Patru cărți pentru copii de luat în bagaj vara aceasta

Sursa foto: iscreamsundae.com

Pentru adulți, cărțile citite în călătorie sunt ceva obișnuit, o formă de relaxare și șansa de a vizita și mai multe destinații cu fiecare pagină citită. Însă cei mici nu asociază vacanțele cu cărți, mai ales atunci când se anunță o drumeție pe cinste sau un sejur la mare. Dar dacă e vorba despre cărți care te poartă în propria lor călătorie? Iată mai jos patru titluri de la Editura Arthur și Vlad și Cartea cu Genius pe care să le iei în bagajul de călătorie.

Călătorie, de Aaron Becker (publicată la editura Vlad și Cartea cu Genius în 2017) este o carte uimitoare despre puterea imaginației. Tata lucrează la calculator, mama gătește, sora mai mare citește. După o vreme, chiar și pisica s-a furișat tiptil din camera în care pare să nu se întâmple nimic. Fetița e singură și nimeni nu are timp pentru ea. Apoi găsește creionul roșu. Desenează o ușă pe perete, face un pas și încă un pas și pătrunde într-o lume în care nu mai e nici urmă de plictiseală. Ba chiar, de multe ori, pericolul e atât de aproape, că nici creionul roșu nu mai face față.

O, ce frumos e în Panama!,  de Janosch (publicată la editura Vlad și Cartea cu Genius în 2018, în traducerea Andreei Stănescu) – povestea despre cum au călătorit micul Tigru și micul Urs în Panama. Micul Urs și micul Tigru trăiesc liniștiți în căsuța lor de pe malul râului. Într-o zi, o lădiță pe care scrie PANAMA vine plutind pe râu. Lădița miroase minunat, a banane, iar cei doi prieteni încep să viseze la locuri îndepărtate. Ajung ei oare în Panama? Într-un fel nu, într-un fel da. Dar poate că într-o călătorie nu destinația contează cel mai mult, ci chiar drumul, felul în care știi să privești, cei pe care îi întâlnești… Aventură, umor și poezie într-o poveste pe care o veți citi pe nerăsuflate.

Povestea doctorului Dolittle, de Hugh Lofting (publicată la editura Arthur în 2020, în traducerea Ecaterinei Godeanu). Dolittle este doctorul la care toți bolnavii din Balta Mocirloasă vin cu încredere. Asta până când fel de fel de animale i se aciuează în gospodărie: o familie de iepuri în cămară, niște șoricei albi în pian, un arici în pivniță… și un crocodil în grădină. Unde să mai încapi de ele? Tocmai când doctorul Dolittle începe să sufere că nu mai are pacienți, primește un mesaj prin care este chemat de urgență în Africa, să vindece maimuțele care suferă de o boală îngrozitoare. Astfel doctorul împreună cu animalele lui se îmbarcă pe o corabie și pornesc într-o călătorie peste mări și țări. Nici nu știți câte au de pierdut copiii care nu ajung să-l cunoască pe acest doctor-naturalist atât de bun și de pasionat și pe animalele cu care este el prieten. (Jane Goodall)

Miraculoasa călătorie a lui Edward Tulane, Kate DiCamillo, publicată în 2013, în traducerea Laviniei Braniște. Odată, într-o casă de pe strada Egipt, trăia un iepure de porţelan pe nume Edward Tulane. Iepurele era foarte mulţumit cu viața pe care o ducea şi pe bună dreptate: stăpâna lui, Abilene, se purta cu el cu cea mai mare grijă şi-l iubea nespus. Dar, într-o bună zi, iepurele s-a pierdut. Kate DiCamillo ne poartă într-o călătorie extraordinară, din adâncul oceanului până în plasa unui pescar, din vârful unei grămezi de gunoi până în tabăra unor vagabonzi, de la căpătâiul unui copil suferind până pe străzile aglomerate din Memphis. Şi așa, de-a lungul întregii călătorii, devenim martorii unui adevărat miracol: până şi o inimă dintre cele care se pot sparge foarte uşor poate învăţa să iubească, să piardă şi apoi să iubească din nou.

Captivantă pauza de citit? Dă sfară-n țară:

Iulie: 10 cărți pentru plimbări haihui

person writing on white paper
Sursă unsplash.com

În „luna lui cuptor” îți propunem să pornești în călătorii neplănuite. Nu ai nevoie decât de imaginație și creativitate, de recomandări de ocupăm noi. Vezi mai jos cele zece destinații.

  1. Cum să te porți într-o familie mare, Camille Bordas (traducere din limba engleză de Ioana Filat)

Niciunul dintre membrii familiei Mazal nu se pricepe prea bine să socializeze, și asta în ciuda faptului că sunt numeroși. De fapt, nici nu sunt interesați de asta. Toți cei șase petrec mai tot timpul cu nasul în cărți: Berenice și Aurore sunt ocupate cu tezele lor de doctorat și Leonard cu cea de masterat, Jeremie cântă într-o orchestră simfonică, iar Simone a sărit deja peste câteva clase și visează la cariera ei de scriitoare. Între ei, Isidore (sau Dory), mezinul, e singurul care nu se remarcă academic, deși dorește să devină profesor de germană. Tot Dory e cel care îi observă, atent, pe fratii săi și cel care încearcă de mai multe ori să fugă de acasă, căutând… nici el nu stie ce anume. Cum vor reacționa toți în momentul în care o tragedie se abate asupra familiei lor?

Cum să te porți într-o familie mare este o comedie dulce-amăruie, rezultatul jucăuș al frământărilor unui băiat de unsprezece ani.

2. Cititoarea | paperback, Traci Chee (traducere din limba engleză și note de Laura Ciobanu)

Sefia știe ce înseamnă să supraviețuiești. După ce tatăl îi e ucis cu brutalitate, tânăra dispare în sălbăticie împreună cu mătușa ei, Nin, care o învață să vâneze și să fure. Dar după ce Nin este răpită, Sefia rămâne complet singură și niciuna dintre tehnicile de supraviețuire învățate nu o pot ajut să dea de urma mătușii ei. Singurul indiciu pe care îl are este un obiect dreptunghiular straniu, despre care va afla că e o carte, un lucru nemaipomenit într-o societate neinstruită. Cu ajutorul cărții și al unui străin misterios (care are propriile lui secrete întunecate), Sefia pornește să-și salveze mătușa și să-i pedepsească pe cei responsabili de moartea tatălui ei.

3. Sandman #1. Preludii și nocturne, Neil Gaiman (traducere din limba engleză de Alex Văsieș)

Sandman, capodopera lui Neil Gaiman, unul dintre cele mai apreciate romane grafice ale tuturor timpurilor, a impus un standard pentru un fantasy matur în domeniul benzilor desenate. Seria Sandman a fost ilustrată de mai mulți artiști excepționali, fiind un amestec de mitologie antică și modernă în care se întrepătrund perfect ficțiunea contemporană, drama istorică și legendele.

Preludii și nocturne este primul volum dintr-o saga unică în literatura benzilor desenate, care-i introduce pe cititori în lumea fantastică și întunecată a viselor și coșmarurilor, pe tărâmul lui Morfeu. Membrii unei organizații oculte încearcă să captureze Moartea pentru a obține viața veșnică, dar îl prind pe fratele ei, Visul/Morfeu. Șaptezeci de ani mai târziu, Visul reușește să evadeze și pornește în căutarea a trei obiecte magice care i-au fost furate la întemnițare. Și astfel începe una dintre cele mai extraordinare serii din istoria romanului grafic.

4. Enciclopedia Pământului Dintâi, Isabel Greenberg (traducere din limba engleză de Iulia Gorzo)

Cititorule, cartea asta nu este o enciclopedie de-adevăratelea, ci o operă de ficțiune!

Vei descoperi aici aventurile și istorisirile unui povestaș pornit în căutarea unei bucăți pierdute din sufletului lui. Vei întâlni mituri reinterpretate, zei, monștri, eroi, regi nebuni, vraci, șamani și vrăjitoare, animale fabuloase și lumi misterioase. Și da, chiar și dragostea adevărată.

5. Testamentele, Margaret Atwood (traducere din limba engleză de Ioana Miruna Voiculescu)

Au trecut mai bine de cincisprezece ani de la evenimentele din Povestea Slujitoarei, iar regimul teocratic al Republicii Galaad încă ţine frâiele puterii cu o mână de fier. Dar apar primele semne că Galaadul începe să se erodeze din interior. Exact în acest moment de răscruce, vieţile a trei femei complet diferite se întrepătrund în mod neaşteptat. Urmările pot fi dezastruoase sau pot duce la un viitor mai bun, dar cu siguranţă vor cutremura zidurile lumii care le ţine captive. Rămâne de văzut dacă aceste ziduri se vor şi prăbuşi.

În paginile Testamentelor Margaret Atwood îi deschide cititorului uşa spre cele mai ascunse cotloane ale Galaadului pe măsură ce fiecare personaj feminin din povestea ei e nevoit să-şi dea seama cine este de fapt şi cât de departe ar merge pentru lucrurile în care crede.

6. Dracula, Bram Stoker (traducere şi note de Ileana Verzea şi Barbu Cioculescu)

Când Jonathan Harker primeşte o scrisoare de la Contele Dracula, în care e invitat la castelul acestuia din inima Carpaţilor, tânărul avocat englez se pregăteşte numaidecât de călătorie, ignorând semnele şi superstiţiile pe care le tot şoptesc localnicii. Prizonier în inima pădurii, bărbatul se va găsi înconjurat de mistere şi demoni străvechi, cu chip de femeie, care dispar odată cu răsăritul. Sau, poate, doar şi le-a imaginat?…

7. Endurance. Incredibila călătorie a lui Shackleton, Alfred Lansing (traducere din engleză și note de Gabriel Tudor)

În august 1914, Ernest Shackleton a pornit la bordul navei Endurance spre Antarctica. Își propusese să traverseze continentul alb, ultima mare provocare a explorărilor terestre. În ianuarie 1915, după sute de kilometri parcurși în apele polare, vasul rămâne captiv într-o insulă de gheață. Astfel începe una dintre cele mai dure lupte pentru supraviețuire, o odisee modernă, în care Shackleton face tot posibilul pentru a-și salva echipajul și a-l duce înapoi acasă.

8. Vânătorii de umbre, Robert Kurson (traducere din limba engleză de Roxana Aneculăesei)

Pentru scufundătorii prefesioniști John Chatterton și Richie Kohler, adâncurile Atlanticului păreau să nu mai aibă niciun secret. Însă la 60 de mile de New Jersey și la 70 de metri adâncime, un ultim vestigiu din cel de-al Doilea Război Mondial așteaptă să fie descoperit. Nici istoricii și nici experții guvernamentali nu știu nimic despre epava submarinului nazist ajuns atât de aproape de coastele Statelor Unite. Ecourile trecutului, rivalitățile și dramele trăite de descoperitori fac din Vânătorii de umbre una dintre cele mai palpitante cărți de aventuri.

9. Circe, Madeline Miller (traducere din limba engleză de Ioana Filat)

Lumea este condusă de zei și titani. O lume plină de rivalități și intrigi în care Circe nu-și poate găsi locul. Mai întâi, îndură umilința și disprețul propriei familii, fiindcă ea, fiica lui Helios, zeul Soarelui și cel mai puternic dintre titani, nu-i nici la fel de puternică precum tatăl său și nici fermecătoare ca mama ei nimfă. Dar Circe se dovedește a fi un copil neobișnuit, care deține puterea vrăjitoriei, ceea ce constituie de acum o amenințare pentru zei…

10. Artemis, Andy Weir (traducere din limba engleză de Mihai-Dan Pavelescu)

Traiul în Artemis, primul și singurul oraș de pe Lună, implică privațiuni dacă nu te numeri printre turiștii bogați sau miliardarii excentrici, iar visul lui Jazz Bashara e să se îmbogățească. Doar că un simplu job de comisionară n-o să-i îndeplinească acest vis. Și nici micile ei acțiuni de contrabandă. Viața lui Jazz va căpăta o întorsătură teribilă atunci când planul ei de îmbogățire pune în pericol existența orașului și a cetățenilor lui.

Captivantă pauza de citit? Dă sfară-n țară:

5 galerii și o călătorie

Vincent și Theo. Frații Van Gogh de Deborah Heiligman este una dintre cărțile lunii iunie de la Pauza de Citit – o istorie emoționantă despre iubirea fraternă.

Vincent n-ar fi fost același fără Theo van Gogh. Călătorind prin volutele unei vieți chinuite, pictorul l-a avut mereu alături pe credinciosul său frate. Relația lor a fost zbuciumată, dar profundă, definitorie pentru amândoi. Minuțios documentată, bazată pe corespondența dintre Vincent și Theo, cartea lui Deborah Heiligman spune dramatica poveste a acestor destine și a devotamentului nemărginit care le-a legat.

Vezi mai jos 5 galerii extrase din carte, alături de fragmente despre călătoria fraților Van Gogh.


„… după atâtea luni de iarnă pariziană geroasă petrecute sub acelaşi acoperiş cu Vincent, Theo a ajuns, atât fizic, cât şi psihic, o epavă. În urmă cu câteva luni, în decembrie, a şi paralizat, nemaiputându‑se mişca zile în şir. Theo nu‑şi poate învinui fratele pentru deplorabila stare de sănătate în care se află, dar ştie că pentru a se pune pe picioare trebuie să se detaşeze de ieşirile şi zbieretele lui Vincent, de cicăleala şi predicile lui interminabile. Pentru a înrăutăți şi mai mult lucrurile, Vincent îşi varsă în ultima vreme nervii pe el. «Nu pierde niciun prilej să‑mi dea de înțeles că mă disprețuieşte şi că îl dezgust», îi mărturiseşte Theo lui Wil. Portretul celor doi frați s‑ar contura acum în tuşe de un roşiatic țipător.”

„Scena se petrece un an şi jumătate mai târziu, la finele lui decembrie 1888. Vincent nu se mai află la Paris, ci la Arles, un oraş din sudul Franței, unde locuieşte alături de un prieten, şi el pictor. Theo este la Paris, mai fericit ca niciodată. Aproape cinci sute de mile îi despart pe cei doi frați. Cu o zi înainte de Crăciun, Theo primeşte o telegramă. Vincent este grav rănit. Theo porneşte de îndată spre fratele său, cu trenul de noapte de la Paris la Arles. Călătoria durează şaisprezece ore. Ajuns la patul de spital al fratelui său, îl găseşte pe acesta aproape inconştient. Are capul bandajat pentru ca sângele să nu se scurgă din urechea retezată. Frații vorbesc, dar Vincent când îşi pierde cunoştința, când îşi revine în simțiri. Uneori, delirează. Nu se ştie sigur dacă va supraviețui. Theo este zdrobit de durere. Îşi sprijină capul pe pernă, lângă cel al fratelui său. Vincent îl simte pe Theo aproape. Cu un picior în prăpastia morții, se lasă purtat înapoi, spre zilele copilăriei, în Olanda, în orăşelul lor natal, în perioada în care totul era simplu, pur şi minunat, când cei doi frați împărțeau o cameră la mansardă, o viață, un viitor.
El îi şopteşte lui Theo la ureche:
— Întocmai ca la Zundert.”

„Începuturile familiei lui Vincent şi a lui Theo au stat sub semnul morții. A existat un frate mai mare. Mama lor, Anna van Gogh‑Carbentus, a adus pe lume primul ei copil pe 30 martie 1852. Copilul s‑a născut însă mort. Levenloos, termenul neerlandez pentru fără viață, apare înscris în registrul Stării Civile de la primăria orăşelului Zundert. Tatăl s‑a semnat alături: Theodorus van Gogh. Numele copilului nu este trecut. Dar ei îi dăduseră deja un nume – Vincent, după bunicul lui – şi îl îngropaseră în cimitirul de lângă biserica unde Theodorus era pastor. Fusese primul copil născut mort îngropat în acel cimitir. Anna şi Dorus locuiau în casa parohială, între biserică şi cimitir, iar acolo, în dormitorul lor, după exact un an, pe 30 martie 1853, la ora unsprezece dimineața, Anna a dat naştere unui alt băiat, de această dată viu şi sănătos. Când un artist pictează peste o lucrare, prima imagine se pierde definitiv, fără posibilitatea de a mai fi recuperată. Dar portretul primului Vincent devenea tot mai vizibil, pe măsură ce Vincent cel viu creştea.”
Când se făcea îndeajuns de cald, Vincent, Theo şi surorile lor, Anna şi Lies, se jucau în grădină. Alergau, se cățărau şi săpau în pământul nisipos, construind castele, de parcă s‑ar fi aflat pe plajă. Vincent inventa jocuri pentru copiii mai mici şi într‑o zi s‑au distrat cu toții atât de tare, încât, pentru a‑i mulțumi, Anna, Theo şi Lies au hotărât că lui Vincent i se cuvenea cea mai frumoasă tufă de trandafiri din grădină. Intimitatea fericită din căminul copilăriei avea să‑l însoțească pe Vincent totdeauna. Rănit la Arles, rătăcind pe tărâmul dintre viață şi moarte, el avea în minte doar « cele mai vechi amintiri în legătură cu voi toți » .

„Putea ieși pe poarta grădinii, pierzându‑te prin lanurile de secară și, dincolo de acestea, pe pajiști de unde culegeai flori sălbatice, și prin păduri de pin unde hoinăreai, urmând unduirile pârâiașelor. Lui Vincent îi plăcea să hălăduiască, să descopere, să adune tot felul de lucruri. Deseori, pleca de acasă cu o plasă de pescuit și cu o sticlă și se întorcea cu comori ale naturii: un cuib sau un ou de pasăre, pietre, neobișnuite flori sălbatice; avea un talent anume să le găsească, așa cum nimeni altcineva din familie nu o putea face. Se bucura mai ales când prindea gândăcei și gângănii de apă, dar, mai presus de orice, îl pasiona ideea de a colecționa în sine.”


Captivantă pauza de citit? Dă sfară-n țară:

Alex Moldovan – despre cărțile fără învățăminte și preferințele copiilor în materie de lectură

Alex Moldovan s-a născut în 1977 la Cluj, unde locuieşte şi acum. E pasionat de literatura pentru copii, de jazz şi e voluntar la o asociaţie pentru protecţia animalelor. A terminat Filozofia, a tradus peste treizeci de cărţi şi a fost librar. După ani, a simţit din nou nevoia să scrie şi şi-a făcut un blog. I-a spus Bicicleta galbenă. În 2016 a publicat la Editura Arthur primul său roman pentru copii, Olguţa şi un bunic de milioaneBăiețelul care se putea mușca de nas e primul său album ilustrat.

1. Până acum ai scris doar pentru copii mai mari. Cum ți-a venit ideea să scrii o carte ilustrată pentru copiii ceva mai mici?

Ideea de la care am pornit a fost să scriu o carte din perspectiva copiilor. O carte care să le țină partea, dacă vrei, pentru că o bună parte a cărților pentru cei mici sunt făcute pentru a valida mai degrabă așteptările părinților/educatorilor. Teritoriul cărților pentru copii s-a transformat treptat într-o industrie, unde cea care a avut de suferit cel mai mult a fost literatura însăși. Părinții de astăzi caută cărți sigure, pline de „învățăminte” și moralizatoare, care să nu dea bătăi de cap. Sigur, orice carte valoroasă are și o latură educativă, dar aceasta nu trebuie vârâtă pe gâtul nimănui, ci strecurată subtil, la un nivel mai adânc. Am răsfoit de curând o carte în care învățămintele pe care copiii trebuiau să le deprindă în urma lecturii erau scrise cu caractere îngroșate! O asemenea practică mi se pare de-a dreptul jignitoare față de sensibilitatea și inteligența cititorilor, care chiar n-au nevoie să fie priviți de sus. Vă asigur că dacă aș fi dat peste o asemenea carte în primii mei ani de cititor avid, aș fi aruncat-o enervat cât colo.

Am crescut, pe de altă parte, citind literatură „periculoasă”. Creangă, Andersen, Grimm, Twain, Dickens sau seria „O mie și una de nopți”, care printr-o fericită bizarerie, a trecut, la noi cel puțin, drept literatură pentru copii și pe care au devorat-o generații întregi de puști și puștoaice. Cărți care dau acum palpitații părinților de pe grupurile destinate cărților pentru copii de pe Facebook, cei care caută să epureze literatura de orice urmă de violență. Toate cărțile autorilor de mai sus mi-au deschis orizonturi de care nu m-aș fi putut bucura altfel. Terry Pratchett scrie undeva că există un loc anume în iad pentru cei care cred că copiilor ar trebui să li se dea doar cărți care sunt potrivite pentru ei. Sunt puține lucruri cu care sunt mai de acord.

2. Cum ți-ai ales subiectul? Crezi că „piața de subiecte” este mai ofertantă pentru copiii mai mici sau pentru cei mai mari?

Sincer, nu cred în subiect și n-am crezut niciodată. Mi se pare una dintre cele mai rezistente prejudecăți, fie că vorbim de literatura pentru copii sau de cea pentru adulți. Mi-e absolut indiferent „despre ce” e o carte și acesta nu e un criteriu după care mă orientez nici când scriu, nici când citesc. După cum spunea cineva, există doar două tipuri de cărți: cărți bune și cărți proaste. Restul sunt detalii. Așa că nu mi-am căutat în mod special subiectul. Când am început Olguța, lucrul care m-a interesat a fost să scriu un roman de aventuri cu copii din zilele noastre, un roman cum mi-ar fi plăcut mie să citesc când eram de vârsta publicului meu. Iar în cazul „Băiețelului”, am reciclat o povestire care era destinată inițial să apară pe blogul meu, Bicicleta galbenă.

3. Cum ai ales ilustratorul? Ce anume din stilul acestuia te-a atras astfel încă să spui: „da, se potrivește perfect cu ce am vrut eu să spun în cartea mea”?

Nu am ales eu ilustratorul, ci editura, așa că n-am avut un rol activ în ilustrarea volumului. Mai mult, n-am discutat absolut deloc cu Irina Georgescu în lunile în care a lucrat la carte, mulțumindu-mă s-o urmăresc pe Instagram – cu inima la gură, ca un stalker adevărat – în așteptarea update-urilor pe care le mai posta acolo. Dar un lucru mi se pare sigur, și anume că a urcat destul de sus ștacheta în zona cărților ilustrate de la noi, pentru că și-a propus foarte mult. Ilustrațiile ei au calitatea rară de a nu înfățișa pur și simplu momente din text, ci de a încerca să creeze o poveste paralelă. Sunt pline de comori ascunse, de indicii atent strecurate care cer cel puțin câteva lecturi atente pentru a se lăsa descoperite. Și cred că merită.

4. Ce-ți place mai mult să scrii? Romane sau cărți ilustrate?

Asta-i un fel de „Pe cine iubești tu mai mult, pe mama sau pe tata?” Până să scriu Olguța eram atras de genul scurt și foarte scurt, așa că aș fi răspuns fără ezitare că prefer concizia, ceea ce se leagă de faptul că locul unde am început să scriu mai serios a fost blogul, unde obișnuiam să public aproape zilnic texte care aveau cel mult câteva propoziții. Apoi textele au crescut în lungime și m-am trezit că vreau să scriu ceva mai consistent.

Romanul și cartea ilustrată sunt lucruri foarte diferite. Dacă un roman îți ia, hai să zicem, cel puțin un an de lucru intens, poți scrie o carte ilustrată în 10 minute. Dar aceasta are în spate – dacă e făcută cum trebuie – ani întregi de acumulări, de reflecție, de concentrare, care se concretizează într-un obiect modest ca dimensiuni. Sunt mirat că multă lume e convinsă că e mult mai ușor să scrii o carte ilustrată decât un roman. Poate și mai mulți au impresia că aceasta funcționează sub semnul efemerului: o citești o dată și apoi treci la alta, ceea ce e total greșit. Tocmai dimensiunea redusă și concentrarea fac ca ea să se preteze la multe, poate la zeci de recitiri.

5. Crezi că este mai greu să scrii pentru cei mici sau mai ușor?

E mai ușor să croiești haine pentru cei mici sau pentru cei mari? E mai ușor să gătești pentru copii sau pentru adulți? Cred că e exact atât de greu sau de ușor pe cât vrei tu să fie.

Circulă o teorie potrivit căreia pe copii nu poți să-i păcălești, pentru că ei, fiind isteți, buni și frumoși de la natură, ar simți imediat înșelătoria. N-am crezut niciodată asta. Și am fost și eu copil, așa că știu ce vorbesc. Dacă așa ar sta lucrurile, ar fi greu să găsim o justificare pentru tonele de maculatură care sunt consumate pe nemestecate de către copii. Și tocmai pentru că sunt vulnerabili, fiind în formare, mi se pare vital să nu-i înșeli pe cei mici oferindu-le maculatură.

Una peste alta, cred că literatura bună pentru copii e distractivă. Că literatura bună pentru copii e palpitantă. Dificilă. Ireverențioasă. Că te face să râzi, să plângi – și să suferi. Dar că la sfârșit te salvează. Nu mă întrebați cum, dar așa se întâmplă. Și ăsta mi se pare nici mai mult, nici mai puțin decât un miracol.

Un articol de Laura Frunză

Captivantă pauza de citit? Dă sfară-n țară:

10 știați că-uri despre autoarea care a scris despre frații Van Gogh și soții Darwin

10 știați că-uri despre autoarea care a scris despre frații Van Gogh și soții Darwin

Scriitoarea americană Deborah Heiligman are 61 de ani și a scris câte o carte pentru fiecare doi ani de viață, dintre care două sunt disponibile în colecția Sapiens: Vincent și Theo și Charles și Emma. Până le citiți, puteți afla 10 lucruri despre autoarea lor:  

1. A absolvit Universitatea Brown în 1980 cu o diplomă în studii religioase. A lucrat mai întâi la o revistă din Boston, Moment Magazine, apoi la una pentru copii de clasa a patra, Scholastic News, în New York. După ce a născut prima oară și a scris ca freelancer pentru diferite publicații, inclusiv pentru adulți, s-a decis să scrie doar pentru cei mici.

2. A scris peste 30 de cărți până acum, ficțiune și (mai ales) nonficțiune, pentru copii de toate vârstele și adolescenți. Aici găsiți o listă cu ele. 

3. Una dintre cărțile pentru cei foarte mici (cu vârste între trei și șase ani), Cool Dog, School Dog (2010), a scris-o în întregime la duș, într-un carnețel impermeabil.

4. Copiilor de peste șase ani le-a dedicat o biografie a lui Paul Erdős, supranumit părintele matematicii contemporane: The Boy Who Loved Math. The Improbable Life of Paul Erdös. Acesta este cunoscut pentru cercetările sale legate de numerele prime și pentru obiceiurile lui ciudate. Heiligman îl urmărește de pe băncile școlii (și apoi ale home schooling-ului) până în viața adultă, unde matematicianul rămâne un copil: nu știe să gătească, să-și spele singur rufele sau să-și plătească facturile. Toate astea l-ar fi distras de la munca cu numerele. A fost homeless mare parte din viață, pendulând între conferințe și paturile puse la dispoziție de prieteni.

5. Pentru copiii de peste 10 ani a pregătit, în schimb, o biografie a celui mai iubit președinte american: High Hopes: A Photobiography of John F. Kennedy, care s-a transformat dintr-un copil obraznic și dezordonat, bolnăvicios și nestudios, într-un  apărător al celor săraci și oprimați.

6. După ce editorarea ei i-a arătat o poză cu vesta de salvare a unui copil, făcută la Imperial Museum din Londra, Heiligman a scris Torpedoed. Destinată copiilor de 10-14 ani, cartea documentează atacul și scufundarea de către nemți a vasului „City of Benares”, care evacua 90 de copii din Anglia în Canada în cel de-Al Doilea Război Mondial. Heiligman urmărește poveștile personale ale câtorva copii aflați la bord și ale însoțitorilor lor – cele ale membrilor echipajului nu au fost documentate după dezastru pentru că, fiind musulmani din Asia de Sud, au fost discriminați. Cât a scris cartea, autoarea a ținut pe birou un bilețel pe care scria „Think Younger”.

7. Heiligman spune că atunci când documentează personaje istorice, se concentrează în primul rând pe surse la prima mână (scrisori, însemnări de jurnal și autobiografii). „Consult surse la a doua mână doar dacă vreau să verific ceva. Cartea trebuie să-mi aparțină.”

8. Întrebată în 2017 cu ce personaje istorice ar face echipă pe timp de apocalipsă, Heiligman a ales așa:

Vincent van Gogh: pentru că a fost neînfricat și a luptat pentru lucrurile în care credea, deși nu era băgat în seamă, și pentru că era în stare să meargă kilometri întregi fără să mănânce mare lucru.

Emma Darwin: pentru că spunea ce gândea, era super protectoare cu persoanele dragi și se pricepea de minune să-i mituiască pe ceilalți ca să obțină ce voia.

O femeie poreclită Molly, despre care nu scrisese încă, așa că îi ascundea indentitatea, dar care a fost detectivă criminalistă în New York acum mai bine de 100 de ani. „Din motive pe care nu pot să le divulg, mi-o doresc clar în echipă.”

9. Scriitoarea a divulgat mai târziu identitatea lui Molly: Mary Sullivan, prima detectivă criminalistă din New York City, care s-a ales cu această titulatură în 1911. Ea scrisese o autobiografie, iar Heiligman credea că o să-i fie ușor să-i documenteze povestea. După ce a vorbit cu o strănepoată de-ale ei, a mers în misiuni sub acoperire și a dat o tură de noapte cu un detectiv de la NYPD, scriitoarea și-a dat seama că nu avea suficient material. Apoi a crezut că se poate agăța de unul dintre cazurile lui Sullivan ca să scrie cartea, însă a descoperit că aceasta măsluise în autobiografia ei finalul cazului respectiv, ca să se scoată într-o lumină pozitivă.

10. În timp ce lucra la această carte care nu ieșea, Heiligman a vizitat Muzeul „Van Gogh” din Amsterdam. Acolo a avut revelația de-a scrie despre relația dintre pictor și fratele său, după ce a citit un bilețel despre cum îl sprijinea Theo pe Vincent.

Cartea Vincent și Theo. Frații van Gogh face parte din abonamentul lunii iunie la Pauza de Citit. Articolul a fost inițial publicat pe blogul editurii Art.

Captivantă pauza de citit? Dă sfară-n țară:

David Wiesner și realitatea alternativă în cărțile pentru copii

Sursa foto: wfyi.org

Premiat de trei ori cu Medalia Caldecott, David Wiesner și-a găsit surse de inspirație în marile opere ale artiștilor celebri și s-a îndreptat spre povești cu cât mai puține cuvinte, realizate într-un mod natural. Absolvent al facultății de arte, Wiesner a mărturisit că a fost dintotdeauna atras de poveștile care nu implică prea multe replici între personaje. Prima oară am întâlnit o secvență fără cuvinte în benzile desenate ale lui Jim Steranko, și ori de câte ori aveam ocazia, am încercat să introduc această direcție în proiectele mele din facultate.

Când am finalizat studiile, nu am fost convins de lumea benzilor desenate și nu mă reprezenta rolul de autor de supereroi, iar benzile desenate nu erau deloc similare celor din prezent. În timpul facultății, David Macaulay m-a introdus în lumea cărților ilustrate pentru copii și așa mi-am dat seama că acesta este drumul pe care vreau să îl urmez.

Ideea de realități alternative este una dintre temele pe care am ales să le introduc în lucrările mele. Am întâlnit pentru prima oară acest concept într-un desen animat, Droopy Dog, și mult timp am crezut că face parte din celebrul Bugs Bunny – unde personajul aleargă mult și reușește să evadeze din desen. Mi-a plăcut să știu că există o lume aparent goală în afara desenului animat.

M-am tot gândit cum aș putea să dau o formă acestui concept și cum l-aș putea integra într-o carte. Vizualizam foarte bine scenele și cum se vor desfășura din punct de vedere al ilustrațiilor, însă aveam nevoie de o poveste. Am început prin a scrie povestea, însă nu eram mulțumit de niciun rezultat, așa că m-am gândit să adaptez o poveste pe care o știe absolut toată lumea.

Porcii au fost o imagine recurentă în ilustrațiile mele încă din perioada liceului și pur si simplu ador să-i desenez. Au fost personaje secundare în câteva dintre lucrările mele și m-am gândit că s-ar potrivi perfect într-un rol principal. Să nu mai spun că în fiecare lectură a poveștii clasice, doi dintre purcei erau mancați, astfel evadarea din poveste reprezintă chiar un motiv bine întemeiat.

Ai nevoie de personaje care au un motiv să evadeze din poveste și mai presus de asta, ai nevoie de o poveste pe care copiii să-și dorească să o asculte. Cartea trebuie să fie accesibilă celor mici și aici nu mă refer la coborârea standardelor – copiii sunt foarte pretențioși din punct de vedere vizual.

Sursa articolului: tcj.com

Autor: Alex Dueben

Captivantă pauza de citit? Dă sfară-n țară:

„Cu toții au văzut o pisică” de  Brendan Wenzel –  o lecție despre perspective

Povestea lui Brendan Wenzel este una simplă, despre un concept care poate fi privit într-o manieră intelectuală raportată la nivelul de înțelegere al copiilor: toată lumea are o perspectivă diferită asupra lucrurilor. Textul simplu completează perfect ilustrațiile realizate în culori vibrante, reprezentând felul în care este văzută o pisică de către un câine, o vulpe, un șoarece sau o pasăre. Cartea reprezintă alegerea ideală pentru lectura de noapte bună, în timp ce ilustrațiile oferă teme de gândire micilor cititori.

Cu toții au văzut o pisică urmează drumul unei pisici din casă până afară, pe unde pisica își plimbă mustățile, urechile și ghearele. După ce copilul se joacă cu ea, o zăresc un câine, o vulpe, un pește, o albină, un purice, un șarpe, un sconcs, un vierme și un liliac, fiecare oferind posibilitatea de a observa pisica din diferite perspective. În final, pisica ajunge la o apă, iar cititorul este rugat să-și imagineze ce a văzut pisica în apă.

O pisică văzută de alte animale – un prădător, o pradă – fiecare văzând pisica diferit, oferă o lecție despre percepție. Deoarece copiii sunt egocentrici în dezvoltare, și nu pentru că ar fi egoiști, ci din simplul fapt că nu și-au dezvoltat capacitatea de a lua în considerare și alte puncte de vedere, Cu toții au văzut o pisică reprezintă o excelentă introducere în concept, conform căruia cu toții vedem lumea înconjurătoare într-o perspectivă unică.

Textul ritmic transformă lectura cu voce tare într-una fascinantă, iar ilustrațiile introduc concepte științifice precum vederea pixelată a unei albine sau ecolocarea liliecilor, transformă cartea într-o lectură apreciată de părinți și copii. De asemenea, oferă subiecte de discuție precum De ce peștele vede pisica blurată?, De ce șoarecele vede pisica asemenea unui monstru uriaș? Cum vede pisica celelalte animale? Cum a folosit ilustratorul culorile, dimensiunile și formele astfel încât să redea diferite perspective?

Sursa articolului: commonsensemedia.org

Captivantă pauza de citit? Dă sfară-n țară:

„Cartea memoriei” – o poveste brutal de onestă | recenzie

Săptămâna trecută îți povesteam despre recomandările noastre din luna iunie – povești aventuroase, de iubit și pus deoparte. Una dintre ele este Cartea memoriei – o carte sinceră, amuzantă şi dulce-amăruie. Citește o recenzie scrisă de Andreea Bichir, participantă în tabăra de creație organizată de Editura Arthur, Locuiește în poveste!.

Atunci când atingi vârsta adolescenței, devine din ce în ce mai greu să găsești lecturi captivante, care să te mai poată impresiona (adolescenții chiar consideră că știu totul, nu-i așa?). Însă, oricât de anevoioasă pare această misiune a descoperirii cărții ideale, sugestia mea este una care sigur vă va plăcea: Cartea memoriei de Lara Avery.

Această operă publicată de editura Youngart abordează teme universale și foarte des întâlnite și disputate, care îi afectează în mod direct pe adolescenții din zilele noastre. Avery ne spune cu ingeniozitate povestea unei fete de șaisprezece ani numită Sammie McCoy, care se străduiește, ca oricare dintre voi, cititorii, să mențină un echilibru între viața școlară, cea socială și cea de familie. Special la ea este faptul că suferă de o boală genetică extrem de rară, care, într-un final, o va face să uite viața. Așa apare Cartea memoriei, care este, de fapt, jurnalul lui Sammie, în care aceasta își notează toate amintirile pentru a le putea citi mai târziu, atunci când boala își va spune cuvântul. 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este cartea-memoriei-cover_big.jpg

Trebuie să recunosc că primele pagini nu m-au convins cu adevărat de valoarea acestei lecturi; deși este scrisă foarte bine, povestea nu părea să fie cu nimic specială, ci doar banală și oarecum clișeică. Dar, odată ce descoperi cu adevărat firul narativ, acesta se dovedește a fi o carte pe care nu o vei mai putea lăsa din mână cu ușurință (decât dacă a doua zi ai vreun test important la matematică pentru care chiar nu ai învățat nimic).

Viața lui Sammy se dovedește a fi haioasă, dar și serioasă, dezordonată, dar în același timp foarte organizată, lacrimogenă, însă fără să devină „scârboasă”. Un lucru demn de menționat este faptul că povestea este brutal de onestă; autoarea nu se folosește de termeni care să îndulcească situația, ci transmite exact ceea ce gândește, metodă prin care, personal, m-a cucerit. Finalul nu este unul de „Și-au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”, dar, odată ce îți ștergi lacrimile, pe față ți se va schița un zâmbet: nu este un sfârșit previzibil sau care să îi poată mulțumi pe toți cititorii, însă mie mi se pare unul plauzibil, realist și dulce-amărui. 

Nu mi-a plăcut niciodată să acord note, pentru că am știut dintotdeauna că meseria de profesor nu este pentru mine, dar aș oferi pentru  Cartea memoriei un mare 10 oricând. Acum, în pragul verii, dragi cititori, zic să ne bucurăm și mai mult de lectură. 

Un text de Andreea Bichir, participantă în tabăra de creație Locuiește în poveste! 2019.

Captivantă pauza de citit? Dă sfară-n țară:

Patru recomandări literare haioase pentru luna copiilor

Sursa foto: vecteezy.com

Probabil nu a declarat nimeni oficial, dar pentru noi, luna iunie este luna copiilor. Avem cel mai bun indiciu pentru acest lucru – 1 iunie. Începutul verii, finalul anului școlar și fericirea copiilor pentru cele trei luni de vacanță ne-au inspirat să alegem patru titluri pe măsură de la Vlad și Cartea cu Genius și Editura Arthur – haioase, jucăușe, numai bune pentru vară.

Trei purcei, o căsuță din paie, una din nuiele, una din cărămizi și lupul cel rău… Știm cu toții povestea. Dar, ia stați puțin, cine a zis că trebuie să fie așa? Păi purceii n-au și ei un cuvânt de spus? Doar ei sunt personajele principalele! Haideți să vedem ce se întâmplă când niște purcei cu multă imaginație schimbă regulile jocului și pornesc într-o aventură cum n-a mai văzut lumea și pământul! Cei trei purcei de David Wiesner (apărută la editura Vlad și Cartea cu Genius în 2019 în traducerea lui Radu Paraschivescu) a câștigat Medalia Caldecott în anul 2002.

O pisică pleacă la plimbare la pagina 1, și se plimbă, și se plimbă, până la pagina 40. E o pisică la fel ca toate pisicile – cu mustăți, urechi și gheare –, e aceeași, dar ce-o fi oare de arată așa diferit? Păi sigur, ați ghicit: depinde cine se uită la ea. Mică, micuță, cam cât un ac cu gămălie dacă e privită de o pasăre în zbor, uriașă și cu colți înspăimântători dacă la ea se uită un biet șoricel, lungă, slabă, deșirată când la ea se uită un câine, dolofană și numai bună de ronțăit când se uită la ea o vulpe înfometată. Un joc fantastic al perspectivelor într-o carte uimitoare, simplă și extrem de rafinată, Cu toții au văzut o pisică de Brendan Wenzel (apărută la editura Vlad și Cartea cu Genius în 2017 în traducerea Dianei Zografi) a fost distinsă cu Mențiune Caldecott în anul 2017.

Lui Paddington, cele mai bune idei îi vin când nu are nimic de făcut. Şi atunci… ţine-te bine! Fie că încearcă să-şi redecoreze camera, să facă pe detectivul ori pe fotograful, fie că pur şi simplu merge la cumpărături, ursul venit tocmai din Întunecatul Peru reinventează haosul, aducându-l la o nouă dimensiune, marca Paddington. Noile aventuri ale lui Paddington de Michael Bond a apărut la Editura Arthur în 2020, în traducerea Iuliei Arsintescu.

De când a cunoscut-o pe domnișoara Miau, viața lui Tibbe s-a schimbat mult. Înainte era un tânăr ziarist timid, cât pe ce să fie dat afară de la slujbă pentru că scria doar articole despre pisici. Acum este tot la fel de timid, dar măcar domnișoara Miau îi spune care sunt noutățile din oraș și e tot mai apreciat la ziar și în comunitate. Nu se știe de unde află domnișoara Miau atâtea secrete și, dacă stai bine să te gândești, e cam ciudat că petrece așa de mult timp pe acoperiș, printre pisici, sau că se urcă speriată în primul copac care-i iese în cale dacă aude un câine lătrând, dar lui Tibbe nu-i pasă – lui îi plac pisicile. Domnișoara Miau de Annie M. G. Schmidt a apărut la editura Arthur în 2019 în traducerea lui K.J. Mecklenfeld.

Captivantă pauza de citit? Dă sfară-n țară:

10 cărți văratice pentru supercititori

person holding book
Sursă unsplash.com/

Oficial, a venit vara. Chiar dacă trăim un anotimp special, cu mai multă grijă și mai precauți, unele obiceiuri rămân neschimbate. Indiferent că-ți petreci zilele de vară acasă, în grădină, la mare sau munte, oferă-ți un răgaz pentru lectura preferată. Găsești mai jos recomandările noastre din luna iunie:

1. Iubirea care a rupt lumea în două | paperback, Emily Henry (traducere din limba engleză și note de Laura Ciobanu

Ultima vară a lui Natalie înainte să plece la facultate se dovedește a fi foarte ciudată.Când se pomenește cu ușa propriei case vopsită în roșu în loc de verde sau când se trezește pe un deal înconjurată de bizoni, în loc să fie în clădirea școlii, Natalie își dă seama că ceva nu e în ordine. Apoi mai sunt și vizitele nocturne ale entității pe care o numește Bunica. Ceea ce complică totul este apariția unui băiat misterios care face ca timpul să stea în loc: nu mai există nimic în afară de Beau și Natalie.

2. Cartea memoriei | paperback, Lara Avery (traducere din limba engleză și note de Iulia Arsintescu)

Sammie McCoy e o fată deșteaptă care ştie ce vrea: să termine liceul ca șefă de promoție şi să plece cât mai repede din micul orăşel în care trăieşte. Nimic n-are cum să-i stea în cale, mai puţin boala genetică extrem de rară pe care o are şi care ameninţă să-i fure amintirile şi viața. Aşa se naşte cartea memoriei: un jurnal pe care Sammie îl scrie pentru sinele ei din viitor, ca să-şi poată aduce aminte unde şi-a lăsat diverse obiecte sau cât de minunat e să ai din nou un prieten bun. Cartea memoriei reţine cele mai importante momente din viaţa lui Sammie, oamenii care i-au frânt inima, cei care i-au făcut-o să crească, reamintindu-i mai ales că a trăit bucurându-se cât se poate de viaţă.

3. Mici momente de iubire, Catana Comics (traducere din limba engleză de Ioana Tudor)

Inspirate din momentele simple, intime și caraghioase care alcătuiesc zi de zi o relație, primele desene făcute de Catana Chetwynd au avut un singur destinatar: iubitul ei. Dar când John le-a postat online, seria Catana Comics a început să facă furori pe internet. În prezent, milioane de cititori se regăsesc în umorul ei dulce și relaxat. Mici momente de iubire este o colecție de benzi desenate care adună tot ce e mai frumos și mai prețios în viața trăită alături de persoana iubită. 

4. Seria Garfield #3. Garfield: mai mare, mai grozav, Jim Davis (traducere din limba engleză de Florentina Hojbotă)

Garfield, acest bon viveur felin, leneș, impertinent, cârcotaș, dar absolut adorabil, se întoarce cu o echipă de milioane: Jon, stăpânul lui ghinionist, Mel, veterinara frumușică, Irma, ospătărița pe role, Lyman, prietenul lui Jon, mult-chinuitul cățel Odie, Nermal, cel mai drăgălaș pisic din lume, și Pooky, ursulețul de pluș al lui Garfield.

5. Walden sau Viața în pădure, Henry David Thoreau (traducere din limba engleză de Ștefan Avădanei și Alexandra Pascu)

Doi ani, două luni și două zile petrecute într-o cabană construită cu propriile mâini, în mijlocul naturii, la marginea lacului Walden, pescuind și cultivând legume pentru a supraviețui de unul singur. Astfel a luat naștere această carte-cult, o serie de meditații bazate pe o experiență reală a filosofului Henry David Thoreau, din 1845. Cufundat în natură, Thoreau pledează pentru un stil de viață simplu, pentru întrajutorare, dar și pentru independența economică față de stat. În Walden sau Viața în pădure, se discută despre ipocrizia societății și moralitate, despre sărăcie și bogăție, despre cum se poate trăi muncind puțin, dar cu cap, despre libertate și sensul vieții.

6. L-am servit pe regele Angliei, Bohumil Hrabal (traducere din limba cehă de Jean Grosu)

L-am servit pe regele Angliei, probabil cel mai cunoscut roman al lui Hrabal, ilustrează impecabil descoperirea sa fundamentală ‒ omul este un animal care râde ‒, dar şi macropoetica umorului său, pe care scriitorul ceh a identificat-o în avertismentul unei curăţătorii: „Anumite pete nu pot fi îndepărtate decât prin distrugerea materialului însuşi.“

„O veselă şi picarescă poveste care începe ca aventurile Baronului Münchhausen şi se termină în lacrimi şi singurătate.“ The London Review of Books

7. Verde uimitor, Stefano Mancuso, Alessandra Viola (traducere din italiană de Liliana Angheluță Nechita)

Plantele ne-au precedat pe Terra și sunt pretutindeni în jurul nostru. Trăim în lumea lor. Nu le dăm mare importanță, deși existența noastră depinde de ele. Le negăm capacitățile care le fac atât de asemănătoare nouă. Și totuși atât de diferite. Stefano Mancuso și Alessandra Viola demonstrează că plantele posedă toate cele cinci simțuri ale noastre, la care se adaugă încă… cincisprezece. În regnul vegetal se comunică, se construiesc strategii, se formează alianțe. Nu inteligența e cea care diferențiază animalele superioare de cele inferioare și de plante; ea mai degrabă constituie caracteristica definitorie a întregii lumi vii. Verde uimitor este o carte-manifest care schimbă nu doar știința botanicii, dar și perspectiva asupra locului și importanței omului în Univers.

8. Vincent și Theo. Frații van Gogh, Deborah Heiligman (traducere din engleză de Gabriel Tudor)

Vincent n-ar fi fost același fără Theo van Gogh. Călătorind prin volutele unei vieți chinuite, pictorul l-a avut mereu alături pe credinciosul său frate. Relația lor a fost zbuciumată, dar profundă, definitorie pentru amândoi. Minuțios documentată, bazată pe corespondența dintre Vincent și Theo, cartea lui Deborah Heiligman spune dramatica poveste a acestor destine și a devotamentului nemărginit care le-a legat.

„O istorie emoționantă despre iubirea fraternă.” Kirkus Reviews

9. Helliconia #2. Vara, Brian Aldiss (traducere din limba engleză de Cristina și Ștefan Ghidoveanu)

După secole de primăvară, Helliconia trebuie să îndure o vară nemiloasă sub stăpânirea celor doi sori. Fagorii, vechii inamici ai oamenilor, sunt docili în acest anotimp. Totuși, își pot permite să aștepte, să profite de slăbiciunea umană, dar și de slăbiciunea regelui, care nu observă că numeroșii săi dușmani îl înconjoară și vor să-l distrugă. Avernus, stația terestră de observație, trimite pe planetă un voluntar, care aduce cu el o misterioasă „bijuterie malefică” ce nu rămâne neobservată.

10. Toate păsările din cer, Charlie Jane Anders (traducere din limba engleză de Mihai-Dan Pavelescu)

O vrăjitoare, un inventator şi sfârşitul lumii. Un război între magie şi ştiinţă care ar putea să distrugă planeta. Deși se iubesc, Patricia şi Laurence luptă unul împotriva celuilalt pentru că trebuie, pentru că li se cere şi pentru că dragostea lor ridică ziduri, în loc să construiască punţi. Au viziuni şi metode diferite, dar acelaşi ideal: binele comun. Însă ce e de făcut când soluţiile sunt la fel de periculoase ca problema pe care încearcă s-o rezolve?

Captivantă pauza de citit? Dă sfară-n țară: