Paradisul literar din lumea lui Baudelaire (fragment)

Luna mai este despre flori, chiar dacă uneori metaforice. Te invităm să citești un fragment din cartea Paradisurile artificiale, aflată pe lista lecturilor din această lună – câteva paragrafe în care neliniștea și natura conturează un tabou literar remarcabil.

Acest budoar este foarte mic, foarte îngust. La înălţimea cornişei, tavanul se rotunjeşte în boltă; pereţii sunt îmbrăcaţi cu oglinzi înguste şi înalte, separate de panouri pe care‑s pictate peisaje în stilul neglijent al decorurilor. La înălţimea cornişei, pe cei patru pereţi, sunt reprezentate diverse siluete alegorice, unele în atitudini de repaus, altele alergând sau zburând. Deasupra lor, câteva păsări strălucitoare şi flori. În spatele siluetelor se înalţă nişte gratii în trompe‑l’oeil urmând, normal, curba tavanului. Acest tavan este aurit. Toate spaţiile dintre baghete şi siluete sunt deci acoperite de aur, iar în centru fundalul auriu nu este întrerupt decât de reţeaua geometrică a gratiilor false. Îţi dai seama că aducea puţin cu o cuşcă foarte distinsă, o cuşcă foarte frumoasă, pentru o pasăre foarte mare. Trebuie să adaug că noaptea era foarte frumoasă, foarte transparentă, lumina lunii foarte vie, în aşa măsură încât, chiar după ce am stins lumânarea, tot acest decor a rămas vizibil, nu iluminat de ochiul spiritului, cum ai putea crede, ci luminat de această frumoasă noapte, ale cărei luciri se agăţau în toată această broderie de aur, de oglinzi şi de culori pestriţe.

La început am fost foarte mirată să văd spaţii uriaşe întinzându‑se în faţă‑mi, alături, în toate părţile; erau râuri limpezi şi peisaje înverzite se oglindeau în ape liniştite. Poţi să‑ţi închipui efectul panourilor reflectate în oglinzi. Ridicându‑mi privirea, văd un amurg ce seamănă cu un metal incandescent care se răceşte. Era poleiala de pe tavan; dar gratiile m‑au făcut să cred că eram într‑un fel de cuşcă sau de casă deschisă pe toate laturile spre spaţiul cel larg şi că nu eram despărţită de toate aceste minunăţii decât prin barele magnificei mele închisori. La început am râs de iluzia mea; dar cu cât priveam mai mult, cu atât magia creştea, prindea viaţă, transparenţă şi o despotică realitate. De atunci ideea claustrării mi‑a dominat spiritul fără să dăuneze prea mult, trebuie s‑o spun, plăcerilor diverse pe care mi le dădea spectacolul dimprejurul şi de deasupra mea. Mă consideram închisă pentru mult timp, pentru mii de ani poate, în această cuşcă somptuoasă, în mijlocul acestor peisaje feerice, între aceste orizonturi minunate. Visam la Frumoasa din pădurea adormită, la ispăşirea ce trebuie îndurată, la viitoarea eliberare. Deasupra capului meu zburau păsările strălucitoare ale tropicelor şi, cum urechea mea percepea sunetul clopoţeilor de la gâtul cailor galopând pe şosea, în depărtare, cele două simţuri contopindu‑şi impresiile într‑o unică idee, atribuiam păsărilor cântul acesta misterios de aramă şi credeam că ele cântă cu glas de metal. Evident, vorbeau despre mine şi îmi celebrau captivitatea. Maimuţe care ţopăiau, satiri caraghioşi păreau că se amuză pe seama acestei captive care sta întinsă, condamnată la nemişcare.

Dar toate divinităţile mitologice mă priveau cu un surâs încântător, încurajându‑mă parcă să îndur răbdătoare vraja, şi toate pupilele lunecau spre colţul pleoapelor ca pentru a‑mi prinde privirea. Am ajuns la concluzia că dacă vechi greşeli, dacă unele păcate necunoscute mie însămi au cerut această pedeapsă temporară, puteam totuşi să contez pe o bunătate superioară care, silindu‑mă să fiu prudentă, mi‑ar oferi plăceri mai grave decât plăcerile de păpuşă care ne umplu tinereţea. După cum vezi, din visul meu nu lipseau consideraţiile morale; dar trebuie să mărturisesc că plăcerea de a contempla aceste forme şi culori strălucitoare şi de a‑mi închipui că sunt centrul unei drame fantastice absorbea adesea orice alte gânduri. Starea asta a durat mult timp, foarte mult timp… A durat până dimineaţa? Nu ştiu. Am văzut deodată soarele matinal instalat în camera mea; am încercat o uimire puternică şi, în ciuda tuturor eforturilor de memorie pe care le‑am putut face, a fost cu neputinţă să‑mi dau seama dacă adormisem sau dacă suportasem răbdătoare o delicioasă insomnie. Adineauri era noapte şi acum zi! Şi între timp trăisem mult, o! foarte mult timp!… Noţiunea de timp sau mai degrabă măsura timpului fiind abolită, pentru mine noaptea întreagă nu se măsura decât prin multitudinea gândurilor mele. Oricât de lungă mi se poate părea din acest punct de vedere, totuşi am avut impresia că nu durase decât câteva clipe sau că nici măcar nu‑şi găsise loc în eternitate.

4 citate despre copaci pe care le vei îndrăgi

Din fiinţa ei făceau parte cărţile pe care le citea la bibliotecă. Floarea din vasul maroniu. O parte din viaţa ei era alcătuită din copacul opulent care creştea în grădină, din certurile amare cu fratele ei pe care îl iubea din suflet, din plânsul disperat al lui Katie, din ruşinea tatălui care se împleticea beat spre casă. Era toate aceste lucruri şi puţin mai mult, ceva ce nu venea nici de la familia Rommely, nici de la familia Nolan: cititul, spiritul de observaţie, puterea de a supravieţui de azi pe mâine. Era ceva care se născuse doar în ea şi în nimeni altcineva – ceva diferit de cele două familii. Era ceva ce Dumnezeu – sau echivalentul Lui – sădeşte în fiecare suflet atunci când îi dă viaţă, acel ceva care face să nu existe două amprente identice pe faţa pământului. – În Brooklyn crește un copac, Betty Smith

În Brooklyn crește un copac

Un lac este cea mai frumoasă și mai expresivă trăsătură a peisajului. El este ochiul pământului; și, uitându-se în el, privitorul își măsoară adâncimea propriei sale firi. Copacii de apă de lângă mal sunt genele firave care îl mărginesc, iar dealurile împădurite și stâncile din jur îi sunt sprâncenele de deasupra. –  Walden sau Viața în pădure, Henry David Thoreau

Walden sau Viața în pădure

Un alt exemplu de comunicare «prin gesturi» este așa‑numita «sfială a coroanei», preluând o sintagmă creată de botanistul francez Francis Hallé (n. 1938). Denumește fenomenul de evitare a atingerii între coroanele unor copaci, atunci când acestea sunt foarte apropiate; fenomenul nu este înregistrat la toate speciile. De obicei, arborii nu se sfiesc să‑și întrepătrundă coroanele. Dar anumite specii din câteva familii, cum ar fi Fagaceae, Pinaceae și Myrtaceae – ca să le numim pe cele mai comune –, sunt rezervate, nu le place să‑și amestece ramurile cu cele ale altor plante. –  Verde uimitor, Stefano Mancuso & Alessandra Viola

Verde uimitor

Bunicu’ ne‑a învăţat despre copaci, iar bunica ne‑a învăţat despre poezie. El cunoștea toți copacii și toate florile sălbatice și ne‑a învăţat cum să recunoaștem copacii indiferent de anotimp după frunze, după muguri și după scoarţă. Ne‑a învăţat cum să împletim coronițe de flori și cum să dărăcim lâna.  –  Printre ceilalți, Jo Walton

Printre ceilalţi

Câțiva gălăgioși cu care să te împrietenești în aprilie

Săptămâna trecută vă povesteam că aprilie este despre natură în toate formele ei. Prin urmare, luna aceasta vă propunem să vă împrieteniți cu o serie de gălăgioși din cartea lui Adrienne Barman – Creaturile pământului – și să le înțelegeți mai bine originile, prin intermediul unor ilustrații simpatice. Iată așadar câțiva gălăgioși care vă așteaptă să-i cunoașteți:

Aprilie: 10 cărți despre natură

Fotografie creată de Daria Shevtsova, de la Pexels

În aprilie ne bucurăm de natură în toate formele ei: de la plante și copaci până la păsări și alte animale, chiar dacă pe alocuri metaforice. Vă invităm să descoperiți cele 10 titluri din această lună:

  1. În Brooklyn crește un copac, Betty Smith (traducere din limba engleză și note de Alexandra Columban)

În Brooklyn crește un copac este un bildungsroman cu influențe auto-biografice, construit în jurul personajului feminin Francie Nolan. Din clipa în care pășește în această lume, pentru a putea supraviețui în cartierul sărac Williamsburg din Brooklyn și problemelor din sânul familiei, amplificate de un tată alcoolic, Francie are nevoie de forță, precocitate, curaj, tărie de caracter și perseverență. Sensibilitatea eroinei și înclinațiile ei artistice o fac să fie cu atât mai receptivă și mai afectată de dramele pe care le trăiește (pierderea unuia dintre părinți, lipsa banilor, foamea, nedreptatea, discriminarea), dar și să trăiască bucuriile la intensitate maximă. Până la vârsta de șaptesprezece ani, Francie trece prin la fel de multe experiențe cât alții într-o viață, iar pe parcursul cărții asistăm fascinați la desăvârșirea personalității ei.

2. Watership Down, Richard Adams (traducere din limba engleză de Dana‑Ligia Ilin)

Bestseller internațional timp de aproape jumătate de secol și un roman clasic al literaturii pentru adolescenți, recomandat cititorilor de orice vârstă.

Uneori, peste cele mai înverzite și idilice coline plutesc cele mai mari primejdii. Așa și într-o zonă liniștită din Anglia rurală, unde sălașul mai multor familii de iepuri este amenințat de apropierea oamenilor. O mână de urecheați iși iau inima în dinți și pornesc în căutarea unui loc care să le permită să-și întemeieze propriul sălaș, bazat pe principiul echității, departe de orice pericol. Călăuziți de liderul lor isteț, Alună, de premonițiile plăpândului Cinci și de legendele din moși-strămoși, iepurii se îndreaptă spre tărâmul făgăduinței. Pe drum, pericolele se țin lanț, căci iepurii au mulți dușmani printre celelalte viețuitoare, iar piedicile nu contenesc să apară. Și oare, odată ajunși acolo, aventurile se vor opri cu una, cu două?

3. Dog Man, Dav Pilkey (traducere din limba engleză de Iulia Pomagă)

„La noi în casă, e banda desenată preferată în ultimii ani. Citiți-o cu voce tare. Împreună! Da, sunt aventurile unui polițist cu cap de câine. Nu, nu e DOAR pentru copii. Am râs în hohote la glumele care te provoacă să te maimuțărești sau să vorbești incorect gramatical, fiindcă exact asta trebuie să faci uneori. Există chestii neserioase și absurde pe lume care îți fac bine. Să nu vă păcălească prosteala aparentă, are niște lecții de viață solide și o să facă orice copil să citească. Sau orice adult. Mi-a plăcut la nebunie tutorialul lui Dav Pilkey în care ne învață să desenăm în douăzeci și ceva de pași, ridicol de ușori.” (Andreea Caleman)

4. Integrala PEANUTS. Volumul 1, 1950-1952, Charles M. Schulz (traducere din limba engleză de Alina-Nicoleta Ioan)

PEANUTS este una dintre cele mai cunoscute benzi desenate din lume, unică la momentul apariției sale pentru că personajele erau copii care arătau ca niște copii, dar care de cele mai multe ori aveau gânduri și discuții de adulți. Charlie Brown, Snoopy, Lucy, Linus, Schroeder au devenit idolii mai multor generații de cititori. Acest prim volum, ce cuprinde comic-strip-urile publicate zilnic sau săptămânal în perioada 1950-1952, va fi o încântare atât pentru fanii Peanuts, cât și pentru cititorii care abia acum îl descoperă pe Schulz.

5. Păsări, lighioane, rubedenii, Gerald Durrell (traducere din limba engleză de Maria Berza)

Cum e să primești cadou de ziua ta un măgăruș adorabil, livrat direct la tine în cameră și înzorzonat cu pene și decorațiuni de Crăciun? Ori să hălăduiești prin crânguri de măslini escortat de trei căței, căutând tot felul de lighioane cu care să-ți terorizezi familionul? Gerry a avut parte de toate pe însorita insulă Corfu: a adunat o herghelie de căluți de mare, a asistat la o naștere în sat care s-a desfășurat direct în fața lui, a adus acasă o țestoasă moartă pe care a disecat-o pe verandă și i-a întins mațele peste tot, spre oripilarea familiei, a pescuit sepii după metoda „chemarea dragostei” și a luat un prânz demn de un căpcăun cu o contesă durdulie și cam dusă care i-a făcut cadou o bufniță. 

6. Creaturile pământului, Adrienne Barman (traducere din limba franceză de Laura Albulescu)

În această carte amuzantă și instructivă, veți găsi tot soiul de lighioane simpatice grupate și regrupate de fantezia debordantă a unei ilustratoare talentate. Denumirea și culoarea lor sunt exacte, doar categoriile în care au fost plasate sunt ceva mai inedite: singuraticii, vitezomanii, animale cu gâtul lung, cele care stau mult sub apă, țâfnoșii, fidelii ș.a.m.d.

7. Lumea fără noi, Alan Weisman (traducere din engleză şi note de Mihaela Sofonea)

Construcțiile din marile orașe încep să se ruineze. Jungla de ciment, oțel și sticlă este cucerită de plante și animale, cărora nimic nu li se mai opune: Homo sapiens a dispărut, iar natura își revendică stăpânirea asupra Terrei. Făcând cercetări în diferite colțuri ale lumii, intervievând oameni de știință, căutând repere în istorie, Alan Weisman construiește scenariul Pământului fără oameni. Cartea nu ne spune cum vom dispărea, ci ne povestește ce se va întâmpla în absența noastră cu urmele civilizației. Antrenantă și tulburătoare, ea este o mostră de narațiune științifică de cea mai înaltă calitate, un bestseller tradus în peste 30 de limbi.

8. În umbra omului, Jane Goodall (traducere din limba engleză de Veronica Focșeneanu)

Cimpanzeii studiați de Jane Goodall au devenit faimoși în întrega lume, iar În umbra omului este un volum clasic în domeniul etologiei. Cercetătoarea a câștigat încrederea primatelor din rezervația Gombe Stream, le-a dat nume și le-a urmărit ani la rând. Cartea aceasta vorbește despre relații sociale complexe, lupte între clanuri și abilități uimitoare, între care utilizarea uneltelor. Cimpanzeii devin adevărate personaje, iar destinul fiecăruia dintre ei este urmărit cu acribia cercetătorului pasionat și talentul naratorului autentic.

9. Toate păsările din cer, Charlie Jane Anders (traducere din limba engleză de Mihai-Dan Pavelescu)

O vrăjitoare, un inventator şi sfârşitul lumii. Un război între magie şi ştiinţă care ar putea să distrugă planeta. Deși se iubesc, Patricia şi Laurence luptă unul împotriva celuilalt pentru că trebuie, pentru că li se cere şi pentru că dragostea lor ridică ziduri, în loc să construiască punţi. Au viziuni şi metode diferite, dar acelaşi ideal: binele comun. Însă ce e de făcut când soluţiile sunt la fel de periculoase ca problema pe care încearcă s-o rezolve?

10. Helliconia (#1). Primăvara, Brian Aldiss (traducere din limba engleză de Ștefan Ghidoveanu)

Sub cei doi sori ai Helliconiei, o planetă îndepărtată, dar foarte asemănătoare cu Terra, trecerea lentă a anotimpurilor reglementează nașterea, creșterea și căderea civilizațiilor într-un ciclu fără sfârșit. Sosirea primăverii va transforma complet lumea, societatea și viețile celor ce au cunoscut până atunci doar iarna pe care o crezuseră perpetuă. În momentul apariţiei pe orbita ei a unei staţii științifice se pune întrebarea dacă cercetătorii pământeni aflaţi la bordul acesteia sunt mai mult decât simpli observatori.