Tyler, Brianna, Jaime, Izzy și Emmie sunt personajele care apar în romanele grafice create de Terri Libenson. Erin Hamilton a avut oportunitatea de a îi pune câteva întrebări lui Terri despre personajele sale.
Într-un interviu anterior, ai menționat că îți folosești „vocea” în timp ce desenezi. Cum te asiguri că vocea se remarcă atât în ilustrații, cât și în poveste?
Încerc să nu mă gândesc prea mult la acest lucru. Țin cont de preferințele, antipatiile și personalitatea personajelor. De obicei, pot să-mi dau seama instinctiv dacă un personaj are o reacție care nu i se potrivește. De exemplu, Emmie își dorește să fie pe placul tuturor și este timidă, așa că reacția ei la o situație nu ar fi una „agresivă” (doar dacă lucrurile nu merg prea departe, desigur!). În timp ce Bri este sarcastică și rebelă, deci o reacție „agresivă” ar fi specifică personalității sale. Același lucru se aplică ilustrații. Fiind un copil timid, Emmie este mai reținută, în timp ce un personaj mai sociabil cum ar fi Jaime se remarcă prin încrederea în sine.
Fiecare carte este scrisă din perspectiva unui personaj diferit – a fost planificată o serie de la început sau ți-a venit ideea pe parcurs? Ce provocări apar când scrii o serie de cărți care are aceleași personaje, dar perspective diferite?
Seria nu a fost planificată până când nu am terminat IZZY cea creativă. După Emmie cea invizibilă, am crezut că povestea lui Emmie s-a terminat… cel puțin pentru moment (deși am adus-o înapoi în prim-plan pentru TRULY TYLER). Așa că am decis să încerc un personaj nou. Brianna, cea mai bună prietenă a lui Emmie, a fost o alegere grozavă. Ea era protagonista perfectă pentru o poveste despre ce înseamnă să ajungi în lumina reflectoarelor – situație pe care o abordez din nou mai târziu în BECOMING BRIANNA (săraca Bri). După IZZY, nu m-am uitat înapoi. Îmi plac personajele din universul Lakefront Middle School! Acest univers reprezintă o provocare care captează atenția cititorilor. Copiii îmi scriu adesea și mă întreabă „cine urmează?”.
Acestea fiind spuse, există câteva provocări. Pentru personajele principale ale căror personalități nu fuseseră dezvoltate anterior, a trebuit să încep de la zero (cum ar fi Jaime și Maya, care fuseseră cunoscute doar drept bârfitoare. Sau Tyler, protagonistul ultimului roman grafic). Așa că este adesea o luptă când încep să scriu din punctul lor de vedere. Încerc să fac o listă cu trăsăturile, hobby-urile, și ciudățeniile lor. Asta ajuta. Lucrurile au sens în cele din urmă.
Talentul tău este incontestabil, dar sunt curioasă dacă stilul tău a evoluat sau s-a schimbat de-a lungul anilor?
Cu siguranță (și îți mulțumesc pentru compliment!). Practica reprezintă drumul către perfecțiune… sau cel puțin modifică stilul până devine ceea ce vrei cu adevărat să fie. Acest lucru a devenit evident când am început să lucrez zilnic la The Pijama Diaries. Deși am lucrat timp de 14 ani la acea bandă desenată, abia îmi mai recunosc stilul de la început!
Romanele grafice și benzile desenate se întorc în forță, cu ajutorul profesorilor care le promovează și al editurilor care le solicită în număr cât mai mare. De ce crezi că au succes în rândul cititorilor?
Cred că au succes pentru că sunt „o sărbătoare a simțurilor”. Jocul dintre scriere și artă captează altfel atenția. De asemenea, pentru oricine este atras de „umorul vizual” (cum eram eu când eram copil), romanele grafice sunt „o punte” minunată către alte cărți. Am început să citesc datorită benzilor desenate, iar acum îmi place tot ce ține de literatură (inclusiv romanele grafice pentru adulți). Cei care sunt reticenți în privința cititului se bucură de benzile desenate deoarece imaginile oferă o „pauză” de la atât de mult text.
Ce crezi că oferă cărțile tale cititorilor?
Sper că cititorii se vor regăsi în părțile emoționante și vor râde la scenele comice. Primesc multe scrisori de la cititori care îmi povestesc despre cum cărțile mele i-au ajutat să gestioneze situații similare. Acest lucru este mai mult decât aș putea cere!
Ce este mai greu: să ilustrezi sau să scrii?
Aș spune să scriu (de obicei). Necesită mai multă concentrare și devine intens pe parcurs. Poate să fie atât emoționant, cât și frustrant (deseori ambele în același timp). Cele mai grele părți sunt rescrierile – atunci când o poveste pur și simplu nu funcționează și îți dai seama că trebuie să o iei de la capăt. Dar când povestea are sens și funcționează, este atât de satisfăcător! A ilustra este mai simplu pentru mine deoarece îmi vine natural. Necesită mai mult timp într-adevăr, dar pot asculta muzică, podcasturi sau chiar o emisiune pe fundal. Poate deveni repetitiv, însă este distractiv și relaxant în majoritatea timpului.
Ai sfaturi pentru viitori ilustratori sau scriitori?
Sigur! După cum am spus și pe site-ul meu:
„În primul rând, exersează, exersează, exersează! Înscrie-te la cursuri și desenează sau scrie pe caiet, telefon, brațe, picioare, orice. Doar să fii constant! E singurul mod prin care poți deveni mai bun!
De asemenea, urmărește artiști care îți plac! Vezi cum este stilul lor. Este în regulă să încerci să-i imiți pentru un timp. Asta te ajută în cele din urmă să-ți găsești propriul stil.
De asemenea, citește! Citesc tot timpul, atât de plăcere, cât și pentru referințe. Există atât de mulți autori și ilustratori grozavi și sunt atât de ușor de găsit.
Iată ceva la care pun pariu că nu te așteptai: învață să editezi. Este la fel de important ca și scrisul și desenatul. Învață să scapi de cuvintele sau de imaginile inutile. De asemenea, nu îți fie teamă să rescrii! Cred că am rescris de patru ori IZZY și TYLER.
Nu în ultimul rând, nu uita să iei pauze de la opera ta. Revin-o la ea câteva zile (sau săptămâni) mai târziu și o vei privi dintr-o altă perspectivă. Cel mai bun truc al meseriei!”
Ne poți spune câteva lucruri despre cartea la care lucrezi în prezent?
În prezent lucrez la o nouă carte din serie! Nu vă pot spune cine o să fie personajul principal, dar fanii seriei îl vor reconoaște cu siguranță!
Interviu tradus de pe site-ul The Federation of Children’s Book Groups:
https://fcbg.org.uk/qa-with-terri-libenson/