Din fiinţa ei făceau parte cărţile pe care le citea la bibliotecă. Floarea din vasul maroniu. O parte din viaţa ei era alcătuită din copacul opulent care creştea în grădină, din certurile amare cu fratele ei pe care îl iubea din suflet, din plânsul disperat al lui Katie, din ruşinea tatălui care se împleticea beat spre casă. Era toate aceste lucruri şi puţin mai mult, ceva ce nu venea nici de la familia Rommely, nici de la familia Nolan: cititul, spiritul de observaţie, puterea de a supravieţui de azi pe mâine. Era ceva care se născuse doar în ea şi în nimeni altcineva – ceva diferit de cele două familii. Era ceva ce Dumnezeu – sau echivalentul Lui – sădeşte în fiecare suflet atunci când îi dă viaţă, acel ceva care face să nu existe două amprente identice pe faţa pământului. – În Brooklyn crește un copac, Betty Smith
Un lac este cea mai frumoasă și mai expresivă trăsătură a peisajului. El este ochiul pământului; și, uitându-se în el, privitorul își măsoară adâncimea propriei sale firi. Copacii de apă de lângă mal sunt genele firave care îl mărginesc, iar dealurile împădurite și stâncile din jur îi sunt sprâncenele de deasupra. – Walden sau Viața în pădure, Henry David Thoreau
Un alt exemplu de comunicare «prin gesturi» este așa‑numita «sfială a coroanei», preluând o sintagmă creată de botanistul francez Francis Hallé (n. 1938). Denumește fenomenul de evitare a atingerii între coroanele unor copaci, atunci când acestea sunt foarte apropiate; fenomenul nu este înregistrat la toate speciile. De obicei, arborii nu se sfiesc să‑și întrepătrundă coroanele. Dar anumite specii din câteva familii, cum ar fi Fagaceae, Pinaceae și Myrtaceae – ca să le numim pe cele mai comune –, sunt rezervate, nu le place să‑și amestece ramurile cu cele ale altor plante. – Verde uimitor, Stefano Mancuso & Alessandra Viola
Bunicu’ ne‑a învăţat despre copaci, iar bunica ne‑a învăţat despre poezie. El cunoștea toți copacii și toate florile sălbatice și ne‑a învăţat cum să recunoaștem copacii indiferent de anotimp după frunze, după muguri și după scoarţă. Ne‑a învăţat cum să împletim coronițe de flori și cum să dărăcim lâna.– Printre ceilalți, Jo Walton
Oficial, a venit vara. Chiar dacă trăim un anotimp special, cu mai multă grijă și mai precauți, unele obiceiuri rămân neschimbate. Indiferent că-ți petreci zilele de vară acasă, în grădină, la mare sau munte, oferă-ți un răgaz pentru lectura preferată. Găsești mai jos recomandările noastre din luna iunie:
Ultima vară a lui Natalie înainte să plece la facultate se dovedește a fi foarte ciudată.Când se pomenește cu ușa propriei case vopsită în roșu în loc de verde sau când se trezește pe un deal înconjurată de bizoni, în loc să fie în clădirea școlii, Natalie își dă seama că ceva nu e în ordine. Apoi mai sunt și vizitele nocturne ale entității pe care o numește Bunica. Ceea ce complică totul este apariția unui băiat misterios care face ca timpul să stea în loc: nu mai există nimic în afară de Beau și Natalie.
Sammie McCoy e o fată deșteaptă care ştie ce vrea: să termine liceul ca șefă de promoție şi să plece cât mai repede din micul orăşel în care trăieşte. Nimic n-are cum să-i stea în cale, mai puţin boala genetică extrem de rară pe care o are şi care ameninţă să-i fure amintirile şi viața. Aşa se naşte cartea memoriei: un jurnal pe care Sammie îl scrie pentru sinele ei din viitor, ca să-şi poată aduce aminte unde şi-a lăsat diverse obiecte sau cât de minunat e să ai din nou un prieten bun. Cartea memoriei reţine cele mai importante momente din viaţa lui Sammie, oamenii care i-au frânt inima, cei care i-au făcut-o să crească, reamintindu-i mai ales că a trăit bucurându-se cât se poate de viaţă.
Inspirate din momentele simple, intime și caraghioase care alcătuiesc zi de zi o relație, primele desene făcute de Catana Chetwynd au avut un singur destinatar: iubitul ei. Dar când John le-a postat online, seria Catana Comics a început să facă furori pe internet. În prezent, milioane de cititori se regăsesc în umorul ei dulce și relaxat. Mici momente de iubire este o colecție de benzi desenate care adună tot ce e mai frumos și mai prețios în viața trăită alături de persoana iubită.
Garfield, acest bon viveur felin, leneș, impertinent, cârcotaș, dar absolut adorabil, se întoarce cu o echipă de milioane: Jon, stăpânul lui ghinionist, Mel, veterinara frumușică, Irma, ospătărița pe role, Lyman, prietenul lui Jon, mult-chinuitul cățel Odie, Nermal, cel mai drăgălaș pisic din lume, și Pooky, ursulețul de pluș al lui Garfield.
5. Walden sau Viața în pădure, Henry David Thoreau (traducere din limba engleză de Ștefan Avădanei și Alexandra Pascu)
Doi ani, două luni și două zile petrecute într-o cabană construită cu propriile mâini, în mijlocul naturii, la marginea lacului Walden, pescuind și cultivând legume pentru a supraviețui de unul singur. Astfel a luat naștere această carte-cult, o serie de meditații bazate pe o experiență reală a filosofului Henry David Thoreau, din 1845. Cufundat în natură, Thoreau pledează pentru un stil de viață simplu, pentru întrajutorare, dar și pentru independența economică față de stat. În Walden sau Viața în pădure, se discută despre ipocrizia societății și moralitate, despre sărăcie și bogăție, despre cum se poate trăi muncind puțin, dar cu cap, despre libertate și sensul vieții.
L-am servit pe regele Angliei, probabil cel mai cunoscut roman al lui Hrabal, ilustrează impecabil descoperirea sa fundamentală ‒ omul este un animal care râde ‒, dar şi macropoetica umorului său, pe care scriitorul ceh a identificat-o în avertismentul unei curăţătorii: „Anumite pete nu pot fi îndepărtate decât prin distrugerea materialului însuşi.“
„O veselă şi picarescă poveste care începe ca aventurile Baronului Münchhausen şi se termină în lacrimi şi singurătate.“ The London Review of Books
7. Verde uimitor, Stefano Mancuso, Alessandra Viola (traducere din italiană de Liliana Angheluță Nechita)
Plantele ne-au precedat pe Terra și sunt pretutindeni în jurul nostru. Trăim în lumea lor. Nu le dăm mare importanță, deși existența noastră depinde de ele. Le negăm capacitățile care le fac atât de asemănătoare nouă. Și totuși atât de diferite. Stefano Mancuso și Alessandra Viola demonstrează că plantele posedă toate cele cinci simțuri ale noastre, la care se adaugă încă… cincisprezece. În regnul vegetal se comunică, se construiesc strategii, se formează alianțe. Nu inteligența e cea care diferențiază animalele superioare de cele inferioare și de plante; ea mai degrabă constituie caracteristica definitorie a întregii lumi vii. Verde uimitor este o carte-manifest care schimbă nu doar știința botanicii, dar și perspectiva asupra locului și importanței omului în Univers.
Vincent n-ar fi fost același fără Theo van Gogh. Călătorind prin volutele unei vieți chinuite, pictorul l-a avut mereu alături pe credinciosul său frate. Relația lor a fost zbuciumată, dar profundă, definitorie pentru amândoi. Minuțios documentată, bazată pe corespondența dintre Vincent și Theo, cartea lui Deborah Heiligman spune dramatica poveste a acestor destine și a devotamentului nemărginit care le-a legat.
„O istorie emoționantă despre iubirea fraternă.” Kirkus Reviews
9. Helliconia #2. Vara, Brian Aldiss (traducere din limba engleză de Cristina și Ștefan Ghidoveanu)
După secole de primăvară, Helliconia trebuie să îndure o vară nemiloasă sub stăpânirea celor doi sori. Fagorii, vechii inamici ai oamenilor, sunt docili în acest anotimp. Totuși, își pot permite să aștepte, să profite de slăbiciunea umană, dar și de slăbiciunea regelui, care nu observă că numeroșii săi dușmani îl înconjoară și vor să-l distrugă. Avernus, stația terestră de observație, trimite pe planetă un voluntar, care aduce cu el o misterioasă „bijuterie malefică” ce nu rămâne neobservată.
10. Toate păsările din cer, Charlie Jane Anders (traducere din limba engleză de Mihai-Dan Pavelescu)
O vrăjitoare, un inventator şi sfârşitul lumii. Un război între magie şi ştiinţă care ar putea să distrugă planeta. Deși se iubesc, Patricia şi Laurence luptă unul împotriva celuilalt pentru că trebuie, pentru că li se cere şi pentru că dragostea lor ridică ziduri, în loc să construiască punţi. Au viziuni şi metode diferite, dar acelaşi ideal: binele comun. Însă ce e de făcut când soluţiile sunt la fel de periculoase ca problema pe care încearcă s-o rezolve?
