Aceasta este povestea celor cinci ani pe care eu şi familia mea i-am petrecut pe insula grecească Corfu. Am intenţionat la început să fac o relatare uşor nostalgică a istoriei naturale de pe această insulă, dar am comis greşeala gravă să-mi introduc familia în primele pagini ale cărţii. De-ndată ce s-a văzut pe hârtie, s-a apucat să se instaleze şi să invite musafiri cu care să împartă capitolele. Numai cu mare greutate şi cu nenumărate şiretlicuri am reuşit să reţin câteva pagini ici şi colo pe care să le dedic exclusiv animalelor.
În paginile care urmează am încercat să schiţez un portret exact şi nedeformat al familiei mele; membrii ei apar aşa cum îi vedeam eu. Pentru a explica câteva dintre apucăturile lor mai curioase simt că este necesar să vă informez că, pe vremea când locuiam în Corfu, întreaga familie era încă tânără: Larry, cel mai în vârstă, avea douăzeci şi trei de ani; Leslie, nouăsprezece; Margo, optsprezece; în timp ce eu, cel mai mic, eram la frageda şi impresionabila vârstă de zece ani. N-am fost nicicând prea siguri de vârsta mamei mele, pentru simplul motiv că niciodată nu şi-a putut aminti data naşterii. Tot ce pot spune este că era destul de în vârstă ca să aibă patru copii. Mama insistă să vă informez şi că era văduvă, deoarece, aşa cum a remarcat ea cu multă perspicacitate, nu poţi şti niciodată ce-şi închipuie lumea.
Pentru a comprima cinci ani de întâmplări, observaţii şi trai fericit într-o carte ceva mai scurtă decât Enciclopedia Britanică, am fost silit să restrâng, să tai şi să altoiesc zdravăn, încât n-a mai rămas decât puţin din continuitatea originală a evenimentelor. La fel cum am fost forţat să las pe dinafară multe întâmplări şi personaje pe care mi-ar fi plăcut să le descriu.
Țin să subliniez că toate anecdotele despre insulă şi despre locuitorii ei sunt absolut adevărate. A călători în Corfu era ca şi cum ai fi trăit într-una dintre cele mai viu colorate şi mai comice opere bufe. Toată atmosfera şi farmecul locului au fost, cred eu, rezumate perfect într-o hartă maritimă pe care o avem, unde insula şi linia de coastă alăturată sunt prezentate în detaliu. La sfârşit se află o mică adnotare, şi anume: Atenţie! Balizele care indică bancurile de nisip fiind adesea deplasate, marinarii sunt avertizaţi să navigheze cu prudenţă de-a lungul acestei coaste.
Plictisitoarea vacanță a fraților Rățoi începe cu un așa-zis indiciu în pagina dedicației, motiv pentru care l-am rugat pe scriitorul Dan Coman să ne povestească mai multe despre carte. Veți afla din textul de mai jos cum a apărut cartea și cine sunt frații Rățoi, iar la final puteți citi unul dintre capitolele la care autorul ține foarte mult.
DAN COMAN: Acel indiciu de la începutul cărții e o capcană. O capcană nu foarte sofisticată, e adevărat, dar suficient de bine camuflată pentru ca adulții (care, vai, sunt atât de ușor de păcălit!) să nu o observe și să cadă în ea. Pentru că așa sunt adulții: caută mereu indicii dincolo de poveste – așadar această mică scamatorie este exclusiv pentru ei, pentru minunații oameni mari care nu se pot abține și, pe ascuns, deschid cărțile copiilor lor 🙂. Sunt convins că pentru copii acel indiciu nu există. Plictisitoarea vacanță e de fapt o jucărie. Genul acela de jucărie care capătă sens / are efect doar atunci când ai terminat de jucat cu ea.
Povestea fraților Rățoi a apărut așa cum apar poveștile: mai întâi o idee, apoi, după câteva luni, niște propoziții în jurul acelei idei, mai apoi (după câțiva ani) anumite amintiri care abia așteptau să iasă din amorțeală și să se plimbe de-a lungul unei cărți. Motivul principal pentru care am scris cartea e legat de faptul că îmi place să mă joc. Să mixez povești. Să sar de la una la alta. Să îmi îndeplinesc promisiunea (față de Horia și Mara). Să îmi fac pofta ce-am poftit (oho, de când visam să scriu o carte pentru copii!). Să introduc în această carte pentru copii un poem, câteva fragmente sau o povestire care aparțin cărților mai vechi (și deloc pentru copii). Să reglez volumul și să optimizez ritmul până ce vocea din fundal începe să se potrivească noii povești.
Pe frații Rățoi i-am cunoscut foarte bine. Aș putea spune că pe vremuri, în copilărie și-n adolescență, am fost nedespărțiți. În satul în care i-am întâlnit, numele lor nu era deloc special. Sau nu ni se părea special nouă, celor care-l foloseam dintotdeauna, fără alte întrebări și / sau interpretări. Dar apoi, așa cum se întâmplă în viață, drumurile noastre au luat-o în direcții diferite pentru ca, iată, la muuuulți ani după despărțire, să îi reîntâlnesc. De data asta în calitatea lor de personaje. Așa am aflat lucruri pe care nu mi le mai aminteam – sau pe care, altfel, nu le-aș mai fi aflat niciodată.
Te invităm pe blogul editurii Arthur să citești în continuareun fragment din carte.
Volumul Plictisitoarea vacanță de vară a fraților rățoi face parte din lista lecturilor din luna iulie, dedicate celor mici.
O carte curajoasă, cât zece povești din zece cartiere diferite, despre ce se întâmplă după ce sună ultimul clopoțel la sfârșitul ultimei ore, dar și despre ocolurile pe care le facem uneori nu doar în drum spre casă, ci și în viață. Volumul face parte din lista lecturilor din luna iulie de la Pauza de Citit. Citește mai jos un fragment.
PERIUȚELE DAU LOVITURA DIN NOU
TOT CE POT SĂ ZIC e că dacă‑i vezi vreodată pe John John Watson, Francy Baskin, Trista Smith, sau mai ales pe Britton „Bit“ Burns – Periuțele – ar fi bine să‑ți păzești buzunarele. Ăștia patru sunt în stare să fure orice zornăie; până și mâinile ți le‑ar fura dacă le‑ai avea în buzunare și‑ar zăngăni. Adevărul e că ți‑ar fura și buzunarele din buzunare dac‑ar putea. O dată au intrat într‑un magazin din acela cu o farfurioară pe tejghea pe care scrie IA UN CENT, LASĂ UN CENT și au luat toți bănuții. Nelăsând niciun bănuț. I‑au înșfăcat și au fugit.
Bine, n‑au făcut‑o doar o dată. Făceau asta mereu. Furau mărunțișul așa des, încât patronii magazinului au început să țină farfurioara după tejghea și să le dea ei câte un bănuț clienților care n‑aveau destul mărunt. Alte dăți, Bit, Francy, John John și Trista provocau lumea să joace „bătălia monedelor“: două persoane pun câte o monedă cu muchia pe o bancă sau o masă și le fac să se învârtă ca niște titirezi. Moneda care o răstoarnă pe cealaltă sau care se învârte cel mai mult câștigă. Dar gașca asta nu ține cont de reguli.
Moneda adversarului e furată sau adversarul e pocnit. Și nu merită să te alegi cu un ochi umflat pentru douăzeci și cinci de cenți. Dar Periuțele nu fură doar ca să fure. N‑o fac de dragul distracției. De fapt, nu le face nicio plăcere. O fac pentru că sunt nevoiți. Sau cel puțin așa consideră ei, că trebuie. Înainte să‑și zică Periuțele, făceau parte din alt grup în care ajunseseră tot forțați de împrejurări. Grupul celor care mâncau gratis la cantina școlii. Suna mult mai șmecher decât era în realitate. Nu însemna că mâncau pe gratis fiindcă erau speciali. Sau fiindcă erau atât de populari și de îndrăgiți, încât primeau bastonașe de mozzarella pane și cartofi prăjiți ondulați din partea casei.
În realitate, însemna că părinții lor erau strâmtorați, la ananghie, nevoiași, fără posibilități. Părinții lor n‑aveau de unde să le dea bani să‑și astâmpere foamea. Nu primeau bani de pachet la școală. Iar asta era valabil pentru fiecare dintre Periuțe. Nu era vreun motiv de mândrie, dar nici nu considerau c‑ar fi vreo rușine, deși alți copii încercau să‑i facă să creadă asta.
Printre bagajele de vacanță ale părinților se regăsesc și 2-3 cărți care să completeze relaxarea zilelor călduroase de vară. Și cât timp citesc părinții, n-ar fi bine să aibă și cei mici aceeași activitate? Noi ne-am gândit și la ei și le-am pregătit patru sugestii de titluri numai bune de băgat în bagajul de vacanță de la Vlad și Cartea cu Genius și Editura Arthur.
Odată, micul Urs a pescuit o zi întreagă la râu, dar nu a prins niciun pește. S-a întristat la gândul că prietenului său, micul Tigru, o să-i fie foame. Și apoi, s-au gândit ce bine ar fi fost să fie bogați, să-și poată cumpăra tot felul de bunătăți. Așa că au pornit să caute o comoară. Au trecut prin multe, bune și rele, păsăroiul cocor i-a trecut peste mare, dar slujbașul Regelui și banditul calic Hablitzel le-au luat banii. S-au certat și s-au împăcat de mai multe ori, iar în cele din urmă au ajuns acasă. Acolo îi aștepta prietenul lor, fericitul cârtițoi, și au mâncat împreună conopidă din grădină și au ascultat cântecul pănțărușului. Asta da fericire! Chiar asa.
N-am întâlnit încă un prichindel care să n-o adore pe faimoasa Peppa Pig. Cărți, serial TV, jucării. Peppa este peste tot. Tocmai ce a ales să plece în vacanță alături de familia ei în Italia. Sunt atâtea de văzut și de făcut, încât Peppa tot uită de sărmanul Teddy. Va mai ajunge oare acasă la sfârșitul vacanței micul Teddy?
Frații Rățoi locuiesc într-un sat aflat acolo unde se agață harta-n cui, într-o casă verde ca pătrunjelul. A venit vacanța de vară, copiii de la școala din sat au plecat pe la casele lor de dincolo de dealuri, iar Ucu și Dan sunt singurii copii pe o rază de câțiva kilometri. Fără calculator, fără televizor, deci fără desene animate, ba chiar și fără jucării. Cât e ziua de lungă (și e taaare lungă) mănâncă pităceață, vorbesc păsăreasca și joacă fotbal în cimitir. Dar plictiseala moale și galbenă, cu miros de praf, ceapă prăjită, săpun de casă și biscuiți cu măr tot mușcă din vacanța de vară până la venirea verișorilor din Sfântu Gheorghe. Până atunci nimic nu pare să-i scoată pe cei doi frățiori din amorțeală. Doar poveștile. Iar frații Rățoi, copiii preotului din Gersa, sau Ucudan, cum îi știu toți, au o mulțime de povești de spus despre mica lor lume.
Jacques Papier e convins că toată lumea îl urăște. La școală e ignorat de colegi și de profesori, iar acasă părinții uită să-i facă loc la masă. Ar vrea să spună lumii întregi cât de tare îl doare inima. Ca să afle care sunt locul și rostul lui în lume, pornește într-o călătorie la capătul căreia înțelege cât de mare este puterea prieteniei și a imaginației.
Indiferent unde pleci în vacanță în iulie, nu uita să adaugi în bagaj cărțile preferate. Dacă încă ești în căutarea lecturilor de vară, în acest articol vei găsi 10 recomandări alese special pentru timpul tău de relaxare.
O carte curajoasă, cât zece povești din zece cartiere diferite, despre ce se întâmplă după ce sună ultimul clopoțel la sfârșitul ultimei ore, dar și despre ocolurile pe care le facem uneori nu doar în drum spre casă, ci și în viață.
Cartea asta trebuia să înceapă în stil mare. Mai exact, trebuia să înceapă cu povestea autobuzului școlar care a picat din cer. Dar n-a văzut nimeni faza. N-a auzit nimeni nimic. Toată lumea era ocupată să vorbească despre urși de apă, să-i buzunărească pe trecători, să facă liste, să-i înfrunte pe bătăuși, să execute saluturi complicate, să pună la cale o evadare, să inventeze poante, să se dea cu cremă, să depășească situații dificile, dar mai ales să se întoarcă acasă de la școală.
Atunci când excentrica familie Durrell nu mai suportă deprimanta climă britanică, face ceea ce orice familie rezonabilă ar face: își vinde casa din Anglia și se mută cu tot cu cățel în însorita insulă grecească Corfu.
Pentru Gerry, în vârstă de zece ani, acesta este începutul unei perioade magice și pline de aventuri. Întâlnirea dintre fabuloasa menajerie pe care Gerry o aduce în casă și originala lui familie dă naștere unei serii de catastrofe irezistibil de comice: șerpi salvați de insolație care ajung în cadă, cutii de chibrituri pline cu scorpioni mișunând pe masă la micul dejun, două coțofene care devastează casa și se îmbată criță la o petrecere, o cățelușă urâțică în călduri căreia îi iese piciorul din încheietură când ți-e lumea mai dragă și multe altele. Nici ceilalți membri ai familiei Durrell nu sunt tocmai insipizi: o să vedeți ce se poate întâmpla în fața unor moaște sfinte, cum ieși dintr-o mlaștină la vânătoare de rațe, cum se conduce o barcă rotundă când suferi din amor etc.
Familia mea și alte animale este o veselă cronică de familie, iubită cu pasiune de milioane de cititori, un clasic al umorului britanic de cea mai bună calitate.
Sau scafandrul pe care l-am găsit lângă pasajul subteran?
Știi de ce latră câinii în miez de noapte?
Shaun Tan, creatorul cărții Sosirea, ne dezvăluie misterele aparent banale ale vieții de zi cu zi, povestindu-ne despre animăluțe făcute în casă, nunți periculoase, mamifere marine eșuate pe peluze, studenți micuți veniți în schimb de experiență și despre încăperi secrete pline de întuneric și bucurii.
Ca să serbeze Ziua Ștrumfilor, Marele Ștrumf a venit cu ideea să pregătească un tort, așa că toată lumea ajută cu ce poate. Un singur ingredient le lipsește: un ou. Când, într-un final, fac rost de el, ce să vezi? E un ou magic, care îți îndeplinește toate dorințele! Ștrumfii se reped și își pun cele mai ștrumfești dorințe: să fie mov, să fie bogați, să aibă un elefant și câte și mai câte!
În celelalte două povești din volum, câte un ștrumf mai altfel își face apariția în sat și, fie că vrea, fie că nu, dă totul peste cap!
Este anul 1859, iar Irlanda încă nu și-a revenit după Marea Foamete care a ucis aproape un sfert din populația țării. Lib Wright, o infirmieră cu experiență, este chemată din Anglia să o supravhegeze pe Anna O̕Donnel – o tânără de unsprezece ani care pretinde că trăiește de mai multe luni fără hrană, doar cu mană cerească. Unii o privesc ca pe o anomalie a naturii, alții ca pe o farsoare, dar majoritatea celor care vin să o vadă sunt convinși că au în față o minune dumnezeiască. Însă refuzul Annei de a mânca are cu o totul altă explicație, iar cea care va avea răbdare să afle adevărul își va pune viața în joc. Situația Annei scoate la iveală puterea nefastă a prejudecății, dar și ignoranța celor care, deși ar fi putut face ceva, aleg să își urmărească interesele meschine.
Ce poate merge rău când o soție amanetează haina de nurcă pe care o primește în dar de la amantul ei? Ce i se poate îmtâmpla nefast unui preot psihotic ale cărui enoriașe sunt gata să-l ia sub protecția lor? Cum se poate răzbuna, fără să miște un deget, o femeie traumatizată psihic de soțul ei și ce poate face un bărbat a cărui soție crede că pisica lor e încarnarea lui Franz Liszt? În aceste povestiri macabre și răscolitoare, Roald Dahl explorează latura sinistră a naturii umane și felul în care viclenia și egoismul ne pot împinge în situații neașteptate, greu de gestionat și uneori fără scăpare. Stilistic desăvârșită și asezonată cu un rafinat umor negru, proza scurtă a lui Roald Dahl produce un delicios sentiment de neliniște.
Vincent n-ar fi fost același fără Theo van Gogh. Călătorind prin volutele unei vieți chinuite, pictorul l-a avut mereu alături pe credinciosul său frate. Relația lor a fost zbuciumată, dar profundă, definitorie pentru amândoi. Minuțios documentată, bazată pe corespondența dintre Vincent și Theo, cartea lui Deborah Heiligman spune dramatica poveste a acestor destine și a devotamentului nemărginit care le-a legat.
Charles Darwin a publicat Originea speciilor, revoluționara sa lucrare asupra evoluției, în 1859. După mai mult de un secol și jumătate, tezele sale continuă să provoace polemici între oamenii de știință și comunitățile religioase. Dar înainte ca aceste dispute să se fi iscat, Charles a reflectat îndelung la felul în care va fi primită teoria lui de societatea conservatoare. Pietatea soției sale, Emma, și dragostea pe care el i-a purtat-o l-au făcut să cântărească bine fiecare idee care avea să ajungă la public. Această carte vorbește despre viața privată și marea iubire a celui care a revoluționat biologia și totodată viziunea asupra omului.
Dragostea pasională ce izbucnește torid între hoinarul Frank, pripășit la un mic restaurant de pe marginea autostrăzii, și Cora, soția proprietarului grec al localului, ia o turnură neașteptată în momentul în care cei doi hotărăsc că sunt capabili de orice pentru a-și împlini iubirea… și nevoia de bani. De unde încurcăturile și lovitura de grație… pentru că totul se plătește.
În adâncul inimii, Dexter Morgan este gentlemanul perfect, are o prietenă timidă și pare să ducă o viață normală și discretă, ba chiar banală. Deși vederea sângelui îi face rău, el analizează tipare de împroșcare a sângelui pentru poliția din Miami. Însă Dexter mai are un hobby secret: este un criminal în serie care a ucis deja 36 de oameni, dar acționând de fiecare dată ca un adevărat justițiar anonim.
Am citit Endurance. Incredibila călătorie a lui Shackleton la malul Mării Ionice, privind la răstimpuri bărcile și iahturile care se legănau domol nu departe de țărm – un peisaj relaxant și călduros, diametral opus atmosferei glaciale din cartea lui Alfred Lansing. Din când în când, situațiile limită cu care se confruntau exploratorii în mările înghețate al Antarcticii îmi stârneau un frison pe șira spinării, coborând cu câteva grade aerul torid de pe litoralul grecesc. Captivantă și ușor de citit, povestea expediției eșuate a lui Shackleton mi s-a părut o lectură foarte potrivită pentru vacanță, căci nu necesită o concentrare deosebită pentru a urmări șirul întâmplărilor. Cât mai ține canicula, probabil că o să mă tratez cu un alt volum în care zăpada și ghețurile sunt prezente din belșug: Aventura arctică a danezului Peter Freuchen.
Auzisem vag de Ernest Shackleton, un nume de referință din epoca eroică a explorării Antarcticii, dar nu știam absolut nimic despre expediția pe care a întreprins-o în anul 1914 sau despre urmările ei. Shackleton intenționa să traverseze continentul antarctic de la vest la est, o ultimă mare călătorie polară prin care britanicii puteau să-și recâștige prestigiul de mari exploratori, pierdut doi ani mai devreme, când Robert F. Scott fusese învins de Roald Amundsen în cursa spre Polul Sud. Însă ambițioasa expediție s-a transformat într-o luptă istovitoare pentru supraviețuire după ce nava Endurance a fost zdrobită de ghețuri în octombrie 1915, iar cei 27 de membri ai echipajului au fost nevoiți să-și mute tabăra pe o banchiză din Marea Weddell.
Ceea ce urmează este o poveste despre curaj, îndrăzneală, optimism, ingeniozitate și perseverență, pe care jurnalistul Alfred Lansing a reconstituit-o cât mai exact cu putință din jurnalele de bord ale expediției și din interviurile cu supraviețuitorii. Cartea se deschide cu abandonarea navei Endurance, după care firul narativ face un salt înapoi în timp, pentru a-i prezenta pe Shackleton (un explorator clasic: independent, romantic și un pic temperamental) și pe membrii echipajului, detaliind totodată pregătirile expediției. Destul de repede, am ajuns să-i simpatizez pe acești oameni atât de diferiți și, inevitabil, să simt o strângere de inimă la gândul încercărilor cumplite prin care aveau să treacă.
Povestea urmărește apoi un fir cronologic, din care nu lipsesc momentele dure, mai greu de parcurs, legate de sacrificiile și neajunsurile vieții în una dintre cele mai inospitaliere regiuni de pe glob, unde soarele dispare timp de aproape trei luni și, odată cu el, orice sursă de hrană; sunt și pasaje mai lente, în care monotonia perioadelor de inactivitate se face simțită. Mi-a plăcut faptul că relatarea lui Lansing conține și scurte fragmente din jurnalele de bord, care uimesc prin tonul calm și ponderat, în care adeseori se strecoară umorul.
Orde‑Lees notă într‑o seară: „Vrem să fim hrăniţi cu un linguroi din lemn şi, ca bebeluşii coreeni, să fim bătuţi uşor pe burtă cu dosul linguroiului, astfel încât să ne încapă în stomac mai multă mâncare decât ar fi cazul. Pe scurt, vrem să fim îndopaţi, ghiftuiţi, da, ghiftuiţi cu nimic altceva decât păsat şi zaharicale, budincă şi cremă de coacăze negre şi mere, prăjituri, lapte, ouă, gem, miere, pâine şi unt până crăpăm. L‑am împuşca pe acela care ne‑ar oferi carne. Nu vrem să mai vedem sau să mai auzim de carne cât vom trăi.“
Cine va reuși să reziste, cine va ceda? Câți dintre acești oameni vor fi salvați? Au fost întrebări care m-au urmărit pe tot parcursul lecturii, iar finalul, drept să spun, a reușit să mă surprindă. Extraordinare mi s-au părut nu doar aventurile prin care au trecut membrii echipajului, ci mai cu seamă faptul că acești bărbați s-au dovedit atât de tenace și de optimiști, deși condițiile în care au fost nevoiți să supraviețuiască ar stârni coșmaruri unui om dependent de confortul modern: temperaturi care coborau la medii de –27°C, furtuni violente, saci de dormit mereu uzi, haine înghețate, zile în șir de nesomn, lipsa hranei și a apei potabile, totul în contextul unui efort fizic susținut.
Exploratorii din deceniile următoare nu au reușit să înțeleagă cum echipajul lui Shackleton, lipsit de un echipament adecvat și într-o stare fizică precară, a reușit să navigheze pe mări furtunoase în bărci minuscule, să escaladeze piscuri de gheață prin teritorii necartate, să găsească soluții ingenioase și puterea de a merge mai departe. Probabil că au avut și un dram de noroc, dar mai degrabă a fost vorba de un curaj și o perseverență care nu s-au lăsat zdruncinate atunci când șansele de salvare păreau aproape inexistente. Nu în ultimul rând, un rol decisiv l-a avut chiar Ernest Shackleton, o personalitate fascinantă care, prin prestanță și intuiție, tărie de caracter și prudență, dar și prin abilitatea sa de a preveni conflictele și nemulțumirile, a reușit să insufle echipajului său optimism și încredere, precum și dorința de a nu ceda în fața acestui adversar formidabil, natura.
Deşi Shackleton manifesta, fără îndoială, o purtare nepotrivită și era chiar incapabil să se descurce în numeroase situaţii cotidiene, avea un talent împărtăşit de foarte puţini de‑a lungul istoriei: capacitatea autentică de a conduce. El a fost, aşa cum mărturisea unul dintre oamenii lui, „cel mai mare lider care s‑a născut vreodată pe acest pământ“. Cu toate defectele şi lipsurile lui, Shackleton a meritat următorul omagiu: Când vine vorba despre conducere ştiinţifică, daţi‑mi‑l pe Scott; pentru acţiune rapidă şi eficientă, daţi‑mi‑l pe Amundsen. Dar când te afli într‑o situaţie deznădăjduită, când pare că nu mai ai nicio şansă, îngenunchează şi roagă‑te ca Shackleton să‑ţi vină în ajutor.
Recenzie și fotografii de Ema Cojocaru – articol publicat inițial pe blogul Editurii Art.
În „luna lui cuptor” îți propunem să pornești în călătorii neplănuite. Nu ai nevoie decât de imaginație și creativitate, de recomandări de ocupăm noi. Vezi mai jos cele zece destinații.
Niciunul dintre membrii familiei Mazal nu se pricepe prea bine să socializeze, și asta în ciuda faptului că sunt numeroși. De fapt, nici nu sunt interesați de asta. Toți cei șase petrec mai tot timpul cu nasul în cărți: Berenice și Aurore sunt ocupate cu tezele lor de doctorat și Leonard cu cea de masterat, Jeremie cântă într-o orchestră simfonică, iar Simone a sărit deja peste câteva clase și visează la cariera ei de scriitoare. Între ei, Isidore (sau Dory), mezinul, e singurul care nu se remarcă academic, deși dorește să devină profesor de germană. Tot Dory e cel care îi observă, atent, pe fratii săi și cel care încearcă de mai multe ori să fugă de acasă, căutând… nici el nu stie ce anume. Cum vor reacționa toți în momentul în care o tragedie se abate asupra familiei lor?
Cum să te porți într-o familie mare este o comedie dulce-amăruie, rezultatul jucăuș al frământărilor unui băiat de unsprezece ani.
2. Cititoarea | paperback, Traci Chee (traducere din limba engleză și note de Laura Ciobanu)
Sefia știe ce înseamnă să supraviețuiești. După ce tatăl îi e ucis cu brutalitate, tânăra dispare în sălbăticie împreună cu mătușa ei, Nin, care o învață să vâneze și să fure. Dar după ce Nin este răpită, Sefia rămâne complet singură și niciuna dintre tehnicile de supraviețuire învățate nu o pot ajut să dea de urma mătușii ei. Singurul indiciu pe care îl are este un obiect dreptunghiular straniu, despre care va afla că e o carte, un lucru nemaipomenit într-o societate neinstruită. Cu ajutorul cărții și al unui străin misterios (care are propriile lui secrete întunecate), Sefia pornește să-și salveze mătușa și să-i pedepsească pe cei responsabili de moartea tatălui ei.
Sandman, capodopera lui Neil Gaiman, unul dintre cele mai apreciate romane grafice ale tuturor timpurilor, a impus un standard pentru un fantasy matur în domeniul benzilor desenate. Seria Sandman a fost ilustrată de mai mulți artiști excepționali, fiind un amestec de mitologie antică și modernă în care se întrepătrund perfect ficțiunea contemporană, drama istorică și legendele.
Preludii și nocturne este primul volum dintr-o saga unică în literatura benzilor desenate, care-i introduce pe cititori în lumea fantastică și întunecată a viselor și coșmarurilor, pe tărâmul lui Morfeu. Membrii unei organizații oculte încearcă să captureze Moartea pentru a obține viața veșnică, dar îl prind pe fratele ei, Visul/Morfeu. Șaptezeci de ani mai târziu, Visul reușește să evadeze și pornește în căutarea a trei obiecte magice care i-au fost furate la întemnițare. Și astfel începe una dintre cele mai extraordinare serii din istoria romanului grafic.
Cititorule, cartea asta nu este o enciclopedie de-adevăratelea, ci o operă de ficțiune!
Vei descoperi aici aventurile și istorisirile unui povestaș pornit în căutarea unei bucăți pierdute din sufletului lui. Vei întâlni mituri reinterpretate, zei, monștri, eroi, regi nebuni, vraci, șamani și vrăjitoare, animale fabuloase și lumi misterioase. Și da, chiar și dragostea adevărată.
5. Testamentele, Margaret Atwood (traducere din limba engleză de Ioana Miruna Voiculescu)
Au trecut mai bine de cincisprezece ani de la evenimentele din Povestea Slujitoarei, iar regimul teocratic al Republicii Galaad încă ţine frâiele puterii cu o mână de fier. Dar apar primele semne că Galaadul începe să se erodeze din interior. Exact în acest moment de răscruce, vieţile a trei femei complet diferite se întrepătrund în mod neaşteptat. Urmările pot fi dezastruoase sau pot duce la un viitor mai bun, dar cu siguranţă vor cutremura zidurile lumii care le ţine captive. Rămâne de văzut dacă aceste ziduri se vor şi prăbuşi.
În paginile Testamentelor Margaret Atwood îi deschide cititorului uşa spre cele mai ascunse cotloane ale Galaadului pe măsură ce fiecare personaj feminin din povestea ei e nevoit să-şi dea seama cine este de fapt şi cât de departe ar merge pentru lucrurile în care crede.
6. Dracula, Bram Stoker (traducere şi note de Ileana Verzea şi Barbu Cioculescu)
Când Jonathan Harker primeşte o scrisoare de la Contele Dracula, în care e invitat la castelul acestuia din inima Carpaţilor, tânărul avocat englez se pregăteşte numaidecât de călătorie, ignorând semnele şi superstiţiile pe care le tot şoptesc localnicii. Prizonier în inima pădurii, bărbatul se va găsi înconjurat de mistere şi demoni străvechi, cu chip de femeie, care dispar odată cu răsăritul. Sau, poate, doar şi le-a imaginat?…
În august 1914, Ernest Shackleton a pornit la bordul navei Endurance spre Antarctica. Își propusese să traverseze continentul alb, ultima mare provocare a explorărilor terestre. În ianuarie 1915, după sute de kilometri parcurși în apele polare, vasul rămâne captiv într-o insulă de gheață. Astfel începe una dintre cele mai dure lupte pentru supraviețuire, o odisee modernă, în care Shackleton face tot posibilul pentru a-și salva echipajul și a-l duce înapoi acasă.
8. Vânătorii de umbre, Robert Kurson (traducere din limba engleză de Roxana Aneculăesei)
Pentru scufundătorii prefesioniști John Chatterton și Richie Kohler, adâncurile Atlanticului păreau să nu mai aibă niciun secret. Însă la 60 de mile de New Jersey și la 70 de metri adâncime, un ultim vestigiu din cel de-al Doilea Război Mondial așteaptă să fie descoperit. Nici istoricii și nici experții guvernamentali nu știu nimic despre epava submarinului nazist ajuns atât de aproape de coastele Statelor Unite. Ecourile trecutului, rivalitățile și dramele trăite de descoperitori fac din Vânătorii de umbre una dintre cele mai palpitante cărți de aventuri.
9. Circe, Madeline Miller (traducere din limba engleză de Ioana Filat)
Lumea este condusă de zei și titani. O lume plină de rivalități și intrigi în care Circe nu-și poate găsi locul. Mai întâi, îndură umilința și disprețul propriei familii, fiindcă ea, fiica lui Helios, zeul Soarelui și cel mai puternic dintre titani, nu-i nici la fel de puternică precum tatăl său și nici fermecătoare ca mama ei nimfă. Dar Circe se dovedește a fi un copil neobișnuit, care deține puterea vrăjitoriei, ceea ce constituie de acum o amenințare pentru zei…
10. Artemis, Andy Weir (traducere din limba engleză de Mihai-Dan Pavelescu)
Traiul în Artemis, primul și singurul oraș de pe Lună, implică privațiuni dacă nu te numeri printre turiștii bogați sau miliardarii excentrici, iar visul lui Jazz Bashara e să se îmbogățească. Doar că un simplu job de comisionară n-o să-i îndeplinească acest vis. Și nici micile ei acțiuni de contrabandă. Viața lui Jazz va căpăta o întorsătură teribilă atunci când planul ei de îmbogățire pune în pericol existența orașului și a cetățenilor lui.
