Publicat pe

„Iepurașul care voia să fugă de acasă” – o poveste plină de duioșie și afecțiune

„Iepurașul care voia să fugă de acasă” de Margaret Wise Brown

Ilustrații de Clement Hurd

Traducere din limba engleză de Elena Morariu

Timp de lectură: 7 minute

Vârsta recomandată: 3 ani +

Recomandarea psihologului

„Iepurașul care voia să fugă de acasă” este o poveste plină de duioșie și afecțiune, despre dragostea mamei pentru copilul ei, despre importanța familiei și sacrificiile pe care le facem pentru cei dragi. Găsim numeroase teme pe care le putem aborda în discuțiile cu copiii, teme care-i vor ajuta să deprindă abilități esențiale pentru dezvoltarea lor socio-emoțională. Urmărind drumul iepurașului printr-o varietate de universuri, copiii vor descoperi situații care nu corespund cu realitatea și care le vor stimula imaginația. Ilustrațiile frumoase îi vor ajuta pe cei mici să descopere singuri tot felul de detalii interesante, dezvoltându-le curiozitatea și interesul, motoare cognitive și motivaționale care susțin procesul învățării.

Subiect

Un iepuraș se hotărăște să fugă de acasă. Când își anunță mama că vrea să fugă, ea nu-l oprește și nu-l ceartă. Cu răbdare și blândețe, îi spune că oriunde va pleca, ea îl va urma negreșit, pentru că este mămica lui. Chiar dacă se va preface într-un pește ca să înoate departe de ea, într-o piatră pe vârf de munte, într-o brândușă dintr-o grădină secretă sau într-o pasăre zburătoare, mămica iubitoare îl va urma la rândul ei peste tot pentru a-l ocroti.

Nu se poate vorbi de întâmplări în această carte – este un dialog între personaje, un joc de-a v-ați ascunselea pe tărâmul imaginației între un iepuraș și mămica lui, care-l găsește de fiecare dată.

Teme: 

  • animale
  • dragoste
  • mamă
  • imaginație
  • devotament
  • sacrificiu
  • fugă

Alegeţi cărţi frumoase!

Alegeți cărți cu ilustrații frumoase, tipărite pe hârtie bună. E foarte important să vadă obiecte frumoase, acum își dezvoltă simțul estetic. Nu le oferiți cărți de calitate proastă, spunând că sunt mici și le vor rupe sau le vor mâzgăli. Dacă se întâmplă să rupă sau să mâzgălească o carte, explicați-le de ce nu e bine să facă asta. Veți vedea că dacă încep să le iubească, nu le vor mai distruge.

Publicat pe

Un Crăciun în stilul lui Dr Seuss

Acel moment al anului a sosit din nou, iar Grinch este pregătit, ca în fiecare an, să strice Crăciunul. Și nu oricum, ci în clasicul stil al faimosului Dr. Seuss. Nu există o limită de vârstă pentru această carte, iar cititorii de toate vârstele sunt bineveniți în satul Cinești, urmărit îndeaproape de ochii roșii ai lui Grinch.

Atmosfera este una magică: locuitorii din Cinești își împodobesc casele cu ghirlande luminoase, atârnă ciorapii lângă șemineu și pregătesc bradul pentru sosirea Moșului. Numai Grinch privește sceptic toată atmosfera din peștera sa de după deal.

Doar un plan malefic ar reuși să potolească spiritul Crăciunului, iar Grinch știe cel mai bine cum să facă asta. Crăciunul poate dispărea doar dacă este furat. Și cine-l poate fura dacă nu un Moș Crăciun fals și câinele său transformat în ren?

A strâns de prin toată casa darurile de pe jos!

Puşti cu doape! Biciclete! Role! Tobe! Şi trompete!

Floricele de porumb! Dulciuri! Jocuri! Triciclete!

Le-a băgat în saci pe toate, şi-apoi repede s-a dus

Şi-a tras fiecare sac, rând pe rând, pe coş în sus.

Cine ar fi crezut că cineștii se vor bucura de spiritul Crăciunului fără daruri, decorațiuni, dulciuri și mâncare festivă? Lui Grinch nu i-ar fi trecut prin cap acest lucru, însă fericirea tuturor l-a pus pe gânduri:

Poate Crăciunul nu vine din prăvălie,

Poate… poate-i chiar mai mult decât ce pare să fie!

Dr Seuss a presărat cu siguranță un strop de magie în cartea sa, deoarece fiecare lectură pare că estela fel de surprinzătoare ca cea dintâi deoarece curiozitatea, suspansul, aventura și amuzamentul sunt la ele acasă.

Recomandare de lectură: A se citi pe un fotoliu, lângă șemineu, savurând o ciocolată caldă.

Sugestie de activitate: realizarea unui Grinch din hârtie, deghizat în Moș Crăciun, așa cum știe el cel mai bine.

Publicat pe

„Șepci de vânzare” – o poveste despre un negustor ambulant, niște maimuțe și maimuțărelile lor

„Șepci de vânzare” – istorisită și ilustrată de Esphyr Slobodkina

Traducere din limba engleză de Eva Leonte

Timp de lectură: 15 minute

Vârsta recomandată: 3 ani +

Recomandarea psihologului

Cu ajutorul cărții Șepci de vânzare, prin inițierea unor discuții și activități atractive, putem ajuta copiii în procesul de dezvoltare a capacităților și atitudinilor de învățare precum și a abilităților socio-emoționale. Povestea amuzantă a negustorului de șepci îi va stimula să-și dezvolte potențialul de expresivitate și autocontrol emoțional prin recunoașterea și exprimarea unei varietăți de emoții, să se adapteze conștient la situații inedite, să-și exprime sentimentele și să exerseze activități diverse care să le antreneze creativitatea.

Subiect

Într-un orășel, undeva, trăia un negustor ambulant care vindea șepci. Marfa nu și-o purta însă în spate, ca alți negustori, ci pe creștet. Într-o dimineață, pentru că n-a vândut nicio șapcă și nu avea bani să-și cumpere mâncare, a hotărât să facă o plimbare în afara orașului. Obosit de atâta mers, s-a oprit să se odihnească sub un copac. S-a așezat cu grijă, să nu răstoarne șepcile, și a adormit. Când s-a sculat, a descoperit că șepcile de vânzare dispăruseră, iar pe cap mai avea doar șapca lui cadrilată. Ridicând privirea, le-a văzut pe capetele unor maimuțe care țopăiau pe crengile copacului. Le-a cerut șepcile întâi frumos, apoi din ce în ce mai supărat, dar maimuțele doar îl imitau și nu voiau să i le dea înapoi. Furios la culme, a trântit cu șapca lui cadrilată de pământ și a dat să plece. În acel moment, însă, toate maimuțele și-au tras șepcile de pe cap și le-au trântit la pământ, iar negustorul le-a adunat, le-a așezat cu grijă una peste alta, ca la început, și s-a întors în oraș.

Teme:

  • atenție și neatenție
  • prudență și imprudență
  • reușită și eșec
  • exprimarea emoțiilor
  • imitație
  • culori
  • animale exotice

Creaţi un spaţiu dedicat lecturii

Copiii ar trebui să aibă o bibliotecă a lor, iar pe o etajeră să le așezați câteva cărți în așa fel încât copertele să fie vizibile. Cărțile îi vor ajuta să-și dezvolte imaginația, să-și îmbogățească limbajul. Dialogurile pe care le veți purta cu ei pornind de la text sau de la imagini îi vor ajuta să înțeleagă mai bine lumea în care trăiesc.

Publicat pe

Editura Arthur și Vlad și Cartea cu Genius recomandă patru povești de pus sub brad

Foto: Silviu Suciu

La ce vă gândiți prima oară când auziți cuvântul Crăciun? La zăpadă? La brazi împodobiți? La cadouri? Ultimul răspuns este preferatul nostru și din acest motiv am pregătit patru recomandări de cărți pentru copii numai bune de pus sub brad. Fie că sunt pentru cei mai mici cititori sau pentru cei mai experimentați, știm sigur că fiecare copil se va bucura de o poveste de Crăciun într-un moment atât de special.

Editura Arthur propune ca primă recomandare Omul de zăpadă care voia să întâlnească soarele de Matei Vișniec (5-7 ani, publicată la editura Arthur, ediție bilingvă română – franceză) care este, de fapt, o piesă de teatru și un material educațional excelent pentru grădinițe și școli, deoarece este o poveste despre generozitate și sacrificiu de sine, dar și despre forța interioară care te duce la destinație, oricâte obstacole ai înfrunta. Omul de zăpadă, în prag de primăvară, nu știe că Soarele îl va topi și, dornic să-l întâlnească, pleacă în căutarea lui, tocmai când prima rândunică s-a întors și primul mugure a plesnit pe ramura unui copac. Pe drum, omul de zăpadă își dăruiește animalelor nevoiașe tot ce are mai de preț: mătura i-o dă rândunicii pentru cuib, nucile unei familii de marmote, morcovul unui iepure, fularul și căciula unui lup. Însă nu vă întristați, omul de zăpadă nu va sfârși într-o băltoacă topită de soare, ci va fi transformat într-un vis și iarna viitoare va reveni alături de copii. Natura, în ciclicitatea sa, se asigură că generozitatea omului de zăpadă nu va fi uitată niciodată.

Crăciunozaurul de Tom Fletcher (7-10 ani, publicată la editura Arthur, traducere din limba engleză de Iulia Arsintescu). După cum o să vă daţi seama de pe copertă, Crăciunozaurul este chiar un… dinozaur. Dar este unul mai special. Crăciunozaurul era doar un ou pe vremea când toţi dinozaurii au fost nimiciţi de un asteroid şi a rezistat, îngheţat, pe fundul unei mări, până când l-au descoperit spiriduşii de la Polul Nord şi l-au dus lui Moş Crăciun, iar acesta l-a botezat Crăciunozaur. Crăciunozaurul a crescut la Polul Nord, urmărindu-i pe renii zburători şi dorindu-şi să tragă şi el două lucruri: să aibă un prieten la fel ca el şi să ajungă să tragă sania Moşului, alături de renii zburători. Însă povestea nu este despre Crăciunozaur, ci despre felul în care acesta a schimbat viaţa unor oameni obişnuiţi: lui William şi Bob Trundle, tată şi fiu.

Pentru cei mai mici cititori, editura Vlad și Cartea cu Genius a pregătit două titluri haioase.
Ziua în care a nins (0-3 ani, publicată la editura Vlad și Cartea cu Genius, traducere din limba engleză de Vlad Zografi) de Ezra Jack Keats, o carte câștigătoare a Medaliei Caldecott, prezintă prima experiență cu zăpada a unui băiețel. Îmbrăcat în costumașul său roșu, Peter experimentează toate plăcerile copilăriei legate de zăpadă: lasă urme, scutură pomii, face îngeri, se uită la copiii mari care se bulgăresc, alunecă la vale pe derdeluș și chiar își face un bulgăre pe care îl pune în buzunar să-l ia acasă. După ce mama îl dezbracă pe băiețelul ud și înfrigurat și îl bagă la baie, Peter își caută bulgărele să se joace cu el, însă ia bulgărele de unde nu-i! Din fericire, afară mai e destulă zăpadă pentru ca Peter să își facă bulgări noi și să iasă din nou la joacă, să se bucure de iarnă.

Cum a furat Grinch Crăciunul de Dr Seuss (6-99 de ani, publicată la editura Vlad și Cartea cu Genius, traducere din limba engleză de Florin Bican) este o carte minunată la orice vârstă. Orice om, copil sau adult, va găsi ceva care să-i placă în această carte: fie rimele frumoase, povestea emoționantă, personajul cinic dar totuși ușor de simpatizat al lui Grinch, Crăciunul minunat al celor din Cinești, finalul optimist – toate îți vor atinge o coardă sensibilă. Mai e cineva care nu știe cine e Grinch? Monstrulețul care „detestă Crăciunul mai mult ca orice pe lume”? Când Grinch încearcă să distrugă Crăciunul celor din Cinești, furându-le cadourile și decorațiunile, descoperă cu uimire că sărbătoarea vine și fără cadouri și că adevăratul spirit al Crăciunului e în inimile oamenilor. Și chiar și în inima lui, cea cu trei numere mai mică, care începe brusc să crească, chiar în momentul în care Grinch află că:

„Poate Crăciunul nu vine din prăvălie,

Poate… poate-i chiar mai mult decât ce pare să fie!”

Sursa articolului: carteacugenius.ro

Publicat pe

Crezi în magie?

Magia adevărată nu exis… Ba da, dar trebuie doar să știi unde să o cauți. Aceasta este lecția pe care o învață tânărul Carter, un magician de stradă, în cartea de debut a lui Neil Patrick Harris, „Neadaptații magici”.

Actorul american are un trecut într-ale magiei care se evidențiază în această poveste a lui Carter și a altor cinci copii cu talente magice. „În urmă cu câțiva ani am scris o autobiografie și tot atunci mi-a venit ideea să scriu și o versiune mai tânără pentru un public de seama copiilor mei. Iubesc magia, sunt un magician și m-am gândit că o carte despre magie s-ar potrivi perfect.”

Carter a învățat două lucruri bune de la Sly, unchiul lui: dibăcia mâinilor și viteza. Acum reușește să facă numere de magie perfecte, și nu le folosește pentru a-i răni sau jefui pe alții, ci pentru a-i salva pe locuitorii orașului din mâinile ticăloșilor.

Povestea este plină de trucuri magice, iar autorul oferă cititorilor trucuri ușoare despre magie pe care le pot pune în practică fără a avea efecte negative. Impresionați de povestea tinerilor, copii îi vor urma cu plăcere în călătoria lor magică împotriva răufăcătorilor, dar și în căutarea propriului drum. Deși fiecare copil este neadaptat din diferite motive, atunci când formează un grup alături de ceilalți, reușește să descopere prietenia pentru prima dată.

Sursa articolului: bookpage.com

Publicat pe

„Emma Thompson? Iepurașul Peter aici…”

Sursa foto: makeyourbookreal.wordpress.com

Așa începe scrisoarea neobișnuită care a determinat-o pe actrița Emma Thompson să scrie o nouă poveste minunată despre Peter Iepurașul, Noile aventuri ale lui Peter Iepurașul (publicată la Vlad și Cartea cu Genius în septembrie 2019, traducere din limba engleză de Andreea Caleman).

În vara anului 2010, actrița, scriitoarea și câștigătoarea premiului Oscar, Emma Thompson, a primit o propunere foarte atractivă. Într-o cutie mică de carton, alături de o ridiche pe jumătate mâncată era o scrisoare de la Peter care îi comunica faptul că ea este cea care va duce mai departe povestea iepurașului buclucaș. Vestea cea mare i-a adus o sclipire aparte în privire și atunci a știut că este persoana perfectă pentru a scrie o nouă aventură pentru iepuraș, mai exact o continuare a poveștii adorate de generații întregi de copii, scrisă de Beatrix Potter.

Emma Thompson a copilărit alături de aventurile iepurașului și își amintește cum tatăl ei îi citea din cartea lui Beatrix Potter când ea era mică, iar noua carte scoate la iveală doze de nostalgie din copilăria actriței.

„A fost o invitație plină de vrajă și foarte isteață”, a spus Emma deoarece nu a putut refuza propunerea și s-a lăsat păcălită. „Dacă Frederick Warne, editorul poveștilor lui Peter Iepurașul mi-a trimis o scrisoare oficială prin care îmi oferea acest angajament, atunci nu mi-a rămas nimic altceva de făcut decât să calc pe urmele geniului Beatrix Potter și să continui aventurile iepurașului.” Așa a fost lansată cartea „Noile aventuri ale lui Peter Iepurașul”, în cea de-a 110-a aniversare a publicării primului volum.

În septembrie, 1893, Potter a aflat că fiul unei prietene era bolnav, iar ca să-l înveselească i-a trimis o scrisoare cu povestea unui iepuraș și a celor trei surori ale sale. Povestea scrisă de Emma Thompson păstrează o simetrie față de modul în care Beatrix Potter a scris volumul original, iar fanii lui Peter se vor bucura de încă o serie de aventuri pline de umor și suspans.

Articol tradus din telegraph.co.uk

Publicat pe

„Sămânța de morcov” – O carte despre încredere în sine, răbdare și perseverență

„Sămânța de morcov” de Ruth Krauss

Ilustrații de Crockett Johnson

Traducere din limba engleză de Laura Albulescu

Timp de lectură: 10 minute

Vârsta recomandată: 3+

Recomandarea psihologului

Povestea Sămânța de morcov ne oferă ocazia de a discuta cu copiii mai multe teme care-i pot ajuta să-și dezvolte capacitățile și atitudinile de învățare, precum și abilitățile socio-emoționale. Pornind de la textul lui Ruth Krauss putem discuta cu copiii despre perseverență, răbdare, încrederea în sine, reacția în fața criticilor și/sau a descurajărilor. Prin exemplul băiețelului care nu se lasă intimidat de descurajările familiei, le putem stimula copiilor capacitatea de autoreglare emoțională, de asumare a responsabilităților, le putem stimula curiozitatea și curajul de a lua decizii singuri (simple, adecvate vârstei, desigur).

Subiect

Un băiețel plantează o sămânță de morcov, și toată familia – mama, tata, chiar și fratele mai mare – îi spune că sigur n-o să răsară nimic. Dar băiețelul nu se descurajează. Zi de zi, stropește locul unde a plantat sămânța și-l plivește de buruieni. Așteaptă să răsară morcovul, deși în tot timpul acesta toți îi repetă că n-o să iasă nimic. Și totuși, băiețelul nu se lasă. Îngrijește în continuare locul, stropește,  plivește,  și iată că într-o zi din pământ apar frunzele unui morcov uriaș.

Teme:

  • Perseverență
  • Răbdare
  • Reușită
  • Reacția în fața criticilor
  • Familie
  • Muncă

Inventaţi jocuri pornind de la personajele cărţilor

Continuați jocul de roluri și după încheierea lecturii, copiilor le place să intre în pielea unui personaj, iar asta îi va face să-i înțeleagă mai bine pe ceilalți, să analizeze situații, stări. Puteți desena/bricola personaje din cărți, puteți crea costume sau obiecte folosite de personaje.

Publicat pe

Interviu cu Kimberly Brubaker Bradley, autoarea romanului „Războiul care mi-a salvat viața”

Sursa foto: libnotes.missouristate.edu

Kimberly Brubaker Bradley este autoarea cărții „Războiul care mi-a salvat viața” (apărut la editura Arthur în anul 2016, tradus din limba engleză de Iulia Arsintescu), un roman istoric pentru tinerii cititori, inspirațional, amuzant și complet remarcabil. Ea ne-a povestit despre întregul proces de scriere din spatele romanului laureat cu Newbery Honor în anul 2016 și speră ca cei mici să găsească inspirație și motivație printre paginile sale.

Cum ai ales această temă pentru „Războiul care mi-a salvat viața”?

Nu am avut în minte o temă de la bun început. Am început să cercetez evacuarea copiilor britanici în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, iar apoi m-am gândit la un personaj pentru care imigrarea ar fi fost destul de dificilă. Pentru un copil este destul de traumatizant să fie luat de langă părinți și trimis să locuiască într-o familie străină, însă cum ar fi dacă s-ar întămpla exact opusul?

Cartea este plasată într-o perioadă din trecut însă tinerii din prezent se pot regăsi cu ușurință în personaje din carte. De ce crezi că romanul este foarte apreciat de copiii din secolul XXI?

Ada și Jamie sunt cu adevărat în pericol, iar copiii empatizează foarte mult cu situația lor și se implică emoțional. Acesta este secretul pentru care romanul are un succes enorm în prezent.

În timp ce frații fug de cruda lor mamă, încep să caute afecțiunea și figura maternă în altă persoană, iar conceptul surprinde ideea de reîntregire a familiei. Pentru tine ce înseamnă familia?

În cei 27 de ani de căsătorie am fost supusă în permanență provocărilor, iar iubirea din partea soțului și a copiilor nu are limită. Asta înseamnă o familie.

La începutul romanului, mama Adei îi interzice să părăsească apartamentul deoarece piciorul rupt ar împiedica-o să meargă și să facă lucruri normale pentru un copil însă chiar și așa, Ada a învățat să meargă contrar așteptărilor mamei ei. Ce speri să învețe copiii din determinarea Adei?

Nimeni nu este cu adevărat neputincios.

Cartea tratează unele teme pentru adulți însă a fost apreciată de publicul tânăr și de adulți deopotrivă. Cum găsești echilibrul dintre scrierea unei povești pentru copii și oferirea unei experiențe reale personajelor?

Copiii se confruntă cu lucruri grele tot timpul, iar cel mai bun cadou pe care îl pot oferi este onestitatea cu privire la micile lupte din viața lor, dar și din viața personajelor mele.

Sursa foto: libnotes.missouristate.edu

Articol tradus din: readbrightly.com

Publicat pe

„Amos e răcit” – o poveste tandră și delicată despre prietenie

„Amos e răcit” de Philip C. Stead

Ilustrații de Erin E. Stead

Carte câștigătoare a Medaliei Caldecott

Traducere din limba engleză de Andreea Caleman

Timp de lectură:10 minute

Vârsta recomandată: 3+

Recomandarea psihologului

Amos e răcit este o poveste tandră și delicată despre prietenie, generozitate, înțelegere. Copiii vor vedea aici un model de comportament care îi va face să înțeleagă mai bine importanța prieteniei și ce înseamnă să fii un prieten adevărat: să ai răbdare, să fii atent la cel de lângă tine, să încerci să-l înțelegi, să te porți delicat, să-ți faci timp pentru prietenii tăi.

Subiect

Amos e un bătrânel prietenos care lucrează la Grădina zoologică. În fiecare zi se trezește devreme, își pune uniforma frumos călcată, ia autobuzul nr. 5 și pleacă la serviciu, unde nu întârzie niciodată. Acolo, deși are mult de lucru, nu uită niciodată să-și viziteze cei cinci prieteni (elefantul, țestoasa, pinguinul, rinocerul și bufnița), cu care se joacă, le citește sau pur și simplu le stă alături. Într-o zi, Amos nu se simte bine, e răcit, și nu se duce la serviciu. Îngrijorați, prietenii lui se duc acasă la Amos să vadă ce se întâmplă. Au grijă de el, îl tratează cu aceeași căldură cu care el îi tratase întotdeauna. Seara pleacă toți la culcare devreme, pentru a nu întârzia a doua zi la serviciu.

Teme:

  • prietenie
  • înțelegere
  • compasiune
  • delicatețe
  • generozitate
  • umor

Creaţi un spaţiu dedicat lecturii

Creați o atmosferă plăcută, într-un spațiu care să fie dedicat acestei activități. Copiii ar trebui să aibă o bibliotecă a lor, iar pe o etajeră să le așezați câteva cărți în așa fel încât copertele să fie vizibile.

Publicat pe

5 motive pentru care trebuie să-i lăsăm pe copii șă-și aleagă singuri cărțile

Sursa foto: tes.com

Timp de 18 ani într-un sistem de învățământ tradițional, o profesoară a constatat tot ceea ce făcuse greșit pentru elevii săi. Mecanismul era simplu: tema pentru acasă reprezenta citirea cu atenție a unui număr de pagini, iar ulterior se desfășurau proiecte pe care le considera foarte atractive. În tot acest timp, părerea copiilor nu a contat nicio secundă.  În urmă cu șase ani, profesoara și-a dat seama că mare parte din activitățile desfășurate la clasă nu erau realizate în scopul de a stimula interesul elevilor pentru lectură, ba din contră, alegea o variantă acceptată de sistemul de învățământ învechit. Astfel, în urma unor cursuri specializate în educarea tinerilor, au fost observate 5 modalități prin care profesorii trebuie să se raporteze la un stil de predare-învățare actual.

  1. Când îi lași pe elevi să aleagă ce vor să citească, își vor asuma singuri unele riscuri legate de lectură.

Este important să le lăsăm copiilor posibilitatea de a alege singuri dintr-o varietate de genuri. Fiind plictisiți de clasicele genuri impuse în școală, elevii au apreciat inițiativa, iar titlurile alese au fost dintr-un domeniu pe care școala nu l-ar fi impus niciodată.

  1. Dacă îi lași pe elevi să citească ce vor, cu siguranță vor citi mai mult.

Urmând principiile unui sistem de învățământ deloc prietenos cu elevii, profesoara menționa că în trecut, când lecturile erau alese cu rigurozitate de câtre profesori, rareori se întâmpla ca acestea să fie citite integral. După noua abordare pe care a aplicat-o alături de elevii săi, a observat cu mândrie că, în medie, numărul cârților citite într-un an de un elev ajungea chiar și la 100 de titluri, fiind din ce în ce mai mare de la an la an.

  1. Atunci când au libertatea de a alege ce să citească, elevii tind să se exprime mult mai bine în scris.

Libertatea de a alege să citească ce vor îi va îndrepta spre pasiunea scrisului. Dorința lor pentru scrierea creativă va fi mai accentuată, iar cel mai frecvent se vor îndrepta spre fan fiction, din dorința de a duce mai departe pasiunea pentru anumite titluri.

  1. Când aleg ce să citească, copiii chiar citesc din plăcere.

Acesta este răspunsul pe care elevii îl oferă ori de câte ori sunt întrebați de ce preferă să-și aleagă singuri cărțile. Și pentru că au dorit să susțină cu argumente clare, copiii și-au exprimat frustrarea povestind cât de neplăcut este să citească recomandările profesorilor și să completeze jurnale de lectură cu întrebări învechite care nu presupun creativitate din partea lor.

  1. Copiii devin mult mai încrezători atunci când au libertatea de a-și alege cărțile.

Nimic mai adevărat. Părinții și profesorii ar trebui să manifeste mai multă încredere în copii, în ceea ce privește lectura. Iar această precizare vine din rândul celor mici, susținută de un argument foarte simplu: adultul trebuie să aibă încredere în alegerile copilului, pentru ca mai târziu, cel mic să accepte o propunere din partea adultului.

Sursa articolului: nerdybookclub.wordpress.com