Categorie: Interviuri

Contează cu adevărat mitologia greacă în era tehnologiei de ultimă oră și a contextului politic tensionat?

Poate fi un clișeu să numești o poveste nemuritoare. Dar mitologia greacă – Iliada fiind cel mai important poem epic  – este exact motivul pentru care a apărut acest clișeu. Îl voi cita pe Ben Jonson, aceste mituri nu sunt „efemere, ci pentru totdeauna”. Nebunia, pasiunea, mândria și generozitatea sunt trăsături umane care nu s-au schimbat în ultimii trei mii de ani și rămân relevante indiferent de perioada istorică. Și mai ales în acest moment istoric tensionat, cred că oamenii studiază trecutul pentru a înțelege mai bine evenimentele din prezent. Poveștile din Grecia Antică se bucură de generații întregi de cititori – ele au în continuare ceva de spus despre noi înșine. În fiecare zi, citim știri cu tragedii demne de Iliada: de la lideri obsedați de propria persoană și manipulatori precum Agamemnon, respectiv Odiseu, la pierderea vieților omenești în războaie fără sens. Totul este imortalizat de Homer: trecutul, prezentul și viitorul, inspirația și condamnarea noastră.

Aș mai adăuga un aspect important: în sfârșit cultura este pregătită pentru genul de poveste de dragoste pură. Nu am intenționat de la început să relatez o poveste de dragoste gay, dar am fost profund mișcată de relația acestor două personaje — al căror respect unul față de celălalt, în ciuda ororilor din jurul lor, modelează o relație la care putem aspira cu toții.

Cât de mult din povestea lui Ahile descrisă în CÂNTUL LUI AHILE se bazează pe clasici și cât de mult ți-ai folosit imaginația pentru a scrie povestea? Și ne-ai putea explica cum te-ai documentat pentru carte?

Într-un fel, simt că m-am documentat pentru această carte toată viața mea. Am iubit mitologia greacă încă de când eram copil și am studiat latină și greaca veche atât în liceu, cât și la universitate. Profesorii mei mi-au oferit o educație corespunzătoare în istoria și literatura antică și toți anii de studii au contribuit la apariția cărții – deși la vremea respectivă nu aveam idee că îmi voi folosi educația pentru a scrie ficțiune.

Odată ce am început să scriu romanul, mi-am dat seama că trebuie să știu mai multe: Cum arătau exact pânzele navelor antice? Ce fel de floră și faună menționează Homer? Studiile mele au ajutat și acolo; Aveam o mulțime de răspunsuri în biblioteca mea sau știam unde să merg pentru a găsi informațiile de care aveam nevoie. De asemenea, a fost extrem de util faptul că am petrecut mult timp în Grecia și Turcia.

A fost foarte important pentru mine să urmăresc firul narativ prezentat de Homer. Inspirația principală a cărții este momentul teribil din Iliada când Ahile aude despre moartea lui Patrocle. Reacția lui este șocantă prin intensitatea sa. Marele războinic semizeu – care sfidează regulile și condamnă o întreagă armată la moarte – vine complet distrus de durere și furie. Am vrut să înțeleg care era cu adevărat relația lui Ahile cu Patrocle. Deși Homer ne povestește ce fac personajele sale, nu ne spune prea multe despre motivul acțiunilor sale. Cine a fost Ahile? Și de ce l-a iubit atât de mult pe Patrocle? Scrierea romanului a fost modul meu de a răspunde la această întrebare.

Cele mai mari schimbări ale poveștii clasice au fost legate de viața lui Ahile înainte de a veni în Troia, momente pe care Iliada nu le acoperă. Există multe, multe relatări ale acestora, așa că o parte din munca mea a constat în a selecta ce informații sunt relevante pentru roman.

Mulți oameni nu știu atât de multe despre Patrocle și relația lui cu Ahile. Cum ți-a venit ideea că prietenia lor s-a transformat într-o relație amoroasă?

Am furat ideea de la Platon! Teoria conform căreia Patrocle și Ahile ar fi fost de fapt iubiți este veche. Mulți autori greco-romani au descris relația ca fiind una romantică – era o interpretare comună și acceptată în lumea antică. Avem chiar și un fragment dintr-o tragedie pierdută a lui Eschil, unde Ahile vorbește despre cum se săruta frecvent cu Patrocle.

Relația lor este destul de evidentă și în Iliada, deși Homer nu îi prezintă adevărata intensitate. Pentru mine, cea mai convingătoare dovadă, în afară de profunzimea durerii lui Ahile, este felul în care reacționează după moartea iubitului său: Ahile refuză să ardă trupul lui Patrocle, insistând în schimb să păstreze cadavrul în cortul său, unde îl îmbrățișează și plânge constant— în ciuda reacţiilor îngrozite ale celor din jur. Acel sentiment de devastare fizică mi-a vorbit despre o intimitate profundă și totală între cei doi bărbați.

Ce părere ai despre „călcâiul lui Ahile”? De unde provine această legendă? Crezi că este adevărată?

Cel mai faimos mit legat de  Ahile – călcâiul său vulnerabil – este de fapt o poveste foarte recentă. Cea mai veche relatare despre mit este a unui autor roman, la aproape un mileniu după ce au fost compuse pentru prima dată Iliada și Odiseea. În timpul acelor mii de ani, au apărut o serie de alte povești pentru a explica invincibilitatea lui Ahile, dar Iliada și Odiseea conțin cea mai simplă teorie: el nu era cu adevărat invincibil, ci doar extraordinar de talentat în luptă. Din moment ce Iliada și Odiseea au fost inspirația mea principală, iar interpretarea lor părea mai realistă, aceasta a fost versiunea pe care am ales să o urmez.

Există o serie de mituri amuzante despre călcâiul lui Ahile, apărute după ce povestea a devenit populară. Cel mai faimos este că, încercând să-l facă nemuritor, mama lui, zeița Thetis, l-a scufundat în râul Styx. L-a ținut de călâi,  care a devenit astfel singura parte vulnerabilă a eroului. De fiecare dată când le-am spus această poveste elevilor mei, au izbucnit în hohote de râs. Așa că s-ar putea să mă fi influențat și ei în a nu reda acest mit neverosimil.

Dacă cineva ar dori să viziteze acum Grecia și împrejurimile sale pentru a călca pe urmele lui Ahile și Patrocle și a retrăi războiul troian, ce orașe moderne ar trebui să viziteze și ce ar putea descoperi acolo?

Călătoria începe din nordul Greciei, în regiunea Tesaliei. Nu se știe exact unde ar fi putut fi palatul lui Peleu (dacă a existat cu adevărat), dar cu siguranță Muntele Pelion este încă acolo. Este un loc minunat pentru a face drumeții și există chiar și un tren care circulă în weekend. În apropiere, principalul oraș-port Volos este un loc minunat de vizitat și, având în vedere locația sa excelentă, ar fi putut foarte bine să fie o bună așezare în antichitate.

Urmează insula Skyros, unde zeița Thetis l-a ascuns pe Ahile,fiul său, în timpul războiului, îmbrăcându-l în femeie. Skyros se află în mijlocul Mării Egee și este cel mai sudic punct al Arhipeleagului insulelor Sporade. Este o zonă destul de stâncoasă, mai ales în regiunea sa de sud, plină de peisaje și plaje uimitoare, cu monumente minunate bizantine și venețiene. Dacă vrei să trăiești experiența completă a lui Ahile, încearcă cross-dressing.

După aceea, mergi spre Aulis (Avlida), în Beotia, la nord de Atena. Aici s-a adunat flota grecilor înainte de a pleca spre Troia. Este un oraș destul de mic, dar există plaje, pe care poți să le vizitezi și să te prefaci că îl aștepți pe tânărul Ahile să apară în sfârșit pentru a nimici Troia.

Deși Ahile și Patrocle nu au ajuns acolo, este un moment bun pentru a face un scurt ocol către palatul lui Agamemnon din Micene, în nordul Peloponezului. Este una dintre puținele ruine din epoca homerică pe care le mai avem, în afară de Troia. Poți vedea atât celebra intrare în oraș, cât și mormintele circulare în care au fost găsite „Masca lui Agamemnon” și „Cupa lui Nestor”. În timp ce vizitezi situl, imaginează-ți că ești mândrul fiu al lui Atreus și îți agresezi subalternii. Dar nu merge prea departe: Agamemnon a fost ucis de soția sa care nu l-a mai putut suporta.

Acum, înapoi la Aulis! După ce s-au alăturat flotei, Ahile și Patrocle ar fi mers spre Troia, făcând mai multe opriri. Deoarece nu se știe unde s-au oprit, cred că acest lucru îți dă dreptul de a vizita orice insulă care te atrage. Dacă mergi pe traseul sudic, poți trece pe lângă Lesbos, unde a trăit și a scris celebra poetă Safo (pe care Platon a numit-o a zecea muză). Mai la nord se află celebra insulă Lemnos, sălașul șarpelui veninos care l-a schilodit pe eroul Philoctetes. Ai grijă pe unde calci!

Ți-aș recomanda să alegi traseul cel mai nordic, care te plimbă prin incredibilul oraș Istanbul. Am avut norocul să vizitez Istanbul în primăvara trecută și este uluitor. Oriunde te uiți, există o bucată de istorie neprețuită, de la hitiți la otomani, ca să nu mai vorbim de numeroasele sale atracții moderne.

Ultima oprire: Troia, la sud-vest de strâmtoarea Dardanele, sub Muntele Ida. Orașul Canakkale este un loc grozav din apropiere, unde poți vedea calul troian folosit în filmul Troy din 2004. Se zvonește că Brad Pitt a aranjat donația!

O scurtă călătorie cu autobuzul spre sud te duce la vechiul sit arheologic. Te afli în mijlocul a cinci mii de ani de istorie și privești terenul de luptă al grecilor și troienilor. Deși nu au mai rămas decât pietre, sentimentul pe care ți-l oferă locul este inconfundabil. Asigură-te că îți iei o jachetă: vântul este puternic. Găsește cel mai înalt punct – tot ce a mai rămas din celebrele turnuri ale orașului antic – și amintește-ți de primul vers din Iliada:

Cântă, zeiță, mânia ce-aprinse pe-Ahil Peleianu!

Ce speri că vor învăța cititorii din cartea ta? Și ce le spui oamenilor care consideră mitologia greacă dificilă și neinteresantă? Copiii de la școală ar trebui să-și poată alege propriile lecturi (de exemplu, romanele cu vampiri) și să nu-și facă griji pentru lecturile clasice?

Pentru cei care au încercat să citească o epopee antică — Iliada, să zicem, sau Eneida — și au considerat-o plictisitoare, iată răspunsul meu: înțeleg.

În calitate de profesor, am avut mulți elevi care au venit la mine la începutul anului școlar și au recunoscut că au citit Eneida peste vară și nu le-a plăcut. Nu mă îngrijorează acest lucru: poemele presupun o cultură generală bogată — cine sunt zeii și care este povestea lor. Ele presupun, de asemenea, că publicul înțelege convențiile epice, cum ar fi enumerarea tuturor generalilor și a navelor lor sau folosirea frecventă a repetiției. Dacă nu ai aceste cunoștințe, cartea te poate băga în ceață. Dar, dacă începi să o citești cu un ajutor de nădejde – o introducere bună, o scurtă recapitulare a miturilor grecești, un prieten căruia îi place mitologia greacă – atunci lectura prinde viață în mâinile tale. Fiecare elev reticent și-a schimbat părerea până la finalul anului școlar, declarându-se mare fan Eneida.

Vestea bună este că, dacă cineva nu apreciază o lectură clasică la școală, s-ar putea să se întoarcă la ea mai târziu și să realizeze că de fapt îi place. Am citit Sula de Toni Morrison în clasa a zecea și nu am înțeles mai nimic din acea carte. Apoi am recitit-o câțiva ani mai târziu și mi-a plăcut la nebunie. Deci niciodată nu este prea târziu.

Cât despre ceea ce aș spera ca cititorii să învețe: cu siguranță mi-ar plăcea să aud că romanul a generat un anumit interes pentru mitologia greacă, mai ales pentru Iliada. Mai sper de asemenea că ar putea ajuta la combaterea homofobiei, mult prea des întâlnită în societatea noastră.

Scriind acest roman, m-am gândit mult la responsabilitate. Patrocle nu este o persoană ieșită din comun, așa cum este Ahile. Este un om „obișnuit”. Însă are mai multă putere decât crede, iar momentele în care îi ajută pe ceilalți îl definesc. Cei mai mulți dintre noi nu suntem Ahile, dar putem fi totuși Patrocle. Ce înseamnă să încerci să fii o persoană bună într-o lume atât de violentă?

Interviu tradus de pe site-ul http://madelinemiller.com/q-a-the-song-of-achilles/