4 citate despre copaci pe care le vei îndrăgi

Din fiinţa ei făceau parte cărţile pe care le citea la bibliotecă. Floarea din vasul maroniu. O parte din viaţa ei era alcătuită din copacul opulent care creştea în grădină, din certurile amare cu fratele ei pe care îl iubea din suflet, din plânsul disperat al lui Katie, din ruşinea tatălui care se împleticea beat spre casă. Era toate aceste lucruri şi puţin mai mult, ceva ce nu venea nici de la familia Rommely, nici de la familia Nolan: cititul, spiritul de observaţie, puterea de a supravieţui de azi pe mâine. Era ceva care se născuse doar în ea şi în nimeni altcineva – ceva diferit de cele două familii. Era ceva ce Dumnezeu – sau echivalentul Lui – sădeşte în fiecare suflet atunci când îi dă viaţă, acel ceva care face să nu existe două amprente identice pe faţa pământului. – În Brooklyn crește un copac, Betty Smith

În Brooklyn crește un copac

Un lac este cea mai frumoasă și mai expresivă trăsătură a peisajului. El este ochiul pământului; și, uitându-se în el, privitorul își măsoară adâncimea propriei sale firi. Copacii de apă de lângă mal sunt genele firave care îl mărginesc, iar dealurile împădurite și stâncile din jur îi sunt sprâncenele de deasupra. –  Walden sau Viața în pădure, Henry David Thoreau

Walden sau Viața în pădure

Un alt exemplu de comunicare «prin gesturi» este așa‑numita «sfială a coroanei», preluând o sintagmă creată de botanistul francez Francis Hallé (n. 1938). Denumește fenomenul de evitare a atingerii între coroanele unor copaci, atunci când acestea sunt foarte apropiate; fenomenul nu este înregistrat la toate speciile. De obicei, arborii nu se sfiesc să‑și întrepătrundă coroanele. Dar anumite specii din câteva familii, cum ar fi Fagaceae, Pinaceae și Myrtaceae – ca să le numim pe cele mai comune –, sunt rezervate, nu le place să‑și amestece ramurile cu cele ale altor plante. –  Verde uimitor, Stefano Mancuso & Alessandra Viola

Verde uimitor

Bunicu’ ne‑a învăţat despre copaci, iar bunica ne‑a învăţat despre poezie. El cunoștea toți copacii și toate florile sălbatice și ne‑a învăţat cum să recunoaștem copacii indiferent de anotimp după frunze, după muguri și după scoarţă. Ne‑a învăţat cum să împletim coronițe de flori și cum să dărăcim lâna.  –  Printre ceilalți, Jo Walton

Printre ceilalţi

Premiul Nebula

Sursă nebulas.sfwa.org

În luna septembrie,  citim cărți premiate. Indiferent că e vorba despre literatură pentru copii sau adulți, ne bucurăm de lecturile care au obținut de-a lungul timpului distincții importante precum: Pulitzer, Nebula, Locus, Costa, medaliile Newbery, Caldecott, National Book Award etc.

În lumea SF, unul dintre cele mai notabile premii este Nebula. Mai jos poți citi un articol, preluat de pe blogul Paladin, despre unul dintre cele mai importante premii pe care îl poate obține un autor SF. Dacă nu chiar cel mai important.

Nebula se acordă din 1966 de asociația Science Fiction and Fantasy Writers of America și îl poate primi orice lucrare SF publicată în anul precedent în Statele Unite în limba engleză (sunt acceptate și traducerile din alte limbi). Spre deosebire de Hugo (celălalt mare premiu), Nebula se acordă prin votul profesioniștilor, nu al fanilor. Ca și Premiul Goncourt, nu are o valoare financiară directă, dar câștigătorul (care primește un trofeu sub forma spiralată a unei nebuloase – formațiune de praf interstelar) poate fi sigur că vânzările îi vor crește mulțumitor.

Nebula a avut inițial patru secțiuni: Cel mai bun roman (texte de peste 40.000 de cuvinte: în SUA se plătește la cuvânt, deci aceasta este unitatea de bază a oricărei clasificări), Cea mai bună novella  (pentru texte – de fapt miniromane – între 17.500 și 40.000 de cuvinte), Cea mai bună nuvelă (texte de 7.500-17.500 de cuvinte), cea mai bună povestire (sub 7.500 de cuvinte). De asemenea, între 1974–1978 și 2000–2008 s-a acordat Premiul pentru Cel mai bun scenariu de film (pentru cinema sau tv); începând cu 2009, acest premiu s-a numit Ray Bradbury, în onoarea marelui scriitor, și a încetat să mai fie considerat un premiu Nebula (deși a continuat să fie acordat în cadrul aceleiași ceremonii). Din 2018 se acordă și un Premiu pentru texte în domeniul jocurilor video.

La categoria roman, primul câștigător a fost Frank Herbert, cu Dune. De-a lungul timpului au mai câștigat la această secțiune Samuel R. Delany, Daniel Keyes (Flori pentru Algernon, trad. Dan Rădulescu, Youngart, 2015), Ursula K. Le Guin, Larry Niven (Lumea inelară, trad. Maria Drăguț, Paladin, 2018), Robert Silverberg (Vremea schimbării, trad. Radu Mihai Hăulică, Paladin, 2018), Isaac Asimov (Marginea Fundației, trad. Ana-Veronica Mircea, Paladin, 2016), Arthur C. Clarke (Fântânile Paradisului, trad. Daniel Pătraşcu, Paladin, 2014), Gene Wolfe (Cavalerul, trad. Dan Doboș, 2018), David Brin, William Gibson (Neuromantul, trad. Mihai-Dan Pavelescu, Paladin, 2017), Lois McMaster Bujold, Neil Gaiman (Zei americani, trad. Liviu Radu, Paladin, 2014), Michael Chabon (Sindicatul polițiștilor idiș, trad. Iulia Dromereschi, Paladin, 2017), Jo Walton (Printre ceilalţi, trad. Liviu Szoke, Paladin, 2017), Ann Leckie (Răzbunare ancilară, trad. Petru Iamandi, Paladin, 2017) ș.a.

Volumele Flori pentru Algernon, Lumea inelară și Sindicatul polițiștilor idiș fac parte din kitul de cititor oferit în abonamentele de lectură Pauza de Citit din luna septembrie. Află mai multe: