Trandafirii din Mexic: o poveste despre puterea oamenilor de a o lua mereu de la capăt

Romanul Trandafirii din Mexic de Pam Muñoz Ryan se numără printre cele mai îndrăgite titluri de la Editura Arthur. Această carte este apreciată și de criticii literari, fiind recompensată cu Medalia Belpré.

Pam Muñoz Ryan s-a născut pe 25 decembrie 1951 și a crescut în Bakersfield, California. Este o autoare americană de origine mexicană. După ce a absolvit Universitatea de Stat din San Diego, a lucrat ca profesoară. Când și-a terminat studiile, drumul ei s-a îndreptat spre profesia de scriitor.

Prima sa carte a fost publicată în 1994 și se numește One Hundred Is a Family. Printre cele mai cunoscute cărți ale acesteia se numără romanele Echo, The Dreamer și Becoming Naomi León. Până în prezent a scris peste patruzeci de cărți pentru copii care au fost recompensate cu numeroase premii (NEA’s Human and Civil Rights Award, Premiul Virginia Hamilton, Premiul Willa Catcher, Medalia Pura Belpré).

Romanul Trandafirii din Mexic a fost adaptat pentru teatru și piesa s-a jucat în mai multe orașe din Statele Unite.

Esperanza Ortega a crezut că va trăi întotdeauna o viață privilegiată în Mexic. Acolo avea totul: o casă mare, rochii minunate, păpuși de porțelan, servitoare care erau mereu la dispoziția ei și o familie care o iubea nespus.

După ce tatăl său este ucis cu sânge rece, Esperanza și mama ei sunt obligate să fugă în America și să lucreze într-o tabără de lucru din California. La început, fetița nu reușește să se adapteze la munca grea și la condițiile de viață dificile, însă totul se schimbă când Ramona se îmbolnăvește.

De teamă să nu își piardă mama, Esperanza acceptă să muncească în condiții vitrege. Astfel, protagonista își lasă în urmă trecutul de moștenitoare bogată și se transformă într-o copilă muncitoare, capabilă de orice sacrificiu pentru familia sa.

Printre temele abordate regăsim atât tema creștinismului în rugăciunile Esperanzei, cât și alte manifestări ale credinței precum superstițiile. O altă temă prezentă în roman este cea a familiei, cu bune și cu rele.

Tata era un om generos care își iubea familia și avea grijă de muncitorii săi. Mama este o femeie mândră și nobilă care se adaptează bine la noua viață din Statele Unite. Cu toate acestea, ea renunță la speranță când este bolnavă și departe de Abuelita. Bunica este o femeie înțeleaptă, care o învață pe Esperanza multe lucruri despre viață și căreia îi pasă de familia ei. De cealaltă parte, Tío Luiz, unchiul Esperanzei, este un bărbat crud și egoist căruia îi pasă mai mult de bani și de reputație decât de familie. Nu în ultimul rând, Alfonso și familia lui sunt amabili cu Esperanza și familia ei, ajutându-i să se adapteze la noua lor viață din Statele Unite.

— Pământul nostru este viu, Esperanza, spuse Papa, cuprinzându‑i mânuţa, în timp ce înaintau printre lăstarii delicaţi de vie.

Cârceii de viţă înfrunziţi se înfăşuraseră în jurul butucului, iar strugurii stăteau să cadă. Esperanza avea

şase ani şi era înnebunită după plimbările pe care le făcea cu tatăl ei printre rândurile şerpuitoare, rămânând cu privirea pierdută la el şi la ochii lui care păreau că dansează de atâta dragoste pentru pământ.

— Toată valea asta respiră şi trăieşte, spuse tatăl ei, făcând un gest larg cu mâna către munţii care stăteau de strajă în depărtare. Ne dă rod şi ne face să ne simţim bine‑veniţi.

Atinse cu grijă un lăstar crescut aiurea, care se întinsese pe rând ca şi cum ar fi aşteptat până atunci să‑i

strângă mâna. Papa luă de jos un pumn de pământ.

— Ştii că dacă te întinzi pe pământ îi simţi respiraţia? zise el uitându‑se atent la mâna de ţărână. Îi

simţi inima bătând.

— Tati, vreau şi eu să simt, spuse fetiţa.

— Vino.

Merseră până în capătul rândului, acolo unde pământul înclinat formase un prag înverzit.

Papa se întinse pe burtă şi ridică ochii către ea, bătând uşor cu palma bucata de pământ de alături.

Esperanza îşi netezi rochia şi îngenunche. Apoi, ca o omidă, se întinse încetişor lângă el, cu fața spre fața

lui. Căldura soarelui o apăsa pe un obraz, iar căldura pământului pe celălalt.

Fetiţa chicoti.

— Şşşt, îi atrase el atenţia. Nu poţi simţi bătăile de inimă ale pământului decât dacă rămâi nemişcată şi tăcută.

Copila se abţinu cu greu să râdă şi după un moment spuse:

— Eu n‑aud nimic, Papi.

— Aguántate tantito y la fruta caerá en tu mano. Ai puțină răbdare și fructul o să‑ți cadă în palmă. Trebuie să ai răbdare, Esperanza.

 

Circe: personaj feminin memorabil

Dacă citiți cărți mitologice, cel mai probabil ați făcut cunoștință cu Circe, o zeiță atipică ce deține puterea vrăjitoriei. Madeline Miller reintrepretează legenda dintr-o perspectivă feministă, aș zice, și conturează un personaj feminin remarcabil, care oscilează între lumea nemuritoare și vanitoasă a zeilor și cea muritoare și efemeră a pământenilor.

Încă de la începutul cărții, facem cunoștință cu un personaj feminin care, la prima vedere, nu pare să se remarce prin nimic special. Din contră, prin vocea lui Circe însăși, cunoaștem o identitate ambiguă, diferită de restul, care tinde să-și minimeze rolul:

Când m‑am născut, nu exista un cuvânt care să denumească ceea ce eram de fapt. Îmi ziceau nimfă, crezând c‑o să ajung ca mama, mătuşile mele şi sutele de verişoare. Cum întruchipam cele mai de jos dintre cele mai neînsemnate zeiţe, aveam puteri atât de mărunte, încât de‑abia ne trăgeam nemurirea din ele. Vorbeam cu peştii, făceam să crească florile, storceam stropi de ploaie din nori sau sare din valuri. Cuvântul nimfă cuprindea tot viitorul nostru, cât era de lung şi de lat. Pe limba noastră nu înseamnă doar zeiţă, ci şi mireasă.

Dar tocmai această tendință îi conferă în mod indirect lui Circe un rol privilegiat: identitatea diferită, nedefinită, capătă amplitutinde pe parcursul cărții prin asumarea de riscuri, prin greșeli și curaj. Cel mai mult am admirat la Circe dorința de a-i cunoaște pe muritori și indulgența față de ei – cred că e și ceea ce a ajutat-o să evolueze ca personaj principal. Pentru că a rupt lanțul ignoranței, perpetuat până atunci de zeități.

M‑am uitat cum dansa, cu braţele arcuite ca nişte aripi, cu picioarele ei tinere şi puternice îndrăgostite de propriile mişcări. Aşa ajung muritorii faimoşi, mă gândeam. Prin muncă şi sârguinţă, îngrijindu‑se de meşteşugul lor ca de o grădină, până când strălucesc sub soare. Însă zeii se nasc din sânge ceresc şi din nectar, cu degetele deja plesnindu‑le de talente magnifice. Prin urmare, îşi găsesc faima dovedind că pot să facă prăpăd: să nimicească oraşe, să pornească războaie, să semene molime şi monştri. În urma fumului care se ridică gingaş şi aromat de pe altarele noastre rămâne doar cenuşa.

Felul în care hotărăște să sfideze marile zeități și să înțeleagă lumea nemuritorilor dintr-o perspectivă aparte este ceea ce-i dă eventual lui Circe putere. Este exilată pe insula Aiaia, unde cunoaște deopotrivă singurătatea și evoluția. Face cunoștință atât cu muritori, cât și cu zei, se îndrăgostește și este dezamăgită într-o mulțime de feluri. Totuși, ce păstrează vie este dorința de a se autodepăși, atingând într-un final liniștea după care tânjea, definindu-și în sfârșit identitatea.

Circe, îmi spune, totul va fi bine. Nu sunt cuvinte de oracol sau de profet. Aşa vorbeşti cu un copil. L‑am auzit spunându‑le același lucru şi fiicelor noastre când le legăna după vreun coşmar, ca să adoarmă din nou, când le bandaja tăieturile şi le oblojea orice beteşug. Îi cunosc pielea la atingere cum o cunosc pe a mea. Îi ascult răsuflarea caldă în aerul nopţii şi cumva mă alină. Nu vrea să‑mi spună că nimic nu doare. Nu vrea să‑mi spună că nu ne speriem de nimic. Ci doar atât: că suntem aici. Asta înseamnă să înoţi în valuri, să păşeşti pe pământ şi să‑l simţi sub tălpi. Asta înseamnă să trăiești.

Un articol de Beatrice

10 cărți cu personaje feminine memorabile

Imagine de stoc gratuită din cărți, flori, lalele
Photo de Ylanite Koppens, de la Pexels

Luna martie este despre personaje feminine remarcabile din cărțile pe care le iubim. Descoperă mai jos 10 eroine din 10 povești frumoase, musai de pus pe listă luna aceasta.

  1. Diabolica, S.J. Kincaid (traducere din limba engleză de Gabriel Tudorie)

Nemesis e o Diabolică – un monstru, ar spune unii –, un umanoid creat în laborator special pentru Sidonia, fiica Senatorului von Impyrean. E nemiloasă, are o forţă fizică de temut şi i-a fost încredinţată o singură misiune: să ucidă pe oricine ar vrea să-i facă rău Sidoniei. Şi-ar da bucuroasă viaţa pentru ca aceasta să fie în siguranţă. Aşa încât atunci când Împăratul află de ereziile Senatorului Impyrean şi-i porunceşte să i-o trimită pe fiica lui la curtea galactică, Nemesis e cea care, deghizată, îi va lua locul Sidoniei. Odată ajunsă acolo, va descoperi că politica e un adevărat cuib de vipere, unde trebuie să se adapteze rapid pentru a supravieţui, folosindu-şi alte abilităţi decât cele fizice. Astfel, în mijlocul pericolelor şi al rebeliunilor, Nemesis îşi va descoperi umanitatea şi, poate, va găsi calea de a salva lumea.

2. Lungul drum al Aumei, Eucabeth Odhiambo (traducere din limba engleză de Bianca Dunav)

Auma aleargă de când se știe. În sătucul ei din Kenya, este o atletă de succes, cu vise îndrăznețe. O bursă de atletism i-ar permite să meargă la liceu, și poate chiar să devină medic într-o bună zi. Dar o boală misterioasă, numită SIDA, face prăpăd în sat și, după ce tatăl ei se îmbolnăvește, familia Aumei are nevoie de ajutor.

3. Wonder Woman. Terra Unu. Volumul 1, Grant Morrison (traducere din limba engleză de Ioana Tudor)

Secole de-a rândul amazoanele de pe Insula Paradisului au creat o societate înfloritoare complet izolată de lumea bărbaților. Însă Diana, prințesa lor, fiica lui Hercule și a reginei Hipollita, vrea să cunoască mai mult, să descopere ce se află dincolo de teritoriul lor. Așa că atunci când Steve Trevor, un pilot american, eșuează pe Insula Paradisului, Diana îi salvează viața și fuge cu el în SUA, unde dă piept cu o lume complet necunoscută. Însă amazoanele sunt pe urmele ei și vor s-o aducă acasă cu orice preț.

Grant Morrison și Yanick Paquette ne oferă o fascinantă versiune a poveștii lui Wonder Woman, care vă va ține cu sufletul la gură.

4. Fantoma Aniei, Vera Brosgol (traducere din engleză de Matei Sâmihăian)

Dintre toate lucrurile pe care se aştepta Ania să le găsească pe fundul unui vechi puţ, o nouă prietenă nu se număra printre ele. Mai ales nu o prietenă care să fie moartă de un secol.

Să cazi într-un puţ e şi-aşa destul de rău, dar viaţa Aniei în sine s-ar putea să fie şi mai oribilă. Îi e ruşine cu familia ei, se jenează cu propriul ei corp şi a cam renunţat să-şi mai găsească locul în liceu. O nouă prietenă – fie ea şi moartă – este exact ce are nevoie.

Dar prietena Aniei nu glumeşte deloc când zice că are de gând să-i fie alături pentru totdeauna…

5. Britt-Marie a fost aici, Fredrik Backman (traducere din limba suedeză de Andreea Caleman)

Personajul Britt-Marie apare pentru prima dată, în toată splendoarea răutăților ei obsesive, în Bunica mi-a zis că-i pare rău, dar Backman a simțit imensul potențial al personajului său și, poate, a tânjit cumva să-i facă dreptate. Și reușește.

Britt-Marie are în continuare obsesiile ei legate de felul cum trebuie făcute lucrurile, are liste de la care nu se poate abate pentru nimic în lume, iar complimentele pe care concede uneori să le facă par mai degrabă atacuri la persoană. Dar curajul cu care își ia în mâini propria viață, după o căsnicie în care nu a avut aproape niciun cuvânt de spus, o umanizează și o transformă într-un personaj digerabil, pentru ca treptat, aproape fără să ne dăm seama, să ajungem să o iubim.

6. Fata cu Leica, Helena Janeczek (traducere din limba italiană de Liviu Ornea)

1 august 1937. Parisul e plin de steaguri roșii. Este ziua de naștere și, totodată, procesiunea de înmormântare a Gerdei Taro, prima femeie fotograf ucisă pe front. Robert Capa –  cel care o învățase să folosească un aparat Leica și alături de care plecase în Spania să documenteze Războiul civil – este în fruntea procesiunii.

Gerta Pohorylle – sub numele său adevărat – fusese arestată în 1933 pentru activitățile antinaziste și se exilase la Paris, unde întâlnise alți tineri „înstrăinați”, care asemenea ei, luptau pentru a-și găsi locul într-o lume a cărei atitudine ostilă împotriva evreilor era din ce în ce mai pregnantă. Naționalitatea germană a Gerdei, desigur, nu-i spăla păcatul de a avea origini israelite. Tot la Paris l-a întâlnit pe André Friedmann, pentru care avea să inventeze pseudonimul Robert Capa. Fotografiile realizate de aceștia în Spania devastate de război constituie materialul celebrei „valise mexicane” – peste 4000 de negative dispărute în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și redescoperite abia în 2007.

7. În mintea unei caracatițe: o explorare surprinzătoare a miracolului conştiinței, Sy Montgomery (traducere din limba engleză și note de Laura Ciobanu)

Sy Montgomery știe că nu suntem singurele minți conștiente de sine din Univers. Iar pentru a ne convinge, nu ne îndeamnă să privim spre bolta cerească, spre alte galaxii, ci tot spre planeta noastră. Și nu, candidatele la titlul de cele mai enigmatice inteligențe nu provin din rândul mamiferelor, ci dintre… moluște. Curioase, ghidușe, creative, caracatițele lui Sy ne arată că pentru a le înțelege trebuie să renunțăm la prejudecăți, devenind astfel noi înșine mai înțelepți.

8. Supraviețuitorii. Întâmplări extraordinare din sălbăticie și de dincolo de ea, David Long (traducere din engleză de Iulia Pomagă)

Pornind de la expediții clasice, între care veți găsi călătoria antarctică a lui Ernest Shackleton din 1914, și ajungând la aventuri recente, cum este cea care a inspirat filmul 127 de ore, istoriile din acest volum au un lucru în comun: vorbesc despre incredibila tărie de caracter a unor oameni care au reușit să învingă destinul prin propriile forțe. Au supraviețuit și ne-au putut astfel relata cumplitele încercări prin care au trecut.

9. Circe, Madeline Miller (traducere din limba engleză de Ioana Filat)

Lumea este condusă de zei și titani. O lume plină de rivalități și intrigi în care Circe nu-și poate găsi locul. Mai întâi, îndură umilința și disprețul propriei familii, fiindcă ea, fiica lui Helios, zeul Soarelui și cel mai puternic dintre titani, nu-i nici la fel de puternică precum tatăl său și nici fermecătoare ca mama ei nimfă. Dar Circe se dovedește a fi un copil neobișnuit, care deține puterea vrăjitoriei, ceea ce constituie de acum o amenințare pentru zei…

10. Războiul macului, R. F. Kuang (traducere din limba engleză de Alexandra Fusoi)

Ce legătură ar putea exista între o orfană de război, care nu-i nici frumoasă și nici educată, și Academia Militară de la Sinegard, cea mai prestigioasă instituție din Imperiul Nikan? Lui Rin i s-a spus toată viața că ea nu merită mai mult decât i se oferă, iar o propunere de căsătorie ar fi un noroc neașteptat. Însă ea este capabilă de orice pentru a intra la Academie, unde se transformă treptat, nu doar într-un soldat care va răspunde noii amenințări de război, ci și în practicanta unei arte de mult uitate. După ce îl cunoaște pe unicul supraviețuitor al celui mai înfiorător genocid, Rin descoperă că invocarea zeilor poate aduce cu sine consecințe teribile…

Martie: 10 cărți scrise de autoare

Luna iubirii s-a terminat, așa că ne îndreptăm atenția spre martie – cea mai feminină lună din an. Cu această ocazie, am făcut o selecție a unora dintre cele mai îndrăgite titluri de la Grupul Editorial ART, scrise de autoare. Primăvară însorită, dragilor! 🙂

1. Catherine cea îndărătnică | paperback (traducere din limba engleză și note de Alina Popescu), Karen Cushman

Pe degetele mari ale Domnului, tare greu e să fii domniță în anul 1290!

Catherine are 14 ani și ar prefera să iasă cu păstorul de capre, la pășune, și să-și petreacă vremea dănțuind cu sătenii la praznice, dar mama și doica ei au alte idei: vor cu orice chip să o educe ca să devină o doamnă desăvârșită. Așa se face că este supusă la cele mai plicticoase cazne: trebuie să toarcă, să brodeze și să cârpească. Să învețe să-și țină ochii plecați și gura ferecată. Să pregătească diferite leacuri pentru mahmureală, burți stricate, dureri de cap și de dinți (tratate atunci cel mai eficient cu găinaț de corb).

Dar zile fripte îi face cu adevărat bestia de tată, care vrea să o mărite cu orice chip. Astfel, pe la conacul lor se perindă tot felul de pețitori, unul mai bătrân și mai neisprăvit ca altul, însă Catherine are mereu ac de cojocul lor. Face ea ce face și toți acești mocofani fug rupând pământul. Asta până când își face apariția Barbă Nețesălată…

2. Crângul de Alun (traducere din limba engleză și note de Laura Ciobanu), Melissa Albert

Alice și mama sa, Ella, și-au petrecut ultimii 17 ani pe drumuri, fugind mereu de ghinioanele care se încăpățânează să le urmărească oriunde. Atunci când primesc o scrisoare din care află că bunica lui Alice, Althea Proserpine – o scriitoare faimoasă, dar foarte retrasă -, a murit, cele două se liniștesc, crezând, pentru o clipă, că s-a terminat cu nenorocul. Însă, atunci când mama ei e răpită de Hinterland, lumea supranaturală din poveștile bunicii își face loc în realitate. Ca să-și salveze mama, Alice decide, în ciuda interdicției, că trebuie să ajungă la Crângul de Alun. Însă cum îl poate găsi, din moment ce locul nu e trecut pe nicio hartă?

3. Fantoma Aniei (traducere din limba engleză de Matei Sâmihăian), Vera Brosgol

Dintre toate lucrurile pe care se aştepta Ania să le găsească pe fundul unui vechi puţ, o nouă prietenă nu se număra printre ele. Mai ales nu o prietenă care să fie moartă de un secol. Să cazi într-un puţ e şi-aşa destul de rău, dar viaţa Aniei în sine s-ar putea să fie şi mai oribilă. Îi e ruşine cu familia ei, se jenează cu propriul ei corp şi a cam renunţat să-şi mai găsească locul în liceu. O nouă prietenă – fie ea şi moartă – este exact ce are nevoie. Dar prietena Aniei nu glumeşte deloc când zice că are de gând să-i fie alături pentru totdeauna…

4. Cele douăsprezece prințese dansatoare, Maria Surducan

Douăsprezece fiice de împărat strică noapte de noapte douăsprezece perechi de conduri de aur. Disperat, tatăl lor făgăduiește că-i va da o prințesă de soție celui care va lămuri misterul. Și astfel, zece prinți stau de strajă zece nopți la rând și dispar fără urmă. În dimineața celei de-a unsprezecea zile, un tânăr cu capul în nori bate la poarta castelului…

5. Luminătorii (traducere din limba engleză și note de Irina Negrea), Eleanor Catton

Un roman cu o structură monumentală și o intrigă complexă, în care personajele ni se dezvăluie sub influenţa cerului plin de stele.

În anul 1866, avocatul Walter Moody părăseşte Insulele Britanice plănuind să se alăture căutătorilor de aur din Noua Zeelandă. După ce este martorul unei întâmplări neobișnuite şi înfricoşătoare petrecute pe mare, tânărul ajunge din întâmplare în mijlocul unei reuniuni secrete, în care doisprezece bărbaţi încearcă să descâlcească misterul morţii unui pustnic, al averii colosale descoperite în coliba acestuia şi al tentativei de suicid a unei târfe. Moody este invitat să asculte întâmplările, iar din acest moment destinul lui se schimbă, împletindu-se cu cel al locuitorilor din orașul Hokitika.

Structurându-și romanul astfel încât să reflecte simbioza dintre protagoniștii cărții și mișcările aștrilor, Eleanor Catton creează în Luminătorii o poveste captivantă, în care psihicul uman este analizat cu umor și ironie detașată.

6. Manual pentru femei de serviciu (traducere din limba engleză și note de Ioana Miruna Voiculescu), Lucia Berlin

Această autoare extraordinară s-a inspirat pentru multe dintre povesti­rile ei din propria viață. Unul dintre fiii ei spunea, după moartea ei: „Mama a scris povești adevărate, nu neapărat autobiografice, dar pe-aproape.“ Cele patruzeci și trei de povestiri reunite în acest volum-eveniment stau mărturie. Traumele copilului abuzat, experiențele greu de imaginat ale unei tinere femei dependende de alcool, efortul de a-și crește și educa cei patru fii, relația dezastruoasă cu o mamă și ea alcoolică, clinicile de dezintoxicare, amorurile eșuate, muncile insolite pe care le prestează sunt toate ecouri ale unei vieți adevărate.

Lucia Berlin se dovedește a fi o maestră a formei și un fin observator al propriei vieți și al vieții în general, iar vivacitatea, umorul, tristețea și forța literară a scriiturii ei fac din ea o voce literară de neuitat.

7. Fata cu palton roșu (traducere din limba engleză de Alina Bogdan), Kate Hamer

Uneori cel mai urât gând devine un tren care nu se mai oprește.

Orice părinte se teme pentru siguranța copilului său. Dar ce faci când temerile ți se adeveresc? Cum reușești să nu-ți pierzi mințile? Festivalul Poveștilor se transformă pentru Beth în cel mai cumplit coșmar: Carmel, fiica ei de opt ani, este răpită. Sensibilă, diferită de copiii de vârsta ei, dotată cu o imaginație surprinzătoare și cu un har special, fetița pornește într-o călătorie extraordinară, o luptă continuă pentru păstrarea identității, trăind cea mai cruntă întemnițare: aceea de a nu ști că este captivă.

Tremur și plâng după vechea mea viață: plimbări, Crăciun, grădină, prietenele mamei bând vin la masa din bucătărie, fierbătorul dimineața și doamna Buckfast în fața clasei. Dar cel mai mult o să-mi lipsească albastrul tandru din ochii mamei.

8. Cele O Sută de Mii de Regate (traducere din limba engleză de Radu Hăulică), N.K. Jemisin

Yeine, tânăra conducătoare a unui sat din Nordul Îndepărtat, este chemată în capitala Celor O Sută de Mii de Regate de către bunicul său, Dekarta Arameri, stăpânul atotputernic al lumii. Spre marea ei surpriză se vede desemnată, alături de cei doi veri ai ei, printre cei trei posibili moștenitori ai lui Dekarta. Dar căile puterii sunt greu de străbătut, iar când zeii căzuți din vechime se amestecă în treburile muritorilor, secrete sângeroase încep să iasă la suprafață. Yeine se vede prinsă într-un jos periculos al iubirii și puterii, în care soarta lumii depinde de deciziile ei. Va reuși Nahadoth, zeul întunericului, acum transformat în sclav, să-i ofere lui Yeine dragostea și ajutorul de care are nevoie?

9. Familia Romanov. Asasinat, revoluție și prăbușirea Rusiei imperiale (traducere din limba engleză de Gabriel Tudor), Candace Fleming

Era cel mai bogat monarh din lume, avea 130 de milioane de supuși, iar imperiul său acoperea a șasea parte din uscat; însă Nicolae al II-lea al Rusiei n-a luat seama la mizeria extremă în care viețuia poporul său. Aflată mereu lângă țar, taciturna împărăteasă Alexandra trăia doar pentru familie și pentru obsesiile ei religioase, alimentate de viziunile unui mistic corupt, Rasputin. Înăuntrul palatelor, luxul nemăsurat al monarhului care conduce prin voie divină învăluie totul; dincolo de porțile lor, masele trăiesc împresurate de ororile Primului Război Mondial și de sărăcia care hrănește gânduri revoluționare. Curând, cele două lumi se vor ciocni, iar din această confruntare se va naște o nouă societate a terorii: Rusia Sovietică. Candace Fleming redă cu un incontestabil talent narativ destinul lui Nicolae al II-lea, ultimul autocrat rus, de la copilăria lui și a viitoarei sale soții până la abdicare și asasinarea întregii familii.

10. În umbra omului (traducere din limba engleză de Veronica Focșeneanu), Jane Goodall

Cimpanzeii studiați de Jane Goodall au devenit faimoși în întrega lume, iar În umbra omului este un volum clasic în domeniul etologiei. Cercetătoarea a câștigat încrederea primatelor din rezervația Gombe Stream, le-a dat nume și le-a urmărit ani la rând. Cartea aceasta vorbește despre relații sociale complexe, lupte între clanuri și abilități uimitoare, între care utilizarea uneltelor. Cimpanzeii devin adevărate personaje, iar destinul fiecăruia dintre ei este urmărit cu acribia cercetătorului pasionat și talentul naratorului autentic.