Mary Poppins – cum să transformi o carte pentru copii în artă

O mică plimbare cu Mary Poppins nu va rata nicio privire, fie că vorbim despre copii sau adulți. Este o carte-album pentru adulţii şi copiii cu înclinaţii artistice sau pasionaţi de artă, pentru cei care deschid o carte cu atenţie, o mângâie şi o savurează ca pe o ciocolată fină sau ca pe un fruct exotic şi rar.

Povestea scrisă în cuvinte este simplă: copiii familiei Banks ies la plimbare, în Londra reală, dar şi în imaginaţie, cu dădaca lor favorită, Mary Poppins. Personajele sunt inspirate din cărţile faimoasei P. L. Travers, iubite de copii de generaţii întregi. Cine nu şi-a dorit, măcar o dată, să aibă o dădacă aşa de specială precum Mary Poppins?

Povestea scrisă în imagini este, însă, mult mai complexă. Ineditul acestei cărţi constă în paginile realitare în tehnica filigran, cu zeci şi zeci de detalii decupate cu măiestrie. Tocmai de aceea spuneam că este o carte pentru cei care ştiu să aprecieze arta, pentru că aceste pagini trebuie tratate cu multă delicateţe.

Tehnica filigranului constă în decupaje pe coală neagră de hârtie, aşezate pe un fundal deschis la culoare care reliefează sau pune în valoare modelele decupate. În carte, filele realizate în filigran se suprapun peste tablouri simple, cu puţine detalii, cu fundal preponderent alb.

Fiecare pagină decupată în filigran este protejată de o foiţă de hârtie de mătase, lucru care mă duce cu gândul la clasoarele din copilărie, când timbrele, aşezate frumos în spatele benzilor de plastic erau protejate cu foi subţiri de hârtie cerată. Această atenţie la detaliu a editurii ne duce cu gândul la ceva preţios încă de prima oară când deschidem cartea.

Imaginile din hârtie neagră, mată, ne vor plimba, pe rând, prin parc, pe la Palatul Buckingham, prin ploaie pe Podul Londrei, prin Piccadilly Circus. După plimbarea prin Londra, ajungem în ocean, apoi urcăm pe o cometă tocmai în cerul înstelat.

Coperţile cartonate vor proteja comoara din interior, iar ilustraţiile alb-negru îi vor fascina pe copii. Măiestria unui ilustrator nu constă mereu în felul în care combină culorile ci în felul în care, prin câteva tuşe şi câteva siluete schiţate reuşeşte să transmită o întreagă poveste, care se desfăşoară chiar în imaginaţia cititorilor.

Recomand să aveţi în bibliotecă această carte, dacă doriţi să cultivaţi în copiii voştri pasiunea şi preţuirea faţă de un obiect de artă.

Un text de Laura Frunză

Fotografii de Ema Cojocaru

Festivalul copilăriei – 4 titluri clasice pentru copii

În luna iunie sărbătorim copiii în fiecare zi așa că am pregătit pentru festivalul copilăriei 4 titluri clasice, iubite de generații întregi de copii, titluri pe care adulții iubesc să le citească, cărți care ne apropie și ne amintesc de copilărie în toate formele ei. Hai să vezi povești am pregătit de la Vlad și Cartea cu Genius și Editura Arthur.

Jane și Michael Banks nu se plictisesc nicio clipă în compania guvernantei lor: un pic severă, un pic misterioasă și, cu siguranță, o mare magiciană. Alături de Mary Poppins, o simplă plimbare prin ploaie pe străzile Londrei se transformă într-o călătorie fantastică. O mică plimbare cu Mary Poppins scrisă de Hélène Druvert, în traducerea Svetlanei Cârstean, a apărut la Vlad și Cartea cu Genius în 2018.

E o zi fără soare. Plouă, plouă fără oprire şi e mult prea frig ca să te joci, aşa că Sally și fratele ei stau cuminţi în casă, stau ca niște mormoloci… Asta până când își face apariţia un Cotoi cu pălărioi, care știe o mulţime de jocuri și nu ține seama de vreo regulă.  Așa că în scurt timp casa e cu susul în jos și nimeni nu se mai poate plânge de plictiseală. Cotoi cu pălărioi scrisă de Dr. Seuss și tradusă de Florin Bican a apărut la Vlad și Cartea cu Genius în 2018.

Nu trebuie să fii neapărat cavaler ca să pornești într-o aventură, ai nevoie însă de o inimă sinceră și de curaj să înfrângi dușmani cruzi. Acestea îl ajută și pe William, un băiețel de 10 ani. El descoperă magia castelului din pod, un cadou de rămas-bun de la menajera familiei, doamna Phillips. Castelul din piatră și lemn are turnuri de apărare, un pod mobil și un cavaler miniatural care prinde viață în mâinile lui. Castelul din pod scrisă de Elizabeth Winthrop, în traducerea Mihaelei Sofonea a apărut la editura Arthur în anul 2018.

Revelion. Consilierul secret în treburi vrăjitoreşti Beelzebub Erezinus şi a sa tante, vrăjitoarea expertă în chestiuni financiare Tyrannja Vamperl, au o problemă. Nu şi-au realizat planul anual la capitolul „Fapte rele“ şi a venit scadenţa; iată că acum se află, în adevăratul sens al cuvântului, în ceasul al doisprezecelea! Doar un plan scelerat ar mai putea să-i ajute, în ultima clipă, să-şi recupereze întârzierea. Punci cu porunci scrisă de Michael Ende, tradusă din limba engleză de Nora Iuga a apărut la editura Arthur în 2019.

4 titluri care îi apropie pe copii de natură

Iubim natura în toate formele ei și ne dorim ca cei mici să-i aprecieze prezența și să se bucure de ea. Dedicăm luna aprilie naturii, plantelor, animalelor și păsărilor și vă propunem 4 titluri de la Vlad și Cartea cu Genius și editura Arthur care să celebreze iubirea pentru natură.

Apolodor, simpaticul pinguin, a călătorit în toată lumea. A văzut multe minunății și a adunat tot felul de vești despre viața din ape, din aer, din spațiu și de pe uscat. Prin Delta Dunării a călătorit cu Maimuțica și cu pisoiul Tiț. Prietenos cum îl știm, împărtășește acum cu noi tot ce a aflat despre locuitoarele înaripate dintre Dunăre și Marea Neagră, în volumul Descoperim cu Apolodor, în Deltă, păsările-n zbor scris de Florin Bican și ilustrat de Dan Ungureanu, publicat la editura Arthur în august 2020.

Trandafirii din Mexic scrisă de Pam Muñoz Ryan (tradusă din limba engleză de Mădălina Vasile, publicată la Editura Arthur în septembrie 2020) ne conduce într-o lume unde se poate întâmpla ca totul să se năruiască, atunci când ți-e lumea mai dragă, și de pe cele mai înalte culmi să ajungi în cele mai întunecate abisuri. Demult, la El Rancho de las Rosas, Esperanza ducea o viață cât se poate de privilegiată: locuia într-o casă mare, avea rochii minunate, păpuși de porțelan, servitoare care erau mereu la dispoziția ei și o familie care o iubea nespus. Acum locuiește cu mama și cu alți oameni într-o baracă mică și înghesuită dintr-o tabără de lucru din California și trebuie să învețe să ia totul de la zero.

Veverița Tremurici scrisă și ilustrată de Mélanie Watt, în traducerea lui Vlad Zografi, ne prezintă povestea unei veverițe puțin cam temătoare, care are o legătură foarte strânsă cu scorbura ei din copac. Ea nu coboară niciodată din copacul ei. Păi cum să coboare? Doar jos o pândesc tot soiul de pericole, care mai de care mai înspâimântătoare: microbi, iederă otrăvitoare, până și rechini! Dar lucrurile scapă curând de sub control și un intrus ticălos o obligă să-și părăsească adăpostul! Vai și amar! Ce poate face o biată veveriță sperioasă? Va supraviețui ea oare calvarului? Și, mai important, cum o va schimba teribila aventură?

Oare ce se întâmplă când un stol de coțofene bârfitoare și veșnic îmbufnate întâlnesc niște păsări prietenoase? Vom afla în volumul Coțofenele clănțănitoare scrisă și ilustrată de Oltea Enache, publicat la editura Vlad și Cartea cu Genius în februarie 2021. Vă spunem că nu e prea bine. Păsările pădurii, de la măcăleandru, pițigoi și aușel, până la codobatură și cucuvea, fac tot ce pot să le îmbuneze pe nemulțumitele coțofene: privighetoarea le cântă o sonată, le aduc mâncare și chiar le construiesc cuiburi. Poate o să credeți că musafirele au fost impresionate? Ei bine, nici pomeneală! Coțofenelor le țiuie urechile de la atâta cântat, mâncarea li se pare oribilă, iar de cuiburi ce să mai vorbim – sunt mult prea pufoase.

4 personaje feminine memorabile din cărțile pentru copii

Iubim cărțile pentru copii care ne ajung imediat la inimă, iar copiilor, chiar și nouă, ne plac tare mult cărțile cu personaje feminine remarcabile. Nu, nu trebuie să fie zâne sau prințese. Ne plac și ele deopotrivă, dar în luna martie am ales patru dintre cele mai apreciate titluri cu personaje feminine memorabile de la Vlad și Cartea cu Genius și Editura Arthur. 

Cine a întâlnit-o măcar o dată pe Olivia (scrisă și ilustrată de Ian Falconer, în traducerea Laurei Albulescu, publicată la editura Vlad și Cartea cu Genius în februarie 2019), n-are cum s-o mai uite vreodată. Este o purceluşă precoce şi încăpăţânată care iubeşte arta, moda, baletul, opera. O are ca model pe nepoata lui Falconer din viaţa reală, iar cartea în sine este o operă de artă, cu desene simple, rafinate, în alb, negru și roșu.

Malala reușește să transmită un mesaj puternic pentru cei mai mici cititori: să creadă în magie și să găsească magia în tot ce ne înconjoară. Ea nu visează la lucruri mărețe, iar dorința ei supremă este o lume mai bună. Personajul este o sursă de inspirație pentru copii, o persoană reală care luptă pentru lucrurile în care crede. Malala și creionul magic scrisă de Malala Yousafzai, ilustrată de Kerascoët, în traducerea Ioanei Bâldea Constantinescu a apărut la editura Vlad și Cartea cu Genius în mai 2019.

Matilda (scrisă de Roald Dahl, ilustrată de Quentin Blake și tradusă de Christina Anghelina a apărut la Editura Arthur în noiembrie 2020) nu-i și ea o fetiță normală, cum ar vrea părinții, e o „pacoste“ care citește tot ce prinde și e as la înmulțire. Adorată de colegi, răbdătoare și glumeață, le vine de hac celor care îi subestimează inteligența. Tatăl ei e un infractor, iar mama, o femeie cicălitoare şi nu tocmai inteligentă. Cei doi cred că Matilda e o adevărată pacoste care pierde prea mult timp cu cititul în loc să se uite la televizor, ca oamenii normali… Nici îngrozitoarea domnişoară Trunchbull, directoarea şcolii, nu are o părere mai bună despre micuţa pasionată de lectură.  Dar Matilda nu e chiar singură. Domnişoara Honey, învăţătoarea ei, ştie că fetiţa e un geniu şi că ascunde câţiva aşi în mânecă.

Am zis că nu avem pe listă prințese, dar avem o vrăjitoare. Timpul e de partea mea . Versul ăsta al trupei de future rock The Leprechauns o însufleţeşte în fiecare zi pe Domnişoara Poimâine, care vrea să revoluţioneze managementul timpului. O fire rebelă, cu o minte sclipitoare, ea contestă modul învechit şi obtuz în care unchiul ei, Tempus Întâiul, guvernează asupra timpului, pe care ea vrea să-l plieze la schimbările rapide din lumea oamenilor. Încăpăţânarea lor îi învaţă pe amândoi o lecţie valoroasă despre acceptare şi familie pe care o vom descoperi în primul volum din Cronicile Domnișoarei Poimâine: Vremea Vrăjitoarei Niciodată  scrisă de Adina Rosetti și ilustrată de Oana Ispir (publicată la Editura Arthur în noiembrie 2019).

Ție ce personaj feminin memorabil îți vine prima oară în minte?

4 titluri de iubit când ești mic

Când ești mic, iubirea pentru cărți se manifestă într-o serie de emoții care mai de care mai intense. Ajungi să iubești personajele, să râzi cu lacrimi în timp ce mama iți citește o poveste haioasă, să răsfoiești singur cartea chiar dacă nu ai învățat încă să citești prea bine sau când lectura e deja floare la ureche, nu mai lași cartea din mână. E prea mult spus romantic atunci când ne gândim la cei mici, însă în luna iubirii le-am pregătit 4 titluri de la  Vlad și Cartea cu Genius și Editura Arthur de care se vor îndrăgosti încă de la primele pagini.

Primii ani de viață ai copilului vin cu o serie de întrebări, uneori simple, alteori atât de complexe încât nu te-ai fi așteptat la ele, așa că părinții sunt puși în situația în care trebuie să răspundă pe înțelesul celui mic. Philip Bunting a găsit un mijloc simplu, frumos și inteligent de a spune pe înțelesul copiilor povestea apariției vieții pe Pământ. De la primele particule de praf din vremea Big Bangului, la crearea stelelor și a planetelor, la viața acvatică, la migrațiile populațiilor din Africa, până la apariția lui Homo sapiens, toate sunt descrise cu inteligență și umor în Cum am ajuns aici? de Philip Bunting, în traducerea lui Vlad Zografi.

Vă facem cunoștință cu cel mai egoist mops din lume. Lacom, supărăcios și lipsit de maniere, nu lasă pe nimeni să se atingă de jucăriile lui. Șoricarul Trevor, drăguț și prietenos, ar vrea să se joace cu Porc și îi trece cu vederea obrăzniciile. Trevor va reuși în cele din urmă, dar în ce condiții – veți vedea. Mopsul Porc de Aaron Blabey în traducerea lui Florin Bican este o carte de un comic irezistibil, ilustrată senzațional.

Este anul 1943, iar pentru Annemarie Johansen viaţa în Copenhaga e un amestec de îndatoriri pentru şcoală, de lipsuri şi foamete, totul desfăşurându-se sub privirea atentă a soldaţilor germani aflaţi la fiecare colţ de stradă. Curajul pare să-şi mai găsească loc doar în poveştile pe care fetiţa i le spune seara la culcare surorii ei mai mici, Kirsti. Aflând de raziile autorităţilor germane pentru ridicarea populaţiei evreieşti, familia Johansen hotărăşte s-o salveze pe Ellen Rosen, cea mai bună prietenă a fiicei lor, dând-o drept propriul lor copil. Dar asta va fi oare de ajuns? Numără stelele. O poveste din Compenhaga, de Lois Lowry, în traducerea Alinei-Nicoleta Ioan este o poveste tulburătoare despre iubire, curaj şi altruism, într-o lume stăpânită de frică.

Max Crumbly e pe cale să dea piept cu cel mai înspăimântător loc în care a fost vreodată: Școala Generală South Ridge. Sunt multe lucruri pe cinste la școala asta nouă, dar are o mare problemă – bătăușului Brută îi cam place să-l îngrămădească pe Max în dulap. Ce grozav ar fi dacă Max ar avea abilitățile unui erou din benzile lui desenate preferate. Din păcate, puterea lui neobișnuită, ba chiar supraomenească, de a mirosi pizza de la un bloc distanță n-o să salveze nicio viață, nici n-o să răstoarne planurile răufăcătorilor. Dar asta nu înseamnă că Max nu o să facă tot posibilul să devină eroul de care are nevoie școala lui! Stai pe-aproape și-o să descoperi dacă Max apucă să mai danseze victorios până la urmă sau nu. Peripețiile lui Max Crumbly I: Eroul din dulap este prima carte dintr-o serie nouă semnată de autoarea Însemnărilor unei puștoaice, Rachel Renée Russell. Traducerea prezentei ediții este semnată de Irina Ornea.

„Cum a furat Grinch Crăciunul” – carte, film și activitate creativă

Într-un interviu acordat revistei Redbook, Dr. Seuss spunea: „Anul trecut, în dimineaţa de 26 decembrie, în timp ce mă spălam pe dinţi, mi-am aruncat ochii în oglindă şi am surprins expresia grinch-iană. Era Grinch! Aşa că am scris despre morocănosul meu prieten, Grinch, într-o încercare de a redescoperi magia Crăciunului sau ceva din Crăciun ce fără îndoială pierdusem de-a lungul timpului.“

A venit din nou acea perioadă a anului în care Grinch cel malefic încearcă să distrugă cu orice preț Crăciunul. Povestea clasică a lui Dr. Seuss, Cum a furat Grinch Crăciunul, ne invită în orașul Cinești privit prin ochii diabolici ai lui Grinch. Pe măsură ce casele locuitorilor din Cinești capătă aer festiv, cu ciorapi atârnați la ferestre, decorațiuni la tot pasul și luminițe aprinse, Grinch se gândește tot mai mult să scape de această sărbătoare, și cum altfel dacă nu furând-o.

Cartea Cum a furat Grinch Crăciunul scrisă de Dr. Seuss este printre preferatele copiilor și este numai bună pentru o lectură lângă brad. După lectură, vă recomandăm filmul cu același nume și o activitate creativă în care cei mici îl pot personaliza pe Grinch în cele mai inedite moduri. Fișa de activitate poate fi descărcată de aici.

„Ziua în care a nins” – despre plăcerile copilăriei legate de zăpadă

Sugestivă, frumos ilustrată, cu o poveste simplă și minunată, Ziua în care a nins (0-3 ani) de Ezra Jack Keats este potrivită pentru a-i pregăti pe cei mici pentru sezonul poveștilor de iarnă, dar și pentru prima întâlnire cu zăpada.

Câștigătoare a Medaliei Caldecott, prezintă prima experiență cu zăpada a unui băiețel. Îmbrăcat în costumașul său roșu, Peter experimentează toate plăcerile copilăriei legate de zăpadă: lasă urme, scutură pomii, face îngeri, se uită la copiii mari care se bulgăresc, alunecă la vale pe derdeluș și chiar își face un bulgăre pe care îl pune în buzunar să-l ia acasă. După ce mama îl dezbracă pe băiețelul ud și înfrigurat și îl bagă la baie, Peter își caută bulgărele să se joace cu el, însă ia bulgărele de unde nu-i! Din fericire, afară mai e destulă zăpadă pentru ca Peter să își facă bulgări noi și să iasă din nou la joacă, să se bucure de iarnă.

Ezra Jack Keats (1916–1983) a crescut în Brooklin, New York, unde a descoperit arta încă din copilărie. În 1962, Ezra a publicat Ziua în care a nins, fiind inspirat de fotografia unui copil, publicată în revista Life. „Am vrut să transmit bucuria resimţită de băieţel în acea zi“, a spus el.

„E frig, pipăi zăpada şi devii conştient de lucrurile care-i fascinează pe toţi copiii.“ Cartea a fost distinsă cu Medalia Caldecott, cel mai important premiu oferit pentru cărţile ilustrate. În toamna lui 2017, poşta americană a emis o serie filatelică dedicată acestei poveşti iubite de toţi copiii.

Ezra a scris şi ilustrat peste douăzeci de cărţi pentru copii, care s-au bucurat de o primire călduroasă şi au fost răsplătite cu numeroase premii.

Interviu cu autorul și ilustratorul Tomi Ungerer

Tomi Ungerer s-a născut la Strasbourg, în 1931. În 1956 s-a mutat la New York, unde şi-a început cariera de scriitor. Este autorul a numeroase cărţi pentru copii şi câştigător al celor mai importante premii de specialitate, printre care: Medalia Hans Christian Andersen, Premiul Erich Kästner, Premiul European pentru Cultură. A scris în franceză, engleză și germană. 

Poveștile și ilustrațiile lui Ungerer sunt injectate cu porții copioase de absurd, cărțile sale debordează de creativitate, ireverență și umor, iar autorul nu se sfiește să aducă în discuție cuvinte din vocabular sau subiecte care, în mod tradițional, au fost considerate inabordabile în literatura pentru copii.

Numit uneori „băiatul rău al literaturii pentru copii”, Tomi Ungerer respectă inteligența copiilor și nu încearcă să îndulcească realitatea; de pildă, deși poveștile lui încorporează adeseori elemente de teamă, protagoniștii lui nu sunt niciodată speriați! Acesta este unul dintre motivele pentru care cărțile sale au devenit emblematice. Cărțile lui pentru copii includ povești care confruntă diferențele (Flix), rasismul (Making Friends) și războiul (Otto). Cărțile despre animale care trezesc aversiune, de pildă Crictor, o poveste despre un șarpe, și Rufus, o poveste despre un liliac, scot în evidență individualitatea și îi transmit micului cititor sentimentul că fiecare are ceva unic de oferit.

Ce m-a împins spre literatura pentru copii? Cred că dorința de a crea poveștile care mi-ar fi plăcut mie în copilărie. Copilul din mine, puteți să-i spuneți dezvoltare întârziată, a fost întotdeauna prezent, persistând de-a lungul carierei mele. Un element de inocență, care mi-a adus mirare și descoperire și a fost asemenea unui fir care a traversat tot ce am făcut, legând totul laolaltă.

În multe din primele mele cărți pentru copii am urmărit să reabilitez animale cu o reputație proastă, precum șerpii, liliecii, caracatițele, vulturii și șobolanii, sau personaje considerate respingătoare în mod stereotip, precum căpcăunii, tâlharii sau copiii străzii. Cred că este esențial să le arăți copiilor că, indiferent care sunt defectele fiecăruia, există întotdeauna o cale de a supraviețui și de a ieși învingător, fiind diferit și valorificând cât mai bine ceea ce are fiecare de oferit. Vreau să le arăt copiilor că fiecare ființă este diferită și în egală măsură unică.

Un element important este faptul că protagoniștii cărților mele sunt întotdeauna neînfricați. Mama m-a crescut în felul acesta. Nimic nu o putea enerva și umorul câștiga întotdeauna. De pildă, înaintea unei confruntări cu Gestapoul, a spus chicotind și făcând cu ochiul: „Ai să vezi, sunt cu toții niște cretini!”

Probabil că succesul cărților mele, traduse acum în peste 30 de limbi, se datorează faptului că, la vremea respectivă, au încălcat toate regulile literaturii pentru copii, populată de ursuleți drăgălași într-o lume ireală, unde toată lumea este de treabă, fericită și stupidă. Cărțile mele de mai târziu au țintit spre subiecte precise: Making Friends, povestea unui băiat de culoare într-un cartier de albi, vorbește despre integrare, Otto, povestea unui ursuleț de pluș care-i aparține unui băiețel evreu arestat de Gestapo împreună cu părinții, este despre război și prietenie, Flix, o poveste despre pisici și căței care învață să trăiască pașnic laolaltă, este despre toleranță. (Tomi Ungerer)

Un articol de Ema Cojocaru.

Sursa foto: tomiungerer.com

O altfel de prințesă de Halloween

Anul acesta lăsăm la naftalină rochițele cu tulle și paiete și dăm voie unui alt tip de prințesă să domine petrecerile de Halloween.  Aceasta nu-și dorește castele și un prinț pe cal alb. Se poate înțelege foarte bine cu un dragon și cu o plimbare în afara regatului. Prințesele au devenit domnișoare independente puse pe fapte mari, iar broscoii nu se mai transformă în prinți, dar învață să înfrunte viața de la înălțimea lor de broscuțe. 

Cea mai rea prințesă de Anna Kemp începe ca orice basm: A fost odată ca niciodată, / Într-un turn pe-aici, pe-aproape, / O prințesă singurică, / Suzi îi zicea, de mică. Până aici toate bune, dar prințesa noastră nu-i croită din același material care toate celelalte domnițe. Ea se dovedește dornică de aventură, gata să lupte cu oricine și mai ales mare amatoare de călătorii.

Când prințul își face în sfârșit apariția, pare să nu fie nici pe departe ceea ce cu nerăbdare așteptase prințesa Suzi și mult mai pe placul ei se dovedește a fi dragonul pe spinarea căruia pornește să cunoască toată lumea. Sigur, că la o așa prințesă, care nu vrea nici rochițe, nici nunți împărătești, nici celelalte personaje nu pot întruni calitățile clasice. Dragonului jovial îi place din când în când să se delecteze cu câte o ceașcă de ceai, în plus, se dovedește prieten de nădejde în setea de aventură a prințesei Suzi. Singurul care rămâne înțepenit în timp este prințul care până la urmă își dă seama că  are de-aface cu „cea mai rea prințesă”.

O poveste pentru toţi profesorii neînţeleși și pentru elevii lor neînţeleși

Unii copii spun că „Domnișoara învățătoare e un monstru!‟. Să fie oare așa? Uneori, relația dintre elev și profesor nu este perfectă din prima, însă ce-ar fi să ascultăm părerile amândurora și să-i transformăm în cei mai buni prieteni?

Peter Brown, cunoscut pentru romanul „Insula roboților‟ publicat la editura Arthur, ne spune de această dată o poveste amuzantă despre felul în care copiii pot percepe imaginea profesorului.

„Copiii care aruncă avioane de hârtie în clasă să-și ia gândul de la pauză‟, tună domnișoara Kirby, cea care îi dă fiori bietului Bobby zi de zi la școală. Și de parcă o săptămână de coșmar nu ar fi fost de ajuns, băiețelul dă nas în nas cu îngrozitoarea învățătoare și sâmbătă dimineața, în parcul în care își petrece timpul liber. Ar fi vrut s-o rupă la fugă, „să sape o groapă și să se ascundă‟, dar până la urmă tot ce face este să ridice mâna și să spună bună ziua. Și odată gheața spartă, mai lipsește doar o pălărie luată de vânt, un loc preferat pe care să-l împărtășești cu cel de lângă tine și, bineînțeles, un avion de hârtie, pentru ca cei doi, un elev înspăimântat și o învățătoare înspăimântătoare să devină prieteni.

Așa cum spune și Peter Brown, „Și eu pot fi un monstru uneori! Nimeni nu-i perfect!‟, însă dacă încerci să-l înțelegi pe cel de lângă tine îți poți schimba perspectiva. Dacă aveți acasă un micuț intimidat de educatoare sau de învățătoare, citiți împreună cartea lui Peter Brown, „Domnișoara învățătoare e un monstru‟, și, cine știe, poate în cele din urmă cei doi vor deveni prieteni.