În luna în care toată lumea citește cărți horror sau thriller, îndrăznește să fii diferit și alege lecturi din lista noastră. Spor la citit!
Vlad și Cartea cu Genius
Cui i-e frică de Scufița Roșie?
A venit primăvara, iar doi lupișori cuminți înnoptează în pădure sub clar de lună. Se cam foiesc ei în culcuș și nu-și găsesc locul, căci pădurea mare e tare înfricoșătoare pentru niște lupi mici, chiar dacă îl au pe tătic alături.
Doar nu știi niciodată ce pericole pândesc prin apropiere. Dacă îi urmărește cumva vreo Scufiță Roșie? Dar chiar există temutele Scufițe Roșii? Sau sunt doar niște povești de adormit lupișorii?
Lucrurile nu sunt întotdeauna ce par a fi in această cărticică năstruşnică despre numere. Fiecare pagină împăturită dezvăluie o nouă surpriză, transformând totul într-un joc nostim de ghicit care le va stârni imaginația celor mici şi îi va amuza peste măsură.
Editura Arthur
Angelino chicotește, zâmbește, vorbește puțin și cântă duios. Repetă ce aude. Zburătăcește de colo colo, dând din aripi. Copiii care-l întâlnesc sunt încântați. Oamenii mari rămân cu gura căscată. Dar un înger de-o șchioapă care se rotește în aer, saltă și dansează e ușor de luat în vizor de escroci și răufăcători. Ei stau mereu la pândă în unghere întunecate, în așteptarea ocaziei de a trage foloase de pe urma unei asemenea ființe stranii.
Întunericul se revarsă în lume prin cele mai înguste cotloane și crăpături. Ar da năvală cu totul. Angelino și prietenii lui se află fată-n față cu el. Le stă în putere să caute înauntrul lor și între ei culoarea și lumina.
Cornute cosmonaute și alte 116 nonsensuri
Ai 117 motive să deschizi cartea și să te cufunzi în universul plin de fantezie și umor pus în versuri de Carmen Tiderle și colorat cum se cuvine de Petridean.
Te miri de cocoși înfloritori, de case care joacă fotbal sau de tigri dezintigrați? Atunci ține-te bine, pentru că în poeziile scrise de Carmen Tiderle se poate mult mai mult. Unde altundeva ai mai putea citi despre oi care joacă în filme horror, despre ființe croșetate pe altă planetă, ba chiar despre văcuțe trimise în spațiu?
YoungArt
O poveste comică de dragoste spusă pe două voci: a lui și a ei. Când se întâlnesc pentru prima oară, Bryce și Juli sunt doar niște copii. Ea se îndrăgostește fulgerător de ochii lui, în vreme ce el se panichează și o cataloghează imediat drept o ființă enervantă. Cartea îi urmărește pe cei doi vreme de șase ani, timp în care aceștia se caută – sau se evită – la școală, pe drumul spre casă, ori din spatele ferestrelor, într-o relație plină de suișuri și coborâșuri.
Jurnalul secret al lui Adrian Mole
Adrian Mole e un băiat care se confruntă cu problemele tipice adolescenţei: fetele, părinţii, profii, iar nimănui nu-i pasă de necazurile lui.
Dar, spre deosebire de alţi adolescenţi de vârsta lui, el ţine un jurnal de un haz nebun, ce devine o cronică a dezastrelor la care îl supune viaţa. Iubita l-a părăsit, mama are un amant, câinele a fugit de-acasă, iar cei de la BBC – în ciuda insistenţelor sale – nu vor nici în ruptul capului să-i publice poeziile. Cu cât disperarea e mai mare, cu atât însemnările sunt mai amuzante.
De o sinceritate cuceritoare, vocea tânărului Adrian a atras milioane de cititori, încă de la prima apariţie a Jurnalului, în epoca Thatcher.
Grafic
GOPO în 100 de pagini de bandă desenată
Ați colecționat vreodată soare? Eu da! Am strâns fel de fel de sori: pictați, gravați sau ciopliți de om, după modelul strălucitor al soarelui de pe cer. Am găsit sori cu nas, cu ochi, cu gură, cu o coamă de flăcări în loc de păr, sori cu raze ondulate, sori cu săgeți, sori rotunzi, ovali. Odată am citit soare chiar sub un pătrat. Am desenat și eu un soare, dar alt fel – așa cum nu l-am văzut niciodată. Era un soare foarte frumos; nu aşa urât și rotund ca cel de azi! (…) Desenând soarele acesta risipit, mi-am ales o fărâmă din el – planeta cea umedă. Și curând am desenat o altă fărâmă din planeta aceasta pe care am numit-o: omulețul. (ION POPESCU GOPO)
GOPO în 100 de amintiri
Omul rămâne totuși un animal plăpând, vulnerabil și însingurat. Fericit cel ce poate face film, fiindcă trăiește mai multe vieți, dar ar trebui să ştie de la început că va uita să-și trăiască propria viață. (…) El era Omuletul. [Gopo] s-a întâlnit cu Fellini, Wajda, Tarkovski, Antonioni, Disney, Wells şi, într-un târziu, a fost chemat de Dumnezeu pentru o ultimă întâlnire: moartea vieţii lui… un alt subiect fantastic. (MIRCEA BUNESCU)
Paladin
Înainte de Revoltă, au fost ei, realistikii. Aproape umani, aproape perfecți. Creația unui savant cu aspirații demiurgice. După aceea a mai rămas doar ea – o adolescentă prinsă într-o viață care nu-i aparține, cu amintiri pe care nu le-a trăit. Pentru Evie, traiul în Resturi – un loc decăzut într-o lume post-apocaliptică – se schimbă brusc când îl întâlnește pe Ezekiel, un realistik a cărui existență se împletește cu a ei.
Au trecut mii de ani de când oamenii au abandonat oraşele. Apoi au năzuit spre stele, pentru ca, în cele din urmă, să aleagă somnul veşnic. Pământul a rămas în stăpânirea Câinilor, care îşi cresc urmaşii cu legende transmise din generaţie în generaţie despre cei care le-au oferit darul vorbirii, dar care nu se vor mai întoarce niciodată. Cu ajutorul roboţilor, trăiesc în pace şi armonie, însă şi lumea lor e pe cale să se schimbe, fiindcă o nouă putere pretinde supremaţia pe Pământ.
Editura ART
Nepotrivire
Secolul ăsta
e prea mic
pentru dragostea
noastră.
„Geniul fără rival ca romancier ideologic al lui Dostoievski este reprezentat de capacitatea de a inventa acțiuni și situații în care ideile domină comportamentul uman fără ca acesta din urmă să devină alegoric. Dostoievski deținea ceea ce eu numesc imaginație escatologică, prin intermediul căreia punea ideile în practică și le urmărea desfășurându-se până la deznodământul final. În același timp, personajele lui răspund în contextul acestui deznodământ în conformitate cu standardele morale și sociale prevalente mediului în care trăiesc, iar îmbinarea acestor două planuri asigură romanelor sale atât amplitudinea fantezistă, cât și temelia realistă a vieții sociale.“ Joseph Frank
Sapiens
Colin Woodard spune povestea reală, fascinantă și prea puțin cunoscută a republicii piraților, bazându-se, în special, pe sursele primare descoperite în arhivele din Marea Britanie și cele două Americi. La începutul secolului al XVIII-lea, mai mulți proscrişi ai mărilor, printre care faimoșii Barbă-Neagră, Sam cel Negru şi Charles Vane, şi-au unit fortele pentru a pune bazele unei democrații primitive in Bahamas. Datorită surprinzătorului ei egalitarism, aceasta a zguduit fundamentele Imperiului Britanic şi ale Imperiului Spaniol, trezind în colonii o dorință de emancipare ce va duce, în cele din urmă, la Revoluția Americană. La Nassau, pentru o scurtă, dar glorioasă perioadă, servitorii au fost liberi, sclavia nu a existat, oamenii au avut aceleași drepturi indiferent de origine și culoarea pielii, iar liderii au fost aleşi sau demişi prin vot.
Multe dintre schimbările din următoarele decenii sunt inevitabile, din cauza tendinţelor tehnologice aflate în mişcare. În această carte fascinantă și provocatoare, Kevin Kelly face o evaluare optimistă a viitorului, arătând că inovațiile care deja ne influenţează viaţa – de la realitatea virtuală la inteligenţa artificială încorporată în tot ceea ce producem – pot fi înțelese pornind de la câteva forțe determinante. E vorba despre tendinţe ce revoluţionează modul în care cumpărăm, lucrăm, învăţăm şi comunicăm unii cu alţii. Kelly identifică și descrie aceşti vectori, explorând felul în care se intersectează și conlucrează. Înţelegându-i şi acceptându-i, ne va fi mai ușor să ne adaptăm noilor condiții și să profităm din plin de beneficiile tehnologiei.