Tomi Ungerer s-a născut la Strasbourg, în 1931. În 1956 s-a mutat la New York, unde şi-a început cariera de scriitor. Este autorul a numeroase cărţi pentru copii şi câştigător al celor mai importante premii de specialitate, printre care: Medalia Hans Christian Andersen, Premiul Erich Kästner, Premiul European pentru Cultură. A scris în franceză, engleză și germană.
Poveștile și ilustrațiile lui Ungerer sunt injectate cu porții copioase de absurd, cărțile sale debordează de creativitate, ireverență și umor, iar autorul nu se sfiește să aducă în discuție cuvinte din vocabular sau subiecte care, în mod tradițional, au fost considerate inabordabile în literatura pentru copii.
Numit uneori „băiatul rău al literaturii pentru copii”, Tomi Ungerer respectă inteligența copiilor și nu încearcă să îndulcească realitatea; de pildă, deși poveștile lui încorporează adeseori elemente de teamă, protagoniștii lui nu sunt niciodată speriați! Acesta este unul dintre motivele pentru care cărțile sale au devenit emblematice. Cărțile lui pentru copii includ povești care confruntă diferențele (Flix), rasismul (Making Friends) și războiul (Otto). Cărțile despre animale care trezesc aversiune, de pildă Crictor, o poveste despre un șarpe, și Rufus, o poveste despre un liliac, scot în evidență individualitatea și îi transmit micului cititor sentimentul că fiecare are ceva unic de oferit.
Ce m-a împins spre literatura pentru copii? Cred că dorința de a crea poveștile care mi-ar fi plăcut mie în copilărie. Copilul din mine, puteți să-i spuneți dezvoltare întârziată, a fost întotdeauna prezent, persistând de-a lungul carierei mele. Un element de inocență, care mi-a adus mirare și descoperire și a fost asemenea unui fir care a traversat tot ce am făcut, legând totul laolaltă.
În multe din primele mele cărți pentru copii am urmărit să reabilitez animale cu o reputație proastă, precum șerpii, liliecii, caracatițele, vulturii și șobolanii, sau personaje considerate respingătoare în mod stereotip, precum căpcăunii, tâlharii sau copiii străzii. Cred că este esențial să le arăți copiilor că, indiferent care sunt defectele fiecăruia, există întotdeauna o cale de a supraviețui și de a ieși învingător, fiind diferit și valorificând cât mai bine ceea ce are fiecare de oferit. Vreau să le arăt copiilor că fiecare ființă este diferită și în egală măsură unică.
Un element important este faptul că protagoniștii cărților mele sunt întotdeauna neînfricați. Mama m-a crescut în felul acesta. Nimic nu o putea enerva și umorul câștiga întotdeauna. De pildă, înaintea unei confruntări cu Gestapoul, a spus chicotind și făcând cu ochiul: „Ai să vezi, sunt cu toții niște cretini!”
Probabil că succesul cărților mele, traduse acum în peste 30 de limbi, se datorează faptului că, la vremea respectivă, au încălcat toate regulile literaturii pentru copii, populată de ursuleți drăgălași într-o lume ireală, unde toată lumea este de treabă, fericită și stupidă. Cărțile mele de mai târziu au țintit spre subiecte precise: Making Friends, povestea unui băiat de culoare într-un cartier de albi, vorbește despre integrare, Otto, povestea unui ursuleț de pluș care-i aparține unui băiețel evreu arestat de Gestapo împreună cu părinții, este despre război și prietenie, Flix, o poveste despre pisici și căței care învață să trăiască pașnic laolaltă, este despre toleranță. (Tomi Ungerer)
Un articol de Ema Cojocaru.
Sursa foto: tomiungerer.com
Pentru mulți cititori nativi de limbă engleză, 
O carte despre prietenie, acceptarea celuilalt, integrarea într-o comunitate nouă, Crictor – Șerpișorul cel bun, de Tomi Ungerer, îi va ajuta pe copii să învețe să fie mai atenți la ceilalți, să devină mai prietenoși, mai deschiși, stimulându-le astfel dezvoltarea socio-emoțională. Ilustrațiile delicate, care dezvăluie uneori mai multe amănunte decât textul, îi vor atrage pe cei mici, oferindu-le posibilitatea să descopere tot felul de detalii amuzante, stimulându-le curiozitatea și interesul, motoare cognitive și motivaționale care susțin procesul învățării.
Madame Bodot, o doamnă în vârstă care locuiește într-un orășel din Franța, primește într-o zi un cadou de la fiul său, care e zoolog și studiază reptilele în Brazilia. Spre uimirea ei, când deschide pachetul, doamna Bodot găsește înăuntru un șarpe uriaș. Puțin speriată, dar dornică să afle mai multe despre el, se duce la grădina zoologică, să se asigure că șarpele nu e veninos. Acolo află că e vorba de un boa constrictor, așadar nu-i periculos. Madame Bodot își botează noul animal de companie Crictor și-l îngrijește cu multă dragoste. Îi dă lapte cu biberonul, îi tricotează un pulover și-l ia cu ea la plimbare peste tot, ba chiar îl duce și la școala unde predă. Crictor se atașează de Madame Bodot și de elevii ei, este prietenos și mereu dornic să fie de ajutor. Iar când un hoț pătrunde în locuința doamnei Bodot, șarpele inimos se dovedește și foarte curajos și-și apără stăpâna. Pentru ajutorul dat la prinderea hoțului, Crictor este răsplătit de locuitorii orașului: primește o medalie, i se ridică o statuie, iar un parc e botezat cu numele lui.