Povestea lui Brendan Wenzel este una simplă, despre un concept care poate fi privit într-o manieră intelectuală raportată la nivelul de înțelegere al copiilor: toată lumea are o perspectivă diferită asupra lucrurilor. Textul simplu completează perfect ilustrațiile realizate în culori vibrante, reprezentând felul în care este văzută o pisică de către un câine, o vulpe, un șoarece sau o pasăre. Cartea reprezintă alegerea ideală pentru lectura de noapte bună, în timp ce ilustrațiile oferă teme de gândire micilor cititori.
Cu toții au văzut o pisică urmează drumul unei pisici din casă până afară, pe unde pisica își plimbă mustățile, urechile și ghearele. După ce copilul se joacă cu ea, o zăresc un câine, o vulpe, un pește, o albină, un purice, un șarpe, un sconcs, un vierme și un liliac, fiecare oferind posibilitatea de a observa pisica din diferite perspective. În final, pisica ajunge la o apă, iar cititorul este rugat să-și imagineze ce a văzut pisica în apă.
O pisică văzută de alte animale – un prădător, o pradă – fiecare văzând pisica diferit, oferă o lecție despre percepție. Deoarece copiii sunt egocentrici în dezvoltare, și nu pentru că ar fi egoiști, ci din simplul fapt că nu și-au dezvoltat capacitatea de a lua în considerare și alte puncte de vedere, Cu toții au văzut o pisică reprezintă o excelentă introducere în concept, conform căruia cu toții vedem lumea înconjurătoare într-o perspectivă unică.
Textul ritmic transformă lectura cu voce tare într-una fascinantă, iar ilustrațiile introduc concepte științifice precum vederea pixelată a unei albine sau ecolocarea liliecilor, transformă cartea într-o lectură apreciată de părinți și copii. De asemenea, oferă subiecte de discuție precum De ce peștele vede pisica blurată?, De ce șoarecele vede pisica asemenea unui monstru uriaș? Cum vede pisica celelalte animale? Cum a folosit ilustratorul culorile, dimensiunile și formele astfel încât să redea diferite perspective?
Sursa articolului: commonsensemedia.org
„Am scris 
Însă pomul din carte nu este unul obișnuit, ci este un pom de sex feminin. În limba română este tradus „fetița-copac”, dar în engleză nu se specifică dacă pomul este la vârsta copilăriei sau a maturității, ci este doar „she” (ea). Fetița-copac se împrietenește cu un băiețel care se folosește de ea pentru ceea ce are nevoie în viață, în diferite etape.
O carte despre prietenie, acceptarea celuilalt, integrarea într-o comunitate nouă, Crictor – Șerpișorul cel bun, de Tomi Ungerer, îi va ajuta pe copii să învețe să fie mai atenți la ceilalți, să devină mai prietenoși, mai deschiși, stimulându-le astfel dezvoltarea socio-emoțională. Ilustrațiile delicate, care dezvăluie uneori mai multe amănunte decât textul, îi vor atrage pe cei mici, oferindu-le posibilitatea să descopere tot felul de detalii amuzante, stimulându-le curiozitatea și interesul, motoare cognitive și motivaționale care susțin procesul învățării.
Madame Bodot, o doamnă în vârstă care locuiește într-un orășel din Franța, primește într-o zi un cadou de la fiul său, care e zoolog și studiază reptilele în Brazilia. Spre uimirea ei, când deschide pachetul, doamna Bodot găsește înăuntru un șarpe uriaș. Puțin speriată, dar dornică să afle mai multe despre el, se duce la grădina zoologică, să se asigure că șarpele nu e veninos. Acolo află că e vorba de un boa constrictor, așadar nu-i periculos. Madame Bodot își botează noul animal de companie Crictor și-l îngrijește cu multă dragoste. Îi dă lapte cu biberonul, îi tricotează un pulover și-l ia cu ea la plimbare peste tot, ba chiar îl duce și la școala unde predă. Crictor se atașează de Madame Bodot și de elevii ei, este prietenos și mereu dornic să fie de ajutor. Iar când un hoț pătrunde în locuința doamnei Bodot, șarpele inimos se dovedește și foarte curajos și-și apără stăpâna. Pentru ajutorul dat la prinderea hoțului, Crictor este răsplătit de locuitorii orașului: primește o medalie, i se ridică o statuie, iar un parc e botezat cu numele lui.