Recomandări de vară de la primii cititori: Radu Lilea, redactor-șef Sapiens

În august, redactorii și traducătorii – primii cititori ai cărților înainte să ajungă la raft – îți recomandă lista lor de lecturi pe care să le citești în vacanță. Titlurile de azi vin de la Radu Lilea, redactor-șef Sapiens, colecția de nonficțiune a Editurii Art.

Jane Goodall – În umbra omului

Pe la 12-13 ani am citit prima dată În umbra omului, dar cartea mi-e dragă și acum. În colecția Sapiens am republicat traducerea din anii ’80, a Veronicăi Focșeneanu, revizuită și ilustrată.

David Grann – Z, orașul pierdut

Am fost în Amazonia, pe rute turistice mai mult sau mai puțin sigure, și pot spune că descrierile din Z, orașul pierdut nu sunt cu nimic exagerate. David Grann pornește pe urmele lui Percy Fawcett încercând să deslușească destinul excentricului explorator dispărut în junglă. Iată o biografie admirabil scrisă și documentată atât pe teren, cât și în arhive.

Sebastian Junger – Furtuna perfectă &Tribul

Înainte de celebrele sale documentare de război, Sebastian Junger a dat lovitura cu volumul Furtuna perfectă. Mi-au plăcut enorm și cartea, și jurnalele cinematografice de pe frontul din Afganistan, așa cum îmi plac, de altfel, toate proiectele lui Junger. Tocmai de aceea, mi-am dorit foarte mult să fiu eu acela care traduce noul lui volum, Tribul, pentru colecția Sapiens.

Joshua Slocum – Navigând singur în jurul lumii

Slocum a trăit pe viu tot ce povestește în cărțile sale, străbătând de unul singur mările și oceanele într-o epocă în care cuvântul „globalizare” nu se inventase, pirații încă mai străbăteau Atlanticul, iar drumul spre Pacific nu fusese scurtat de Canalul Panama. La mai bine de un secol de la prima ediție, narațiunea rămâne la fel de proaspătă, lectura – la fel de încântătoare.

Un text de Radu Lilea,

Redactor-șef Sapiens

Text publicat inițial pe blogul Editurii Art

„Acest simț al solidarității se află chiar în centrul naturii umane”

În această perioadă ne căutăm reciproc și tânjim după ideea de a fi împreună. De aceea, în luna mai, la Pauza de Citit am listat 10 titluri care potolesc puțin dorul de împreună și care ne reamintesc de ce laolaltă reușim să trecem mai ușor peste obstacole. O astfel de carte este și Tribul, de Sebastian Junger (traducere din limba engleză și note de Radu Lilea) – cel mai convingător manifest pentru solidaritate într-un prezent tot mai imprevizibil. Citește mai jos o recenzie preluată de pe blogul Art.

Thomas Paine, unul dintre arhitecții democrației americane, se întreba la 1795 dacă civilizația „a stimulat sau a dăunat fericirii omului.” Deși triburile de amerindieni trăiau fără minunile artei, științei și tehnicii de fabricare din țările „civilizate”, spunea el, ele aveau un super avantaj în fața acestora: nu știau ce era sărăcia și susțineau cu tărie drepturile naturale ale omului. 

Aceste societăți egalitare, care respingeau acumularea de posesiuni și plasau binele comunității deasupra celui individual, sunt antiteza utopică a societăților moderne (occidentale) în Tribul lui Sebastian Junger. În drumul lor spre civilizare și prosperitate, acestea din urmă au tocit spiritul comunitar în favoarea acumulării bogăției și statutului, alienând individul și șubrezindu-i sănătatea psihică. Oamenii moderni suferă de depresie, anxietate și singurătate cronică mai mult decât în orice alt moment al istoriei omenirii. 

Într-un demers care îmbină istoria cu antropologia și psihologia, Junger pornește de la societățile de amerindieni, pe care le consideră un model comunitar perfect, pentru a arăta că lumea de azi are un deficit de solidaritate. În ciuda unei cruzimi feroce, aceste societăți tribale respingeau ideea de clase, înăbușeau dominația în cadrul grupului și aveau moravuri sexuale relaxate, dar și reguli foarte stricte legate de binele comunitar: de exemplu, cei care nu-și respectau datoria de a împărți totul cu ceilalți sau profitau de pe urma muncii altora erau aspru pedepsiți. Asta poate părea o glumă în lumea de azi, unde grupuri restrânse de indivizi profită de pe urma celor mulți. 

De cealaltă parte, chiar dacă societățile moderne oferă un confort și o protecție sporite în fața vitregiilor naturii, pe măsură ce devin tot mai îmbelșugate, ele cer tot mai mult timp și dăruire din partea indivizilor și îi îndeamnă să facă alegeri mai egoiste, favorizând acumularea de bunuri personale. Oamenii sunt îndemnați să ducă vieți independente în raport cu comunitatea, iar efortul depus în beneficiul tuturor este diminuat. Junger, celebru pentru scrierile și documentarele sale despre război, se folosește de acest demers comparativ pentru a explica drama soldaților americani la întoarcerea de pe front. 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este tribul_cop1.jpg

Înainte de a intra în acest subiect, el ține o pledoarie pentru efectele benefice ale catastrofelor – fie naturale, fie produse de om. Junger fetișizează în special războiul, pe care îl vede ca pe un stimulent al solidarității și ca pe un întăritor al sănătății psihice umane. „Comunitățile devastate de dezastre naturale sau provocate de om aproape că niciodată nu alunecă în haos sau neorânduială”, scrie jurnalistul. „Ele devin mai echitabile, mai egalitariste, de o manieră voit mai dreaptă cu individul.” Junger dă exemplul unor dezastre din trecut în timpul cărora legăturile sociale s-au consolidat, iar oamenii și-au investit energia mai mult în binele întregii colectivității decât al lor.   

În alte cuvinte, comunitățile se tribalizează în timpul colapsului social. Asta se întâmplă și cu plutoanele de soldați în război. Acesta le dă sentimentul că fac parte dintr-un grup bazat pe întrajutorare și că luptă pentru binele comunității de acasă. Astfel, își depășesc egoismul și lucrează cooperativ. Obișnuiți cu un mediu în care diferențele de rasă, religie și viziune politică sunt în mare parte ignorate, soldații se întorc apoi într-o societate polarizată, care pare în război cu ea însăși și unde se simt înstrăinați. După ce se întorc acasă, ei se lovesc de lipsa de susținere comunitară și ajung să deplângă solidaritatea de pe front. 

Junger observă că părăsirea comunității de soldați și întoarcerea într-o societate puternic individualizată și fragmentată poate fi „foarte abrutizant pentru spiritul uman.” Autorul analizează în detaliu și sindromul de stres post-traumatic în rândul veteranilor americani, lansând niște ipoteze provocatoare. Una dintre ele este fix ideea că la mulți dintre foștii soldați n-ar fi vorba de așa ceva, problema fiind mai degrabă lipsa reintegrării în societate.     

Ideea cu care putem rămâne după parcurgerea acestei cărți este că solidaritatea şi cooperarea sunt adânc imprimate, din punct de vedere evoluţionar, în ADN-ul uman. Le putem accesa oricând și mai ales în contextul pandemiei de azi. Oamenii sunt construiți ca să se întrajutoreze și se bucură de beneficii enorme când fac asta, scrie Junger. Aceste beneficii sunt atât sociale, cât și psihice – cooperarea ne crește nivelurile de oxitocină, iar asta are efecte pozitive atât pentru individ, cât și pentru comunitate. 

Un text de Dacian Negrea

10 cărți ecranizate de citit în vacanță

Sursă pexels.com

August este despre cărțile ecranizate. Acele titluri de care sigur ai auzit de la prieteni sau pe care deja le-ai văzut. Luna aceasta îți recomandăm 10 cărți ecranizate care au făcut și încă fac furori. Pregătește-ți popcornul și descoperă-le mai jos.

  1. Miss Peregrine 1. Căminul copiilor deosebiți | paperback de Ransom Riggs, ecranizată în 2016, este o carte pentru copii serioși și oameni mari copilăroși, scrisă în 2011. Tânărul autor american, Ransom Riggs, și-a început cariera de scriitor chiar prin acest titlu. Lucrul cel mai fascinant al acestei cărțulii este faptul că ideea ei a pornit de la o grămadă de fotografii vechi, alb-negru, adunate de autor de prin târguri de vechituri sau de prin valizele colecționarilor. Mai multe despre carte poți citi pe bookaholic.ro.
  2. Și soarele e o stea de Nicola Yoon. Uneori nu e nevoie să apelezi la unelte fantastice pentru ca realitatea să se pună în calea dragostei tale, asta află Natasha și Daniel. Ea este rațională și înclinată spre științe, el e un poet visător, și până și aspectul lor fizic îți spune că nu ar trebui să aibă prea multe în comun – ea afro, el asiatic –, dar dragostea trece peste toate și cei doi au nevoie doar de câteva ore pentru a se îndrăgosti. În cosmopolitul New York, amândoi învață să privească orașul cunoscut prin ochii celuilalt. Ecranizarea cărții a fost lansată chiar anul acesta. Vezi aici trailerul.
  3. V de la Vendetta de Alan Moore și David Lloyd are un aspect familiar chiar și pentru cei care n-au citit romanul grafic al lui Alan Moore și David Lloyd. Masca lui Guy Fawkes desenată de David Lloyd este unul dintre simbolurile cele mai iconice ale ultimului deceniu și ceva. Ea a fost adoptată ca logo de gruparea de hackeri Anonymous, dar și de mișcarea Occupy din 2011. Desigur, nu e vorba de nici o întâmplare sau coincidență: V de la Vendetta este biblia grafică a anarhismului contemporan. Mult mai hardcore decât filmul lansat în 2005 pe un scenariu scris de realizatorii trilogiei Matrix, frații Wachowski (transformați între timp în surorile Wachowski). Citește continuarea recenziei pe blogul Grafic.
  4. Watchmen de Alan Moore și Dave Gibbons nu seamănă cu nimic altceva. Pentru cei mai mulți dintre cunoscătorii benzilor desenate, e o carte-fetiș. Pentru pasionații de film, e romanul grafic după care s-a făcut filmul cu supereroi întunecați din 2009. Pentru cititorii mai degrabă clasici, care spun că literatura înseamnă text și atât, e o ciudățenie spre care privesc suspicioși. Mai degrabă acestora din urmă și celor care au tot ezitat să citească romane grafice, le-aș sugera să-și înceapă inițierea cu Watchmen. Fiindcă e una dintre cele mai puternice lovituri pe care un autor le-a dat în istoria genului. Recenzia completă, pe blogul Grafic.
  5. Povestea slujitoarei | ediție tie-in de Margaret Atwood. Caracterul memorialistic al romanului este cel care îi dă viață, veridicitate și oferă o subliniere a problemelor pe care le prezintă. Margaret Atwood este o autoare extraordinară pentru că a reușit nu doar să creeze o lume atât de complexă și un personaj atât de uman, ci și pentru că a reușit să îi insufle viață. Povestea Slujitoarei respiră. Te îndeamnă să îți pui întrebările importante, să studiezi cu atenție factorii care au ușurat munca celor care au creat această lume. Te îndeamnă să te întrebi cine ești tu și cine sunt ceilalți. Te îndeamnă să îți cauți libertatea, oferindu-le și altora libertatea de a fi cine sunt cu adevărat, nu cine crezi tu că sunt. Cartea este ecranizată într-un serial din 2017.
  6. Cronicile orașelor flămânde #1. Mașinării infernale de Philip Reeve. În viitorul post-apocaliptic al romanului, orașele s-au transformat în vehicule uriașe, care vânează, de-a lungul unei câmpii nesfârșite, orașe mai slabe pentru a le încorpora resursele. Este, pe scurt, un roman cu pirați în care navele au fost înlocuite de uriașe tancuri urbane. Dar, dincolo de conceptul steampunk și de felul în care acesta modelează lumea imaginată de Philip Reeve, toate elementele literaturii de aventuri (pirați, dueluri, explorări arheologice în căutarea unor Sfinte Graaluri, povești de dragoste, trădări, evadări spectaculoase și bătălii epice) sunt prezente. Citește mai multe pe blogul Paladin. Cartea a fost ecranizată în 2018.
  7. Camera de Emma Donoghue. O mamă îşi riscă sănătatea, atât cea psihică, cât şi cea fizică, pentru a-i asigura fiului său stabilitate în viaţă, un echilibru precar, prin care încearcă să-l protejeze şi să îi ofere iluzia normalităţii, chiar dacă sunt prizonieri în Cameră, de şapte, respectiv cinci ani. Găsești continuarea recenziei pe blogul Art. Romanul a fost ecranizat în 2015, iar în 2016 a fost nominalizat la Premiul Oscar pentru cel mai bun film
  8. Alegerea Sofiei de William Styron. Tema Holocaustului a fost abordată în nenumărate rânduri de scriitori de pretutindeni, dar puțini dintre ei au reușit să o redea cu precizie, iar și mai puțini au avut talentul de a transpune cititorul în universul dramatic al acelor vremuri. William Styron, însă, a dovedit pe deplin această capacitate în romanul „Alegerea Sofiei” (1979): povestea tulburătoare a unei femei puse în fața unei alegeri, pentru mulți dintre noi, imposibile. Citește recenzia completă pe blogdecarti.ro. Cartea a fost ecranizată în 1982, obținând numeroase premii.
  9. Z, orașul pierdut de David Grann. Cartea merge pe urmele unei enigma: dispariția învăluită în mister a marelui exploratory Percy Fawcett în goana sa pentru descoperirea Orașului Pierdut Z. Autorul a devenit fascinat de celebrul colonel după ce a dat întâmplător peste câteva dintre jurnalele acestuia. Nu a fost singurul captivat de această poveste. Sute de oameni s-au simțit atât de inspirați de el încât au plecat în jungle amazoniană pentru a-l căuta. Continuarea recenziei este disponibilă aici. Ecranizarea cărții a apărut în 2016.
  10. Furtuna perfectă de Sebastian Junger. Octombrie 1991. „Furtuna perfectă“ izbucnește în apropierea coastelor atlantice ale Canadei și Statelor Unite. Cu o forță distructivă ce apare o dată într-un secol, ea dezlănțuie valuri monstruoase, de înălțimea unei clădiri de zece etaje. Sunt stihii cum nimeni n-a mai înfruntat. Nimeni în afara micului echipaj al vasului de pescuit Andrea Gail, care se îndreaptă chiar spre centrul furtunii. Romanul a fost ecranizat în anul 2000.