De ce e important să citim în izolare

person holding string lights on opened book

Credits Nong Vang pe Unsplash

Avem nevoie de echilibru psihic, mai ales într-un haos instalat pe nepusă masă ca-n cele mai sumbre distopii. S-a gândit cineva acum o lună că Bucureștiul va arăta ca Galaadul din Povestea slujitoarei (P.S. Poți comanda continuarea cu 30% reducere)? Din fericire (sau nefericire), tot ce avem de făcut este să stăm izolați. Dar cum gestionăm anxietatea și alte stări negative pe care poate nici nu știam că le avem până acum? Una dintre metode: prin citit. Iată de ce:

  1. Cititul ne ajută să ne „antrenăm” creierul

Citești și nu știi pe unde a trecut timpul, uneori îți iei notițe, alteori îți pui întrebări, ba chiar devii puțin furios pe autor fiindcă n-a explicat o idee suficient de clar. Ți se întâmplă mai ales când citești nonficțiune – o carte bazată pe studii, date și experimente sociale. Cititul cu scopul de a înțelege mai bine lumea înconjurătoare, prin analiză, observație și gândire critică ne stimulează creierul. Ba chiar, cercetătorii de la Universitatea Stanford au arătat că aceste texte ne dezvoltă funcțiile cognitive.

2. Prin lectură ne „exersăm” omenia

Se spune că, citind ficțiune, ajungem să înțelegem mai bine comportamentul uman, prin simularea diverselor contexte sociale din viața de zi cu zi. De exemplu, eu (autorul acestui text) pot să-l judec inițial pe morocănosul Ove (din cartea Un bărbat pe nume Ove, Fredrick Backman), care încearcă să se sinucidă prin diverse metode. Dar, după ce parcurg firul narativ și aflu mai multe despre viața lui Ove, încerc să-i înțeleg singurătatea și durerea pricinuită de moartea soției, singura care i-a acceptat comportamentul dificil. Spoiler alert! Ove nu se sinucide, ba chiar arată bunătate și își face mulți prieteni, de-asta cititorii ajung să-l placă mult, mult până la final. Rolul minunat al ficțiunii este, așadar, acela că ne duce în lumi în care ne putem „exersa” omenia. Plângem, râdem, înjurăm, regretăm, iubim. Și asta doar stând pe canapea, sub păturică. Nu e grozav? 🙂

3. Cititul ne îmbogățește imaginația

Harry Potter, Narnia, Asimov, Flori pentru Algernon – o înșiruire de cuvinte din popularele lumi fantasy și SF. Și astea sunt doar un procent de 0,0000001 din multitudinea cărților scrise de-a lungul timpului. Și ce e și mai frumos – unele dintre ele au fost și ecranizate. Dacă le-ai citit, nu te grăbi totuși să vezi filmele. Creează-ți propriul film în minte în timp ce citești, s-ar putea chiar să visezi mai frumos la noapte. Ulterior, compară-ți filmul cu ecranizarea oficială și vezi cine a avut imaginația mai bogată. S-ar putea să-ți placă mai mult varianta ta.

4. Lectura este terapie gratuită (sau mai ieftină)

Cititul este o metodă grozavă de a ne conecta la noi înșine, indiferent că citim psihologie, ficțiune, nonficțiune sau poezie. De fapt, nici nu e nevoie să cauți cărți specializate, ci doar să stai un moment cu tine, să încerci să-ți înțelegi starea și să vizitezi o librărie. Virtual, bineînțeles. Printr-o introspecție onestă, dar onestă îți poți crea propriul teanc de terapie, la un preț mai mic față de ședința propriu-zisă. Sau, dacă practici terapia, în completarea ei.

5. Avem nevoie de happy end

Acum mai mult ca oricând avem nevoie de happy end. Aici s-ar putea să fie mai dificil de găsit lectura potrivită. Cum știi dacă o carte are final fericit din moment ce nu ai citit-o, nu? O soluție: un search pe google după cuvintele cărți cu final fericit sau recomandări de la prietenii cititori de încredere. În ciuda greutăților, toți ne dorim un final fericit, asta e sigur. Iar cărțile pot fi prieteni de nădejde în păstrarea echilibrului psihic. Alternat cu sesiuni de yoga și meditație sau alte metode, s-ar putea ca cititul chiar să funcționeze. Încearcă. 🙂

Harry Potter și piatra filosofală: O ediție de colecție

Un cititor privește stelele și așteaptă o scrisoare. Tresare, aproape imperceptibil, când un spirit al nopții plonjează în apropiere. Nu este o bufniță cu pene albe. Nu este un mesager misterios, ce îi poate strecura magia în suflet, sfidând realitatea necruțătoare, aparent lipsită de aventură și mister. Dar speră, în continuare, indiferent câți ani se scurg în clepsidra timpului, că va primi un semn, o invitație și o pelerină.

Un cititor nu are vârstă și nu încetează să viseze. Poate că nu îi poți desluși trăsăturile, însă explicația e dureros de simplă: poate să fie oricine. Poate că tu te agăți în acest moment de pervazul ferestrei, atras de un zgomot neobișnuit sau de dispariția subită a unei siluete, absorbită mult prea repede de întuneric. O iluzie, o imaginație bogată sau o provocare? Adevărul este că nu vrei să afli răspunsul la întrebare, nu cât timp ai puterea să pășești într-o lume alternativă, una în care te rătăcești cu entuziasm pe holurile de la Hogwarts, căutând pasaje secrete, pergamente interzise și vrăji ce ar putea să-ți asigure un renume în universul creat de J.K.Rowling în urmă cu mai bine de două decenii.

Trebuie să recunoști: întotdeauna îți vei dori mai mult. Un backstory, un ghid, poate chiar și o ediție… specială? Ilustrată de Jim Kay, Editura Arthur ne răsfață cu o ediție de colecție pentru „Harry Potter și piatra filosofală”. Reîntoarce-te cu nostalgie la primul volum și însoțește-l pe Harry în primul an la Hogwarts, când te holbai cu nerușinare la fantome, tentat să le întrebi cum au murit sau de ce arată așa (scuze, Nick-Cel-Decapitat-Un-Pic), sau când țipai la majoritatea orelor, neobișnuit să fii mușcat de cărți sau să îți explodeze ceaunul (mai ales dacă erai prea darnic cu ingredientele).

Ilustrațiile te vor distrage periodic de la lectură; privirea o să îți fie atrasă de silueta impunătoare a lui Hagrid sau de ochii cercetători ai șarpelui, fericit că a fost eliberat din cușcă. O să zâmbești pe furiș și o să admiri în secret ediția ilustrată, răsfoind-o periodic când crezi că nimeni nu îți cunoaște intențiile, dar vei avea probleme dacă o hartă anume este folosită împotriva ta.

Nu uita că un cititor nu are vârstă. Iar un cititor Harry Potter, un adevărat Potterhead, întotdeauna va vedea dincolo de iluzii și va surprinde efectele magiei.

Un text de Simona Stoica