4 imagini horror din Dracula de Bram Stoker

Toate acestea erau atât de ciudate şi de misterioase, încât, stăpânit de spaimă, nu îndrăzneam nici să vorbesc, nici să mă mişc. Vremea părea fără sfârşit, ca şi călătoria noastră, care continua iar într‑o beznă deplină, fiindcă nori grei acoperiseră din nou luna. Urcam întruna, cu scurte momente când drumul cobora, căci de regulă urca. Deodată îmi dădui seama de faptul că vizitiul era pe punctul de a mâna caii în curtea unui castel vast şi căzut în ruină, de la ale cărui ferestre înalte şi negre nu se zărea nici o rază de lumină şi ale cărui creneluri sparte se profilau crestat pe cerul luminat de lună.

Avea obrazul vulturesc, cu nasul coroiat şi foarte subţire, cu nările foarte arcuite şi proeminente, fruntea boltită, mândră, cu păr rărit la tâmple şi bogat în restul capului. Sprâncenele, foarte groase, aproape că se întâlneau la rădăcina nasului, stufoase şi răsucite. Gura, cât se putea vedea sub mustaţa groasă, avea un aer crud şi dinţi deosebit
de albi şi de ascuţiţi, ieşind peste buzele a căror roşeaţă neobişnuită vădea o vitalitate uimitoare pentru un bărbat de vârsta lui. În rest, avea urechile palide, cu vârfurile extrem de ascuţite, bărbia largă şi puternică, obraji fermi. Totul de o paloare extraordinară.

La început nu‑mi venea să‑mi cred ochilor. Îmi ziceam că lumina lunii, ori poate mişcarea umbrelor, îmi joacă un renghi. Dar, privind mai departe, mi‑am dat seama că nu putea fi nici o eroare. I‑am văzut degetele de la mâini şi de la picioare apucând colţurile pietrelor din zidul de pe care anii îndepărtaseră mortarul şi folosind la coborâre fiecare protuberanţă şi neregularitate a zidului, cu mare iuţeală, aşa cum şerpuieşte o şopârlă pe zid. Ce soi de om este ăsta, sau ce fel de creatură asemănătoare unui om? Groaza acestor locuri mă copleşeşte; o groază cumplită şi fără scăpare. Mă înconjoară taine pe care nu îndrăznesc să le dezleg.

Aerul pare plin de fire de colb, plutind şi învârtindu‑se purtate de curenţii de vânt ce intră pe fereastră, lumina lămpii scade şi se întunecă. Ce să fac?

Dracula de Bram Stoker face parte din lista cărților disponibile în abonamentul Pauza de Citit.

Coraline – despre uși secrete, povești de Halloween și un final neașteptat

Sursa foto: @lumea.cartilor_24

Dacă te întrebi ce poți găsi dincolo de o ușă secretă, iți putem spune doar că ai nevoie de câteva lucruri pentru a afla misterul: curaj, imaginaţie, prezenţă de spirit şi o pisică neagră. Acestea sunt elementele de care are nevoie Coraline pentru a porni în aventură. Nu întotdeauna dacă deschizi o uşă dai de o altă încăpere. Nu ştii niciodată când te aşteaptă o lume paralelă de cealaltă parte. Realitatea nu s-a mai transfigurat atât de straniu de când Alice s-a rostogolit în gaura iepurelui şi a ajuns în Ţara Minunilor.

21 de geamuri și 14 uși sunt în casa lui Coraline. 13 normale, așa cum sunt în orice casă și una specială care o transportă într-o lume în care lucrurile par exact ca-n lumea sa inițială, doar că totul pare mult mai fain! Jucăriile sunt mai interesante și mai multe, mâncarea mult mai bună, iar părinții – mai atenți. Doar că oamenii din lumea asta nouă au nasturi în loc de ochi, iar dacă Coraline vrea să rămână în această lume magică în care părinții au timp de ea, tot ce trebuie să facă fetița e să o lasă pe cealaltă mamă să-i coasă nasturi în locul ochilor. Oare ce o să facă Coraline?

Îmi plac foarte mult filmele de groază pentru că de fiecare dată când mă uit la ele mă gândesc dacă ceva din ce văd ar putea fi adevărat. Mi se face pielea de găină, mă sperii, deschid ușile doar puțin și arunc un ochi să văd dacă sunt în regulă, ca să deschid lumina și să merg să-mi iau sucul din frigider. Dar, cu toate acestea tot mă uit la filme de groază pentru că știu că nu sunt adevărate, că ce văd este doar imaginația unei persoane care a scris un scenariu și talentul alteia de a filma imagini înfricoșătoare. Ca să nu mai zic că-mi place cum mintea mea mă ajută să trăiesc intens tot ceea ce văd. Spre deosebire de filme, cărțile mă fac să pătrund și mai mult pe ciudatul teren al imaginației, deoarece cărțile mă ajută să fiu chiar eu atât scenarist, cât și regizor!

Neil Gaiman este un fel de Messi sau Cristiano Ronaldo al cărților. Scrie cărți la fel de frumoase și spectaculoase precum golurile pe care le înscriu cei doi fotbaliști. Nu știi când se va petrece magia și când vei fi surprins, cam la fel ca la meciurile de fotbal, iar în Coraline, Gaiman ridică deasupra capului trofeul Champions League. Ce vreau să zic e că, dacă te apuci de citit Coraline, o să-ți bată inima mai tare, o să te întristezi, o să tremuri de emoție, o să aștepți cu înfrigurare pauza, dar s-ar putea să te bucuri enorm la final.

Îți mai spun un singur lucru: am citit prima dată cartea acum 6 ani și încă mai caut ușa secretă din casa mea. Încă nu am găsit-o, dar sunt sigur că undeva există. Și dacă, totuși, nu există, măcar o am pe Coraline în bibliotecă și pot să trec oricând prin ușa din casa ei.

Un articol de Răzvan Zamfirescu

O altfel de prințesă de Halloween

Anul acesta lăsăm la naftalină rochițele cu tulle și paiete și dăm voie unui alt tip de prințesă să domine petrecerile de Halloween.  Aceasta nu-și dorește castele și un prinț pe cal alb. Se poate înțelege foarte bine cu un dragon și cu o plimbare în afara regatului. Prințesele au devenit domnișoare independente puse pe fapte mari, iar broscoii nu se mai transformă în prinți, dar învață să înfrunte viața de la înălțimea lor de broscuțe. 

Cea mai rea prințesă de Anna Kemp începe ca orice basm: A fost odată ca niciodată, / Într-un turn pe-aici, pe-aproape, / O prințesă singurică, / Suzi îi zicea, de mică. Până aici toate bune, dar prințesa noastră nu-i croită din același material care toate celelalte domnițe. Ea se dovedește dornică de aventură, gata să lupte cu oricine și mai ales mare amatoare de călătorii.

Când prințul își face în sfârșit apariția, pare să nu fie nici pe departe ceea ce cu nerăbdare așteptase prințesa Suzi și mult mai pe placul ei se dovedește a fi dragonul pe spinarea căruia pornește să cunoască toată lumea. Sigur, că la o așa prințesă, care nu vrea nici rochițe, nici nunți împărătești, nici celelalte personaje nu pot întruni calitățile clasice. Dragonului jovial îi place din când în când să se delecteze cu câte o ceașcă de ceai, în plus, se dovedește prieten de nădejde în setea de aventură a prințesei Suzi. Singurul care rămâne înțepenit în timp este prințul care până la urmă își dă seama că  are de-aface cu „cea mai rea prințesă”.

10 recomandări spooky în așteptarea zilei de Halloween

person wearing gray sock standing on stairs
Sursă unsplash.com

În octombrie îți propunem 10 titluri spooky, cu vrăjitoare, Dracula, perspective mai mult sau mai puțin distopice sau scenarii de thriller. Sunt potrivite oricărui cititor, indiferent dacă sărbătorește Halloween sau nu. Hai mai jos să vezi titlurile selectate.

1. Cum să spânzuri o vrăjitoare, Adriana Mather (traducere din limba engleză de Ela‑Evelina Jianu)

Cum să spânzuri o vrăjitoare dă viaţă unor personaje fascinante din istoria vrăjitoarelor din Salem, şi le oferă şansa să se elibereze, descoperind prietenia şi dragostea.

După ce tatăl ei se îmbolnăveşte brusc, Samantha Mathers e nevoită să se mute împreună cu Vivian, mama sa vitregă, în Salem. Viaţa într-un nou oraş se dovedeşte a fi dificilă, iar să-şi facă prieteni e încă şi mai greu – căci Sam e descendenta preotului Cotton Mather, unul dintre bărbaţii responsabili pentru Procesele vrăjitoarelor din Salem. Astfel, fără să vrea, devine inamica unui grup de fete de la şcoală. Când în viaţa ei apar şi o fantomă, şi un blestem vechi de secole, iar oamenii din jur încep să moară, Sam se trezeşte aruncată direct în mijlocul unei vânători de vrăjitoare. Are ea puterea de a opri totul până nu e prea târziu?

2. Denton Little are întâlnire cu moartea, Lance Rubin (traducere din limba engleză de Laura Ciobanu)

Să ai şaptesprezece ani, să ai o iubită minunată, o familie grozavă şi prieteni buni. Sună ca o viaţă perfectă, nu? Atâta doar că, pentru Denton Little, toate acestea sunt pe cale să dispară – căci mâine, fix în ziua balului de liceu, el va muri. Şi ştie asta – în lumea în care trăieşte el, toţi oamenii îşi cunosc data morţii şi lucrurile nu sunt luate în tragic. Ce-i rămâne de făcut? Sigur n-o să stea în casă, pur şi simplu, aşteptând. Prima sa beţie, primul triunghi amoros, primul duşman adevărat – toate acestea se petrec în ultimele sale ore. Şi apoi, mai e de dezlegat şi misterul mesajelor rămase de la mama sa naturală, şi oamenii de la guvern care par a fi pe urmele lui…

3. Sandman #2. Casa Păpușii, Neil Gaiman (traducere din limba engleză de Alex Văsieș)

În cel de-al doilea volum al seriei Sandman, Morfeu trebuie să dea de urma creaturilor care au evadat din Visare și să-i apere de Vortexul distrugător pe toți cei care visează. În același timp, Rose Walker pornește în căutarea fratelui ei mai mic și descoperă mai mult decât și-ar imaginat vreodată – rude de mult pierdute, o întrunire a unor ucigași în serie și, în cele din urmă, adevărata ei identitate.

Stăpânul Viselor încearcă să dezlege ițele, fără să bănuiască existența unui maestru păpușar ce manevrează totul.

Primul volum, Sandman #1. Preludii și nocturne, este disponibil pe site-ul Grafic.

4. Batman. Gluma ucigașă, Alan Moore, Brian Bolland (traducere din limba engleză de Iulia Gorzo)

O zi proastă. Asta e tot ce-i separă pe oamenii sănătoși mintal de psihopați, în viziunea lui Joker – o mașinărie de nebunie și cruzime. Abia eliberat din azilul Arkham, Joker vrea să-și demonstreze punctul de vedere dement, folosindu-se de comisarul Jim Gordon, un om de frunte al poliției din Gotham, și de fiica acestuia, Barbara.

Batman trebuie să-și oprească dușmanul de moarte înainte ca cei doi prieteni ai lui să-i cadă victime. Poate el să pună capăt șirului de nelegiuiri nebunești și vărsării de sânge?

5. Jurnal din Anul Ciumei, Daniel Defoe (traducere din limba engleză, prefață și note de Antoaneta Ralian)

Începutul anului 1665 – două morți suspecte sunt raportate deja într-o suburbie săracă a Londrei, dar nimeni nu le ia cu adevărat în seamă, fiindcă cine și-ar fi putut închipui că vesteau Marea Ciumă care avea să nimicească, în optsprezece luni, un sfert din populația Londrei, aproximativ o sută de mii de oameni.

Daniel Defoe avea doar cinci ani când izbucnea al doilea mare val de ciumă neagră din Anglia, însă amintirea morților de pe străzile orașului pustiu, a mirosurilor pestilențiale ale bolii și a urletelor de durere nu l-a părăsit niciodată. Folosindu-se de sursele scrise ale vremii, de abilitățile lui de jurnalist și de talentul literar, Defoe reînvie ororile acelui an în ficțiunea istorică Jurnal din Anul Ciumei, carte publicată în 1722 și considerată de critici cea mai detaliată și bine documentată cronică a epidemiei.

Personajul ficțional al lui Defoe este martorul evoluției devastatoare a bolii, dar și cel care ascultă poveștile terifiante ale supraviețuitorilor pe care îi întâlnește în cale.

6. Dracula, Bram Stoker (traducere şi note de Ileana Verzea şi Barbu Cioculescu)

Când Jonathan Harker primeşte o scrisoare de la Contele Dracula, în care e invitat la castelul acestuia din inima Carpaţilor, tânărul avocat englez se pregăteşte numaidecât de călătorie, ignorând semnele şi superstiţiile pe care le tot şoptesc localnicii. Prizonier în inima pădurii, bărbatul se va găsi înconjurat de mistere şi demoni străvechi, cu chip de femeie, care dispar odată cu răsăritul. Sau, poate, doar şi le-a imaginat?…

7. Viața secretă a cadavrelor, Mary Roach (traducere din limba engleză și note de Gabriel Tudor)

Incinerate, înmormântate, îmbălsămate, disecate, furate, fetișizate, cadavrele umane au exercitat mereu o imensă fascinație asupra muritorilor. Cărora dintre întrebările și temerile noastre le pot da ele răspuns? Cum ne pot ajuta concret la rezolvarea problemelor din această viață, căreia nu-i mai aparțin? Mary Roach a adunat materialul acestei cărți memorabile din istoria preocupărilor macabre ale celor vii. Acribia științifică și apetitul autoarei pentru anecdotică fac din Viața secretă a cadavrelor una dintre cele mai serioase, surprinzătoare și… vesele cercetări asupra destinului trupurilor noastre după ce le-am părăsit.

8. Lumea fără noi, Alan Weisman (traducere din engleză şi note de Mihaela Sofonea)

Construcțiile din marile orașe încep să se ruineze. Jungla de ciment, oțel și sticlă este cucerită de plante și animale, cărora nimic nu li se mai opune: Homo sapiens a dispărut, iar natura își revendică stăpânirea asupra Terrei. Făcând cercetări în diferite colțuri ale lumii, intervievând oameni de știință, căutând repere în istorie, Alan Weisman construiește scenariul Pământului fără oameni. Cartea nu ne spune cum vom dispărea, ci ne povestește ce se va întâmpla în absența noastră cu urmele civilizației. Antrenantă și tulburătoare, ea este o mostră de narațiune științifică de cea mai înaltă calitate, un bestseller tradus în peste 30 de limbi.

9. Când mâine nu mai vine, Heine Bakkeid (traducere din limba engleză de Silviu Genescu)

Viața lui Thorkild s-a schimbat pentru totdeauna în doar o clipă. Fostul maestru al anchetelor, dat afară din poliție și abia ieșit de la închisoare, nu dorește decât moartea. Propria sa moarte. Însă o datorie mai veche îl obligă să investigheze dispariția unui tânăr, pe care trebuie să-l găsească cu orice preț, viu sau mort, chiar dacă asta va însemna să coboare în adâncul mării. Între cercetări poticnite și confruntarea cu propriii demoni interiori, pe măsură ce își rememorează relația cu fosta iubită, Thorkild descoperă că marea ascunde mult mai multe secrete.

10. Fără ieșire, Taylor Adams (traducere din limba engleză de Roxana Brânceanu)

Ce poți face facă un viscol te-a blocat într-un refugiu din creierul munților, fără nicio cale de comunicare, alături de patru străini, dintre care știi că unul a răpit un copil? Pe neașteptate, tânăra Darby se vede pusă în situația de a deveni îngerul păzitor al unei fetițe de șapte ani. Hotărâtă să salveze viața micuței, ea nu poate decât să se bazeze pe propria ingeniozitate, demers ce devine o luptă cruntă pentru supraviețuire într-un spațiu pe care natura l-a decretat fără ieșire…