Cititorii povestesc despre copilărie și cărți (I)

Pentru că iunie este despre cărțile care ne-au fost alături în perioada copilăriei (și care poate încă ne mai sunt), ne-am dorit să aflăm direct de la sursă cum ajută lectura de-a lungul timpului. Așa că am întrebat mai mulți cititori, printr-un mic chestionar, ce a însemnat și înseamnă pentru ei cititul. Răspunsurile lor vor apărea săptămânal, pe parcursul lunii, în articole dedicate Festivalului copilăriei.

Astăzi povestim cu Anca, cititoare cu un amestec magic de bun simț și logică.

Cum ai descoperit cititul și la ce vârstă?

Anca: Deși mi se citeau în fiecare seară povești, cititul și răbdarea pentru a lectura singură le-am descoperit târziu, în clasa a IV-a. Am primit în dar Minunata călătorie a lui Nils Holgerson prin Suedia. M-a inspirat titlul și am vrut neapărat să călătoresc în Suedia. A fost un declick fără premeditare. Mi se părea foarte greu, aproape imposibil să ajungi în Suedia. Și tare îmi mai doream. Nu știu de ce, dar Suedia era în topul preferințelor mele, la acea vârstă (prin anii ’80) 😊

Ce a însemnat pentru tine lectura la momentul respectiv?

Anca: Cred că pe vremea copilăriei vedeam lectura ca mijloc de evadare și identificare de soluții pentru năstrușniciile pe care urma să le fac. Eram fascinată de toate peripețiile povestite în cărți. Mi-a fost frică multă vreme de omul invizibil (pe care o luasem din bibliotecă fără știrea vreunui adult din casă). Din fericire, nu am renunțat la lectură după experiența avută cu Omul Invizibil. 😊)

Spune-ne un titlu din copilărie la care te întorci și acum cu drag.

Anca: Sunt multe cărți de care îmi amintesc cu mare drag și pe care le-aș reciti cu mare bucurie. Poveștile lui Alexandr Kuprin, cărțile lui Mark Twain (Tom Sawyer, Huckleberry Finn), Cartea Junglei, Micul Prinț, Cireșarii etc.

Nu mi-au plăcut deloc poveștile cu zâne, prințese, nici cele cu și despre iarnă. Nu am rezonat cu Jules Verne și nici cu Dumas. 🙂