a mai recreat Kay în celelalte scrieri ale sale. Deocamdată, acest prim roman citit de mine este mai mult decât promițător.

Un articol de Liviu Szoke, moderatorul clubului de carte Paladin, preluat de pe blogul Paladin

Captivantă pauza de citit? Dă sfară-n țară:

„Crizantema” – o poveste despre încredere în sine, încurajare și multă dragoste

Crizantema este unicul pui al familiei de șoricei și pornește în prima ei zi de școală cu mare bucurie: „și-a pus cea mai veselă rochiţă și a fost tare zâmbitoare‟, pregătindu-se ca pentru o mare sărbătoare. Dar copiii uneori pot fi ciudoși și răutăcioși și nemulțumiți și plini de prejudecăți, așa că nu contenesc cu glumele pe seama numelui Crizantemei. „— Dacă aș avea un nume ca al tău, l-aș schimba‟, îi spun colegele de clasă,  iar sărmana Cizantemă se pleoștește la gândul că numele ei e atât de lung încât abia își face loc pe ecuson. În zadar părinții îi spun că numele ei e perfect, mica șoricuță e atât de chinuită, încât seară de seară e măcinată de coșmaruri. Nici profesorii nu știu cum să o liniștească sau nu au timp pentru asta. Până într-o zi, când în clasă apare o profesoară pe care o admiră și o îndrăgesc cu toții. Le vorbește prietenos, deschis și firesc. Și are un nume de floare…

Scrisă și ilustrată de Kevin Henkes, cunoscut cititorilor români pentru romanul „Anul lui Billy Miler‟, apărut la Editura Arthur în 2017, „Crizantema‟ a fost publicată pentru prima oară în anul 1991 și face parte dintre-o serie de cărți dedicate șoriceilor, pentru care autorul pare să aibă o mare pasiune. Kevin Henkes s-a născut în 1960 în oraşul Racine din Wisconsin, Statele Unite ale Americii. În copilărie îi plăcea să viziteze muzeul de artă din localitate şi a fost influenţat de picturile pe care le-a văzut acolo. A studiat la University of Wisconsin Madison, unde a aflat mai multe despre istoria cărţilor pentru copii şi a început să fie tot mai interesat de acest domeniu.

„Crizantema‟ este o carte sensibilă și sinceră despre greutățile pe care copiii le pot întâmpina la școală, despre cum pot deveni subiect de glumă, dar și despre cum pot depăși problemele, despre încrederea în ei înșiși și felul în care părinții trebuie să le fie mereu alături cu încurajări și multă, multă dragoste. Poate chiar și cu un Nu te supăra, frate! din când în când, înainte de culcare.

Captivantă pauza de citit? Dă sfară-n țară:

Septembrie: 10 coperte tomnatice

orange and yellow dried leaves on tree
Foto unsplash.com

Știm că și tu te oprești măcar o dată, în fiecare an, să admiri un peisaj tomnatic. Și poate devii și puțin nostalgic după vara abia încheiată. Ca atunci când tocmai ai terminat o etapă importantă, cu bune și cu mai puțin bune, iar acum urmează un nou început. Așa e septembrie, un pic melancolic și poate prea mult dintr-o dată, dar e benefic și necesar, ca orice carte nouă.

La început de toamnă, îți propunem 10 titluri alese pe considerente cromatice, ca să-ți marcheze septembrie cu folos. Așadar, fă cunoștință cu auriu, galben, portocaliu și maro – patru culori tomnatice.

1. Poveștile deosebiților, Ransom Riggs (traducere din limba engleză de Gabriella Eftimie)

Poveștile deosebiților

Canibali bine-crescuți care se înfruptă din membre regenerabile, porumbei piromani, maeștri în arta sabotajului, o lăcustă mare cât un buldog, o fată care încearcă să se împrietenească cu fantome și o alta care îmblânzește coșmarurile, acestea sunt doar câteva dintre personajele pe care le veți întâlni în minunata antologie de față.

Într-o ediție îngrijită și adnotată de protejatul domnișoarei Peregrine, invizibilul Millard Nullings, Poveștile Deosebiților adună cele mai îndrăgite texte din literatura acestora. Transmise din generație în generație, povestirile de față sunt în parte lecție de istorie – veți afla, de pildă, peripețiile primei ymbryne -, în parte mostre ale bogatului folclor al acestei lumi fantastice. O lectură obligatorie nu doar pentru fanii universului lui Miss Peregrine, cât și pentru orice iubitor de povești nemaipomenite.

2. Crângul de Alun, Melissa Albert (traducere din limba engleză și note de Laura Ciobanu)

Crângul de Alun

Alice și mama sa, Ella, și-au petrecut ultimii 17 ani pe drumuri, fugind mereu de ghinioanele care se încăpățânează să le urmărească oriunde. Atunci când primesc o scrisoare din care află că bunica lui Alice, Althea Proserpine – o scriitoare faimoasă, dar foarte retrasă -, a murit, cele două se liniștesc, crezând, pentru o clipă, că s-a terminat cu nenorocul. Însă, atunci când mama ei e răpită de Hinterland, lumea supranaturală din poveștile bunicii își face loc în realitate. Ca să-și salveze mama, Alice decide, în ciuda interdicției, că trebuie să ajungă la Crângul de Alun. Însă cum îl poate găsi, din moment ce locul nu e trecut pe nicio hartă?

3. Sosirea, Shaun Tan

Sosirea

Ce-i face pe atât de mulți oameni să lase totul și să plece într-o țară misterioasă, unde nu au pe nimeni, unde tot ce știau are alt nume și viitorul este necunoscut?

 Acest roman grafic, în care doar imaginile vorbesc, e povestea tăcută a fiecărui imigrant, a fiecărui refugiat, a fiecărui om care s-a strămutat – și un tribut adus tuturor celor care au mers pe acest drum.

4. Carton, Doug TenNapel (traducere din limba engleză de Ioana Bâldea Constantinescu)

Carton

E ziua lui Cam, iar tatăl lui are în buzunar doar 75 de cenți. Singurul lucru pe care-l poate cumpăra de la bătrânul negustor de jucării e o cutie goală de carton. „Cel mai jalnic cadou din istoria zilelor de naștere“, își spune cu tristețe tatăl lui Cam. Tatăl și fiul construiesc un om din carton și descoperă cu uimire că acesta prinde viață. Prinși în jocul lor, cei doi uită de regulile impuse de negustor, cartonul ajunge pe mâna lui Marcus, iar creaturile monstruoase născute din imaginația lui diabolică amenință să-i distrugă pe toți.

5. Un tramvai numit Dorință. Trandafirul tatuat. Noaptea iguanei, Tennessee Williams (traducere din limba engleză și note de Antoaneta Ralian)

Un tramvai numit Dorință. Trandafirul tatuat. Noaptea iguanei

Cu un stil unic în care lirismul, violenţa şi simţul subtil al umorului se completează perfect, Tennessee Williams a revoluţionat teatrul modern, spulberând convenţiile şi devenind unul dintre cei mai influenţi dramaturgi americani. Temele lui preferate – alienarea, singurătatea, iubirea, sexualitatea – se regăsesc în fiecare dintre cele trei piese reunite în acest volum, într-o mărturie sinceră şi convingătoare asupra rezistenţei umane în faţa suferinţei. Personajele ies din zona de confort artificial în care se refugiaseră şi se văd nevoite să-şi înfrunte temerile şi slăbiciunile, pornind pe o cale ce poate duce oriunde, de la nebunie la dragoste.

6. Frankenstein, Mary Shelley (traducere din limba engleză de Adriana Călinescu)

Frankenstein

O splendidă ediție de lux sărbătorind 200 de ani de la apariția acestui clasic absolut al genului horror, reimaginat pentru secolul XXI într-o interpretare vizuală unică și proaspătă. 

Vă invităm într-o călătorie întunecată care va fi o încântare atât pentru iubitorii de literatură, cât și pentru cei mai pretențioși iubitori de artă.

7. Navigând singur în jurul lumii, Joshua Slocum (traducere din engleză și note de Alfred Neagu)

Navigând singur în jurul lumii

A trecut prin cumplitele furtuni ale Capului Horn, i-a înfruntat pe pirații mauri și pe cei fuegieni, a vizitat insula lui Robinson Crusoe și pe cea care i-a fost ultim adăpost lui Napoleon Bonaparte. În multele sale călătorii pe oceanele lumii, Joshua Slocum s-a întâmplat să și naufragieze, dar nu s-a dat bătut: și-a construit un alt vas și a pornit mai departe. A fost primul om care a făcut de unul singur înconjurul Pământului, la bordul slupului Spray, la sfârșitul secolului al XIX-lea. E drept, recordul nu a rezistat timpului, însă cărțile sale da. Navigând singur în jurul lumii și Călătoria ambarcațiunii Liberdade sunt titluri clasice ale literaturii de călătorie, printre cele mai frumoase, palpitante şi autentice istorisiri scrise vreodată. În acest volum le aveţi pe amândouă.

8. În umbra omului, Jane Goodall (traducere din limba engleză de Veronica Focșeneanu)

În umbra omului

Cimpanzeii studiați de Jane Goodall au devenit faimoși în întrega lume, iar În umbra omului este un volum clasic în domeniul etologiei. Cercetătoarea a câștigat încrederea primatelor din rezervația Gombe Stream, le-a dat nume și le-a urmărit ani la rând. Cartea aceasta vorbește despre relații sociale complexe, lupte între clanuri și abilități uimitoare, între care utilizarea uneltelor. Cimpanzeii devin adevărate personaje, iar destinul fiecăruia dintre ei este urmărit cu acribia cercetătorului pasionat și talentul naratorului autentic. 

9. Circe, Madeline Miller (traducere din limba engleză de Ioana Filat)

Circe

Lumea este condusă de zei și titani. O lume plină de rivalități și intrigi în care Circe nu-și poate găsi locul. Mai întâi, îndură umilința și disprețul propriei familii, fiindcă ea, fiica lui Helios, zeul Soarelui și cel mai puternic dintre titani, nu-i nici la fel de puternică precum tatăl său și nici fermecătoare ca mama ei nimfă. Dar Circe se dovedește a fi un copil neobișnuit, care deține puterea vrăjitoriei, ceea ce constituie de acum o amenințare pentru zei…

Pe vremuri credeam că zeii sunt opusul morții, însă acum îmi dau seama că sunt mai morți decât orice altceva, căci sunt neschimbători și totul li se scurge până la urmă printre degete.

10. Pământul iubit de zei, Guy Gavriel Kay (traducere din limba engleză de Laura Ciobanu)

Pământul iubit de zei

Două sute cincizeci de Cai Celești sunt o mare onoare, însă și o povară, mai ales când soarta întregului Imperiu Kitai depinde de ei. Cinstirea memoriei tatălui și a celor căzuți în luptă îi aduce lui Tai o răsplată umbrită de îndoială. Este un dar periculos care va schimba ritmul dansului puterii pe pământul iubit de zei.

Lumea putea să-ți ofere otravă într-o cupă cu nestemate sau să-ți facă daruri surprinzătoare. Uneori nu știai care dintre cele două era.

Captivantă pauza de citit? Dă sfară-n țară:

Ce citești când iei o pauză de la școală?

În fiecare an, luna septembrie pare că anulează orice eveniment și toată atenția se îndreaptă spre începutul anului școlar. Nu știm cum va fi de data aceasta, dar am început să simțim agitația încă de pe acum. Pentru cei mici și pentru cei care abia se obișnuiesc cu școala, iată 4 recomandări de la Vlad și Cartea cu Genius și Editura Arthur pentru momentele libere și pentru pauzele dintre ore.

Crizantema de Kevin Henkes (publicată la Vlad și Cartea cu Genius în 2017, în traducerea Elenei Morariu) este o șoricică tare mândră de numele ei, doar că în prima zi de școală află că numele ei nu este chiar atât de frumos pe cât își imagina ea. Colegii spun că e prea caraghios și mult prea lung pentru a intra pe ecuson. O profesoară nouă va preda ora de muzică în clasa Crizantemei, iar numele acesteia îi va reda încrederea.

Bobby, personajul principal al cărții Domnișoara învățătoare e un monstu, scrisă de Peter Brown, (publicată la editura Vlad și Cartea cu Genius în 2017, în traducerea Laurei Albulescu) are o mare problemă la școală. Domnișoara Kirby tună și fulgeră, iar copiii stau smirnă în bănci și tremură ca varga. „Copiii care aruncă avioane de hârtie în clasă să-și ia gândul de la pauză“, strigă ea, și ce poate fi mai îngrozitor? În timpul liber, Bobby se duce în parc, să mai uite de probleme. Dar, într-o sâmbătă dimineața, s-a întâmplat ce putea fi mai rău. Cine credeți că stătea pe o bancă, sub o pălărie cât casa? Ați ghicit, era chiar domnișoara Kirby.

Cine zice că micuților nu le place școala? Nicolas și prietenii lui nu se distrează nicăieri mai bine ca acolo. Deși uneori se răfuiește cu prietenii lui, până la urmă, orice s-ar spune, gândesc la fel, așadar se înțeleg. Ce îl uimește însă pe micuțul Nicolas e cum de cei mari nu reușesc să înțeleagă niciodată nimic. Micuțul Nicolas de René Goscinny a apărut la editura Arthur în 2014, în traducerea Ralucăi Dincă.

Când tatăl e un infractor, iar mama, o femeie cicălitoare şi nu tocmai inteligentă, viața nu este cea mai frumoasă. Cei doi cred că Matilda e o adevărată pacoste care pierde prea mult timp cu cititul în loc să se uite la televizor, ca oamenii normali… Nici îngrozitoarea domnişoară Trunchbull, directoarea şcolii, nu are o părere mai bună despre micuţa pasionată de lectură. Matilda de Roald Dahl a fost publicată la editura Arthur în 2018, în traducerea Christinei Anghelina.

Captivantă pauza de citit? Dă sfară-n țară:

Cum să alegi cartea perfectă pentru cineva drag

Image: iStock
Sursă Mica Murphy/Penguin

Nu există cadou care să vorbească mai bine decât o carte. Dar cum știi care e cartea potrivită? Iată câteva tactici pentru a alege un titlu norocos pentru cineva drag.

Nimic nu spune „te iubesc” mai sincer decât o carte. Doar dacă e o carte proastă. Sau și mai rău, dacă persoana căreia i-o oferi deja a citit-o. Ce transmite: „Uite, am fost cam ocupat în ultima vreme și sincer nu am avut timp să mă gândesc la ceva special. Am dat o fugă până la librărie, am ales o carte în fugă de la masa „ce mai citim”, recomandată de librari și am sperat că o să-ți placă.”

Dacă știi cum să alegi cartea potrivită, poate fi cel mai bun cadou pe care l-ai făcut tot anul. Așa arăți că îl cunoști cu adevărat și că-i oferi timp prețios, plin de intrigă. Ce mai transmite – ești un prieten extraordinar, care merită un cadou pe măsură la rândul lui. Iată câteva sugestii despre cum să alegi cartea perfectă pentru cineva.

Aruncă un ochi peste titlurile din biblioteca lor

Prima întrebare: prietenul tău are o bibliotecă organizată atât de bine încât îi observi ușor preferințele? De exemplu, alfabetic sau după autor. O bibliotecă haotică, în care cărțile sunt puse alandala, înghesuite într-un raft al confuziei, nu ajută pe nimeni – nici pe prietenul tău și cu siguranță nici pe tine. Un prieten organizat e un cadou în sine – doar vezi ce carte îi lipsește și ia-i cartea respectivă.

Evident, Kindle-ul e un blocaj în acest context, aici trebuie să fii mai ingenios. De exemplu: roagă-l să-ți împrumute Kindle-ul pentru câteva zile, „pentru că te gândești serios să mai reduci consumul de carbon, iar Kindle-ul pare o idee inteligentă pentru a salva câțiva copaci.”

Găsește un „triumf” mai puțin cunoscut al autorului preferat

Prietenul tău vorbește întruna, de săptămâni întregi, despre cât de faine sunt orizonturile deschise de Margaret Atwood în Testamentele. Evident că a citit și Povestea slujitoarei și a devorat trilogia Maddaddam. Dar ce zici de un „triumf” mai puțin popular al câștigătoarei Man Booker, pentru a-i păstra vie pasiunea pentru Atwood? Spre exemplu, de zici de colecția de nuvele publicată în 1996, Dancing Girls and Other Stories?

Ce se întâmplă în viața lor?

Ea e pe cale să devină mireasă. El tocmai s-a îndrăgostit din nou. Ea se află într-un punct de cotitură și se confruntă cu o criză existențială. Oferă-i o carte care să o ajute în această perioadă dificilă (sugestii: Better Single Than Sorry de Jennifer Schefft,The History of Love de Nicole KraussHELP! de Oliver Burkeman). Indiferent ce se întâmplă în viața lor, mereu există o carte potrivită la momentul potrivit.

Prin această abordare, îi dăruiești mai mult decât un cadou. Îi arăți că-i ești alături și vă întăriți relația de prietenie. Ce spune acest cadou: „Hei, viața e un lung drum și anevoios, dar îți sunt alături nu cu o armă, ci cu o carte pregătită să-ți salveze viața.”

Care sunt filmele sau serialele preferate?

Știai că filmul Die Hard are la bază o carte? Se numește Nothing Lasts Forever și este scrisă de un autor pe nume Roderick Thorpe. Filmul respectă întocmai cartea (mai puțin personajul principal, care nu se numește John McLain, ci Joe Leland, și încearcă să-și salveze fiica, nu soția).

Ideea e că toate filmele bune sunt bazate pe cărți. Fă un mic research pe net și vei vedea. E valabil și pentru seriale. Chiar dacă un serial se bazează pe (spune-l șoptit!) un scenariu „original”, poți să pui pariu că există o carte cu o poveste cel puțin asemănătoare.

Așadar, data viitoare când un prieten sau cineva din familie e foarte entuziasmat de un film sau un serial, ia-ți notițe… vor fi utile de Crăciun, de ziua lui sau data viitoare când trebuie să-i ceri iertare.

Le plac lucrurile frumoase?

Poate că prietenul tău nu e un mare cititor, dar știe cu siguranță cum să-și ordoneze biblioteca în așa fel încât să arate bine pe Instagram. Este mai degrabă estet decât intelectual și-i place să se înconjoare de lucruri frumoase. Pentru că o casă frumoasă înseamnă și o minte frumoasă și cine suntem noi să contrazicem asta?

Edițiile vechi, frumos legate, vor avea un loc special pe piața de carte – acele cărți care miros a librării antice și amintiri uitate.

Întreabă-i direct

„Hei, Hannah, apropo”, introduci nonșalant în conversație în timp ce vă plimbați prin parc, „există o carte pe care ți-ar plăcea să o citești, dar nu ai reușit până acum? De exemplu, a mea e Beyond the Pleasure Principle a lui Freud pentru că… vreau mai multă plăcere în viața mea. A ta care e?”

Secretul aici este planificarea. Trebuie să pui întrebarea asta cu mult înaintea zilei în care îi oferi efectiv cadoul, ca să uite că ai întrebat. Astfel, vor fi complet surprinși și impresionați de cât de bine îi cunoști.

Poți chiar să mai reduci din intensitatea confruntării, îți inviți toți prietenii la cină și-i întrebi pe fiecare în parte despre cartea pe care și-ar dori să o citească. Desigur, e o strategie foarte riscantă pentru că e posibil să meargă a doua zi la librărie să o cumpere. Daaar, și dacă e o reușită, vei fi ca un miracol de Crăciun și o sursă de cărți bune.

Articol preluat și adaptat de pe penguin.co.uk.

Captivantă pauza de citit? Dă sfară-n țară:

Recomandarea redacției: „Șirul pierdut al timpului” de Paige Britt

Uneori este destul de dificil să alegi o carte pentru un copil. Poate nu-i cunoști preferințele, dar îți dorești totuși să-l impresionezi cu alegerea ta. Ca să-ți fie mai ușor și să nu fie o misiune imposibilă, ți-am pregătit 5 titluri noi care ne-au rămas la suflet, despre care poți citi aici. Ce le leagă pe toate este că sunt cărți la care îți tot vine să te întorci și să le recitești, iar alegerea noastră din această săptămână este Șirul pierdut al timpului, de Paige Britt.

În curând, Penelope n-o să mai aibă timp. Visează să ajungă scriitoare, dar cum să-și poată urma pasiunea dacă are un program făcut pentru fiecare minut din viață? Și cum o să dovedească ea vreodată că scrisul merită osteneala dacă mama ei îi zice necontenit „să se apuce de treabă“ și „să fie mai productivă“? Într-o bună zi, Penelope descoperă o gaură în orarul ei – o zi întreagă fără niciun program – și cade în chip misterios prin ea.

Urmează o călătorie uimitoare prin Tărâmul Posibilității, zboară curajos pe aripile Fanteziei și se salvează din strânsoarea timpului. Înțesată cu vorbe de duh și jocuri meșteșugite de cuvinte, Șirul pierdut al timpului e o aventură cu miză mare care te poartă într-un loc unde nimic nu este imposibil și nu contează fiecare minut, ci oamenii contează.

Autoarea Paige Britt a crescut într-un orășel, cu nasul în cărți și capul în nori. La facultate a studiat jurnalismul, iar la masterat, teologia. Nu s-a considerat niciodată prea mare pentru a citi cărți de copii, fiindcă în ele găsești cele mai importante lecții de viață. Când nu scrie, lui Paige Britt îi place foarte mult să zăbovească. Șirul pierdut al timpului este primul ei roman, urmat de Why Am I Me? (De ce eu sunt eu?), o carte ilustrată pentru copii inclusă de Publishers Weekly pe lista celor mai bune cărți din 2017. În prezent locuiește în Georgetown, Texas, cu soțul ei.

Lee White este artist și profesor. Iubește să picteze cu acuarele, să facă printuri și să se cațăre în copaci. Își petrece zilele jucându-se în culori în atelierul lui din curtea casei, unde ceasurile de orice fel sunt interzise. A ilustrat peste cincisprezece cărți și și-a expus lucrările în galerii de peste tot din America, din Los Angeles până în New York. În prezent locuiește în Portland, împreună cu soția și cu fiul lor.

Captivantă pauza de citit? Dă sfară-n țară: