Patricia MacLachlan a fost autoarea a peste 60 de romane și cărți ilustrate pentru copii. Cel mai apreciat roman al autoarei a fost Noua viață a lui Sarah, apărut în anul 1985. Cartea s-a vândut în aproximativ 7 milioane de exemplare și a strâns o listă impresionantă de premii, printre care amintim Medalia Newbery și Premiul Scott O’dell pentru ficțiune istorică. De asemenea, romanul a fost ecranizat în anul 1991, Patricia MacLachlan ocupându-se de scenariu. Rolul lui Sarah a fost interpretat de actrița Glenn Close.
Acțiunea se petrece într-o fermă săracă din prerie, iar naratorul este Anna, o fetiță de 10 ani, care are grijă de fratele ei, Caleb, din cauză că mama lor a murit. Micuța consemnează schimbările care au loc în familie după venirea lui Sarah, o femeie care a decis să își schimbe viața pentru tatăl copiilor. Punând accent atât pe tema familiei, cât și pe cea a naturii, Noua viață a lui Sarah este o poveste intensă, în ciuda faptului că nu este o dramă în sensul clasic al cuvântului. Romanul dovedește capacitatea lui MacLachlan de a țese o narațiune puternică în jurul interacțiunilor familiale.
Deși nu sunt autobiografice, poveștile lui MacLachlan s-au bazat în mare parte pe observații realiste asupra vieții de familie, pe care autoarea le-a transmis cititorilor cu umor și cu o naturalețe care conferă poveștilor o calitate incontestabilă.
Patricia a fost singură la părinți și s-a născut în Cheyenne, Wyoming. Părinții ei, Madonna (născută Moss) și Philo Pritzkau, erau din Kansas, respectiv, Dakota de Nord. Aceștia au avut un stil de viață modelat de viața la prerie, iar tatăl ei era mândru și de originile sale rusești. Familia s-a mutat în est, unde tatăl ei a devenit profesor la Universitatea din Connecticut, iar mama ei – profesoară de engleză.
După aceea, Patricia a rămas în New England, dar a purtat cu ea o punguță cu pământ din prerie oriunde mergea. Acel sentiment al aparenenței a fost o temă constantă în cărțile ei. Atât din propria experiență, cât și din conversațiile cu diverși copii, autoarea a considerat că locul natal are o importanță crucială în viața unui om. Ea a păstrat o legătură profundă cu copilăria, pe care a considerat-o o perioadă fericită, cu excepția școlii. Părinții săi iubitori au introdus-o în lumea cărților și a muzicii, devenind astfel o pianistă și o violonistă talentată. Nu în ultimul rând, a avut un prieten imaginar care i-a fost mereu alături.
Patricia a absolvit liceul Windham, New Hampshire, și a studiat engleza la Universitatea din Connecticut. Crezând că experiența de viață este la fel de importantă pentru studiul, a renunțat pentru scurt timp la facultate și a lucrat la o editură din New York. A avut emoții înainte să își publice prima carte, amintindu-și de o oră de engleză traumatizantă. După ce o profesoară îi desfințase o lucrare, Patricia a scris în jurnalul ei: „Voi încerca să nu devin o scriitoare”.
A absolvit în 1962 și s-a căsătorit cu psihologul Robert MacLachlan în același an. După absolvire, a predat limba engleză la o școală primară din Manchester, Connecticut, timp de un an, dar nu a fost o experiență pe placul autoarei.
După nașterea celor trei copii, Patricia a rămas acasă pentru a avea grijă de aceștia. Însă făcea în același timp și voluntariat: era în consiliul de administrație al unei organizații de servicii sociale care ajuta copiii nevoiași. Perioada voluntariatului i-a fost sursă de inspirație pentru scris, deoarece a notat observații legate de comportamentul persoanelor care provin din familii cu probleme. Scriind despre munca ei, romanciera a susținut că majoritatea poveștilor ei au început de la un personaj. Nu în ultimul rând, părinții, soțul, copiii și prietenii ei apar în cărțile sale.
Cariera scriitoarei a început cu The Sick Day (1979) și Through Grandpa’s Eyes (1980), care au fost publicate aproape simultan. Au urmat multe alte titluri de succes, iar reputația lui MacLachlan a avut o ascensiune rapidă. Mai mult, Patricia a scris mai multe cărți ilustrate împreună cu fiica ei, Emily.
Soțul autoarei a murit în 2015, iar aceasta s-a stins din viață pe data de 31 martie 2022.
Articol tradus din theguardian.com