Cum am citit 50 de cărți în 2020

Sursă unsplash.com

Am citit zilele trecute un articol despre poveștile pe care ni le spunem despre noi înșine și despre lume, în funcție de ceea ce credem că putem sau nu putem face. Mi-a plăcut mult ideea asta conform căreia suntem capabili de o mulțime de lucruri pe care alegem să nu le îndeplinim din cauza poveștilor pe care ni le spunem și pe care le credem cu tărie: „nu am timp”, „am alte priorități” etc.

Așa se întâmplă și cu cititul. Am avut o perioadă acum câțiva ani în care îmi spuneam că nu am când să citesc. Dar îmi găseam timp pentru atât de multe alte lucruri. Tot timpul și schimbarea de perspectivă m-au făcut să privesc lucrurile diferit și să prioritizez altfel ce e important pentru mine. Efectul: mai multe cărți citite și o viziune infinit mai largă asupra vieții. O nouă paradigmă, aș îndrăzni să spun. 🙂 Așa am ajuns în 2020 să citesc 50 de cărți, deși acum câțiva ani mi se părea imposibil și-i priveam suspicios pe cei care reușeau. Evident, pentru unii cititori 50 nu e o cifră mare, dar pentru un om care nu depășea 30 de lecturi anual, credeți-mă că este o îmbunătățire. Așadar, ce a funcționat pentru mine:

  • Odată cu pandemia și work from home am continuat să mă trezesc la aceeași oră și am înlocuit timpul petrecut în tranzit până la birou cu cititul. Rezultatul: cel puțin 30 de minute de lectură zilnic, de luni până vineri, versus 15 – 20, cât reușeam în metrou. Am continuat această rutină chiar și când m-am reîntors, doar că am setat alarma mai devreme.
  • Am renunțat la televizor și l-am înlocuit cu cititul seara. Recunosc că nu fac asta zilnic, dar reușesc de cele mai multe ori.
  • Când am puțin timp liber, prefer să citesc: în metrou, înainte de somn, în zilele de weekend fără planuri etc. Mai în glumă, mai în serios, aș putea spune că cititul a înlocuit ieșitul în oraș, petrecerile și alte activități care în prezent sunt aproape imposibile. Dar adevărul e că totul ține de rutină și prioritizare. La fel ca orice aspect pe care îl plasăm pe o scară a priorităților în funcție de ce căutăm și ce poveste alegem să ne spunem nouă înșine și celorlalți despre noi.

Aș încheia cu întrebarea: cât de important e pentru tine să citești? Dacă răspunsul este „foarte”, atunci sigur îi vei găsi un loc potrivit, la fel cum găsești zilnic pentru orice sau oricine are prioritate de obicei în viața ta.

Un articol de Beatrice

Regele Fistichiu și Împăratul Malefic – aventuri captivante cu intrigi, ciocolată și crocodili arțăgoși

Pe tărâmul Edwinland domnește Edwin, Regele Fistichiu. Are nouă ani, e super amuzant și e înconjurat de prieteni de nădejde. Ministrul Jill îi sare mereu în ajutor, e aproape ca vocea conștiinței micuțului rege. Ea face lucrurile complicate și găsește soluții pentru orice. De exemplu, dacă ai nevoie de un urs dansator pentru o petrecere aniversară, o chemi pe Jill. Dacă ursul i-a mâncat cuiva un braț și e nevoie de cineva care să scrie o scrisoare de iertare, tot la ea apelezi. Mai este și Megan, cu ideile ei trăsnite de cântece la lăută și cu voioșia care îl înveselește pe Edwin Fistichiul.

Are nouă ani, e super amuzant și e înconjurat de prieteni de nădejde. Ministrul Jill îi sare mereu în ajutor, e aproape ca vocea conștiinței micuțului rege. Ea face lucrurile complicate și găsește soluții pentru orice. De exemplu, dacă ai nevoie de un urs dansator pentru o petrecere aniversară, o chemi pe Jill. Dacă ursul i-a mâncat cuiva un braț și e nevoie de cineva care să scrie o scrisoare de iertare, tot la ea apelezi. Mai este și Megan, cu ideile ei trăsnite de cântece la lăută și cu voioșia care îl înveselește pe Edwin Fistichiul.

Probabil ai vizitat deja satul și locuitorii lui – țărani harnici și de treabă, în general. Numai stai să vezi ce repede se poate schimba un om când nu mai are parte de dulciuri. Iar dacă ți-au zis părinții să o lași mai ușor cu ciocolata, au știut ei ce spuneau. Dacă nu ți se pare important, ia aminte. Nu știi când o să apară vreun împărat care să pună stăpânire pe țara ta și să interzică toate distracțiile.

De cealaltă parte a liniei punctate, trecând de câmpurile noroioase și de cocioabele țăranilor, locuiește Împăratul Nurbison. E malefic cât cuprinde și stă mereu cu ochii pe Edwinland. Invidios și ofticos, vrea cu orice preț să pună mâna pe tărâmul vecin. Iar slăbiciunea supușilor lui Edwin îi este servită Împăratului Malefic ca o minge la fileu. Și de acolo pornește toată tevatura.

Se poate să ai tu ceva abilități, dar după ce citești Regele Fistichiu și Împăratul Malefic o să mai aduni câteva. O să ai un râs malefic care le întrece pe toate: FO HOO HOO HOO. O să știi cum să faci cu propriile mâini un dragon înspăimântător. Bine, fie vorba între noi, te sfătuiesc ca nu cumva să înfigi lumânări în nasul vreunei vaci. Și, fie, o să înveți câte ceva și despre ce înseamnă prietenia adevărată, cum să administrezi banii înțelept, cum să asculți sfaturile primite și pentru ce motive ar fi mai bine să nu te răzvrătești.

Cartea este de-a dreptul fistichie, plină de aventuri absurde și amuzante, prietenoasă și călduroasă, scrisă cu naturalețea cu care ar privi un copil lumea din jurul lui.

O recenzie de Felicia Roman

3 idei de la Paul Arden

Nu contează cât de bun eşti, ci cât de bun vrei să fii

La început de an, suntem tentați să ne setăm diverse obiective, unele concrete, care se pot întâmpla chiar a doua zi, altele mai abstracte, legate de dezvoltarea noastră în timp. În acest sens, am desprins 3 idei de la Paul Arden, care s-ar putea să-i ajute pe cei mai creativi dintre noi. Paul Arden este autorul cărții Nu contează cât de bun ești, ci cât de bun vrei să fii, disponibilă luna aceasta în abonamentul Pauza de Citit.

  1. DE CE CĂUTĂM CU ORICE PREŢ EXCELENŢA, CÂND CEEA CE SE CERE E MEDIOCRITATEA?

În lumea comercială, excelenţa nu se află la prea mare căutare. Există o cerere mult, mult mai mare pentru mediocritate. Sincer să fiu, mă bucur că lucrurile stau aşa. Imaginează-ţi o lume în care toţi clienţii ar fi minunaţi, unde am putea produce fără restricţii ceea ce avem chef, unde toată lumea şi-ar putea pune în practică fanteziile, la adăpost de clienţii dificili. Ce ne-am face? Am reacţiona în răspăr, spunând: „Nu-i aşa că-i plictisitor? Cum să fim aşa de monotoni? Hai s-o facem greşit, s-o facem urât şi s-o facem foarte ieftin“.

Aceasta este natura unui creativ. Toţi creativii au nevoie de ceva împotriva căruia să se răzvrătească, asta le condimentează vieţile, iar creativii sunt cei care le condimentează vieţile clienţilor.

2. ÎMPĂRTĂŞEŞTE-ŢI IDEILE.

Împarte cu ceilalţi tot ce ştii, ţi se va întoarce înmiit. Cu siguranţă îţi aminteşti din şcoală de cei care-şi ţineau mâna în faţa caietului sau a foii de examen, pentru a nu te lăsa să le vezi răspunsurile. La fel se întâmplă şi la serviciu, unde oamenii sunt foarte secretoşi cu ideile lor. „Nu le spune asta, vor spune că-i a lor.“ Problema păstrării ideilor pentru sine este că vei ajunge să-ţi epuizezi resursele. Până la urmă, vei ajunge secătuit. Dacă împărtăşeşti tot ce ai, nu rămâi cu nimic. Asta te forţează să fii cu ochii-n patru, să fii pe fază, să te realimentezi. Uneori, cu cât împărtăşeşti mai mult, cu atât ţi se întoarce mai mult.

Ideile sunt cunoaştere deschisă. Nu pretinde drepturi de proprietate asupra lor. Oricum nu sunt ideile tale, ci ale altcuiva. Plutesc acolo, undeva în eter. Nu trebuie decât să-ţi creezi un cadru mental pentru a le prelua.

3. NU PROMITE MAI MULT DECÂT POŢI FACE.

Atunci când ne vindem ideile, din entuziasmul nostru creativ avem tendinţa de a promite mai mult decât putem onora. În viziunea noastră despre cum sperăm că vor fi lucrurile, nu e loc pentru eşec. Rezultatul va fi, probabil, dezamăgitor. Nu dezastruos, dar ceva mai
puţin decât ne aşteptam. Nimeni nu va spune nimic, doar că data viitoare nu vor mai avea la fel de multă încredere în tine. Ai dat-o-n bară, cu alte cuvinte.

Dar dacă în schimb sublicitezi, indicând posibilele slăbiciuni şi eventualele soluţii, în cazul în care ar interveni pe parcurs, nu numai că stabileşti o relaţie de încredere cu clientul tău, ci eşti şi capabil să rezolvi orice problemă. Iar dacă totul va ieşi până la urmă aşa cum ţi-ai propus, va fi un bonus.

Pippi Șosețica – o fetiță care a influențat lumea întreagă

Cu părul roşu ca morcovul, strâns în două cozi ţepene, pistruiată şi cu gura până la urechi, cu ciorapi desperecheaţi şi cu pantofi în care ar putea încăpea încă o pereche de picioare, fetiţa de nouă ani e o apariţie remarcabilă. Au trecut mai bine de 75 de ani de la debutul ei, însă Pippi continuă să cucerească inimile copiilor de generații întregi.

Personajul creat după al Doilea Război Mondial, într-o lume distrusă, a adus speranță multor copii și adulți și continuă să fie și astăzi o sursă de inspirație. Întotdeauna avem nevoie de încurajare, iar personajele cărților prind viață odată ce le permiți să își facă culcuș într-un colț al inimii tale. Mai ales în zilele noastre, toți avem nevoie de o prietenă de nădejde cum este Pippilotta a lu’ Efraim.

O regăsim pretutindeni ca un simbol cultural, în fotografii ale celebrităților, sub formă de tatuaj, în picturi grafitti, reprezentând puterea feminină, rezistența, bunătatea, dreptatea și acceptarea. Iată și o declarație – din emisiunea americană TODAY – a lui Michelle Obama, soția fostului președinte american, Barack Obama, care a descris-o ca fiind prima carte de care s-a îndrăgostit în viața ei: „Am fost fascinată de această fetiță puternică care era centrul tuturor lucrurilor. Și era cumva aproape magică. Adică era mai puternică și mai vânjoasă decât oricine. Avea puteri supraomenești.“

Primele cărți cu Pippi au fost publicate între 1945 și 1948, urmate de o mulțime de cărți ilustrate și adaptări, vândute în peste 65 de milioane de exemplare în întreaga lume.

Au existat tot felul de ecranizări ale cărților cu Pippi, dar cea mai recentă, care este în lucru, este o decizie de colaborare dintre STUDIOCANAL, Heyday Films și Compania Astrid Lindgren care pregătesc un nou film cu Pippi Șosețica. Cele două studiouri au colaborat cu succes și la filmele Paddington 1 & 2.

Regizorul David Heyman spune că „Pippi a sprijinit și inspirat familii de pretutindeni prin forța ei vitală, prin tăria de caracter și bucuria ei nestăvilită de a trăi. Cărțile lui Astrid Lindgren au fost traduse pe tot globul de-a lungul anilor – un testament al viziunii ei pe care suntem hotărâți să îl onorăm printr-un nou film“.

Curiozități despre Astrid Lindgren

Bineînțeles, când ne gândim la Pippi Șosețica, ne gândim la Astrid Lindgren. Caracterul ei este foarte asemănător cu cel al personajului. De-a lungul vieții, Astrid Lindgren s-a opus vehement nedreptății și opresiunii. Pe lângă cariera de scriitoare, este cunoscută drept unul dintre cei mai importanți formatori de opinie. Cuvintele ei au avut un rol semnificativ când a fost înlăturat de la conducere un guvern și a mai influențat, direct și indirect, anumite legi suedeze care au fost adoptate. La aniversarea ei de optzeci de ani, a primit drept cadou o nouă lege a drepturilor animalelor, cunoscută sub numele de „Lex Lindgren“.

Și să nu uităm părerea autoarei despre cum ar arăta o copilărie fără cărți: „Asta nu se poate numi copilărie. E ca și cum ai fi dat afară dintr-un loc fermecat unde îți este permis să mergi și unde ai găsi cea mai prețioasă formă de a te bucura.“

Dacă plănuiești să dai vreo petrecere în cinstea ei (și dacă te descurci un pic cu limba engleză, dar nu musai), găsești aici mai multe activități, imagini de printat și decupat sau indicații despre cum să-ți confecționezi un costum ca al lui Pippi și chiar un poster ca să ți-l pui pe perete.

Un text de Felicia Irimia

Noua ordine veche a lumii vegetale

Pledoaria vegetală a lui Stefano Mancuso și a Alessandrei Viola, tandem de autori omogen și complementar, readuce în discuție, cu exemple la îndemână și argumente viabile, un subiect aproape tabuizat de-a lungul istoriei: inteligența plantelor și, implicit, utilitatea (re)cunoașterii acesteia.

Structurat pe cinci capitole, studiul relevă concentric amalgamul de activități pe care plantele le desfășoară de-a lungul procesului lor filogenetic. Pornind de la preconcepțiile umanității bine întipărite în memoria colectivă, cercetarea deconstruiește și resemantizează fenomenele proprii indivizilor regnului defavorizat precum adaptarea, apărarea în fața prădătorilor, ademenirea prăzii sau pactizarea cu alte specii, evidențiind izomorfismul dintre aceste manifestări și cele ale comunităților umane.

Una dintre problemele centrale ale tezei o reprezintă, așadar, evoluția raportării omului la lumea vegetală. Identificând momentul în care a fost consfințită inferioritatea regnului vegetal față de celelalte categorii de viețuitoare (prin Liber de sapiente, lucrare semnată de Charles de Bovelles în 1509), Mancuso și Viola explică reticența oamenilor de știință de-a lungul epocii moderne de a accepta în unanimitate admirabila inteligență a plantelor lesne de dedus odată ce le sunt înțelese diversitatea și flexibilitatea decizională. Chiar și în pofida unor cercetători care s-au bucurat de recunoaștere mondială, precum inegalabilul Charles Darwin, care „era convins că nu există o diferență substanțială între creierul unui vierme sau al altui animal inferior și vârful unei rădăcini”, pătura verde a planetei a ajuns să fie exploatată fără să-i fi fost puse în lumină caracteristicile potrivite.

Este aproape de necrezut cum, deși în literatura populară a celor mai multe culturi personajelor vegetale le sunt atribuite însușiri umane (unele vorbesc și cântă, în timp ce altele dansează, ba chiar se deplasează), capacitățile reale ale plantelor încep să fie smulse de pe tărâmul basmelor abia recent, odată cu tranziția vertiginoasă către o societate post-industrială. O explicație ar putea-o constitui contextul sistemului filozofic revoluționar al lui Gilles Deleuze și Félix Guattari, potrivit căruia modelul actelor cognitive s-ar găsi mai degrabă în rețelele rizomilor decât în arborescențele binare ale crengilor. La aceasta se adaugă apariția – și dezvoltarea – internetului, care facilitează și ea înțelegerea întortocheatei interdependențe a organismelor unui ecosistem.

Analiza diacronică din carte a percepției omului asupra plantelor oferă, cu o didacticitate savuroasă, explicații științifice uimitoare privind unicitatea regnului verde. Descoperim, de pildă, principalul atu al plantelor în lupta pe care o duc pentru supraviețuire: construcția lor modulară, fără organe indispensabile. Astfel, deși în dezavantaj față de prădătorii mobili, o plantă își poate regenera segmentele afectate fără să-i fie periclitată existența. Sedentarismul pare să nu fie o piedică nici în ceea ce privește comunicarea cu alte organisme, respectiv în procesul de reproducere. Dacă în cazul primeia, planta mizează pe eliminarea unor substanțe chimice aferente mesajului, în privința reproducerii, cum mulți dintre noi știm, ea apelează la trucuri de ademenire a unor potențiali transportatori de polen.

Verde uimitor abundă în astfel de inginerii ale naturii, coroborându-le cu scenarii concrete întâmpinate în sălbăticie. Autorii par să fi inculcat în demersul lor științific un dublu rol: întâi, de împărtășire a formelor inteligente de interdependență dintre specii și, nu mai puțin, dintre regnuri, iar în al doilea rând de sporire a respectului nostru pentru aceste ființe care aproape nicăieri în lume nu se bucură de drepturi constituționale.

Un articol de Mihók Tamás, publicat inițial pe blogul Art.

Cartea Verde uimitor face parte din lista disponibilă în luna ianuarie în abonamentul Pauza de Citit.

4 povești pentru copii cu care să începem noul an

Ne-am propus să începem noul an cu 4 dintre cele mai amuzante și optimiste povești pentru copii, în speranța că vom păstra această stare pe tot parcursul anului. Iată mai jos ce titluri am pregătit pentru cei mici de la Vlad și Cartea cu Genius și Editura Arthur.

„Cei trei tâlhari” scrisă de Tomi Ungerer este exemplul ideal în care binele triumfă în fața răului. Și ce alt exemplu mai bun să ne încarce cu optimism dacă nu o fetiță neînfricată? Deși au speriat sate întregi, tâlharii nu prezintă nicio teamă pentru micuța Tiffany. Memorabilă și distractivă, cartea a fost tradusă în 16 limbi și a fost vândută în milioane de exemplare.

O altă eroină cu care ne începem noul an este Malala, personajul principal din „Malala și creionul magic” scrisă de Malala Yousafzai. Cea mai tânără câștigătoare a Premiului Nobel pentru Pace a visat dintotdeauna să aibă un creion magic ca cel din emisiunea TV preferată, pentru a scăpa de foamete, sărăcie și război și a luptat pentru visul ei până când s-a făcut auzită peste tot în lume.

Cu părul roşu ca morcovul, strâns în două cozi ţepene, pistruiată şi cu gura până la urechi, cu ciorapi desperecheaţi şi cu pantofi în care ar putea încăpea încă o pereche de picioare, Pippi Șosețica este cea de-a treia eroină care ne umple inima cu optimism și stare de bine datorită apariției sale remarcabile. Acţiunile ei îi lasă pe toţi cu gura căscată, iar după o întâlnire cu Pippi, până şi hoţii se lasă de meserie.

Printre cele trei eroine am strecurat și regele din povestea „Regele fistichiu și împăratul malefic” Pe tărâmul Edwinland domnește Edwin, Regele Fistichiu. Are nouă ani, e super amuzant și e înconjurat de prieteni de nădejde. Totuși, Edwin nu e un băiețel obișnuit. Este rege. Are tron, armură, un castel cu pasaje secrete și toate cele. O, da, și e vecin cu cel mai NESUFERIT și MALEFIC om din Univers. Asta n-are cum să ducă la aventuri captivante cu intrigi, ciocolată și crocodili arțăgoși… Sau are?…

10 povești optimiste cu care să începi 2021

White Love Print Paper on Pink Surface
Sursă pexels.com

Indiferent dacă ne stabilim un set de obiective pentru noul an sau nu, cu siguranță cu toții avem nevoie de perspective mai bune pentru 2021. Prin urmare, am pregătit o listă cu 10 titluri care, indiferent de acțiune, îi lasă pe cititori la final cu gânduri de bine. Așadar, iată 10 povești optimiste pentru 10 începuturi de an mai bune:

1. Fangirl | paperback, Rainbow Rowell (traducere din limba engleză și note de Ela-Evelina Jianu)

Toată lumea este fan al lui Simon Snow, dar Cath și Wren sunt cele mai înfocate admiratoare ale lui, scriind propriile povești despre magicianul adolescent. Fac asta cu pasiune, încercând să se ascundă de problemele lor în universul ficțiunii, unde totul este posibil. Deşi gemene, cele două fete sunt cum nu se poate mai diferite. Părăsite de mamă și crescute de un tată în căutarea echilibrului sufletesc, ele trebuie totuşi să înfrunte viaţa reală. Care le va despărţi pentru un timp. Dar care le va învăţa cât de frumoasă poate fi studenția. Și cât de mare este puterea iubirii. Iar Cath va descoperi ce înseamnă să devină scriitoare în toată puterea cuvântului.

2. Când ți se pune pata, Wendelin Van Draanen (traducere din limba engleză de Ioana Filat)

O poveste comică de dragoste spusă pe două voci: a lui și a ei. Când se întâlnesc pentru prima oară, Bryce și Juli sunt doar niște copii. Ea se îndrăgostește fulgerător de ochii lui, în vreme ce el se panichează și o cataloghează imediat drept o ființă enervantă. Cartea îi urmărește pe cei doi vreme de șase ani, timp în care aceștia se caută – sau se evită – la școală, pe drumul spre casă, ori din spatele ferestrelor, într-o relație plină de suișuri și coborâșuri. Când ți se pune pata pe cineva, nu scapi așa ușor.

3. Izzy cea creativă, Terri Libenson (traducere din limba engleză Lavinia Vasile)

La gimnaziu toți au câte o ETICHETĂ.

Izzy e VISĂTOAREA. Îi place să joace în piese de teatru și să inventeze povești amuzante. Partea proastă e că nu-i stă mintea la teme și învățat. 

Bri e DEȘTEAPTA. Dar vrea ca lumea să vadă că e mai mult decât o elevă de 10 pe linie. 

Izzy și Bri se intersectează într-un mod neașteptat în ziua spectacolului de talente de la școală, care se dovedește a fi mult mai dramatic decât și-au închipuit cele două fete. 

4. Pasărea albă, R.J. Palacio (traducere din limba engleză de Iulia Arsintescu)

În primul ei roman grafic, R.J. Palacio spune o poveste de neuitat despre bunătatea fără margini și curajul nemaipomenit al unor oameni în vreme de război.

Sara Blum credea că e o tânără ca oricare alta: îi plăcea să deseneze, să iasă cu prietenele în oraș și să viseze cu ochii deschiși. Doar că în Franța ocupată de naziști, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a fi evreu nu însemna să fii la fel ca oricare alt cetățean. Când încep raziile naziștilor în oraș și Sara devine o țintă, Julien, colegul ei de bancă, îi sare în ajutor și o ascunde în hambarul familiei.

Iar acum, peste ani și ani, Sara îi povestește nepotului ei, Julian, trauma pe care a trăit-o, în speranța că un om care cunoaște trecutul nu are cum să rămână indiferent la nedreptățile din prezent.

5. Autonauţii de pe cosmodrum, Julio Cortázar, Carol Dunlop (traducere din limba spaniolă de Marin Mălaicu-Hondrari)

Autonauții de pe cosmodrum – ultima carte a lui Julio Cortázar – este o poveste de dragoste și o ireverențioasă carte de călătorii plină de întâmplări amănunțite și de instantanee, care detaliază aventura de treizeci și trei de zile din 1982 a scriitorului argentinian și a lui Carol Dunlop pe autostrada Paris-Marsilia. Dezvăluind comorile – sau ororile – ascunse ale autostrăzii și ale parcărilor din drumul lor, cei doi autonauți împing viața și literatura până la extremele fantasticului.

O satiră la adresa călătorilor moderni – întotdeauna grăbiți, întotdeauna pe picior de plecare dintr-un loc în care abia au ajuns -, Autonauții de pe cosmodrum ne permite să aruncăm o privire în intimitatea ultimei povești de iubire din viața unuia dintre spiritele mărețe ale literaturii universale.

6. Nu contează cât de bun eşti, ci cât de bun vrei să fii, Paul Arden (traducere din limba engleză de Andra Matzal)

Nu contează cât de bun eşti, ci cât de bun vrei să fii este un ghid despre cum să dai tot ce-i mai bun din tine. O “biblie” de buzunar pentru talentaţi şi pentru timizi care îţi spune cum să faci incredibilul credibil şi imposibilul posibil.

Deceniile în care s-a aflat în vârful uneia dintre cele mai competitive industrii l-au învăţat pe Paul Arden o grămadă de lucruri interesante pe care este dispus să ni le împărtăşească. Aflaţi, de pildă, din acest volum despre avantajul de a fi concediat şi de ce e deseori mai bine să nu ai dreptate decât să ai dreptate.

Veţi găsi răspunsuri originale şi logice la întrebările pe care ni le punem zi de zi. Multe dintre ele ni se par evidente când le citim, dar nu sunt oare toate întrebările uşoare atunci când ştim răspunsurile?

Fie că eşti freelancer sau manager, sau că tocmai ai abandonat şcoala, această carte este de nepreţuit pentru oricine aspiră să obţină succesul.

7. În mintea unei caracatițe: o explorare surprinzătoare a miracolului conştiinței, Sy Montgomery (traducere din limba engleză și note de Laura Ciobanu)

Sy Montgomery știe că nu suntem singurele minți conștiente de sine din Univers. Iar pentru a ne convinge, nu ne îndeamnă să privim spre bolta cerească, spre alte galaxii, ci tot spre planeta noastră. Și nu, candidatele la titlul de cele mai enigmatice inteligențe nu provin din rândul mamiferelor, ci dintre… moluște. Curioase, ghidușe, creative, caracatițele lui Sy ne arată că pentru a le înțelege trebuie să renunțăm la prejudecăți, devenind astfel noi înșine mai înțelepți.

8. Verde uimitor, Stefano Mancuso, Alessandra Viola (traducere din italiană de Liliana Angheluță Nechita)

Plantele ne-au precedat pe Terra și sunt pretutindeni în jurul nostru. Trăim în lumea lor. Nu le dăm mare importanță, deși existența noastră depinde de ele. Le negăm capacitățile care le fac atât de asemănătoare nouă. Și totuși atât de diferite. Stefano Mancuso și Alessandra Viola demonstrează că plantele posedă toate cele cinci simțuri ale noastre, la care se adaugă încă… cincisprezece. În regnul vegetal se comunică, se construiesc strategii, se formează alianțe. Nu inteligența e cea care diferențiază animalele superioare de cele inferioare și de plante; ea mai degrabă constituie caracteristica definitorie a întregii lumi vii. Verde uimitor este o carte-manifest care schimbă nu doar știința botanicii, dar și perspectiva asupra locului și importanței omului în Univers.

9. Fahrenheit 451 | serie de autor, Ray Bradbury (traducere din limba engleză și note de Petre Solomon)

În vremea aceea pompierii erau cei care declanșau incendiile. Pompierului Guy Montag îi plăcea să vadă cum ardeau cărțile. Apoi el a întâlnit o fată care i-a povestit despre un trecut când oamenii nu se temeau, și a întâlnit un profesor care i-a povestit despre un viitor când oamenii vor putea gândi. Și Guy Montag a înțeles ce trebuia să facă.

10. Cronicile oraşelor flămânde #1. Mașinării infernale, Philip Reeve (traducere din limba engleză de Mihai-Dan Pavelescu)

Într-un viitor postapocaliptic, lumea este un teren de vânătoare pe care orașele – mașinării infernale pe roți – își dispută supremația, înghițindu-se unele pe altele. În Londra mecanizată din care n-a ieșit niciodată, Ucenicul Istoric Tom visează să devină un erou, însă adânc în pântecele metropolei sale, Hester Sahw face prima mișcare într-o luptă pe viață și pe moarte. Deși nu vrea decât să se răzbune, ea înțelege că, de fapt, și-a asumat o responsabilitate mai mare și descoperă că dragostea și aventura pot fi la îndemâna oricui. Trebuie doar să învețe să aibă încredere în oameni.

De ce nu-mi faci o poezie de Crăciun? – Gianni Rodari

Gianni Rodari s-a născut la Omegna (Novara, Italia) în 1920. După o scurtă experienţă didactică, devine ziarist şi începe, aproape din întâmplare, să scrie pentru copii. Cărţile sale au avut parte de nenumărate traduceri şi au dobândit numeroase premii, între care prestigiosul Premiu Andersen (1970), „Nobel“ al literaturii pentru copii.

Gianni Rodari e preţuit astăzi de tot mai mulţi cititori, mari şi mici, pentru comunicativitatea sa, pentru umorul său absurd şi irezistibil. Diferite prin sursele de inspiraţie şi prin suflul de care dau dovadă, povestioarele lui Rodari se iau la întrecere cu noile teme ale fanteziei infantile din benzile desenate şi din literatura science-fiction. 

Fragment din Cele mai frumoase povești de Crăciun ale lui Gianni RodariGianni Rodari.

3 pași pentru cititori înainte de Crăciun

red textile near book on table
Sursă unsplash.com

Nu știm tu cum ești, dar noi când ne gândim la zilele de Crăciun, ne vin în minte aproape instantaneu o cameră caldă, un fotoliu confortabil, o pătură pufoasă, un brad de Crăciun, un teanc de cărți și multă liniște. De fapt, un colț de lectură, indiferent cum ar arăta el. Asta după ce am eliminat cadourile din ecuație, care sunt deja despachetate și puse la loc sigur, iar burțile sunt pline după masa copioasă de Sărbători. 🙂

Bun, acum că te-ai bucurat de cadouri, te-ai înfruptat din bunătăți și fiecare membru al familiei își vede de liniștea lui, e timpul să-ți dedici timpul liber (prețiosul timp liber) teancului de cărți. Nu de alta, dar te așteaptă răbdător de atât de multe săptămâni (sau luni) cum numai un prieten devotat o face, fără să ceară nimic la schimb. Dar ce te faci dacă planurile nu merg așa cum vrei tu? Copilul cere constant ceva, pisica se încăpățânează să dărâme bradul de Crăciun sau te trezești cu o vizită neașteptată. Ca să te asiguri că n-o să se întâmple nimic din toate astea, iată 3 pași dedicați cititorilor care vor timp doar pentru ei în zilele de Sărbătoare:

1. În primul rând, asigură-te că ai cărțile dorite din timp

Ficțiune, nonficțiune, SF, chiar și cărți pentru copii, asigură-te că ai lista cărților pe care vrei să le citești cu cel puțin o săptămână înainte de Crăciun. Știi tu despre ce titluri vorbim – acele THE ONE AND ONLY – la care visezi încă de la ultimul concediu, când ai avut cel mai mult timp pentru citit. Dacă mai sunt 3 zile până la MAREA ZI și tu nu ai încă lectura pregătită, mergi până la cea mai apropiată librărie. Cine știe, poate chiar îți dai seama că Moșul a uitat să adauge un cadou pe listă.

2. Ai grijă ca ziua dedicată cititului să fie DOAR a cititului

Știm că e complicat, mai ales într-o familie numeroasă. Iată ce poți face: cu câteva zile înainte de MAREA ZI și chiar și în ajun, anunță-ți intenția și rezervă-ți locul. Ok, există o posibilitate mare ca planurile să-ți fie date peste cap, dar, hei, e Crăciunul. Poate bucuria acestei zile se va revărsa și în colțul tău de lectură. Fii optimist/ă. 🙂

3. Îndrăznește și citește

În MAREA ZI, dacă nimic nu ți-a stricat planul până acum, fă-ți curaj. Pregătește-ți un ceai sau o ciocolată caldă, eventual niște prăjiturele, și așază-te sub pătură. Noi îți ținem pumnii să meargă totul ca pe roate și singura preocupare să fie legată de personajul principal, dacă a reușit să ajungă la un final fericit sau nu.

Crăciun fericit! 🙂

8 definiții ale fricii extrase din „Frica în Occident. Secolele XIV – XVIII. O cetate asediată” de Jean Delumeau

Frica în Occident. Secolele XIV – XVIII. O cetate asediată
  1. Frica și lașitatea nu sunt sinonime.
  2. „cel mai primejdios dușman“
  3. Frica este […] deprinderea însușită, într‑un grup uman, de a reacționa prin teamă în fața unei amenințări (reale sau imaginare).
  4. Indiferent dacă sensibilitatea la frică a timpurilor noastre a crescut sau nu, frica rămâne o componentă majoră a experienței umane, în ciuda eforturilor de‑a o depăși. „Nu‑i om mai presus de frică“, scrie un militar, „și care să se poată lăuda că nu știe ce‑i frica.“ Un ghid alpin căruia i s‑a pus întrebarea „V‑a fost vreodată frică?“ răspunde: „Întotdeauna ne e frică de furtună. Când o auzi bubuind pe stânci ți se zbârlește părul sub beretă.“
  5. Totuși frica este ambiguă. Inerentă naturii noastre, ea este o pavăză esențială, o garanție împotriva primejdiilor, un reflex indispensabil permițând organismului să scape provizoriu de moarte. „Fără frică, nicio specie n‑ar fi supraviețuit.“ Dar când depășește doza suportabilă, ea devine patologică și creează blocaje. Se poate muri de frică sau rămâne cel puțin paralizat.
  6. Ca orice emoție, frica poate cauza efecte contrastante în raport cu indivizii și circumstanțele, ba chiar reacții alternante la una și aceeași persoană: accelerarea bătăilor inimii sau încetinirea lor; o respirație prea rapidă sau prea lentă; o contracție sau o dilatație a vaselor sangvine; o hiper‑ sau hiposecreție a glandelor; constipație sau diaree, poliurie sau anurie, un comportament de imobilizare sau o exteriorizare violentă.
  7. […] medicina de pe vremuri considera că descurajarea morală și frica predispun la molipsire. Numeroase lucrări savante apărute între secolele al XVI‑lea și al XVIII‑lea sunt de acord cu acest punct de vedere.
  8. Era în firea lucrurilor ca o epocă atât de înfricoșată de Judecata de Apoi, de diavol și de acoliții lui să dea o nouă dimen­siune fricii milenare provocate de cel de‑al „doilea sex“.

Cartea este disponibilă în abonamentul Pauza de Citit din luna decembrie.