„Persepolis” de Marjane Satrapi: o carte-schimbă-lume

Volumele  Persepolis 1 și Persepolis 2 de Marjane Satrapi fac parte din lista de cărți-schimbă-lume, tema lunii octombrie la Pauza de Citit. Persepolis este un roman grafic controversat, fiind interzis în țara de origine a scriitoarei, în special din cauza criticii aduse politicilor violente și represive.  Te invităm să citești mai jos o recenzie preluată de pe blogul Grafic și să afli mai multe despre biografia autoarei. 

Este imposibil de separat Persepolis de biografia lui Marjane Satrapi. Este până la urmă un memoriu. Dar și o istorie a Iranului, așa cum a resimțit-o autoarea, crescând într-o familie înstărită animată de idealuri revoluționare, dar și cum o redescoperă la maturitate după o adolescență petrecută în Austria.

Petrecându-se într-o perioadă tumultuoasă a Iranului din copilăria autoarei, prima parte este cea mai plină de încărcătură politică și expunere istorică. Aflăm cum educația timpurie a lui Marjane s-a făcut citind benzi desenate despre materialismul dialectic și marile religii monoteiste ale lumii, dezvoltând o sinteză a celor două. În ochii săi Marx arăta precum Dumnezeu, Dumnezeu precum Marx, iar ea le era profet. Ultimul profet, care ar fi adus menajera familiei la aceeași masă cu șefii ei, care ar fi alinat durerile de genunchi ale bunicii.

Între timp, se implică alături de familia ei în protestele împotriva Șahului, însă Revoluția este deturnată de fundamentaliști, care pe fondul războiului cu Irakul devin din ce în ce mai puternici în societatea iraniană. După cum remarcă tatăl lui Marjane când aceasta se lasă pradă propagandei militariste: „Adevărata invazie islamică a venit de la propriul nostru guvern”.

Firea rebelă a protagonistei o împinge să adopte din ce în ce mai mult din cultura occidentală și să intre în conflict cu figurile autorității, reușind să fie exmatriculată. Fiindu-le frică de ce ar putea păți din cauza frondei sale, părinții săi o trimit în Austria să locuiască la o bună prietenă de-a familiei și să studieze la „una dintre cele mai bune școli franceze din Europa”. De fapt ajunge la un internat condus de măicuțe catolice. Cel puțin pentru o perioadă.

Astfel începe partea a doua, mult mai personală decât prima, marcată de încercările eroinei de a-și găsi și defini o identitate. Deși curioasă și dornică de a se asimila este prea directă și îndrăzneață pentru viața de internat, prea șovăitoare pentru cea a tineretului libertin și se confruntă constant cu șovinism. Neavând o structură de sprijin, singură într-o țară străină, sare dintr-o locuință în altă, trece printr-o relație problematică, ajunge să abuzeze de droguri și chiar petrece două luni pe stradă. După o internare în spital se întoarce acasă în Teheran.

Urmează probabil cea mai întunecată perioadă din viața lui Satrapi, cel puțin din cât ne este relevat în roman, însă și motivul pentru care există cartea: prezentarea unui Iran care nu se înscrie doar în coordonatele fundamentalismului, fanatismului și terorismului. Un Iran în care oamenii încearcă să întrețină cariere și căsnicii, nu mereu cu succes, un Iran în care se găsesc mijloace de a acționa împotriva regimului.

Aici putem găsi și cea mai ilustrativă scenă a romanului grafic, momentul care conține în sine tensiunea tematică în jurul căreia este construită banda. În timpul examenului de admitere pentru Facultatea de Arte, Marjane reproduce o fotografie după La Pietà lui Michelangelo, dar o îmbracă pe Maica Maria într-un chador și pe Iisus în port militar iranian. Iar pentru a evita orice fel de confuzie, înconjoară personajele cu lalele: simbolurile martirilor.

Găsim aici capacitatea autoarei de a sintetiza influențe, găsim conflictul interior dintre identitatea sa occidentală și cea iraniană, precum și capacitatea sa de a disimula, de a-și afișa doar o anumită față atunci când circumstanțele o cer. Această scenă ne relevă însă și genealogia abordării sale grafice.

Supralicitând importanța țării de origine, sunt critici care văd în Persepolis un exemplu de artă plastică iraniană, grăbindu-se să o compare cu miniaturi și sculpturi persane deoarece acestea au inspirat multe din scenele alegorice ale benzii. Însă este doar o componentă a sintezei din care-i este format stilul, cealaltă venind pe filieră franceză (limba în care și este scris original romanul). Mai exact prin David B., autorul lui L’Ascension du Haut-Mal, celălalt bestseller al editurii independente L’Association, de asemenea un roman grafic autobiografic cu aspect de gravură în care expunerea unor subiecte dificile se face folosind scene alegorice, diagrame, precum și secvențe simple, clare, foarte ușor de citit.

Aducând împreună aceste tendințe, Satrapi deschide Persepolis unui public internațional și cosmopolit într-un fel în care, de exemplu, Poulet aux prunes nu pare să reușească, iar opere ca An Iranian Metamorphosis cu atât mai puțin.

Așa cum simbolistica iraniană este așternută peste reproducerea unei sculpturi renascentiste, și romanul grafic, deși e biografia lui Satrapi îmbrăcată în istoria Iranului, spune povestea revoltei împotriva unei conduceri autoritare și sângeroase, împotriva fundamentalismului religios, povestea asumării unei identități în ciuda unui mediu represiv. Teme în care oricine se poate regăsi.

Captivantă pauza de citit? Dă sfară-n țară:

Lecturi de toamnă: 10 cărți premiate

Sursă imagine pexels.com

Tu după ce criterii îți alegi următoarea lectură? La noi, un reper îl reprezintă și cele mai importante premii literare. Nebula, Costa, Pulitzer, Hugo etc. sunt doar câteva dintre indiciile unei cărți valoroase. Găsești mai jos 10 titluri pentru adolescenți și adulți care au primit distincții importante:

1. Flori pentru Algernon, Daniel Keyes – Premiul Nebula

Pornind de la o ipoteză îndrăzneaţă, sporirea inteligenţei în mod artificial, Flori pentru Algernon urmăreşte evoluţia lui Charlie, un bărbat de treizeci de ani, cu un IQ foarte scăzut. Societatea îl va cataloga drept „redus mintal” sau „handicapat”. Îl va evita sau îşi va bate joc de el. Însă Charlie nu vede răutatea care îl înconjoară: se comportă ca un copil, este naiv şi bun la suflet, mereu pregătit să ofere o mână de ajutor sau un zâmbet, chiar dacă îşi cunoaşte limitele şi ştie că este diferit. Este un personaj pentru care vrei să lupţi, pe care vrei să-l îmbrăţişezi şi să-l ocroteşti, un personaj ce ţi se strecoară în inimă şi în suflet, fără să aibă intenţii sau dorinţe ascunse. Citește continuarea pe palarisme.ro.

2. Făuritoarea de albastru, Lois Lowry – Medalia Newbery

Trecând printr-o serie întreagă de dezastre, civilizaţia a regresat până la un stadiu primitiv. Cei slabi sunt alungaţi din rândul semenilor, căci nu li se găseşte niciun rost în comunitate. În această lume, o copilă cu un beteşug la picior, rămasă de izbelişte după moartea mamei sale, este pe cale să fie alungată din satul în care şi-a trăit toată viaţa. Ceea ce o salvează este talentul cu care e înzestrată. Kira stăpâneşte arta brodatului ca nimeni alta şi astfel ajunge să i se încredinţeze o enormă responsabilitate. Dar Kira întrevede nişte secrete teribile ţinute ascunse de către cei ce deţin puterea. Responsabilitatea ei e chiar mai mare decât ar fi crezut vreodată.

3. Persepolis,  Marjane Satrapi – multipremiat la prestigiosul Festival de Benzi Desenate de la Angoulême (Franţa)

Este imposibil de separat Persepolis de biografia lui Marjane Satrapi. Este până la urmă un memoriu. Dar și o istorie a Iranului, așa cum a resimțit-o autoarea, crescând într-o familie înstărită animată de idealuri revoluționare, dar și cum o redescoperă la maturitate după o adolescență petrecută în Austria. Petrecându-se într-o perioadă tumultuoasă a Iranului din copilăria autoarei, prima parte este cea mai plină de încărcătură politică și expunere istorică. Descoperă continuarea pe blogul Grafic.

4. Saga #1, Brian K. Vaughan, Fiona Staples – Premiul Hugo

Saga de Brian K. Vaughan, cu ilustrații de Fiona Staples, roman grafic distins cu prestigiosul premiu Hugo ajunge și la pasionații genului din România, tradus de Beatrice Feleagă. Deocamdată a apărut primul volum și, de la ilustrații, până la truculența dialogurilor, obraznice și adesea fără perdea, totul emană un aer rebel și dezinhibat. Pentru cine cunoaște genul, dar și pentru cei care ar vrea să încerce un graphic novel inteligent, plin de umor și foarte „graficˮ când vine vorba de scene cheie (fie ele de război sau erotice), Saga e o opțiune dintre cele mai bune. Textul complet, pe blogul Grafic.

5. Sindicatul polițiștilor idiș, Michael Chabon – Premiile Hugo, Nebula

Sindicatul polițiștilor idiș este un roman noir care pleacă de la o ipoteză de tip anacronic: ce s-ar fi întâmplat dacă în 1941 evreilor refugiați din Europa li s-ar fi oferit rezidență în Sitka, Alaska, iar statul Israel ar fi fost distrus în 1948? „Pământul făgăduinței” mutat în Alaska – iată o ipoteză pe care Michael Chabon construiește o întreagă lume alternativă. Citește continuarea pe blogul Paladin.

6. Lumea inelară, Larry Niven – Premiile Hugo, Nebula, Locus

Publicat în 1970, romanul Lumea Inelară (traducere din limba engleză de Maria Drăguț, Paladin, 2018) a intrat în istorie ca unul dintre cele mai importante romane SF. A fost răsplătit cu Premiile Hugo, Nebula, Locus. S-a vorbit în mai multe rânduri de ecranizarea lui, dar până în prezent proiectul nu a fost dus la capăt. Există mai multe puncte forte ale Lumii Inelare, scrierea principală a lui Niven, care transformă lectura într-o experiență de neuitat. Amatorii de hard SF vor găsi o serie de speculații, de idei și de concepte fascinante, începând cu însăși arhitectura Lumii Inelare și terminând cu câmpul de stază Slaver. Mai multe detalii, pe blogul Paladin.

7. Refugiații, Viet Thanh Nguyen – Premiul Pulitzer

Colecția de povestiri semnată de Viet Thanh Nguyen ne dezvăluie încă din titlu tipologia de personaje asupra căreia se focusează acțiunea: refugiații vietnamezi din America, și mai exact din comunitatea acestora din statul California. El însuși refugiat cu părinții din Vietnam la o vârstă fragedă, poveștile lui Viet Thanh Nguyen nu au scopul să șocheze cititorul prezentând o realitate dificilă, ci aduc detalii despre războiul din Vietnam, fugă și adaptare, într-o manieră firească, așa cum un copil ar primi orice realitate a copilăriei sale. Poate și deoarece, așa cum spune un citat din carte, poveștile sunt bunuri de preț, singurele pe care nu le poate lua nimeni: „Singurele bunuri pe care le aveam noi erau poveștile.” Descoperă recenzia completă pe blogul Art.

8. Un zeu năruit, Kate Atkinson – Premiul Costa

Dacă în Viață după viață Atkinson prezintă posibilele vieți ale Ursulei Todd în timpul celui ce-al Doilea Război Mondial, Un zeu năruit propune o schimbare a perspectivei, în centrul atenției fiind acum fratele Ursulei, Teddy, căpitan de bombardier în timpul conflagrației. Autoarea dislocă voit cronologia evenimentelor, ceea ce face să aflăm înainte de vreme amănunte din viața lui Teddy, dar, paradoxal, acest lucru nu diminuează, ci amplifică suspansul relatării, lăsându-ne să ne întrebăm, cu fiecare capitol parcurs: cum de s-a ajuns aici? Romanul este, printre altele, o reflecție etică asupra războiului și, în contextul morții, asupra a ceea ce înseamnă a fi de partea binelui sau a răului.

9. Supraviețuitorii. Întâmplări extraordinare din sălbăticie și de dincolo de ea, David Long – Premiul Blue Peter Book

O adolescentă se prăbușește în junglă de la înălțimea de 3000 de metri, după ce avionul în care călătorește este lovit de un fulger și se dezintegrează în aer. Un polițist sicilian care participă la un ultramaraton în Sahara este surprins de o furtună de nisip și se rătăcește în deșert. Singurul medic de la o stație de cercetare din Antarctica se îmbolnăvește și este nevoit să se opereze de apendicită, fără niciun fel de anestezie. În al Doilea Război Mondial, un britanic reușește să scape dintr-un submarin scufundat la o adâncime de 82 de metri și se strecoară neobservat pe insula Kefalonia, ocupată de trupele fasciste. Citește continuarea pe blogul Art.

10. Verde uimitor, Stefano Mancuso, Alessandra Viola – Premiul Național pentru Promovarea Științei, Asociația Italiană a Cărții Premiul Gambrinus „Giuseppe Mazzotti

Trăim înconjurați de materie vie, existența noastră depinde cu totul de cea a plantelor și de procesul de fotosinteză prin care se generează oxigen și, cu toate astea, suntem foarte ignoranți în ceea ce privește lumea vegetală. Fără plante, viața noastră ar fi o ficțiune improbabilă în mintea unei inteligențe plistisite dintr-un alt sistem capabil să susțină forme de viață. Și, cu toate astea, de cele mai multe ori noi înșine privim lumea plantelor ca pe un regn pe cât de familiar, pe atât de ˮextraterestruˮ, pe care, din comoditate, preferăm să-l privim ca decor plăcut și folositor, static și lipsit de complexitate sau inteligență. Stefano Mancuso. profesor la Universitatea din Florența, un expert cu cotă internațională în cercetarea dedicată lumii vegetale, ne arată, ajutat de jurnalista Alessandra Viola, cât de elaborată este lumea plantelor, cum comunică acestea, cum simt, calculează și se orientează, pe scurt, cum reușesc să depășească probleme, să se adapteze și să supraviețuiască. Recenzia completă, în revista radio guerilla.

Captivantă pauza de citit? Dă sfară-n țară: