Amos este cel mai bun prieten al animalelor de la Grădina zoologică, iar când vine vremea răsplatei, bufnița care se teme de întuneric, elefantul amator de șah și toate celelalte animăluțe îi stau alături bătrânului îngrijitor când acesta are cea mai mare nevoie.
Amos e răcit de Philip C. Stead, în traducerea Andreei Caleman, este o poveste tandră și delicată despre prietenie, generozitate, înțelegere. Copiii vor vedea aici un model de comportament care îi va face să înțeleagă mai bine importanța prieteniei și ce înseamnă să fii un prieten adevărat: să ai răbdare, să fii atent la cel de lângă tine, să încerci să-l înțelegi, să te porți delicat, să-ți faci timp pentru prietenii tăi.
Amos, bătrânelul prietenos care lucrează la Grădina zoologică, se trezește devreme în fiecare zi, își pune uniforma frumos călcată, ia autobuzul nr. 5 și pleacă la serviciu, unde nu întârzie niciodată. Acolo, deși are mult de lucru, nu uită niciodată să-și viziteze cei cinci prieteni (elefantul, țestoasa, pinguinul, rinocerul și bufnița), cu care se joacă, le citește sau pur și simplu le stă alături. Într-o zi, Amos nu se simte bine, e răcit, și nu se duce la serviciu. Îngrijorați, prietenii lui se duc acasă la Amos să vadă ce se întâmplă. Au grijă de el, îl tratează cu aceeași căldură cu care el îi tratase întotdeauna.
Povestea a fost răsplătită cu Medalia Caldecott în anul 2011. Aceasta se acordă anual de către Association for Library Service to Children, secție a American Library Association, pentru cel mai frumos album ilustrat.
Pentru Jon Klassen contează să scrie cărți bune, iar acest lucru se poate observa ușor. La numai 31 de ani a câștigat o medalie Caldecott, iar acest lucru l-a motivat să se ocupe și mai mult de acest domeniu. Îi plac cărțile care se citesc bine și arată bine. Iată mai jos un interviu cu autorul cărții „Vreau pălăria înapoi”, publicată la editura Vlad Și Cartea cu Genius.
„Când am început să mă ocup în totalitate de cărți, a devenit destul de limpede pentru mine că trebuie să îmi scriu singur textele dacă voiam ca munca mea să devină ceva serios, dar aveam o problemă cu faptul că nu-mi plăcea să desenez personaje. Acum îmi place să desenez scene întregi și obiecte, dar în vremea aceea nu îmi plăcea la fel de mult. Simțeam de fiecare dată că trișez atunci când desenam personaje. Ca și cum aș alege calea ușoară pentru a atrage atenția cititorului. Îmi plac poveștile care îi permit cititorului să rătăcească puțin pentru ca apoi să regăseasca de unul singur calea.
Tot în această perioadă, o companie mi-a cerut să realizez niște felicitări, iar eu le-am trimis niște schițe cu niște scaune și alte obiecte. Mi-au scris înapoi întrebându-mă dacă n-aș putea să-mi încerc mâna cu ceva mai antrenant, cum ar fi niște personaje. Le-am spus ca eu nu fac așa ceva, dar au insistat și în final le-am trimis o serie de animale care purtau pălării aniversare și baloane, dar fețele lor și postura păreau să-mi transmită că habar nu au ce e o zi de naștere și nici nu le pasă. Mi-a plăcut mai ales ursul care apărea pe una dintre felicitări. Chiar și așa, nemișcat și lipsit de orice emoție părea amenințător. M-am gândit că de vreme ce am încălcat jurământul de a nu desena vreodată personaje, aș putea la fel de bine să-l folosesc într-o carte.
<<Un urs și-a pierdut pălăria.
-Unde mi-e pălăria? a întrebat el.>>
Nu-mi plăcea deloc. Habar nu aveam încotro vreau să meargă narațiunea, ce trebuia să mai adaug și despre ce era până la urmă povestea asta.Nu știu ce-a declanșat asta, dar într-o noapte mi-a venit ideea să transform totul într-un dialog fără narațiune și să ma folosesc de culori pentru a-l marca pe cel care vorbește, așa încât nici măcar să nu fie nevoie să le dau nume.Ideea unui dialog cu imaginea personajelor alături sugera că unul dintre personaje mințea. Și puteam arăta cititorului care e mincinosul. Apoi textul a curs foarte ușor și lin.
Ilustrațiile le-am păstrat foarte simple. Întotdeauna mi-au plăcut cărțile ilustrate cu o imagine curată, dar mă temeam să le fac prea curate și pentru alții ca nu cumva să le găsească plictisitoare. Dar pentru cartea mea era amuzant.Cartea a fost scrisă într-un limbaj foarte rigid. Era rigid pentru că era tensionat că trebuia să scriu o carte și îmi plăcea ideea că personajele mele nu le prea au cu vorbitul. Așa că au ieșit niște personaje rigide care se tot uitau la cameră în loc să se uite unul la altul așa cum se întâmplă când două personaje vorbesc. Păreau uluite că apar într-o carte, iar eu eram uluit că scriu una.”
La ce vă gândiți prima oară când auziți cuvântul Crăciun? La zăpadă? La brazi împodobiți? La cadouri? Ultimul răspuns este preferatul nostru și din acest motiv am pregătit patru recomandări de cărți pentru copii numai bune de pus sub brad. Fie că sunt pentru cei mai mici cititori sau pentru cei mai experimentați, știm sigur că fiecare copil se va bucura de o poveste de Crăciun într-un moment atât de special.
Editura Arthur propune ca primă recomandare Omul de zăpadă care voia să întâlnească soarele de Matei Vișniec (5-7 ani, publicată la editura Arthur, ediție bilingvă română – franceză) care este, de fapt, o piesă de teatru și un material educațional excelent pentru grădinițe și școli, deoarece este o poveste despre generozitate și sacrificiu de sine, dar și despre forța interioară care te duce la destinație, oricâte obstacole ai înfrunta. Omul de zăpadă, în prag de primăvară, nu știe că Soarele îl va topi și, dornic să-l întâlnească, pleacă în căutarea lui, tocmai când prima rândunică s-a întors și primul mugure a plesnit pe ramura unui copac. Pe drum, omul de zăpadă își dăruiește animalelor nevoiașe tot ce are mai de preț: mătura i-o dă rândunicii pentru cuib, nucile unei familii de marmote, morcovul unui iepure, fularul și căciula unui lup. Însă nu vă întristați, omul de zăpadă nu va sfârși într-o băltoacă topită de soare, ci va fi transformat într-un vis și iarna viitoare va reveni alături de copii. Natura, în ciclicitatea sa, se asigură că generozitatea omului de zăpadă nu va fi uitată niciodată.
Crăciunozaurulde Tom Fletcher (7-10 ani, publicată la editura Arthur, traducere din limba engleză de Iulia Arsintescu). După cum o să vă daţi seama de pe copertă, Crăciunozaurul este chiar un… dinozaur. Dar este unul mai special. Crăciunozaurul era doar un ou pe vremea când toţi dinozaurii au fost nimiciţi de un asteroid şi a rezistat, îngheţat, pe fundul unei mări, până când l-au descoperit spiriduşii de la Polul Nord şi l-au dus lui Moş Crăciun, iar acesta l-a botezat Crăciunozaur. Crăciunozaurul a crescut la Polul Nord, urmărindu-i pe renii zburători şi dorindu-şi să tragă şi el două lucruri: să aibă un prieten la fel ca el şi să ajungă să tragă sania Moşului, alături de renii zburători. Însă povestea nu este despre Crăciunozaur, ci despre felul în care acesta a schimbat viaţa unor oameni obişnuiţi: lui William şi Bob Trundle, tată şi fiu.
Pentru cei mai mici cititori, editura Vlad și Cartea cu Genius a pregătit două titluri haioase. Ziua în care a nins (0-3 ani, publicată la editura Vlad și Cartea cu Genius, traducere din limba engleză de Vlad Zografi) de Ezra Jack Keats, o carte câștigătoare a Medaliei Caldecott, prezintă prima experiență cu zăpada a unui băiețel. Îmbrăcat în costumașul său roșu, Peter experimentează toate plăcerile copilăriei legate de zăpadă: lasă urme, scutură pomii, face îngeri, se uită la copiii mari care se bulgăresc, alunecă la vale pe derdeluș și chiar își face un bulgăre pe care îl pune în buzunar să-l ia acasă. După ce mama îl dezbracă pe băiețelul ud și înfrigurat și îl bagă la baie, Peter își caută bulgărele să se joace cu el, însă ia bulgărele de unde nu-i! Din fericire, afară mai e destulă zăpadă pentru ca Peter să își facă bulgări noi și să iasă din nou la joacă, să se bucure de iarnă.
Cum a furat Grinch Crăciunul de Dr Seuss (6-99 de ani, publicată la editura Vlad și Cartea cu Genius, traducere din limba engleză de Florin Bican) este o carte minunată la orice vârstă. Orice om, copil sau adult, va găsi ceva care să-i placă în această carte: fie rimele frumoase, povestea emoționantă, personajul cinic dar totuși ușor de simpatizat al lui Grinch, Crăciunul minunat al celor din Cinești, finalul optimist – toate îți vor atinge o coardă sensibilă. Mai e cineva care nu știe cine e Grinch? Monstrulețul care „detestă Crăciunul mai mult ca orice pe lume”? Când Grinch încearcă să distrugă Crăciunul celor din Cinești, furându-le cadourile și decorațiunile, descoperă cu uimire că sărbătoarea vine și fără cadouri și că adevăratul spirit al Crăciunului e în inimile oamenilor. Și chiar și în inima lui, cea cu trei numere mai mică, care începe brusc să crească, chiar în momentul în care Grinch află că:
„Poate Crăciunul nu vine din prăvălie,
Poate… poate-i chiar mai mult decât ce pare să fie!”
Cum găsim cărți bune pentru copii? Recomandările prietenilor, listele de bestseller-uri și rafturile librăriilor sunt modalitățile cele mai practice de a găsi o nouă carte pentru cei mici, însă o altă metodă mult mai eficientă este rareori luată în considerare: listele cu cărți premiate. Două dintre cele mai importante premii pe care American Library Association (ALA) le acordă anual sunt Medalia Newbery pentru autorul cu cea mai distinsă contribuție la literatura americană pentru copii și Medalia Caldecott pentru cea mai distinsă carte ilustrată.
La o căutare mai atentă vom observa că există și alte clasificări pentru care se acordă premii cărților pentru copii, lucru care ne oferă și mai multe variante de a alege o carte excelentă pentru cei mici. Există premii pentru cel mai bun audiobook, pentru cea mai bună carte de mistere și pentru multe alte categorii. Iată câteva premii care vin în ajutorul părinților.
1. Premiile Cybils sunt oferite unui singur volum din 13 categorii diferite, de la cărțile ilustrate până la cele pentru adolescenți. Premiile se acordă cărților care stabilesc un echilibru între interesul copiilor și lectura de calitate dedicată acestora, iar juriul este format din bloggeri de carte, profesioniști și oameni dedicați acestui domeniu.
2. Premiile naționale reprezintă un avantaj pentru fiecare țară deoarece bibliotecile și librăriile vor promova literatura națională, iar cărțile vor fi mult mai accesibile. Editura Arthur organizează anual Trofeul Arthur dedicat scriitorilor și ilustratorilor de cărți pentru copii din România.
3. American Library Asociation nu se rezumă doar la Medalia Newbery și Caldecott, din contră, selecția de premii este mult mai amplă. Premiile Printz se acordă cărților pentru adolescenți, Premiul Odyssey pentru audiobook, Premiul Gisel pentru lectura celor mai mici cititori, Medalia Sibert pentru cărți informaționale, Medalia Belpré dedicată culturii latine și multe altele.
Categoriile sunt mult mai vaste, iar odată ce alegeți o carte din lista celor premiate, vă veți bucura de munca depusă atât de autorii și ilustratorii pasionați, dar și de interesul criticilor pentru livrarea lecturii de calitate încă din primii ani ai copiilor.
Cărțile pentru copii se bucură de premii importante, indiferent că se acordă pentru cea mai originală poveste sau pentru cele mai încântătoare ilustrații. O astfel de distincție este și medalia Caldecott care a influențat evoluția cărților pentru copii încă din anul 1937.
Premiul a fost înființat în onoarea ilustratorului englez, Randolph Caldecott. În fiecare an, Medalia e acordată de Asociația Bibliotecilor pentru Copii, o divizie a Asociației Bibliotecilor din America, iar prezența pe lista nominalizaților e, în sine, o reușită. Lista nominalizărilor la Medalia Caldecott triază, practic, cele mai interesante și mai originale cărți ilustrate pentru copii din spațiul american, salutând creativitate artiștilor care le-au imaginat.
Pentru a avea o imagine mai clară asupra creațiilor pe care această medalie le recompensează, e suficient să aruncăm o privire chiar pe rafturile cu traduceri disponibile în limba română la editura Vlad și Cartea cu Genius și la Editura Arthur. Toate aceste cărți au fost traduse de nume importante, cu atenție și cu prețuire pentru text, astfel încât cititorii de toate vârstele să se poată bucura de frumusețea acestor texte foarte ingenioase.
Strega Nona, scrisă și ilustrată de Tomie dePaola, tradusă de Vlad Russo (publicată la editura Vlad și Cartea cu Genius în anul 2018), prezintă o carte ca un adevărat festin, pe cât de amuzantă, pe atât de bogat și ingenios ilustrată. Strega Nona spune povestea unei vrăjitoare din Calabria care-și ia un ajutor, nemaireușind să facă față tuturor corvoadelor din gospodărie. Treburile se complică atunci când ajutorul, un băiat curios, dar nu tocmai perspicace, trage cu ochiul la vrăjile pe care le face Strega Nona și își imaginează că și el s-ar pricepe, fără probleme. Rezultatul? Un fluviu de spaghete care se revarsă peste tot satul.
O altă minunăție de carte, recompensată cu Medalia Caldecott este Regele tuturor sălbăticiunilor de Maurice Sendak (tradusă de Roxana Jeler, publicată de Editura Arthur în anul 2014), un clasic ale cărui ilustrații, realizate de un maestru recunoscut al genului, au generat o adevărată școală de artiști. Regele tuturor sălbăticiunilor invită cititorii la un plonjon în necunoscut, alături de un băiețel supărat, îmbrăcat în costumul lui de lup, care, certat de mamă pentru niște mici obrăznicii, pornește într-o călătorie fantastică spre tărâmul sălbăticiunilor, pentru a descoperi unde îl așteaptă, de fapt, iubirea, grija și căldura.
Olivia de Ian Falconer, tradusă Laura Albulescu și publicată la Editura Arthur în anul 2015, o are în centru pe deja celebra purcelușă Olivia, care, pentru că a fost un personaj de carte atât de simpatic și iubit, a ajuns și personaj de desene animate. Olivia este o purcelușă originală, creativă, rebelă și foarte inteligentă. Olivia are gusturi alese, îi place baletul, îi place la muzeul de artă modernă și la fel de mult îi place să picteze pereții de acasă, în aceeași manieră. E teribil de simpatică și de amuzantă, iar creatorul ei a făcut-o cu adevărat să iasă din pagină.
Amos este cel mai bun prieten al animalelor de la Grădina zoologică, iar când vine vremea răsplatei, bufnița care se teme de întuneric, elefantul amator de șah și toate celelalte animăluțe îi stau alături bătrânului îngrijitor când acesta are cea mai mare nevoie.
Pentru Jon Klassen contează să scrie cărți bune, iar acest lucru se poate observa ușor. La numai 31 de ani a câștigat o medalie Caldecott, iar acest lucru l-a motivat să se ocupe și mai mult de acest domeniu. Îi plac cărțile care se citesc bine și arată bine. Iată mai jos un interviu cu autorul cărții „
