Premiul Nebula

Sursă nebulas.sfwa.org

În luna septembrie,  citim cărți premiate. Indiferent că e vorba despre literatură pentru copii sau adulți, ne bucurăm de lecturile care au obținut de-a lungul timpului distincții importante precum: Pulitzer, Nebula, Locus, Costa, medaliile Newbery, Caldecott, National Book Award etc.

În lumea SF, unul dintre cele mai notabile premii este Nebula. Mai jos poți citi un articol, preluat de pe blogul Paladin, despre unul dintre cele mai importante premii pe care îl poate obține un autor SF. Dacă nu chiar cel mai important.

Nebula se acordă din 1966 de asociația Science Fiction and Fantasy Writers of America și îl poate primi orice lucrare SF publicată în anul precedent în Statele Unite în limba engleză (sunt acceptate și traducerile din alte limbi). Spre deosebire de Hugo (celălalt mare premiu), Nebula se acordă prin votul profesioniștilor, nu al fanilor. Ca și Premiul Goncourt, nu are o valoare financiară directă, dar câștigătorul (care primește un trofeu sub forma spiralată a unei nebuloase – formațiune de praf interstelar) poate fi sigur că vânzările îi vor crește mulțumitor.

Nebula a avut inițial patru secțiuni: Cel mai bun roman (texte de peste 40.000 de cuvinte: în SUA se plătește la cuvânt, deci aceasta este unitatea de bază a oricărei clasificări), Cea mai bună novella  (pentru texte – de fapt miniromane – între 17.500 și 40.000 de cuvinte), Cea mai bună nuvelă (texte de 7.500-17.500 de cuvinte), cea mai bună povestire (sub 7.500 de cuvinte). De asemenea, între 1974–1978 și 2000–2008 s-a acordat Premiul pentru Cel mai bun scenariu de film (pentru cinema sau tv); începând cu 2009, acest premiu s-a numit Ray Bradbury, în onoarea marelui scriitor, și a încetat să mai fie considerat un premiu Nebula (deși a continuat să fie acordat în cadrul aceleiași ceremonii). Din 2018 se acordă și un Premiu pentru texte în domeniul jocurilor video.

La categoria roman, primul câștigător a fost Frank Herbert, cu Dune. De-a lungul timpului au mai câștigat la această secțiune Samuel R. Delany, Daniel Keyes (Flori pentru Algernon, trad. Dan Rădulescu, Youngart, 2015), Ursula K. Le Guin, Larry Niven (Lumea inelară, trad. Maria Drăguț, Paladin, 2018), Robert Silverberg (Vremea schimbării, trad. Radu Mihai Hăulică, Paladin, 2018), Isaac Asimov (Marginea Fundației, trad. Ana-Veronica Mircea, Paladin, 2016), Arthur C. Clarke (Fântânile Paradisului, trad. Daniel Pătraşcu, Paladin, 2014), Gene Wolfe (Cavalerul, trad. Dan Doboș, 2018), David Brin, William Gibson (Neuromantul, trad. Mihai-Dan Pavelescu, Paladin, 2017), Lois McMaster Bujold, Neil Gaiman (Zei americani, trad. Liviu Radu, Paladin, 2014), Michael Chabon (Sindicatul polițiștilor idiș, trad. Iulia Dromereschi, Paladin, 2017), Jo Walton (Printre ceilalţi, trad. Liviu Szoke, Paladin, 2017), Ann Leckie (Răzbunare ancilară, trad. Petru Iamandi, Paladin, 2017) ș.a.

Volumele Flori pentru Algernon, Lumea inelară și Sindicatul polițiștilor idiș fac parte din kitul de cititor oferit în abonamentele de lectură Pauza de Citit din luna septembrie. Află mai multe:

Captivantă pauza de citit? Dă sfară-n țară:

Lecturi de toamnă: 10 cărți premiate

Sursă imagine pexels.com

Tu după ce criterii îți alegi următoarea lectură? La noi, un reper îl reprezintă și cele mai importante premii literare. Nebula, Costa, Pulitzer, Hugo etc. sunt doar câteva dintre indiciile unei cărți valoroase. Găsești mai jos 10 titluri pentru adolescenți și adulți care au primit distincții importante:

1. Flori pentru Algernon, Daniel Keyes – Premiul Nebula

Pornind de la o ipoteză îndrăzneaţă, sporirea inteligenţei în mod artificial, Flori pentru Algernon urmăreşte evoluţia lui Charlie, un bărbat de treizeci de ani, cu un IQ foarte scăzut. Societatea îl va cataloga drept „redus mintal” sau „handicapat”. Îl va evita sau îşi va bate joc de el. Însă Charlie nu vede răutatea care îl înconjoară: se comportă ca un copil, este naiv şi bun la suflet, mereu pregătit să ofere o mână de ajutor sau un zâmbet, chiar dacă îşi cunoaşte limitele şi ştie că este diferit. Este un personaj pentru care vrei să lupţi, pe care vrei să-l îmbrăţişezi şi să-l ocroteşti, un personaj ce ţi se strecoară în inimă şi în suflet, fără să aibă intenţii sau dorinţe ascunse. Citește continuarea pe palarisme.ro.

2. Făuritoarea de albastru, Lois Lowry – Medalia Newbery

Trecând printr-o serie întreagă de dezastre, civilizaţia a regresat până la un stadiu primitiv. Cei slabi sunt alungaţi din rândul semenilor, căci nu li se găseşte niciun rost în comunitate. În această lume, o copilă cu un beteşug la picior, rămasă de izbelişte după moartea mamei sale, este pe cale să fie alungată din satul în care şi-a trăit toată viaţa. Ceea ce o salvează este talentul cu care e înzestrată. Kira stăpâneşte arta brodatului ca nimeni alta şi astfel ajunge să i se încredinţeze o enormă responsabilitate. Dar Kira întrevede nişte secrete teribile ţinute ascunse de către cei ce deţin puterea. Responsabilitatea ei e chiar mai mare decât ar fi crezut vreodată.

3. Persepolis,  Marjane Satrapi – multipremiat la prestigiosul Festival de Benzi Desenate de la Angoulême (Franţa)

Este imposibil de separat Persepolis de biografia lui Marjane Satrapi. Este până la urmă un memoriu. Dar și o istorie a Iranului, așa cum a resimțit-o autoarea, crescând într-o familie înstărită animată de idealuri revoluționare, dar și cum o redescoperă la maturitate după o adolescență petrecută în Austria. Petrecându-se într-o perioadă tumultuoasă a Iranului din copilăria autoarei, prima parte este cea mai plină de încărcătură politică și expunere istorică. Descoperă continuarea pe blogul Grafic.

4. Saga #1, Brian K. Vaughan, Fiona Staples – Premiul Hugo

Saga de Brian K. Vaughan, cu ilustrații de Fiona Staples, roman grafic distins cu prestigiosul premiu Hugo ajunge și la pasionații genului din România, tradus de Beatrice Feleagă. Deocamdată a apărut primul volum și, de la ilustrații, până la truculența dialogurilor, obraznice și adesea fără perdea, totul emană un aer rebel și dezinhibat. Pentru cine cunoaște genul, dar și pentru cei care ar vrea să încerce un graphic novel inteligent, plin de umor și foarte „graficˮ când vine vorba de scene cheie (fie ele de război sau erotice), Saga e o opțiune dintre cele mai bune. Textul complet, pe blogul Grafic.

5. Sindicatul polițiștilor idiș, Michael Chabon – Premiile Hugo, Nebula

Sindicatul polițiștilor idiș este un roman noir care pleacă de la o ipoteză de tip anacronic: ce s-ar fi întâmplat dacă în 1941 evreilor refugiați din Europa li s-ar fi oferit rezidență în Sitka, Alaska, iar statul Israel ar fi fost distrus în 1948? „Pământul făgăduinței” mutat în Alaska – iată o ipoteză pe care Michael Chabon construiește o întreagă lume alternativă. Citește continuarea pe blogul Paladin.

6. Lumea inelară, Larry Niven – Premiile Hugo, Nebula, Locus

Publicat în 1970, romanul Lumea Inelară (traducere din limba engleză de Maria Drăguț, Paladin, 2018) a intrat în istorie ca unul dintre cele mai importante romane SF. A fost răsplătit cu Premiile Hugo, Nebula, Locus. S-a vorbit în mai multe rânduri de ecranizarea lui, dar până în prezent proiectul nu a fost dus la capăt. Există mai multe puncte forte ale Lumii Inelare, scrierea principală a lui Niven, care transformă lectura într-o experiență de neuitat. Amatorii de hard SF vor găsi o serie de speculații, de idei și de concepte fascinante, începând cu însăși arhitectura Lumii Inelare și terminând cu câmpul de stază Slaver. Mai multe detalii, pe blogul Paladin.

7. Refugiații, Viet Thanh Nguyen – Premiul Pulitzer

Colecția de povestiri semnată de Viet Thanh Nguyen ne dezvăluie încă din titlu tipologia de personaje asupra căreia se focusează acțiunea: refugiații vietnamezi din America, și mai exact din comunitatea acestora din statul California. El însuși refugiat cu părinții din Vietnam la o vârstă fragedă, poveștile lui Viet Thanh Nguyen nu au scopul să șocheze cititorul prezentând o realitate dificilă, ci aduc detalii despre războiul din Vietnam, fugă și adaptare, într-o manieră firească, așa cum un copil ar primi orice realitate a copilăriei sale. Poate și deoarece, așa cum spune un citat din carte, poveștile sunt bunuri de preț, singurele pe care nu le poate lua nimeni: „Singurele bunuri pe care le aveam noi erau poveștile.” Descoperă recenzia completă pe blogul Art.

8. Un zeu năruit, Kate Atkinson – Premiul Costa

Dacă în Viață după viață Atkinson prezintă posibilele vieți ale Ursulei Todd în timpul celui ce-al Doilea Război Mondial, Un zeu năruit propune o schimbare a perspectivei, în centrul atenției fiind acum fratele Ursulei, Teddy, căpitan de bombardier în timpul conflagrației. Autoarea dislocă voit cronologia evenimentelor, ceea ce face să aflăm înainte de vreme amănunte din viața lui Teddy, dar, paradoxal, acest lucru nu diminuează, ci amplifică suspansul relatării, lăsându-ne să ne întrebăm, cu fiecare capitol parcurs: cum de s-a ajuns aici? Romanul este, printre altele, o reflecție etică asupra războiului și, în contextul morții, asupra a ceea ce înseamnă a fi de partea binelui sau a răului.

9. Supraviețuitorii. Întâmplări extraordinare din sălbăticie și de dincolo de ea, David Long – Premiul Blue Peter Book

O adolescentă se prăbușește în junglă de la înălțimea de 3000 de metri, după ce avionul în care călătorește este lovit de un fulger și se dezintegrează în aer. Un polițist sicilian care participă la un ultramaraton în Sahara este surprins de o furtună de nisip și se rătăcește în deșert. Singurul medic de la o stație de cercetare din Antarctica se îmbolnăvește și este nevoit să se opereze de apendicită, fără niciun fel de anestezie. În al Doilea Război Mondial, un britanic reușește să scape dintr-un submarin scufundat la o adâncime de 82 de metri și se strecoară neobservat pe insula Kefalonia, ocupată de trupele fasciste. Citește continuarea pe blogul Art.

10. Verde uimitor, Stefano Mancuso, Alessandra Viola – Premiul Național pentru Promovarea Științei, Asociația Italiană a Cărții Premiul Gambrinus „Giuseppe Mazzotti

Trăim înconjurați de materie vie, existența noastră depinde cu totul de cea a plantelor și de procesul de fotosinteză prin care se generează oxigen și, cu toate astea, suntem foarte ignoranți în ceea ce privește lumea vegetală. Fără plante, viața noastră ar fi o ficțiune improbabilă în mintea unei inteligențe plistisite dintr-un alt sistem capabil să susțină forme de viață. Și, cu toate astea, de cele mai multe ori noi înșine privim lumea plantelor ca pe un regn pe cât de familiar, pe atât de ˮextraterestruˮ, pe care, din comoditate, preferăm să-l privim ca decor plăcut și folositor, static și lipsit de complexitate sau inteligență. Stefano Mancuso. profesor la Universitatea din Florența, un expert cu cotă internațională în cercetarea dedicată lumii vegetale, ne arată, ajutat de jurnalista Alessandra Viola, cât de elaborată este lumea plantelor, cum comunică acestea, cum simt, calculează și se orientează, pe scurt, cum reușesc să depășească probleme, să se adapteze și să supraviețuiască. Recenzia completă, în revista radio guerilla.

Captivantă pauza de citit? Dă sfară-n țară: