Interviu cu Madeline Miller

Foto: Kayana Szymczak pentru The Boston Globe

Contează cu adevărat mitologia greacă în era tehnologiei de ultimă oră și a contextului politic tensionat?

Poate fi un clișeu să numești o poveste nemuritoare. Dar mitologia greacă – Iliada fiind cel mai important poem epic  – este exact motivul pentru care a apărut acest clișeu. Îl voi cita pe Ben Jonson, aceste mituri nu sunt „efemere, ci pentru totdeauna”. Nebunia, pasiunea, mândria și generozitatea sunt trăsături umane care nu s-au schimbat în ultimii trei mii de ani și rămân relevante indiferent de perioada istorică. Și mai ales în acest moment istoric tensionat, cred că oamenii studiază trecutul pentru a înțelege mai bine evenimentele din prezent. Poveștile din Grecia Antică se bucură de generații întregi de cititori – ele au în continuare ceva de spus despre noi înșine. În fiecare zi, citim știri cu tragedii demne de Iliada: de la lideri obsedați de propria persoană și manipulatori precum Agamemnon, respectiv Odiseu, la pierderea vieților omenești în războaie fără sens. Totul este imortalizat de Homer: trecutul, prezentul și viitorul, inspirația și condamnarea noastră.

Aș mai adăuga un aspect important: în sfârșit cultura este pregătită pentru genul de poveste de dragoste pură. Nu am intenționat de la început să relatez o poveste de dragoste gay, dar am fost profund mișcată de relația acestor două personaje — al căror respect unul față de celălalt, în ciuda ororilor din jurul lor, modelează o relație la care putem aspira cu toții.

Cât de mult din povestea lui Ahile descrisă în CÂNTUL LUI AHILE se bazează pe clasici și cât de mult ți-ai folosit imaginația pentru a scrie povestea? Și ne-ai putea explica cum te-ai documentat pentru carte?

Într-un fel, simt că m-am documentat pentru această carte toată viața mea. Am iubit mitologia greacă încă de când eram copil și am studiat latină și greaca veche atât în liceu, cât și la universitate. Profesorii mei mi-au oferit o educație corespunzătoare în istoria și literatura antică și toți anii de studii au contribuit la apariția cărții – deși la vremea respectivă nu aveam idee că îmi voi folosi educația pentru a scrie ficțiune.

Odată ce am început să scriu romanul, mi-am dat seama că trebuie să știu mai multe: Cum arătau exact pânzele navelor antice? Ce fel de floră și faună menționează Homer? Studiile mele au ajutat și acolo; Aveam o mulțime de răspunsuri în biblioteca mea sau știam unde să merg pentru a găsi informațiile de care aveam nevoie. De asemenea, a fost extrem de util faptul că am petrecut mult timp în Grecia și Turcia.

A fost foarte important pentru mine să urmăresc firul narativ prezentat de Homer. Inspirația principală a cărții este momentul teribil din Iliada când Ahile aude despre moartea lui Patrocle. Reacția lui este șocantă prin intensitatea sa. Marele războinic semizeu – care sfidează regulile și condamnă o întreagă armată la moarte – vine complet distrus de durere și furie. Am vrut să înțeleg care era cu adevărat relația lui Ahile cu Patrocle. Deși Homer ne povestește ce fac personajele sale, nu ne spune prea multe despre motivul acțiunilor sale. Cine a fost Ahile? Și de ce l-a iubit atât de mult pe Patrocle? Scrierea romanului a fost modul meu de a răspunde la această întrebare.

Cele mai mari schimbări ale poveștii clasice au fost legate de viața lui Ahile înainte de a veni în Troia, momente pe care Iliada nu le acoperă. Există multe, multe relatări ale acestora, așa că o parte din munca mea a constat în a selecta ce informații sunt relevante pentru roman.

Mulți oameni nu știu atât de multe despre Patrocle și relația lui cu Ahile. Cum ți-a venit ideea că prietenia lor s-a transformat într-o relație amoroasă?

Am furat ideea de la Platon! Teoria conform căreia Patrocle și Ahile ar fi fost de fapt iubiți este veche. Mulți autori greco-romani au descris relația ca fiind una romantică – era o interpretare comună și acceptată în lumea antică. Avem chiar și un fragment dintr-o tragedie pierdută a lui Eschil, unde Ahile vorbește despre cum se săruta frecvent cu Patrocle.

Relația lor este destul de evidentă și în Iliada, deși Homer nu îi prezintă adevărata intensitate. Pentru mine, cea mai convingătoare dovadă, în afară de profunzimea durerii lui Ahile, este felul în care reacționează după moartea iubitului său: Ahile refuză să ardă trupul lui Patrocle, insistând în schimb să păstreze cadavrul în cortul său, unde îl îmbrățișează și plânge constant— în ciuda reacţiilor îngrozite ale celor din jur. Acel sentiment de devastare fizică mi-a vorbit despre o intimitate profundă și totală între cei doi bărbați.

Ce părere ai despre „călcâiul lui Ahile”? De unde provine această legendă? Crezi că este adevărată?

Cel mai faimos mit legat de  Ahile – călcâiul său vulnerabil – este de fapt o poveste foarte recentă. Cea mai veche relatare despre mit este a unui autor roman, la aproape un mileniu după ce au fost compuse pentru prima dată Iliada și Odiseea. În timpul acelor mii de ani, au apărut o serie de alte povești pentru a explica invincibilitatea lui Ahile, dar Iliada și Odiseea conțin cea mai simplă teorie: el nu era cu adevărat invincibil, ci doar extraordinar de talentat în luptă. Din moment ce Iliada și Odiseea au fost inspirația mea principală, iar interpretarea lor părea mai realistă, aceasta a fost versiunea pe care am ales să o urmez.

Există o serie de mituri amuzante despre călcâiul lui Ahile, apărute după ce povestea a devenit populară. Cel mai faimos este că, încercând să-l facă nemuritor, mama lui, zeița Thetis, l-a scufundat în râul Styx. L-a ținut de călâi,  care a devenit astfel singura parte vulnerabilă a eroului. De fiecare dată când le-am spus această poveste elevilor mei, au izbucnit în hohote de râs. Așa că s-ar putea să mă fi influențat și ei în a nu reda acest mit neverosimil.

Dacă cineva ar dori să viziteze acum Grecia și împrejurimile sale pentru a călca pe urmele lui Ahile și Patrocle și a retrăi războiul troian, ce orașe moderne ar trebui să viziteze și ce ar putea descoperi acolo?

Călătoria începe din nordul Greciei, în regiunea Tesaliei. Nu se știe exact unde ar fi putut fi palatul lui Peleu (dacă a existat cu adevărat), dar cu siguranță Muntele Pelion este încă acolo. Este un loc minunat pentru a face drumeții și există chiar și un tren care circulă în weekend. În apropiere, principalul oraș-port Volos este un loc minunat de vizitat și, având în vedere locația sa excelentă, ar fi putut foarte bine să fie o bună așezare în antichitate.

Urmează insula Skyros, unde zeița Thetis l-a ascuns pe Ahile,fiul său, în timpul războiului, îmbrăcându-l în femeie. Skyros se află în mijlocul Mării Egee și este cel mai sudic punct al Arhipeleagului insulelor Sporade. Este o zonă destul de stâncoasă, mai ales în regiunea sa de sud, plină de peisaje și plaje uimitoare, cu monumente minunate bizantine și venețiene. Dacă vrei să trăiești experiența completă a lui Ahile, încearcă cross-dressing.

După aceea, mergi spre Aulis (Avlida), în Beotia, la nord de Atena. Aici s-a adunat flota grecilor înainte de a pleca spre Troia. Este un oraș destul de mic, dar există plaje, pe care poți să le vizitezi și să te prefaci că îl aștepți pe tânărul Ahile să apară în sfârșit pentru a nimici Troia.

Deși Ahile și Patrocle nu au ajuns acolo, este un moment bun pentru a face un scurt ocol către palatul lui Agamemnon din Micene, în nordul Peloponezului. Este una dintre puținele ruine din epoca homerică pe care le mai avem, în afară de Troia. Poți vedea atât celebra intrare în oraș, cât și mormintele circulare în care au fost găsite „Masca lui Agamemnon” și „Cupa lui Nestor”. În timp ce vizitezi situl, imaginează-ți că ești mândrul fiu al lui Atreus și îți agresezi subalternii. Dar nu merge prea departe: Agamemnon a fost ucis de soția sa care nu l-a mai putut suporta.

Acum, înapoi la Aulis! După ce s-au alăturat flotei, Ahile și Patrocle ar fi mers spre Troia, făcând mai multe opriri. Deoarece nu se știe unde s-au oprit, cred că acest lucru îți dă dreptul de a vizita orice insulă care te atrage. Dacă mergi pe traseul sudic, poți trece pe lângă Lesbos, unde a trăit și a scris celebra poetă Safo (pe care Platon a numit-o a zecea muză). Mai la nord se află celebra insulă Lemnos, sălașul șarpelui veninos care l-a schilodit pe eroul Philoctetes. Ai grijă pe unde calci!

Ți-aș recomanda să alegi traseul cel mai nordic, care te plimbă prin incredibilul oraș Istanbul. Am avut norocul să vizitez Istanbul în primăvara trecută și este uluitor. Oriunde te uiți, există o bucată de istorie neprețuită, de la hitiți la otomani, ca să nu mai vorbim de numeroasele sale atracții moderne.

Ultima oprire: Troia, la sud-vest de strâmtoarea Dardanele, sub Muntele Ida. Orașul Canakkale este un loc grozav din apropiere, unde poți vedea calul troian folosit în filmul Troy din 2004. Se zvonește că Brad Pitt a aranjat donația!

O scurtă călătorie cu autobuzul spre sud te duce la vechiul sit arheologic. Te afli în mijlocul a cinci mii de ani de istorie și privești terenul de luptă al grecilor și troienilor. Deși nu au mai rămas decât pietre, sentimentul pe care ți-l oferă locul este inconfundabil. Asigură-te că îți iei o jachetă: vântul este puternic. Găsește cel mai înalt punct – tot ce a mai rămas din celebrele turnuri ale orașului antic – și amintește-ți de primul vers din Iliada:

Cântă, zeiță, mânia ce-aprinse pe-Ahil Peleianu!

Ce speri că vor învăța cititorii din cartea ta? Și ce le spui oamenilor care consideră mitologia greacă dificilă și neinteresantă? Copiii de la școală ar trebui să-și poată alege propriile lecturi (de exemplu, romanele cu vampiri) și să nu-și facă griji pentru lecturile clasice?

Pentru cei care au încercat să citească o epopee antică — Iliada, să zicem, sau Eneida — și au considerat-o plictisitoare, iată răspunsul meu: înțeleg.

În calitate de profesor, am avut mulți elevi care au venit la mine la începutul anului școlar și au recunoscut că au citit Eneida peste vară și nu le-a plăcut. Nu mă îngrijorează acest lucru: poemele presupun o cultură generală bogată — cine sunt zeii și care este povestea lor. Ele presupun, de asemenea, că publicul înțelege convențiile epice, cum ar fi enumerarea tuturor generalilor și a navelor lor sau folosirea frecventă a repetiției. Dacă nu ai aceste cunoștințe, cartea te poate băga în ceață. Dar, dacă începi să o citești cu un ajutor de nădejde – o introducere bună, o scurtă recapitulare a miturilor grecești, un prieten căruia îi place mitologia greacă – atunci lectura prinde viață în mâinile tale. Fiecare elev reticent și-a schimbat părerea până la finalul anului școlar, declarându-se mare fan Eneida.

Vestea bună este că, dacă cineva nu apreciază o lectură clasică la școală, s-ar putea să se întoarcă la ea mai târziu și să realizeze că de fapt îi place. Am citit Sula de Toni Morrison în clasa a zecea și nu am înțeles mai nimic din acea carte. Apoi am recitit-o câțiva ani mai târziu și mi-a plăcut la nebunie. Deci niciodată nu este prea târziu.

Cât despre ceea ce aș spera ca cititorii să învețe: cu siguranță mi-ar plăcea să aud că romanul a generat un anumit interes pentru mitologia greacă, mai ales pentru Iliada. Mai sper de asemenea că ar putea ajuta la combaterea homofobiei, mult prea des întâlnită în societatea noastră.

Scriind acest roman, m-am gândit mult la responsabilitate. Patrocle nu este o persoană ieșită din comun, așa cum este Ahile. Este un om „obișnuit”. Însă are mai multă putere decât crede, iar momentele în care îi ajută pe ceilalți îl definesc. Cei mai mulți dintre noi nu suntem Ahile, dar putem fi totuși Patrocle. Ce înseamnă să încerci să fii o persoană bună într-o lume atât de violentă?

Interviu tradus de pe site-ul http://madelinemiller.com/q-a-the-song-of-achilles/ 

Circe: personaj feminin memorabil

Dacă citiți cărți mitologice, cel mai probabil ați făcut cunoștință cu Circe, o zeiță atipică ce deține puterea vrăjitoriei. Madeline Miller reintrepretează legenda dintr-o perspectivă feministă, aș zice, și conturează un personaj feminin remarcabil, care oscilează între lumea nemuritoare și vanitoasă a zeilor și cea muritoare și efemeră a pământenilor.

Încă de la începutul cărții, facem cunoștință cu un personaj feminin care, la prima vedere, nu pare să se remarce prin nimic special. Din contră, prin vocea lui Circe însăși, cunoaștem o identitate ambiguă, diferită de restul, care tinde să-și minimeze rolul:

Când m‑am născut, nu exista un cuvânt care să denumească ceea ce eram de fapt. Îmi ziceau nimfă, crezând c‑o să ajung ca mama, mătuşile mele şi sutele de verişoare. Cum întruchipam cele mai de jos dintre cele mai neînsemnate zeiţe, aveam puteri atât de mărunte, încât de‑abia ne trăgeam nemurirea din ele. Vorbeam cu peştii, făceam să crească florile, storceam stropi de ploaie din nori sau sare din valuri. Cuvântul nimfă cuprindea tot viitorul nostru, cât era de lung şi de lat. Pe limba noastră nu înseamnă doar zeiţă, ci şi mireasă.

Dar tocmai această tendință îi conferă în mod indirect lui Circe un rol privilegiat: identitatea diferită, nedefinită, capătă amplitutinde pe parcursul cărții prin asumarea de riscuri, prin greșeli și curaj. Cel mai mult am admirat la Circe dorința de a-i cunoaște pe muritori și indulgența față de ei – cred că e și ceea ce a ajutat-o să evolueze ca personaj principal. Pentru că a rupt lanțul ignoranței, perpetuat până atunci de zeități.

M‑am uitat cum dansa, cu braţele arcuite ca nişte aripi, cu picioarele ei tinere şi puternice îndrăgostite de propriile mişcări. Aşa ajung muritorii faimoşi, mă gândeam. Prin muncă şi sârguinţă, îngrijindu‑se de meşteşugul lor ca de o grădină, până când strălucesc sub soare. Însă zeii se nasc din sânge ceresc şi din nectar, cu degetele deja plesnindu‑le de talente magnifice. Prin urmare, îşi găsesc faima dovedind că pot să facă prăpăd: să nimicească oraşe, să pornească războaie, să semene molime şi monştri. În urma fumului care se ridică gingaş şi aromat de pe altarele noastre rămâne doar cenuşa.

Felul în care hotărăște să sfideze marile zeități și să înțeleagă lumea nemuritorilor dintr-o perspectivă aparte este ceea ce-i dă eventual lui Circe putere. Este exilată pe insula Aiaia, unde cunoaște deopotrivă singurătatea și evoluția. Face cunoștință atât cu muritori, cât și cu zei, se îndrăgostește și este dezamăgită într-o mulțime de feluri. Totuși, ce păstrează vie este dorința de a se autodepăși, atingând într-un final liniștea după care tânjea, definindu-și în sfârșit identitatea.

Circe, îmi spune, totul va fi bine. Nu sunt cuvinte de oracol sau de profet. Aşa vorbeşti cu un copil. L‑am auzit spunându‑le același lucru şi fiicelor noastre când le legăna după vreun coşmar, ca să adoarmă din nou, când le bandaja tăieturile şi le oblojea orice beteşug. Îi cunosc pielea la atingere cum o cunosc pe a mea. Îi ascult răsuflarea caldă în aerul nopţii şi cumva mă alină. Nu vrea să‑mi spună că nimic nu doare. Nu vrea să‑mi spună că nu ne speriem de nimic. Ci doar atât: că suntem aici. Asta înseamnă să înoţi în valuri, să păşeşti pe pământ şi să‑l simţi sub tălpi. Asta înseamnă să trăiești.

Un articol de Beatrice

Septembrie: 10 coperte tomnatice

orange and yellow dried leaves on tree
Foto unsplash.com

Știm că și tu te oprești măcar o dată, în fiecare an, să admiri un peisaj tomnatic. Și poate devii și puțin nostalgic după vara abia încheiată. Ca atunci când tocmai ai terminat o etapă importantă, cu bune și cu mai puțin bune, iar acum urmează un nou început. Așa e septembrie, un pic melancolic și poate prea mult dintr-o dată, dar e benefic și necesar, ca orice carte nouă.

La început de toamnă, îți propunem 10 titluri alese pe considerente cromatice, ca să-ți marcheze septembrie cu folos. Așadar, fă cunoștință cu auriu, galben, portocaliu și maro – patru culori tomnatice.

1. Poveștile deosebiților, Ransom Riggs (traducere din limba engleză de Gabriella Eftimie)

Poveștile deosebiților

Canibali bine-crescuți care se înfruptă din membre regenerabile, porumbei piromani, maeștri în arta sabotajului, o lăcustă mare cât un buldog, o fată care încearcă să se împrietenească cu fantome și o alta care îmblânzește coșmarurile, acestea sunt doar câteva dintre personajele pe care le veți întâlni în minunata antologie de față.

Într-o ediție îngrijită și adnotată de protejatul domnișoarei Peregrine, invizibilul Millard Nullings, Poveștile Deosebiților adună cele mai îndrăgite texte din literatura acestora. Transmise din generație în generație, povestirile de față sunt în parte lecție de istorie – veți afla, de pildă, peripețiile primei ymbryne -, în parte mostre ale bogatului folclor al acestei lumi fantastice. O lectură obligatorie nu doar pentru fanii universului lui Miss Peregrine, cât și pentru orice iubitor de povești nemaipomenite.

2. Crângul de Alun, Melissa Albert (traducere din limba engleză și note de Laura Ciobanu)

Crângul de Alun

Alice și mama sa, Ella, și-au petrecut ultimii 17 ani pe drumuri, fugind mereu de ghinioanele care se încăpățânează să le urmărească oriunde. Atunci când primesc o scrisoare din care află că bunica lui Alice, Althea Proserpine – o scriitoare faimoasă, dar foarte retrasă -, a murit, cele două se liniștesc, crezând, pentru o clipă, că s-a terminat cu nenorocul. Însă, atunci când mama ei e răpită de Hinterland, lumea supranaturală din poveștile bunicii își face loc în realitate. Ca să-și salveze mama, Alice decide, în ciuda interdicției, că trebuie să ajungă la Crângul de Alun. Însă cum îl poate găsi, din moment ce locul nu e trecut pe nicio hartă?

3. Sosirea, Shaun Tan

Sosirea

Ce-i face pe atât de mulți oameni să lase totul și să plece într-o țară misterioasă, unde nu au pe nimeni, unde tot ce știau are alt nume și viitorul este necunoscut?

 Acest roman grafic, în care doar imaginile vorbesc, e povestea tăcută a fiecărui imigrant, a fiecărui refugiat, a fiecărui om care s-a strămutat – și un tribut adus tuturor celor care au mers pe acest drum.

4. Carton, Doug TenNapel (traducere din limba engleză de Ioana Bâldea Constantinescu)

Carton

E ziua lui Cam, iar tatăl lui are în buzunar doar 75 de cenți. Singurul lucru pe care-l poate cumpăra de la bătrânul negustor de jucării e o cutie goală de carton. „Cel mai jalnic cadou din istoria zilelor de naștere“, își spune cu tristețe tatăl lui Cam. Tatăl și fiul construiesc un om din carton și descoperă cu uimire că acesta prinde viață. Prinși în jocul lor, cei doi uită de regulile impuse de negustor, cartonul ajunge pe mâna lui Marcus, iar creaturile monstruoase născute din imaginația lui diabolică amenință să-i distrugă pe toți.

5. Un tramvai numit Dorință. Trandafirul tatuat. Noaptea iguanei, Tennessee Williams (traducere din limba engleză și note de Antoaneta Ralian)

Un tramvai numit Dorință. Trandafirul tatuat. Noaptea iguanei

Cu un stil unic în care lirismul, violenţa şi simţul subtil al umorului se completează perfect, Tennessee Williams a revoluţionat teatrul modern, spulberând convenţiile şi devenind unul dintre cei mai influenţi dramaturgi americani. Temele lui preferate – alienarea, singurătatea, iubirea, sexualitatea – se regăsesc în fiecare dintre cele trei piese reunite în acest volum, într-o mărturie sinceră şi convingătoare asupra rezistenţei umane în faţa suferinţei. Personajele ies din zona de confort artificial în care se refugiaseră şi se văd nevoite să-şi înfrunte temerile şi slăbiciunile, pornind pe o cale ce poate duce oriunde, de la nebunie la dragoste.

6. Frankenstein, Mary Shelley (traducere din limba engleză de Adriana Călinescu)

Frankenstein

O splendidă ediție de lux sărbătorind 200 de ani de la apariția acestui clasic absolut al genului horror, reimaginat pentru secolul XXI într-o interpretare vizuală unică și proaspătă. 

Vă invităm într-o călătorie întunecată care va fi o încântare atât pentru iubitorii de literatură, cât și pentru cei mai pretențioși iubitori de artă.

7. Navigând singur în jurul lumii, Joshua Slocum (traducere din engleză și note de Alfred Neagu)

Navigând singur în jurul lumii

A trecut prin cumplitele furtuni ale Capului Horn, i-a înfruntat pe pirații mauri și pe cei fuegieni, a vizitat insula lui Robinson Crusoe și pe cea care i-a fost ultim adăpost lui Napoleon Bonaparte. În multele sale călătorii pe oceanele lumii, Joshua Slocum s-a întâmplat să și naufragieze, dar nu s-a dat bătut: și-a construit un alt vas și a pornit mai departe. A fost primul om care a făcut de unul singur înconjurul Pământului, la bordul slupului Spray, la sfârșitul secolului al XIX-lea. E drept, recordul nu a rezistat timpului, însă cărțile sale da. Navigând singur în jurul lumii și Călătoria ambarcațiunii Liberdade sunt titluri clasice ale literaturii de călătorie, printre cele mai frumoase, palpitante şi autentice istorisiri scrise vreodată. În acest volum le aveţi pe amândouă.

8. În umbra omului, Jane Goodall (traducere din limba engleză de Veronica Focșeneanu)

În umbra omului

Cimpanzeii studiați de Jane Goodall au devenit faimoși în întrega lume, iar În umbra omului este un volum clasic în domeniul etologiei. Cercetătoarea a câștigat încrederea primatelor din rezervația Gombe Stream, le-a dat nume și le-a urmărit ani la rând. Cartea aceasta vorbește despre relații sociale complexe, lupte între clanuri și abilități uimitoare, între care utilizarea uneltelor. Cimpanzeii devin adevărate personaje, iar destinul fiecăruia dintre ei este urmărit cu acribia cercetătorului pasionat și talentul naratorului autentic. 

9. Circe, Madeline Miller (traducere din limba engleză de Ioana Filat)

Circe

Lumea este condusă de zei și titani. O lume plină de rivalități și intrigi în care Circe nu-și poate găsi locul. Mai întâi, îndură umilința și disprețul propriei familii, fiindcă ea, fiica lui Helios, zeul Soarelui și cel mai puternic dintre titani, nu-i nici la fel de puternică precum tatăl său și nici fermecătoare ca mama ei nimfă. Dar Circe se dovedește a fi un copil neobișnuit, care deține puterea vrăjitoriei, ceea ce constituie de acum o amenințare pentru zei…

Pe vremuri credeam că zeii sunt opusul morții, însă acum îmi dau seama că sunt mai morți decât orice altceva, căci sunt neschimbători și totul li se scurge până la urmă printre degete.

10. Pământul iubit de zei, Guy Gavriel Kay (traducere din limba engleză de Laura Ciobanu)

Pământul iubit de zei

Două sute cincizeci de Cai Celești sunt o mare onoare, însă și o povară, mai ales când soarta întregului Imperiu Kitai depinde de ei. Cinstirea memoriei tatălui și a celor căzuți în luptă îi aduce lui Tai o răsplată umbrită de îndoială. Este un dar periculos care va schimba ritmul dansului puterii pe pământul iubit de zei.

Lumea putea să-ți ofere otravă într-o cupă cu nestemate sau să-ți facă daruri surprinzătoare. Uneori nu știai care dintre cele două era.

Iulie: 10 cărți pentru plimbări haihui

person writing on white paper
Sursă unsplash.com

În „luna lui cuptor” îți propunem să pornești în călătorii neplănuite. Nu ai nevoie decât de imaginație și creativitate, de recomandări de ocupăm noi. Vezi mai jos cele zece destinații.

  1. Cum să te porți într-o familie mare, Camille Bordas (traducere din limba engleză de Ioana Filat)

Niciunul dintre membrii familiei Mazal nu se pricepe prea bine să socializeze, și asta în ciuda faptului că sunt numeroși. De fapt, nici nu sunt interesați de asta. Toți cei șase petrec mai tot timpul cu nasul în cărți: Berenice și Aurore sunt ocupate cu tezele lor de doctorat și Leonard cu cea de masterat, Jeremie cântă într-o orchestră simfonică, iar Simone a sărit deja peste câteva clase și visează la cariera ei de scriitoare. Între ei, Isidore (sau Dory), mezinul, e singurul care nu se remarcă academic, deși dorește să devină profesor de germană. Tot Dory e cel care îi observă, atent, pe fratii săi și cel care încearcă de mai multe ori să fugă de acasă, căutând… nici el nu stie ce anume. Cum vor reacționa toți în momentul în care o tragedie se abate asupra familiei lor?

Cum să te porți într-o familie mare este o comedie dulce-amăruie, rezultatul jucăuș al frământărilor unui băiat de unsprezece ani.

2. Cititoarea | paperback, Traci Chee (traducere din limba engleză și note de Laura Ciobanu)

Sefia știe ce înseamnă să supraviețuiești. După ce tatăl îi e ucis cu brutalitate, tânăra dispare în sălbăticie împreună cu mătușa ei, Nin, care o învață să vâneze și să fure. Dar după ce Nin este răpită, Sefia rămâne complet singură și niciuna dintre tehnicile de supraviețuire învățate nu o pot ajut să dea de urma mătușii ei. Singurul indiciu pe care îl are este un obiect dreptunghiular straniu, despre care va afla că e o carte, un lucru nemaipomenit într-o societate neinstruită. Cu ajutorul cărții și al unui străin misterios (care are propriile lui secrete întunecate), Sefia pornește să-și salveze mătușa și să-i pedepsească pe cei responsabili de moartea tatălui ei.

3. Sandman #1. Preludii și nocturne, Neil Gaiman (traducere din limba engleză de Alex Văsieș)

Sandman, capodopera lui Neil Gaiman, unul dintre cele mai apreciate romane grafice ale tuturor timpurilor, a impus un standard pentru un fantasy matur în domeniul benzilor desenate. Seria Sandman a fost ilustrată de mai mulți artiști excepționali, fiind un amestec de mitologie antică și modernă în care se întrepătrund perfect ficțiunea contemporană, drama istorică și legendele.

Preludii și nocturne este primul volum dintr-o saga unică în literatura benzilor desenate, care-i introduce pe cititori în lumea fantastică și întunecată a viselor și coșmarurilor, pe tărâmul lui Morfeu. Membrii unei organizații oculte încearcă să captureze Moartea pentru a obține viața veșnică, dar îl prind pe fratele ei, Visul/Morfeu. Șaptezeci de ani mai târziu, Visul reușește să evadeze și pornește în căutarea a trei obiecte magice care i-au fost furate la întemnițare. Și astfel începe una dintre cele mai extraordinare serii din istoria romanului grafic.

4. Enciclopedia Pământului Dintâi, Isabel Greenberg (traducere din limba engleză de Iulia Gorzo)

Cititorule, cartea asta nu este o enciclopedie de-adevăratelea, ci o operă de ficțiune!

Vei descoperi aici aventurile și istorisirile unui povestaș pornit în căutarea unei bucăți pierdute din sufletului lui. Vei întâlni mituri reinterpretate, zei, monștri, eroi, regi nebuni, vraci, șamani și vrăjitoare, animale fabuloase și lumi misterioase. Și da, chiar și dragostea adevărată.

5. Testamentele, Margaret Atwood (traducere din limba engleză de Ioana Miruna Voiculescu)

Au trecut mai bine de cincisprezece ani de la evenimentele din Povestea Slujitoarei, iar regimul teocratic al Republicii Galaad încă ţine frâiele puterii cu o mână de fier. Dar apar primele semne că Galaadul începe să se erodeze din interior. Exact în acest moment de răscruce, vieţile a trei femei complet diferite se întrepătrund în mod neaşteptat. Urmările pot fi dezastruoase sau pot duce la un viitor mai bun, dar cu siguranţă vor cutremura zidurile lumii care le ţine captive. Rămâne de văzut dacă aceste ziduri se vor şi prăbuşi.

În paginile Testamentelor Margaret Atwood îi deschide cititorului uşa spre cele mai ascunse cotloane ale Galaadului pe măsură ce fiecare personaj feminin din povestea ei e nevoit să-şi dea seama cine este de fapt şi cât de departe ar merge pentru lucrurile în care crede.

6. Dracula, Bram Stoker (traducere şi note de Ileana Verzea şi Barbu Cioculescu)

Când Jonathan Harker primeşte o scrisoare de la Contele Dracula, în care e invitat la castelul acestuia din inima Carpaţilor, tânărul avocat englez se pregăteşte numaidecât de călătorie, ignorând semnele şi superstiţiile pe care le tot şoptesc localnicii. Prizonier în inima pădurii, bărbatul se va găsi înconjurat de mistere şi demoni străvechi, cu chip de femeie, care dispar odată cu răsăritul. Sau, poate, doar şi le-a imaginat?…

7. Endurance. Incredibila călătorie a lui Shackleton, Alfred Lansing (traducere din engleză și note de Gabriel Tudor)

În august 1914, Ernest Shackleton a pornit la bordul navei Endurance spre Antarctica. Își propusese să traverseze continentul alb, ultima mare provocare a explorărilor terestre. În ianuarie 1915, după sute de kilometri parcurși în apele polare, vasul rămâne captiv într-o insulă de gheață. Astfel începe una dintre cele mai dure lupte pentru supraviețuire, o odisee modernă, în care Shackleton face tot posibilul pentru a-și salva echipajul și a-l duce înapoi acasă.

8. Vânătorii de umbre, Robert Kurson (traducere din limba engleză de Roxana Aneculăesei)

Pentru scufundătorii prefesioniști John Chatterton și Richie Kohler, adâncurile Atlanticului păreau să nu mai aibă niciun secret. Însă la 60 de mile de New Jersey și la 70 de metri adâncime, un ultim vestigiu din cel de-al Doilea Război Mondial așteaptă să fie descoperit. Nici istoricii și nici experții guvernamentali nu știu nimic despre epava submarinului nazist ajuns atât de aproape de coastele Statelor Unite. Ecourile trecutului, rivalitățile și dramele trăite de descoperitori fac din Vânătorii de umbre una dintre cele mai palpitante cărți de aventuri.

9. Circe, Madeline Miller (traducere din limba engleză de Ioana Filat)

Lumea este condusă de zei și titani. O lume plină de rivalități și intrigi în care Circe nu-și poate găsi locul. Mai întâi, îndură umilința și disprețul propriei familii, fiindcă ea, fiica lui Helios, zeul Soarelui și cel mai puternic dintre titani, nu-i nici la fel de puternică precum tatăl său și nici fermecătoare ca mama ei nimfă. Dar Circe se dovedește a fi un copil neobișnuit, care deține puterea vrăjitoriei, ceea ce constituie de acum o amenințare pentru zei…

10. Artemis, Andy Weir (traducere din limba engleză de Mihai-Dan Pavelescu)

Traiul în Artemis, primul și singurul oraș de pe Lună, implică privațiuni dacă nu te numeri printre turiștii bogați sau miliardarii excentrici, iar visul lui Jazz Bashara e să se îmbogățească. Doar că un simplu job de comisionară n-o să-i îndeplinească acest vis. Și nici micile ei acțiuni de contrabandă. Viața lui Jazz va căpăta o întorsătură teribilă atunci când planul ei de îmbogățire pune în pericol existența orașului și a cetățenilor lui.