Scriitoarea americană Deborah Heiligman are 61 de ani și a scris câte o carte pentru fiecare doi ani de viață, dintre care două sunt disponibile în colecția Sapiens: Vincent și Theo și Charles și Emma. Până le citiți, puteți afla 10 lucruri despre autoarea lor:
1. A absolvit Universitatea Brown în 1980 cu o diplomă în studii religioase. A lucrat mai întâi la o revistă din Boston, Moment Magazine, apoi la una pentru copii de clasa a patra, Scholastic News, în New York. După ce a născut prima oară și a scris ca freelancer pentru diferite publicații, inclusiv pentru adulți, s-a decis să scrie doar pentru cei mici.
2. A scris peste 30 de cărți până acum, ficțiune și (mai ales) nonficțiune, pentru copii de toate vârstele și adolescenți. Aici găsiți o listă cu ele.
3. Una dintre cărțile pentru cei foarte mici (cu vârste între trei și șase ani), Cool Dog, School Dog (2010), a scris-o în întregime la duș, într-un carnețel impermeabil.
4. Copiilor de peste șase ani le-a dedicat o biografie a lui Paul Erdős, supranumit părintele matematicii contemporane: The Boy Who Loved Math. The Improbable Life of Paul Erdös. Acesta este cunoscut pentru cercetările sale legate de numerele prime și pentru obiceiurile lui ciudate. Heiligman îl urmărește de pe băncile școlii (și apoi ale home schooling-ului) până în viața adultă, unde matematicianul rămâne un copil: nu știe să gătească, să-și spele singur rufele sau să-și plătească facturile. Toate astea l-ar fi distras de la munca cu numerele. A fost homeless mare parte din viață, pendulând între conferințe și paturile puse la dispoziție de prieteni.
5. Pentru copiii de peste 10 ani a pregătit, în schimb, o biografie a celui mai iubit președinte american: High Hopes: A Photobiography of John F. Kennedy, care s-a transformat dintr-un copil obraznic și dezordonat, bolnăvicios și nestudios, într-un apărător al celor săraci și oprimați.
6. După ce editorarea ei i-a arătat o poză cu vesta de salvare a unui copil, făcută la Imperial Museum din Londra, Heiligman a scris Torpedoed. Destinată copiilor de 10-14 ani, cartea documentează atacul și scufundarea de către nemți a vasului „City of Benares”, care evacua 90 de copii din Anglia în Canada în cel de-Al Doilea Război Mondial. Heiligman urmărește poveștile personale ale câtorva copii aflați la bord și ale însoțitorilor lor – cele ale membrilor echipajului nu au fost documentate după dezastru pentru că, fiind musulmani din Asia de Sud, au fost discriminați. Cât a scris cartea, autoarea a ținut pe birou un bilețel pe care scria „Think Younger”.
7. Heiligman spune că atunci când documentează personaje istorice, se concentrează în primul rând pe surse la prima mână (scrisori, însemnări de jurnal și autobiografii). „Consult surse la a doua mână doar dacă vreau să verific ceva. Cartea trebuie să-mi aparțină.”
8. Întrebată în 2017 cu ce personaje istorice ar face echipă pe timp de apocalipsă, Heiligman a ales așa:
Vincent van Gogh: pentru că a fost neînfricat și a luptat pentru lucrurile în care credea, deși nu era băgat în seamă, și pentru că era în stare să meargă kilometri întregi fără să mănânce mare lucru.
Emma Darwin: pentru că spunea ce gândea, era super protectoare cu persoanele dragi și se pricepea de minune să-i mituiască pe ceilalți ca să obțină ce voia.
O femeie poreclită Molly, despre care nu scrisese încă, așa că îi ascundea indentitatea, dar care a fost detectivă criminalistă în New York acum mai bine de 100 de ani. „Din motive pe care nu pot să le divulg, mi-o doresc clar în echipă.”
9. Scriitoarea a divulgat mai târziu identitatea lui Molly: Mary Sullivan, prima detectivă criminalistă din New York City, care s-a ales cu această titulatură în 1911. Ea scrisese o autobiografie, iar Heiligman credea că o să-i fie ușor să-i documenteze povestea. După ce a vorbit cu o strănepoată de-ale ei, a mers în misiuni sub acoperire și a dat o tură de noapte cu un detectiv de la NYPD, scriitoarea și-a dat seama că nu avea suficient material. Apoi a crezut că se poate agăța de unul dintre cazurile lui Sullivan ca să scrie cartea, însă a descoperit că aceasta măsluise în autobiografia ei finalul cazului respectiv, ca să se scoată într-o lumină pozitivă.
10. În timp ce lucra la această carte care nu ieșea, Heiligman a vizitat Muzeul „Van Gogh” din Amsterdam. Acolo a avut revelația de-a scrie despre relația dintre pictor și fratele său, după ce a citit un bilețel despre cum îl sprijinea Theo pe Vincent.
Cartea Vincent și Theo. Frații van Gogh face parte din abonamentul lunii iunie la Pauza de Citit. Articolul a fost inițial publicat pe blogul editurii Art.
