„Colți” – o poveste de dragoste monstruoasă

Colți este povestea unică a unei vampirițe și a unui vârcolac care învață să își trăiască povestea de iubire în ciuda diferențelor dintre aceștia.

În timp ce era într-un bar numit Bizarium, lui Elsie i se pune clasica întrebare: pisici sau caini? Ea răspunde: De ce, câinii desigur! Răspunsul ei este auzit de Jimmy, care este atras de femeia misterioasă. Își ia inima în dinți și decide să o abordeze. După câteva băuturi și multe replici de agățat, cei doi recunosc că se simt singuri din cauză că lumea nu îi înțelege cu adevărat pe monștri. Elsie este o vampiriță de trei sute de ani care arată ca o tânără goth în vârstă de 26 ani. Jimmy este un băiat cuminte care se transformă într-o fiară periculoasă în nopțile cu lună plină. Apoi se sărută pasional, pentru că ce altceva ar putea să facă creaturile nopții după o discuție atât de profundă?

Elsie este forțată să facă o listă pro/contra: îl mănâncă sau devine iubita lui? Astfel încep aventurile înfiorător de drăguțe ale unei vampirițe fără griji și ale iubitului ei vârcolac. Împreună dansează sub clar de lună, fac plimbări dramatice prin cimitire și trec peste diferențele dintre ei cu mult umor. Acest roman grafic este atât încântător, cât și macabru.

Andersen a găsit echilibrul dintre adorabil și înfricoșător. Relația dintre Elsie și Jimmy se simte ca o abordare milenială a relației dintre Morticia și Gomez Addams. Există un tip de umor negru specific în conversațiile lor care poate stârni cu ușurință chicotelile cititorilor. Stilul lui Andersen se remarcă prin simplitate, devenind astfel iconic. Personajele sunt realizate într-un stil clasic. Stilul modern ne amintește că vampirii și vârcolacii sunt monștrii preferați ai istoriei.

Comicul este genial. Umorul este negru, dar păstrează farmecul pentru care Andersen este cunoscută: crează situații în care cititorii se regăsesc. Întâmplările au la bază și mituri de tipul: vampirii urăsc usturoiul, vârcolacii – argintul, dar și referințe de actualitate. Într-o secvență, cei doi citesc Dracula și Interviu cu un vampir, în alta se uită la Masacrul din Texas. Colți se adresează celor cu un simț al umorului dezvoltat și oricui apreciază jocurile de cuvinte.

Nu e ușor să fii monstru. Oamenii cred că e cool. Dar mă simt singură. Nu mai e nimeni pe lume ca mine.

Nu sunt religios,  dar mă interesează spiritualitatea. Natura și omul sunt una. Ca să mă simt în comuniune cu pământul, practic destul de des diverse ritualuri și meditez în natură.

Azi am o dispoziție… dramatică.

Unui câine îi poți pune lesă. Un lup însă… alege să stea cu tine.

În secolul al XVIII-lea, mi se zicea Vrăjitoarea Nopții. În secolul al XIX-lea, în ziare eram numită Vânătoreasa Neagră. În 1920, m-am autoproclamat Regina Întunericului. Acum mi se spune… Neața, dulcico!

Te iubesc pentru totdeauna… Iar eu… Știu ce-nseamnă totdeauna.

Cadrul modern le permite lui Elsie și Jimmy să iasă din tipare. Elsie este sinceră, dură și sarcastică, în timp ce Jimmy este gânditor, grijuliu și timid. Eliminarea trăsăturilor clișeice ale vampirilor și vârcolacilor face acest cuplu să fie de neuitat și să iasă în evidență față de alte cupluri ale literaturii moderne.

Deși este un roman grafic ușor de citit, cu puține pagini, îl poți citi de nenumărate ori, fără să te plictisești. Umorul este etern valabil, iar relația lor este demnă de #couplegoals.

Trăsăturile de vârcolac ale lui Jimmy sunt remarcabile. Nu se poate abține din a urmări veverițe și sare de bucurie când Elsie vrea să-l scoată la plimbare. Aceste situații sunt pe placul iubitorilor genului horror și al iubitorilor de câini. Povestea are un aer modern, fiind relatată într-o manieră autentică.

Estetica este înfricoșătoare și de actualitate. Nu poți să nu fii cucerit de atenția la detalii: decorul și ținutele sunt captivante. Îi vor face pe cei care sunt pasionați de Halloween să zâmbească pe tot parcursul cărții.   

Sarah Andersen este o ilustratoare și creatoare de benzi desenate din America. Aceasta are 30 de ani și a absolvit Maryland Institute College of Art în 2014. În timp ce era studentă, a început o serie intitulată Sarah’s Scribbles, despre viața unei introvertite care iubește pisicile și are probleme cu trezitul dimineața și cu productivitatea.

Într-un eseu pentru site-ul nytimes, autoarea mărturisește: La 19 ani, când am început să scriu, mi-am dat seama ce presupune maturitatea. M-am simțit cel puțin confuză. Iluzia rețelelor sociale, Facebook fiind cea mai populară la momentul respectiv, mă făcea să cred că toți cei din jurul meu aveau viața perfectă, în timp ce eu mă simțeam mediocră. Dar m-am gândit că nu puteam să fiu singura care se simte astfel. 

Sarah’s Scribbles a avut un succes răsunător: Sarah Andersen a câștigat trei ani la rând premiul Goodreads Choice Award pentru această serie. Un alt roman grafic de succes al artistei este Colți, devenit bestseller New York Times în octombrie 2020.

Sursa: comicbookyeti.com

De ce să citești cărți romantice

love neon signage
Photo by Jez Timms on Unsplash
  1. În cărțile romantice, personajul feminin câștigă întotdeauna

Această frază a fost spusă de Sarah Wendell pe blogul ei, Smart Bitches, Trashy Books. Evident, și alții au gândit-o înainte. Și au dreptate. În poveștile de dragoste, finalul e mereu fericit pentru eroine. Chiar dacă înfruntă greutăți pe parcurs, personajul feminine este mereu răsplătit – primește ce-și dorește. Îmi place acest model. Cu toții merităm iubire și fericire în viețile noasre, dar haideți să fim realiști, în viața reală nu se întâmplă mereu așa. Criticii numesc asta „escapism”. Eu o numesc „expunere la fericire”, ceea ce sună foarte logic.

2. Poveștile romantice nu îți alimentează așteptări nerealiste

Oamenii care nu citesc cărți de iubire tind să le critice susținând că sunt fantezii care le alimentează femeilor așteptări nerealiste în viața reală. (Pentru mine Viața reală înseamnă și poveștile pe care le citesc, dar despre asta vom vorbi în alt articol.) Știți ce? Poveștile de dragoste CHIAR alimentează așteptări, dar nu nearealiste. Nu cred că e în regulă să ne mulțumim cu puțin. Dacă aș avea o fiică, i-aș spune să nu se conformeze normelor fără a fi fericită în iubire sau în viață. Și să continue să citească.

3. Cărțile romantice și lecturile de iubire în general sunt „focare” pentru răspândirea ideilor feministe

Serios! Nu am întâlnit niciodată un grup mai călduros și mai deschis la minte cum este cel al scriitoarelor de cărți romantice și al cititoarelor. Și sunt o mulțime pe Twitter. Poți încerca și tu să-ți găsești tribul potrivit.  

4. E o industrie profitabilă

Mai exact, 1.08 miliarde de dolari pe an, conform BookStats. În plus, conform documentarului Love Between the Covers, 46% dintre oameni citesc cel puțin o carte romantică pe săptămână.  

5. Nu trebuie să-ți mai faci griji în privința copertei stânjenitoare

E-book-uri, dragilor, e-book-uri.

6. De ce să nu? Cui nu-i pasă de iubire? Cine nu vrea să o descopere?

Mă întreb tot timpul de ce cărțile romantice, deși bestseller, nu primesc mai multă atenție în presă și online (multe publicații care recenzează cărți le ignore, de exemplu). Cui nu-i pasă de iubire? Știți poveștile în care personajele se află pe patul de moarte? Care sunt regretele lor? Că n-au petrecut mai mult timp la muncă? Um, nu. Iubirea face ca pământul să se rotească. E un clișeu, dar adevărat. Personal, voi continua să citesc literatură romantică.

Un articol de Jenny Holiday, tradus și adaptat de pe imperfectwomen.com

„Numără stelele: O poveste din Copenhaga” – roman distins cu Medalia Newbery

Într-o notă dominată de curaj, altruism, unde lumea este stăpânită de frică, Lois Lowry surprinde în romanul Numără stelele: O poveste din Copenhaga momentul în care ritmul vieții simple a două familii – Johansen și Rosen – este întrerupt de zgomotul soldaților germani prin oraș. Cu ținuta impunătoare, aceștia stârnesc groaza la fiecare colț de stradă în timp ce caută familiile de evrei pentru a le deporta.

Între anii 1940–1945, Danemarca a fost ocupată de Germania nazistă. Suedia, ca stat neutru și liber, a ajutat la salvarea a aproximativ 7 000 de evrei danezi care urmau să fie deportați în lagărele naziste.

Annemarie Johansen, o fată de zece ani, e elevă, fiică, soră și prietenă. Are teme de făcut, o familie iubitoare care se chinuie să găsească hrană în penuria cauzată de război, o soră de cinci ani – Kirsti – și o prietenă foarte bună – Ellen Rosen. Cu toate lipsurile, fetele nu-și pierd spiritul ludic, iar seara poveștile însuflețesc casa.

„Este mult mai ușor să fii curajos dacă nu știi totul“ este o frază esențială în carte. Părinții fetelor nu le divulgă fetelor adevărata gravitate a situației. Inocența lor și dragostea pentru celălalt le conduc acțiunile.

În 1943, când autoritățile vin în căutarea familiei Rosen, ei știu ce au de făcut, oricât de riscant ar fi, oricât ar fi frica de mare: să facă orice pentru a-și salva prietenii evrei. Din acel moment teama și curajul se confundă, iar personajele acționează din umanitate.

Detaliile cu care Lois Lowry construiește cele mai tensionate scene cresc suspansul și-ți fac pielea de găină. Inspirate din istoria reală, soluțiile găsite de personaje – fuga cu bărcile pescarilor, păcălirea mirosului câinilor cu batista îmbibată într-un praf special – sunt semnul hotărârii de a face puțină dreptate într-un context dominat de istoria mare și răul generat de ea.

Numără stelele: O poveste din Copenhaga ne arată încă o dată că în vremurile crunte ale războiului, în care lupta pentru supraviețuire e principala grijă, prietenia, dragostea, speranța sunt „armele“ care pot salva umanitatea.

O recenzie de Alina Ioan

Iubire la prima citire: 10 cărți de iubit în februarie

Imagine de stoc gratuită din 50 mm, abstract, afaceri
Sursă pexels.com

Februarie e considerată cea mai romantică lună din an, ocazie cu care ne-am gândit la 10 titluri pe care să le citești și iubești în săptămânile ce urmează. Povești despre curaj, speranță, creștere și, evident, dragoste în toate formele ei. Descoperă-le mai jos.

  1. Poeta X, Elizabeth Acevedo (traducere din limba engleză și note de Ioana Vîlcu)

În copilărie dar și în adolescență, alături de o mamă habotnică și un tată pierdut în lumea lui, Xiomarei i s-a tot repetat cum trebuie să fie o fată – ce nu se cade să facă și cum se cuvine să se îmbrace, ce prieteni are voie să aibă și în ce trebuie să creadă. Apoi, adolescentă fiind, cu bucle, buze pline și gene lungi care o fac aproape frumoasă, Xiomara înfruntă privirile flămânde, care ar vrea să o dezbrace, să o transforme în ce nu este. 

Unde ar mai putea găsi loc să fie ea însăși și cum să se facă auzită și înțeleasă când toată lumea o toarnă în tipare? Iar când se îndrăgostește, cum să mai poată ascunde forța care o locuiește? Xiomara are armele ei, un caiet plin de poezii, pe care-l ascunde de ochii mamei și un club de poezie unde va înțelege că trebuie să refuze să tacă.

2. Porcarul, Paul Zindel (traducere din limba engleză de Andrei Dósa)

John şi Lorraine sunt în clasa a zecea şi amândoi provin din familii alienate, poate de aceea se şi împrietenesc imediat şi îşi caută prezenţa unul altuia. Într-o zi încep un joc copilăresc – apelează numere de telefon la întâmplare, iar cel care reuşeşte să-l ţină cel mai mult timp angajat în conversaţie pe interlocutor e câştigător.

Aşa ajung să îl cunoască pe Angelo Pignati, un bătrân misterios, dar simpatic, iar prietenia care se leagă între cei trei protagonişti le va schimba radical vieţile. Sfârşitul neaşteptat al întâlnirii lor îi va face pe John şi Lorraine să aştearnă pe hârtie povestea acestei prietenii – adevărata poveste a Porcarului.

3. Pe scenă, Raina Telgemeier (traducere din limba engleză de Ioana Vîlcu)

Vă rugăm să luați loc!

Callie e pasionată de teatru și, deși ar vrea să joace în musicalul de la școala ei, nu poate se cânte, așa că alege să se ocupe de scenografia piesei. Anul acesta este hotărâtă să creeze niște decoruri demne de Broadway, chiar și cu bugetul pus la dispoziție de școală. Însă biletele la spectacol nu prea se vând, iar cei din echipa de producție par mai degrabă să se certe decât să se ajute unii pe alții – asta pe lângă toată drama de pe scenă și din culise!

Pe scenă este o poveste amuzantă și savuroasă despre prietenie și adolescență.

4. Nimona, Noelle Stevenson (traducere din limba engleză de Beatrice Feleagă)

Nimona este o puștoaică impulsivă care poate să-și schimbe înfățișarea și căreia îi stă capul numai la ticăloșii. 

Lord Ballister Blackheart e un ticălos cu o poliță de plătit. 

Unindu-și forțele, cei doi se pregătesc să facă ravagii. Misiunea lor este să le demonstreze celor din regat că sir Ambrosius Goldenloin și prietenii lui de la Institutul Eroilor pentru Menținerea Ordinii nu sunt eroi, așa cum crede toată lumea. 

5. Anul fugarilor, Sunjeev Sahota (traducere din limba engleză şi note de Virgil Stanciu)

În timp ce valurile de refugiați din calea războiului din Siria creează în Europa una dintre cele mai grave și mai urgente crize umanitare ale secolului, migranții ilegali ajunși cu bine din alte părți ale lumii pe tărâmurile mult visate din Vest rămân captivi în păienjenișul sărăciei, șomajului, al muncii la negru istovitoare și prost plătite. Dar poate că realitatea cel mai puțin cunoscută este cea a sacrificiilor pe care migranții ilegali le fac în țările lor pentru a-și putea cumpăra șansa să treacă în Occident, unii cu prețul vieții.

6. Exit West, Mohsin Hamid (traducere din limba engleză de Radu Șorop)

Povestea spusă în această carte de autorul de origine pakistaneză Moshin Hamid s-ar putea întâmpla în orice țară devastată de războaie civile și de terorism. Nadia – independentă și aventuroasă, dincolo de vălul ei islamic – și Saeed, un tânăr mai degrabă reținut și conservator, se întâlnesc și îndrăgostesc cu puțin înainte ca orașul lor să capituleze în fața militanților fanatici. Violențele escaladează, atentatele și moartea devin o realitate tot mai greu de ignorat, iar cei doi caută soluții să scape din acest infern. În cele din urmă, ocazia așteptată apare, dar șansele ca ei să reușească să treacă teferi dincolo sunt mici.

Povestea lui Saeed și a Nadiei este poate experiența reală de viață a multor familii care decid să migreze spre Vest pentru a-și salva viețile. Dar, chiar și dacă reușesc să treacă dincolo, viitorul care îi așteaptă nu e întotdeauna cel visat, iar marginalizarea, discriminarea, sărăcia, naționalismul violent devin noile probleme pe care le au de înfruntat.

7. Jungla de piatră, William Carlsen (traducere din engleză și note de Laura Ciobanu)

În 1839, diplomatul John L. Stephens și artistul britanic Frederick Catherwood pornesc în aventura vieții lor pentru a desluși enigma unor vechi orașe din America Centrală, ale căror ruine fuseseră înghițite de junglă cu secole în urmă. Într-un climat marcat de teribile turbulențe politice și sociale, cei doi vor cerceta siturile de la Copán, Palenque, Uxmal, Chichen Itzá, Tulum, aducând în atenția întregii lumi vestigiile mayașe. William Carlsen reface traseul descoperirii acestei civilizații uitate, relatând totodată excepționalele destine ale celor doi exploratori. În volum sunt reproduse superbele desene realizate de Frederick Catherwood în timpul expediției.

8. Charles și Emma. Crezul familiei Darwin, Deborah Heiligman (traducere din limba engleză de Andrei Bontaș)

Charles Darwin a publicat Originea speciilor, revoluționara sa lucrare asupra evoluției, în 1859. După mai mult de un secol și jumătate, tezele sale continuă să provoace polemici între oamenii de știință și comunitățile religioase. Dar înainte ca aceste dispute să se fi iscat, Charles a reflectat îndelung la felul în care va fi primită teoria lui de societatea conservatoare. Pietatea soției sale, Emma, și dragostea pe care el i-a purtat-o l-au făcut să cântărească bine fiecare idee care avea să ajungă la public. Această carte vorbește despre viața privată și marea iubire a celui care a revoluționat biologia și totodată viziunea asupra omului.

9. Amurg, Stephenie Meyer (traducere din limba engleză de Laura Frunză și Mihaela Alexandrescu)

Viața adolescentei Bella Swan capătă o turnură diferită din momentul în care se mută în alt orășel, pentru a locui cu tatăl ei. Inițial totul i se pare deprimant, pentru că trebuie să se acomodeze cu noua locuință și cu noii colegi de școală, însă la scurt timp îl întâlnește pe misteriosul și seducătorul Edward Cullen. Nu va trece mult și ea va afla secretul teribil al lui Edward și al familiei sale…

De trei lucruri eram complet sigură. Primul, Edward era un vampir.

Al doilea, o parte din el era însetată după sângele meu.

Și al treilea, eram necondiționat și irevocabil îndrăgostită de el.

10. Assassin’s Creed. Ultimii descendenți. Mormântul hanului, Mathew J. Kirby (traducere din limba engleză de Ana‑Veronica Mircea)

Conflictele dintre Asasini și Templieri continuă. Crezul ghidează acțiunile Asasinilor și îi face să pară mai onorabili, deși încă nu este clar cine are intenții mai bune. Memoria genetică a celor șase tineri oferă ambelor societăți secrete posibilitatea de a localiza mormântul unui han mongol, în care a fost ascuns al doilea vârf al Tridentului. Vor reuși „ultimii descendenți” să găsească arma mult râvnită?

Volumul doi din seria Assassin’s Creed. Ultimii descendenți

„Pomul cel darnic” – o poveste despre o altfel de prietenie

Sursa foto: simonandschuster.com

Shel Silverstein s-a născut în anii ‘30 în Chicago, într-o familie cu origini mixte: tatăl era un imigrant est-european, iar mama americancă. Shel a avut de mic înclinație spre desen, dar nu a fost încurajat să continue în această direcție de către familie. Tatăl său, un om violent, se aștepta ca Shel să lucreze în brutăria familiei.

Shel a crescut mare și a dat la facultate, unde a pierdut vremea fără să devină absolvent. După aceea s-a înrolat în armată și a plecat să lupte în război, în Japonia. Când a fost lăsat la vatră, era un om trist, care trecuse prin multe, fără un loc de muncă, perspective sau o parteneră care să-l susțină. În mod ironic, șansa lui a fost întâlnirea cu Hugh Hefner, editorul unei reviste pentru bărbați. A început să creeze benzi desenate pentru revistă și să publice articole despre călătoriile pe care le făcea. Ba mai mult, Shel a compus și cântece pentru interpreți celebri (Johnny Cash, Bob Dylan) și părea că nu are absolut nimic în comun cu literatura pentru copii. Ba chiar nu-și dorea și nu-i plăceau copiii.

Ca mulți oameni care nu au copii, dar care emit păreri despre aceștia (unele surprinzător de realiste), Shel detesta literatura pentru copii cu final fericit. Nu-i înțelegea sensul. Având, la rândul său, o copilărie nefericită, și-ar fi dorit să se identifice cu texte cu final mai ambiguu sau nefericit. Cam ca Hans Christian Andersen, dacă stăm să ne gândim, ale cărui povești se termină destul de dezastruos pentru personaje. Cam ca în viață, uneori, dacă ne gândim și mai departe de atât.

Prin urmare, Shel s-a apucat de scris povești pentru copii, care să reflecte realitatea așa cum o vedea el și care să forțeze cititorul să se gândească mai mult la ceea ce tocmai a citit. În 1964 a publicat primele sale trei cărți pentru copii, printre care și Pomul cel darnic, care are un succes complet neașteptat la public.

Nu știm dacă a fost din cauza cărții Pomul cel darnic și a faptului că mereu a trebuit s-o apere și s-o justifice, sau din cauza faptului că și-a pierdut primul copil la o vârstă fragedă (deși nu și-a dorit copii, a avut totuși o fată și un băiat), dar Shel Silverstein a ajuns să se retragă cu totul din viața publică, chiar dacă a continuat să scrie. De-a lungul ultimilor 20 de ani de viață, a mai publicat un volum intitulat „Where the Sidewalk Ends” (Acolo unde nu mai e trotuar), care a fost interzis în librării, moment în care a refuzat să-și mai explice poveștile.

Despre Pomul cel darnic a spus că este o carte despre un băiețel și un copac și că nu are niciun înțeles ascuns.

Însă pomul din carte nu este unul obișnuit, ci este un pom de sex feminin. În limba română este tradus „fetița-copac”, dar în engleză nu se specifică dacă pomul este la vârsta copilăriei sau a maturității, ci este doar „she” (ea). Fetița-copac se împrietenește cu un băiețel care se folosește de ea pentru ceea ce are nevoie în viață, în diferite etape.

Îi ia frunzele pentru coronițe, mănâncă merele și se cațără sau se leagănă pe trunchiul ei când e copil. Apoi crește și are nevoie de bani și îi ia merele pentru a le vinde. Apoi îi ia crengile pentru a-și face casă. Apoi trunchiul pentru a-și face o barcă. Apoi mai rămâne doar un ciot pe care se așază la bătrânețe să se odihnească.

Iar fetița-copac îi dăruiește toate acestea „fericită”, ba chiar ea i le oferă, nu așteaptă să i le ceară. La final, din fetița-copac nu mai rămâne aproape nimic, dar băiatul, ajuns acum bătrân, continuă să vină la ea, să ceară ajutor.

Primele interpretări au dus cu gândul la relația părinte-copil, în care părintele dă totul din sine până nu-i mai rămâne nimic, iar copilul ia totul fără să dea nimic înapoi. Nici nu-i de mirare că cititorii s-au supărat pe Shel pentru povestea asta! Deși e adevărat că mulți părinți fac sacrificii mari pentru copiii lor, nu acesta este comportamentul pe care-l vrem de la copiii noștri.

Ar mai putea fi despre o relație de co-dependență, în care un partener dă totul, iar celălalt nimic. Despre oameni egoiști, cărora nu le pasă decât de propria persoană și despre oameni prea slabi pentru a putea să spună „nu” atunci când trebuie.

Dar, la polul opus, putem să ne gândim și că este o poveste despre prietenie, despre altruism și despre bunătate. Copacul se dăruiește pe sine în relația cu celălalt și nu se simte folosit, ci fericit.

Cred că povestea asta a ajuns atât de faimoasă tocmai din cauza controverselor pe care le stârnește și a punctelor de vedere diferite. E aceeași poveste, sunt aceleași cuvinte, și totuși percepția cititorilor asupra ei este cu totul diferită de la om la om.

Citiți povestea și discutați cu copiii despre ce înseamnă dărnicia. Despre ce înseamnă să dai, dar să și primești. Puneți-le întrebări (de exemplu: a spus vreodată băiețelul ”mulțumesc” copacului?) și provocați-i pe ei să vă pună întrebări legate de carte. S-ar putea ca ei să tragă cu totul alte concluzii din poveste și să vă ofere un punct de vedere nou, nealterat de preconcepțiile noastre de adulți.

Un text de Laura Frunză

4 recomandări de cărți pentru copii de citit în luna iubirii

Sursa: pinterest.com

Iubirea este cuvântul cheie al lunii februarie. Fie că alegem să o celebrăm în stil autohton de Dragobete sau în stil ceva mai modern, de Valentine’s Day, iubirea este pe primul loc. Însă atunci când ești mic, sărbătoarea iubirii nu este la fel, iar cea mai întâlnită formă a ei este cea pentru părinți. Și cum cărțile pentru copii nu duc lipsă de iubire, v-am pregătit o listă de patru titluri potrivite aceste luni de la editurile Arthur și Vlad și Cartea cu Genius.

Ce-i drept, mămicile sunt pe primul loc în viața celor mici, dar să nu uităm că și tăticii au farmecul lor. Tăticul urs din povestea „Un pupic pentru tătic” (Frances Watts, publicată la ediura Vlad și Cartea cu Genius în 2019) depune multă muncă de convingere pentru a primi un pupic de noapte bună de la ursuleț. Poate un pupic lung-lung de girafă, unul cu dungi și mârâieli de tigrișor, un pupic poznaș și gâdilicios de maimuțică sau măcar un pupic mic și mustăcios de șoricel. Dar ușor-ușor, îmbufnarea ursulețului se preface în zâmbet, apoi în râs și, în cele din urmă, tăticul primește pupicul de noapte bună.

Pomul cel darnic” de Shel Silverstein (publicată la editura Vlad și Cartea cu Genius în 2017) este o poveste profundă despre iubire, care poate fi înțeleasă ușor de copii și descifrată în nenumărate sensuri de către adulți. „A fost odată o fetiță-pom.” Așa începe această poveste emoționantă, presărată cu un strop de tristețe și cu multă, multă dragoste. Scrisă într-un ritm liniștitor, în puține cuvinte, cu ilustrații simple și sugestive, cartea lui Shel Silverstein spune totul despre cum rodește dragostea de la primul fir de rădăcină până la cea mai proaspătă frunzuliță din vârful coroanei.

Într-o notă amuzantă, editura Arthur prezintă iubirea din perspectiva unor copii ceva mai mari. „Însemnările unei puștoaice” este o serie iubită de preadolescente, iar volumul #12 Povestirile unei catastrofe amoroase nu chiar atât de secrete (de Rachel Renee Russell, publicată la editura Arthur în 2019) povestește fazele unei îndrăgostiri: „Cum m-am pricopsit cu forma asta acută de tulburare amoroasă e o poveste lungă și complicată.”

Păstrând nota amuzantă, vă prezentăm o carte tandră și neconvențională despre iubirea dintre o mamă și fiu ei rebel. „Gata cu pupăturile, mamă!” de Tomi Ungerer (ediție bilingvă, publicată la editura Arthur în 2018) este un titlu clasic pentru copiii și adulții cu un dezvoltat simț al umorului. Toby Gheruță este un motan aflat la vârsta pubertății care face tot felul de năzbâtii la școală și nu este prea prietenos cu dulcegăriile de orice fel. În special pupăturile mamei sale super-protectoare, cumsecadea doamnă Angora Gheruță, care-și iubește fiul ca pe ochii din cap. Sătul de cocoloșelile ei siropoase lucrurile iau o întorsătură neașteptată.