Ultima lună de vară vine cu lecturi pentru toate gusturile și vârstele. Te invităm să descoperi ultimele apariții ale Grupului Editorial Art.
Vlad și Cartea cu Genius
Într-o bună zi, o fetiță are o idee strălucită. Cu ajutorul asistentului ei, un cățeluș, va face CEVA CE NU S-A MAI VĂZUT. Știe cum va arăta. Știe cum va funcționa. Floare la ureche! Dar să faci un lucru nemaivăzut se dovedește a fi mai greu decât și-a închipuit ea. Fetița măsoară, ciocănește, înșurubează, reglează iarăși și iarăși, însă lucrul iese mereu rău. Calm, calm, calm, o mică plimbare, schimbă perspectiva și hopa! Ia uite ce descoperire!
Băiețelul care se putea mușca de nas
Într-o bună zi, fără vreun motiv anume, Vlad a făcut ceva cu totul și cu totul neobișnuit: a început să se muște de nas. Părinții erau uimiți, medicii, contrariați. Cine mai pomenise una ca asta? Era de-a dreptul nemaivăzut! Nemaiauzit! Mama și tata au hotărât pe dată că întreaga lume trebuia să afle cât era de special băiețelul lor. Au chemat presa, au anunțat televiziunile, s-a făcut forfotă și s-a anunțat mare spectacol, mare!
Arthur
Mica Vrăjitoare este hotărâtă să ajungă departe în arta vrăjitoriei. Are doar o sută douăzeci şi şapte de ani, ceea ce în ani omeneşti înseamnă vreo zece, dar e pusă pe fapte mari. Fiindcă apare neinvitată la adunarea vrăjitoarelor din Noaptea Valpurgiei, acestea o pedepsesc, iar pentru ca anul următor să o primească printre ele, îi dau drept sarcină să devină o bună vrăjitoare. Mica ucenică nu înțelege că asta înseamnă să facă numai vrăji rele. Așa că face taman pe dos: adică o sumedenie de vrăji bune. Lucru deloc pe placul marilor vrăjitoare și mai ales al mătușii Rumpumpel, care e hotărâtă să se răzbune.
În lumea adulților, care nu răsplătește nici generozitatea, nici sinceritatea, Morcoveață e nevoit să lupte cu armele imaginației, șireteniei și perseverenței îndârjite.
“Când se încinge vreo bătaie cu bulgări de zăpadă, Morcoveață singur face cât o tabără întreagă… La baba-oarba se lasă prins cât vrei, fără sa-i pese de libertatea lui. Iar la de-a v-ați ascunselea se ascunde așa de bine, încât uită toți de el.”
YoungArt
Trecând printr-o serie întreagă de dezastre, civilizaţia a regresat până la un stadiu primitiv. Cei slabi sunt alungaţi din rândul semenilor, căci nu li se găseşte niciun rost în comunitate. În această lume, o copilă cu un beteşug la picior, rămasă de izbelişte după moartea mamei sale, este pe cale să fie alungată din satul în care şi-a trăit toată viaţa. Ceea ce o salvează este talentul cu care e înzestrată. Kira stăpâneşte arta brodatului ca nimeni alta şi astfel ajunge să i se încredinţeze o enormă responsabilitate. Dar Kira întrevede nişte secrete teribile ţinute ascunse de către cei ce deţin puterea. Responsabilitatea ei e chiar mai mare decât ar fi crezut vreodată.
Craig Gilner are 15 ani şi ambiţia l-a aşezat pe drumul visat. Are tot ce-şi poate dori un tânăr de vârsta lui – o familie iubitoare şi un loc la unul dintre cele mai prestigioase licee din Manhattan –, dar fericirea întârzie să apară. Odată prins în caruselul competiţiei şi al temelor pentru şcoală, viaţa devine pentru Craig un coșmar: se confruntă zi de zi cu tulburări de alimentaţie şi de somn, consumă marijuana, îşi accentuează starea de nefericire visând la iubita celui mai bun prieten al său şi se plimbă de la psiholog la psiholog sperând la marea Schimbare, care să-i facă viaţa suportabilă.
Grafic
„Ingenios deghizat într-o carte de benzi desenate ușor de citit, volumul aparent simplu al lui Scott McCloud deconstruiește limbajul secret al benzilor desenate, dezvăluind în același timp în modul cel mai firesc secrete ale timpului, spațiului, artei și cosmosului! Cea mai inteligentă bandă desenată pe care am întâlnit-o de multă vreme.” ART SPIEGELMAN
Cum vede un francez pasionat de istorie România postcomunistă? Având în minte imaginile șocante din decembrie 1989, care au făcut înconjurul presei din lumea întreagă, Romain Dutter vrea să afle mai multe despre români și viața lor de acum, așa că pornește într-o călătorie de documentare. Istorie, tradiții, politică, religie, romi, Dracula… Dutter nu ocolește niciun subiect, oferind o imagine vie a României de astăzi. Umorul și privirea proaspătă și obiectivă a autorului fac din Goodbye Ceaușescu! o carte grozavă nu doar pentru străinii care vor să afle mai multe despre români, ci mai ales pentru români, care se vor regăsi în paginile ei.â
Paladin
O profeție sumbră îi nelinişteşte pe zei- nereida Thetis va aduce pe lume un fiu mai puternic decât tatăl său. De aceea viitorul războinic trebuie să se nască dintr-un părinte muritor. Zămislit astfel din sânge zeiesc și omenesc, Ahile ştie că soarta îi este pecetluită – va fi cel mai mare războinic al generației sale. Însă gloria trebuie plătită cu un preţ ce pare prea mare chiar și pentru eroul mirmidon. Prins între împlinirea destinului și fericirea pe care i-o aduce iubirea, Ahile descoperă că adevăratul război este cu el însuși.
Exploratorul Timpului și companionii săi sceptici dezbat existența unei a patra dimensiuni: timpul. Pentru a-i convinge pe ceilalți că timpul este o dimensiune ce poate fi parcursă. Exploratorul pornește într-o călătorie în viitorul îndepărtat. Evenimentele petrecute în cursul acesteia îl determină să reflecteze asupra evoluției omenirii: o lume bizară, un paradis în care ființa umană a evoluat pe căi divergente. Îndemnat de curiozitate, el înaintează și mai mult în viitor pentru a asista la finalul sumbru al Pământului.
Art
Scrise pe parcursul a douăzeci de ani, prozele scurte din Refugiații explorează probleme precum imigrația, dezrădăcinarea, lupta pentru regăsirea identității și reconcilierea cu propriul trecut. Personajele care populează universul lui Viet Thanh Nguyen sunt prinse între două lumi: de la tânărul refugiat vietnamez care suferă un profund șoc cultural atunci când vine în San Francisco să locuiască alături de doi bărbați gay la tânăra femeie bântuită de uciderea fratelui ei pe mare, cu ani în urmă în timp ce fugeau din Vietnam cu o barcă, proza lui Nguyen este o mărturie captivantă a viselor și a greutăților greu de închipuit prin care trec acești oameni.
Înainte să înceapă coşmarurile, Yeong-hye şi soţul ei aveau o viaţă cât se poate de normală. Dar visele – imagini copleşitoare, însângerate şi brutale – o torturează pe Yeong-hye, făcând-o să încerce să se elibereze de ele renunţând la carne. Acest mic act de independenţă îi tulbură însă căsnicia şi pune în mişcare un şir de evenimente din ce în ce mai groteşti. În timp ce întreaga ei familie se luptă să recapete controlul asupra ei, Yeong-hye îşi apără obsesiv alegerea, dându-i o dimensiune sacră. În curând, încercările apropiaţilor devin disperate, supunând mai întâi mintea, mai apoi corpul lui Yeong-hye unor violuri din ce în ce mai intruzive, aruncând-o pe aceasta în bucla unei înstrăinări bizare şi periculoase.
Cartea românească
Proza Hannei Bota are în comun cu cea mai veche, a marilor noştri moralişti clasici (Galaction, Agârbiceanu), arta de a înfăţişa cazuri morale fără a ține discursuri moralizatoare, iar cu cea a aşa-zişilor “minimalişti” contemporani, știința de a nu se pierde în digresiuni şi detalii inutile. Față de aceștia din urmă însă, romanul Hannei Bota prezintă o diferență fundamentală: are o poveste importantă de transmis, are ceva de spus și nu e doar un pretext pentru a epata publicul diletant.
„Intelectual aşezat, preponderent retractil şi melancolic, plămădit din vechea stirpe rafinată a literaţilor ardeleni tradiţionali, crescuţi în spiritul unui ethos imperial, Kocsis Francisko excelează în domenii care se armonizează întregitor, dând la iveală fizionomia unui transilvanism flexibil, seniorial, destul de greu de găsit în spaţiul nostru cultural de azi.
Scriitorul foloseşte – era inevitabil ca acest impuls livresc să nu se manifeste la un autor care e convins că „orice carte e o uşă deschisă către altele” – câteva reţetare literare acreditate, din dorinţa de a reliefa o dihotomie clasică pentru acest tip de proză, în care personajele se împart în două categorii: a celor „selectate” de o epifanie sau revelaţie majoră şi a celor pe care Dumnezeu, în generozitatea sa infinită, le ignoră.” Ştefan Borbély
