Dreptul la Pauza de citit

Sursă pexels.com

Nu pot să-mi aduc aminte de o vreme în care nu citeam. Sigur, gusturile mele de cititor s-au mai schimbat, am renunțat la anumite lecturi care la un moment dat m-au încântat nespus, am îndrăznit să mă apropii de altele, care inițial nu mi se păreau potrivite sau mă intimidau. Și în timp am remarcat că citesc cu mai multă plăcere cărți pe care le-am evitat cândva.

Au fost și perioade în care am citit mai puțin, desigur, sau mai rar, dar nu pot să îmi aduc aminte de o vreme în care nu citeam.

Nu am fost un copil genial care să știe să citească înainte de a merge la școală, am învățat literele una câte una odată cu restul clasei mele. Dar pasiunea pentru citit precede abilitatea de a citi, sau cel puțini așa mi-au povestit părinții care se plâng că le ceream să îmi citească povești până la epuizare :).

Iar una dintre cele mai mari angoase este gândul la acea carte pe care nu o voi termina de citit. Cartea care va rămâne pe noptieră la final pentru că nu am mai apucat să o duc la capăt. Pentru că nu-mi pot imagina o vreme în care să nu citesc.

Unde vreau să ajung cu toate aceste divagații sentimentale?

Mă gândesc pur și simplu că cititul nu poate dispărea din viața mea. Și pentru că petrecem opt ore pe zi la muncă, mi se pare un lucru firesc să îl integrez și aici. Așa că Pauza de citit este un drept, nu un moft. În doar 15 minute reușind să îmi încarc bateriile cât pentru o oră întreagă. Pentru că cititul are anumite avantaje pe care nicio altă activitate nu le are:

  • este singura activitate care te deconectează 100%: pui pe stop lumea din jur și te scufunzi în lumea ficțională dintre coperțile unei cărți. Ca să nu mai spun că nu e nimic care să îți distragă atenția cât timp ții o carte în mână (nu tu notificări sau bâzâituri enervante)
  • puține lucruri stimulează creativitatea mai mult decât cititul: toți ne mai blocăm din când în când și parcă nu există ieșire din impasul în care ne-a abandonat mintea noastră. Lectura îți poate oferi soluții nebănuite și surprinzătoare pentru cam orice task ți-a picat în brațe.
  • o pauză de la ecrane: hai să fim sinceri, dacă ar trebui să cuantificăm timpul pe care îl petrecem zilnic în fața ecranelor de tot felul, ne-am cam speria. Așa că mintea și fizicul nostru are nevoie de o pauză în care să întoarcem liniștiți pagina fără să glisăm ceva dreapta sau stânga.

Un articol de Andreea Chebac

Cititoare, blogger, om de comunicare

Anchetă de cititor: interviu cu Doina Ruști în #pauzadecitit

Sursă doinarusti.ro

NOTĂ: Prin #anchetadecititor, vrem să înțelegem mai bine perspectiva cărții în era digitală, atât acasă, cât și la serviciu. De aceea, i-am rugat pe câțiva reprezentanți din lumea literară și nu numai să ne răspundă la o serie de întrebări. Mai jos povestește Doina Ruști, scriitoare, profesor universitar și scenarist.

Cărțile în format fizic vs. format digital. Ce avantaje și dezavantaje credeți că au cele două formate pentru cititorii tineri?

Doina Ruști: Ador cărțile în format electronic pentru că pot lua forma pe care eu o doresc; mă refer la font, culoare, așezare în pagină. Uneori „învechesc” pagina, alteori o păstrez imaculată. Cărțile pe hârtie sunt doar de câteva feluri, au literă măruntă și nu pot să citesc decât cu ochelari. În plus sunt făcute să arate voluminos, în mod artificial, ceea ce mi se pare o insultă. Iei o carte groasă și descoperi o poveste subțire! Sau invers: cumperi o carte cu un text amplu, înghesuit într-o plachetă cu scris făcut din furnici. Cărțile tipărite arată după chipul și asemănarea editorului, pe câtă vreme cele electronice arată așa cum vreau eu. Folosesc Cool Reader, un program care-mi permite să modific textul, să fac note s.a.

Nu cred că lectura pe device electronic dăunează cuiva. Deja am văzut copii care citesc pe telefon și scriu cu o viteză incredibilă. Acesta este mersul lumii. Mi se pare firesc ca bătrânele cărți să fie abandonate.

A existat o perioadă lungă în care îmi plăcea să citesc doar carte tipărită. Și-acum mai citesc, mai răsfoiesc cărțile, dar nu mai am acea bucurie pe care mi-o dă textul de pe telefon, de pe laptop. Tableta nu-mi place. Am și un e-reader, care imită foarte bine fila, iluziile care zac în fibra hârtiei:)

Cred sincer că doar cititorii conservatori și cei ocazionali mai citesc pe hârtie: pentru ei cartea rămâne o sărbătoare. Cei înrăiți, mulți dintre ei, fără să știe chiar că sunt cititori, stau cu nasul în telefon.

Copiii citesc doar dacă părinții citesc? Cum ajung cărțile la copiii care nu cresc cu o bibliotecă în casă și cu părinți cititori?

Doina Ruști: Modelul părintesc este esențial, dar am întâlnit și copii care nu voiau să citească, în ciuda faptului că aveau părinți pasionați de cărți. Este cazul acelor părinți lipsiți de tact sau prea prinși în pasiunea lor pentru a constitui un model funcțional. Ca să atragă atenția, copiii resping adeseori valorile părinților, uneori chiar cu ostentație.

Calea spre biblioteci vine numai de la modele (învățători, profesori, mentori, colegi, prieteni, rivali etc) sau din pasiuni spontane (de exemplu, din jocuri). Am întâlnit sportivi care citeau pentru că avuseseră un antrenor care făcea caz de citit, fără ca el să fie vreun mare cititor. Dar am întâlnit și cititori care au ajuns la carte prin film sau prin jocurile electronice.

Mai există și întâlnirile capitale, de exemplu cu un  scriitor invitat la școală, ori cu un librar pasionat. Dar esențial este modelul din familie, din prima parte a adolescenței.

Ne dorim ca toți cititorii să aibă o pauză de citit la locul de muncă. Ce-ați zice dacă într-o zi ați afla că toate companiile încurajează lectura la birou?

Doina Ruști: Aș zâmbi și imediat mi-ar veni în minte Galeria cu viță sălbatică de Constantin Țoiu. Acolo este un personaj proletcultist care dă ordin ca salopetele muncitorilor să fie prevăzute cu un buzunar exact de dimensiunile cărții sale, pe care fiecare e obligat s-o poarte cu el, iar din când în când să facă pauză pentru citit. Nu cred în programe pentru toți. Dar cred în întâlniri. O cafea cu un scriitor/librar/editor/bibliotecar –  asta mi se pare interesant, iar acum vorbesc ca om cu mulți ani de muncă în spate. Ar putea să fie fain ca în pauza de cafea să găsesc un scriitor dispus să stea cu mine de vorbă, apoi cu alt coleg venit să-și facă pauza. Am oroare de sălile pline de lume,  în care e adus un conferențiar să trăncănească în neștire.

De asemenea, cred că sunt utile fragmentele de roman, citatele, textele scurte plasate pe obiecte, într-un spațiu neconvențional etc. Ele pot trimite la carte.

De ce este important să punem pauză din când în când

E important să ne luăm un timp pentru noi din când în când. Să ne detașăm de task-uri pentru o vreme, de grijile mărunte, poate chiar și de telefonul care ne notifică la infinit.

Imaginează-ți un hamac într-o poiană la baza munților, cu răcoarea pe piele și vântul adiind ușor. Nu e frig, nici cald, e fix temperatura de care aveai nevoie. Și, cel mai important, ți-ai închis telefonul. Gata cu e-mailurile, gata cu facebook, gata cu aplicația care îți spune când să mergi la somn ca să dormi „suficient”, când tu știi că iar n-o să te odihnești din cauza milioanelor de gânduri care te stresează.

De ce e important să iei o pauză:

Îți limpezești gândurile. Sigur ai situații când intri într-un impas la birou și pare complicat să găsești o soluție. În plus, trebuie să ajungi și la sală după muncă (îți expiră abonamentul) și ai un million de cumpărături de făcut pentru acasă, unde te așteaptă alte treburi. Poate dacă ai găsi un răgaz de 15 minute să pui stop, împreună cu un somn de 7 – 8 ore, problemele s-ar rezolva mai ușor și ai avea mai multă energie pentru a doua zi.

Te conectezi la tine. Deși această afirmație tinde să sune ca un clișeu, s-a dovedit că pauzele petrecute singuri ne ajută să ne dăm seama mai ușor ce ne face fericiți, ba chiar să ne construim o rutină care ne devine dragă. Și nu trebuie neapărat să petrecem ore întregi izolați, nici măcar nu trebuie să fugim în pustietate. Sunt suficiente câteva minute/zi, ori de câte ori simțim că avem nevoie de un moment de respiro.

(Re)descoperim hobby-uri. Când decizi să pui stop și să faci ceva pentru tine, e posibil să (re)descoperi activități care nu doar că te relaxează, dar îți plac atât de mult încât ajungi să le introduci în rutină. De exemplu: alergatul, plimbarea sau cititul.

Dacă te-am convins să pui pauză, știi și tu că vara este momentul ideal să te detașezi. Și nu vorbim aici doar despre clasicul concediu, ci și despre viața de zi cu zi, care este la fel de importantă ca acel e-mail la care e musai să răspunzi până la finalul zilei.