Publicat pe

Recomandările lunii august

Canicula din oraș nu ne face decât să ne gândim la momentele în care ne vom retrage într-o oază de răcoare la munte sau ne vom relaxa la răsăriturile răcoroase de la malul mării. Tu cât loc ai lăsat în bagaj pentru cărți? Iată propunerile noastre literare pentru cea mai călduroasă lună din an. 

Vlad și Cartea cu Genius 

Tu (nu) ești mic de Anna Kang

Mic sau mare? Ei bine, depinde. Depinde de cine, de unde și cum privește. O excelentă cale de a-i învăța pe copii că totul e relativ…

Anatol și Gregor la aeroport de Lavinia Braniște

Așa mic cum e, elefănțelul Anatol e mare campion la șah. Părinții și frățiorul Gregor sunt tare mândri de el, și când vine vorba să participe la un concurs important, se hotărăsc să meargă toți, cu mic, cu mare. Dar peripețiile se țin lanț: pe Anatol îl sperie călătoria cu avionul, în aeroport e o debandadă totală, tatăl elefant abia încape prin scannerul de securitate, Gregor se smiorcăie că nu mai are  suc și, colac peste pupăză, cei mici tot cer la baie. Unde mai pui că, în zbenguiala lui, Gregor se mai și pierde de familie.

Arthur

Băiatul de acvariu de Lisa Thompson

Au trecut multe săptămâni de când Matthew Corbin nu a mai ieșit din casă. Copiii din vecini îl poreclesc în fel și chip. Pentru mulți, chiar și pentru familie, este un ciudat: e obsedat să nu se murdărească și repetă cu îndârjire anumite acțiuni. Își petrece timpul observând oamenii din cartier și notându-le mișcările într-un carnețel. Când Teddy, un copilaș din vecini, dispare, Matthew ajunge să joace un rol-cheie în investigarea dispariției lui.

De ce plânge mama? de Ion Sîrbu

„Poți să înveți, pe dinlăuntru, care e rostul vieții și încotro mergem cu toții… să nu vă fie frică. Voi sunteți curați și buni. Pădurea știe asta. Aveți sufletul plin de dragoste: pădurea o simte. Ați avut un mare năcaz și umblați acum să ajungeți la un liman: pădurea are să vă ajute.“

Ligia și Radu nu înțeleg de ce tatăl lor s-a înstrăinat, vine târziu acasă, trist și cu ochii roșii, nici de ce mama lor pleacă, pe când ei stau mai mult singuri. Într-o zi, cei doi frați hotărăsc să pornească la drum pentru a-și revedea mama. Călătoria se arată anevoioasă, dar oamenii pe care-i întâlnesc îi întâmpină cu duioșie și încurajări. Drumul e prilej bun de reflecție, iar statornicia dragostei lor le asigură puterea să meargă mai departe.

Youngart

Cum se dansează în pereche de Nicola Yoon

De când a descoperit că tatăl ei are o aventură din cauza căreia familia lor se destramă, Evie Thomas nu mai crede în dragoste. Nu mai are încredere nici măcar în poveștile cu final fericit din romanele pe care până de curând le îndrăgea nespus. Așa se face că, după ce își duce la bun sfârșit hotărârea de a-și dona cărțile, ajunge în posesia unui manual de dansuri de societate și a unei abilități cel puțin bizare: e suficient să vadă două persoane sărutându-se pentru ca pe dinaintea ochilor să i se desfășoare întreaga poveste de dragoste a respectivului cuplu. Și trebuie spus că niciunul dintre cuplurile din jurul ei nu o sfârșește ca-n basme; mai devreme sau mai târziu toată lumea se desparte.

Circul nopții Erin Morgenstern

Circul a sosit fără nici o înștiințare; corturile lui magice, cu cupolele în dungi albe și negre, parcă au răsărit din pământ. Reprezentațiile fermecătoare, care n-au loc decât noaptea, sunt o experiență unică și o sărbătoare a simțurilor.

Ascunsă de ochii spectatorilor, în spatele labirintului de nori sau al grădinii construite din gheață, o competiție acerbă are loc. Celia și Marco sunt doi tineri magicieni care au fost antrenați încă de mici anume pentru acest duel crâncen al imaginației. Însă când cei doi se îndrăgostesc iremediabil unul de altul, consecințele iubirii lor se dovedesc a fi mult mai periculoase decât ar fi putut anticipa ei vreodată. 

Grafic

Viața pe înțelesul tuturor de Andrew Tsyaston

Ai uneori impresia că, orice ai face, viața vrea să te doboare? Încerci în zadar să găsești echilibrul între muncă, sport, viață socială și somn? Ți se pare că mereu există altcineva mult mai bun ca tine? Nu-ți face griji, nu ești singur! Adevărul e că toți avem probleme, mai mari sau mai mici.

În această carte de benzi desenate, Andrew Tsyaston vorbește pe înțelesul tuturor despre anxientate, depresie, stimă de sine și așteptările pe care societatea le are de la noi. O să te regăsești în situațiile descrise de el și o să râzi mult – chiar dacă uneori o să mai verși și câte-o lacrimă.

Batman #1. Conclavul bufnițelor de Scott Snyder

Bruce Wayne cunoaşte poveştile despre Conclavul bufniţelor din Gotham. Membrii periculoasei cabale se întâlnesc în secret şi conduc oraşul din umbră. Pentru Batman toate astea au fost doar născociri, căci Gothamul era oraşul lui. Dar un asasin aparent imposibil de oprit îşi împlântă adânc ghearele în inima metropolei, ţintind cetăţeni de marcă. E posibil ca aceste bufniţe să fie în spatele tuturor nelegiuirilor şi corupţiei? Sau Bruce Wayne începe s-o ia razna cedând stresului la care e supus în urma permanentului război pe care îl duce împotriva răufăcătorilor? 

Dacă legenda e adevărată, cei ce dirijează Gothamul sunt nişte prădători mult mai puternici decât par. Iar cuiburile lor sunt peste tot…

Editura Art 

Spiritualul în artă de Wassily Kandinsky

„Universul lui Kandinsky este unul sensibil, conceput pentru bucuria văzului […]. Abstractizarea este opera sensibilității, nu a inteligenței. E rezultatul elanului, nu al calculului. […] Kandinsky nu caută o simplificare a formei, ci fuge de definiția care ucide.” Marcel Brion

„Kandinsky nu a rămas niciodată prizonierul unei singure discipline, ci a vrut să extindă domeniul artei astfel încât să cuprindă toate categoriile cunoașterii, sintetizând pictura și muzica, știința și filozofia, pentru a găsi o rezultantă universală.” Jacques Lassaigne

Asasinul orb de Margaret Atwood

Dintr-o copilărie lipsită inițial de griji materiale, dar umbrită de tragedia mamei bolnave și de nefericirea viscerală a tatălui traumatizat de război, surorile Iris și Laura Chase pășesc neștiutoare în vârtejul amețitor al vieții care nu face compromisuri. Silită să se căsătorească pentru a susține financiar o afacere de familie sortită oricum colapsului, Iris, sora mai mare, acceptă în lumea ei și a Laurei schimbările care vin la pachet cu noul soț. Acest eveniment este catalizatorul unui șir nesfârșit de tristeți și ranchiune, mișcări greșite și hotărâri definitive. 

Paladin 

Orașul de Clifford D. Simak

Au trecut mii de ani de când oamenii au abandonat oraşele. Apoi au năzuit spre stele, pentru ca, în cele din urmă, să aleagă somnul veşnic. Pământul a rămas în stăpânirea Câinilor, care îşi cresc urmaşii cu legende transmise din generaţie în generaţie despre cei care le-au oferit darul vorbirii, dar care nu se vor mai întoarce niciodată. Cu ajutorul roboţilor, trăiesc în pace şi armonie, însă şi lumea lor e pe cale să se schimbe, fiindcă o nouă putere pretinde supremaţia pe Pământ.

Circe de Madeline Miller

Lumea este condusă de zei și titani. O lume plină de rivalități și intrigi în care Circe nu-și poate găsi locul. Mai întâi, îndură umilința și disprețul propriei familii, fiindcă ea, fiica lui Helios, zeul Soarelui și cel mai puternic dintre titani, nu-i nici la fel de puternică precum tatăl său și nici fermecătoare ca mama ei nimfă. Dar Circe se dovedește a fi un copil neobișnuit, care deține puterea vrăjitoriei, ceea ce constituie de acum o amenințare pentru zei…

Sapiens

Z, orașul pierdut. Povestea amazoniană a unei obsesii fatale de David Grann

În 1925, exploratorul britanic Percy Fawcett pornea în expediție în jungla amazoniană în căutarea unei civilizații legendare. Avea să fie ultima lui călătorie, din care nu s-a mai întors. Decenii la rând, alți aventurieri l-au urmat, în încercarea de a înțelege ce s-a întâmplat cu el și de a găsi orașul pierdut Z. Biografia lui Fawcett semnată de David Grann elucidează cel mai tulburător mister al explorărilor din ultimul secol. 

În umbra omului de Jane Goodall

Cimpanzeii studiați de Jane Goodall au devenit faimoși în întrega lume, iar În umbra omului este un volum clasic în domeniul etologiei. Cercetătoarea a câștigat încrederea primatelor din rezervația Gombe Stream, le-a dat nume și le-a urmărit ani la rând. Cartea aceasta vorbește despre relații sociale complexe, lupte între clanuri și abilități uimitoare, între care utilizarea uneltelor. Cimpanzeii devin adevărate personaje, iar destinul fiecăruia dintre ei este urmărit cu acribia cercetătorului pasionat și talentul naratorului autentic. 

Publicat pe

Recomandări de vară: 14 cărți de pus în bagaj

Am așteptat un an întreg acest moment. Putem pregăti bagajul de vacanță și lista de cărți pe care vrem să le luăm cu noi. Iată recomandările noastre pentru începutul verii. Tu câte cărți pui pe listă?

Vlad și Cartea cu Genius

Aventurile lui Paddington. Lista greșită

La numărul 32, în Windsor Gardens, locuiește familia Brown împreună cu menajera lor, doamna Bird, și cu un ursuleț din Peru, pe nume Paddi ngton. Paddington abia așteaptă să primească o listă de îndatoriri numai și numai a lui. Doar trebuie să contribuie și el la bunul mers al casei! Dar, când înșfacă nerăbdător lista greșită de îndatoriri și se pune pe treabă, e vai și amar, căci boroboațele se țin lanț!

De ce zboară vrăjitoarele pe cozi de mătură?… și alte 10 întrebări fantastice, Adina Rosetti

Știți voi oare că a fost o vreme când prințesele se îmbrăcau în gri din cap până-n picioare? Până într-o zi când o prințesă mică, Isabel Clementina Hermione pe numele ei, a rupt o floare roz… Și oare știți că, deși mănâncă de obicei scoarță de copac sau Sufleu de Voinic, zmeilor le plac tare mult dulciurile? (Sper să nu afle că v-am zis, nu vor în ruptul capului să recunoască!)

Arthur

Trecere pentru pitoni, Carmen Tiderle

Când îți ies în cale urși care croșetează, gărgărițe vorbitoare de limba gândacă, știi că ești într-o carte de Carmen Tiderle și că rimele și jocurile de cuvinte vor deschide lumi noi, în care fantezia și inteligența sunt la ele acasă.

„Poeziile lui Carmen Tiderle mizează pe umorul, erudiția și rafinamentul copiilor cărora li se adresează. Cu alte cuvinte, îi iau pe copii în serios. Nu mă îndoiesc că și copiii vor lua în serios aceste poezii și vor zburda fără inhibiții prin spațiul lor șugubăț-subversiv care oferă «la pachet» multe și prețioase învățături.” – Florin Bican

Sora lui colăcel, Lavinia Braniște

Fără să se cunoască prea bine, Ruxi și Adela devin peste noapte surori. Adela notează și desenează de zor în jurnalul ei de naturalist, pe când Ruxi scrie povești și are grijă de Colăcel, puiul de găină. Teritoriile sunt destul de clar stabilite între ele; mama e a Adelei, tatăl e al lui Ruxi; postul de observație din vișin e al Adelei, Ruxi se joacă în curte cu puiul.

 

YoungArt

Panglica roșie, Lucy Adlington

Ella, o croitoreasă sârguincioasă și descurcăreață, ar putea spune că și-a văzut visul cu ochii: deși e încă o copilă, ajunge să lucreze într-un atelier de croitorie, exact cum își dorea dintotdeauna. Doar că visul capătă mai degrabă proporții de coșmar. Atelierul nu e unul ca oricare altul, iar clientele care-i trec pragul sunt cu totul ieșite din comun. Reținută de autorități în drum spre casă și deportată fără nicio explicație, Ella e nevoită să se alăture croitoreselor de la Auschwitz-Birkenau și să intre în slujba călăilor a milioane și milioane de oameni. De azi înainte, fiecare rochie care iese din mâinile ei poate face diferența dintre viață și moarte.

Vine vacanța cu trenul din Franța, Adina Popescu

„În această lume așezată a vacanțelor noastre și a traseelor pe care le stabilim mereu în avans ca într-o conspirație sau, mai degrabă, ca într-o incantație, mă simt și acum în deplină siguranță.”

Vacanțele anilor ʼ80 au un aer previzibil, liniștitor: sejurul la mare rezervat prin agenția ONT, excursiile pe munte, camerele de hotel, gazdele. Lipsurile sunt și ele o constantă, dar Adina întreabă la fiecare restaurant, plină de poftă și de speranță: „Pepsi aveți?“

Grafic

Aiurea, Svetlana Chmakova

Regula nr. 1 pentru a supraviețui la școală: Nu te lăsa observat de copiii răi.

Regula nr. 2 pentru a supraviețui la școală: Fă parte din grupuri care au aceleași interese ca tine.

Acestea sunt regulile după care se ghidează Peppi în prima zi la noua ei școală. Însă nici nu intră bine pe hol, că se împiedică și cade în văzul tuturor. Jamie, un băiat tăcut, îi sare repede în ajutor, dar gestul lui atrage atenția copiilor răi, care încep să-i șicaneze. Cum reacționează Peppi? Îl împinge pe Jamie și fuge.

Băieții răi. Episodul 1, Aaron Blabey

Toată lumea știe că ei sunt Băieții Răi. Sunt înfricoșători, periculoși și, ei bine… pur și simplu RĂI. Dar ei vor să devină EROI. Și au pus la cale un plan care o să-ți schimbe părerea despre ei… fie că VREI sau nu.

 

Art

Nu vedeți nimic, Daniel Arasse

Știința nu trebuie să fie neapărat serioasă, rigidă, morocănoasă. De ce, în numele unei triste științe, istoricii artei vor ca nimeni să nu râdă, de pildă, în fața picturii? Ce Dumnezeu caută un ditamai melcul în prim-planul unei respectabile Bune Vestiri? De ce Bruegel i-a aplicat regelui negru Gaspar un tratament atât de aparte în Adorația Magilor? De ce părul Mariei Magdalena este atât de lung în picturi? Venus din Urbino este în tablou sau în altă parte? Cum se face că Foucault a produs un anacronism atât de evident în analiza consacrată Meninelor?

Umilirea publică în epoca internetului, Jon Ronson

Jurnalistul Jon Ronson scrie despre persoane care au călcat strâmb (într-o mai mică sau mai mare măsură) şi au fost sfâşiate de cruzimea colectivă a internauţilor. Cartea este o amplă investigaţie despre revirimentul umilirii în public şi un studiu important în înţelegerea unui nou fenomen social care priveşte orice posesor al unui cont pe o reţea de socializare.

 

Paladin

Cele O Sută de Mii de Regate, N.K. Jemisin

Yeine, tânăra conducătoare a unui sat din Nordul Îndepărtat, este chemată în capitala Celor O Sută de Mii de Regate de către bunicul său, Dekarta Arameri, stăpânul atotputernic al lumii. Spre marea ei surpriză se vede desemnată, alături de cei doi veri ai ei, printre cei trei posibili moștenitori ai lui Dekarta. Dar căile puterii sunt greu de străbătut, iar când zeii căzuți din vechime se amestecă în treburile muritorilor, secrete sângeroase încep să iasă la suprafață. Yeine se vede prinsă într-un jos periculos al iubirii și puterii, în care soarta lumii depinde de deciziile ei. Va reuși Nahadoth, zeul întunericului, acum transformat în sclav, să-i ofere lui Yeine dragostea și ajutorul de care are nevoie?

Calea dragonului, Daniel Abraham

După dispariţia dragonilor, care au stăpânit lumea cu mii de ani în urmă, Pământul este populat de treisprezece rase umanoide. Deşi reuşesc să clădească o societate cvasi-instituţionalizată, în care cetăţenii trebuie să respecte reguli stricte, urmaşii dragonilor nu-şi pot înfrânge natura războinică. Atunci când Regatul Antea ridică armele împotriva oraşului liber Vanai, pe care vrea să-l supună, cavalerul Geder Palliako, tânăra Cithrin și căpitanul Marcus Wester pornesc în aventura vieţii lor, iar destinul îi va aduce împreună pe Calea Dragonului.

Sapiens

În mintea unei caracatițe, Sy Montgomery

Sy Montgomery știe că nu suntem singurele minți conștiente de sine din Univers. Iar pentru a ne convinge, nu ne îndeamnă să privim spre bolta cerească, spre alte galaxii, ci tot spre planeta noastră. Și nu, candidatele la titlul de cele mai enigmatice inteligențe nu provin din rândul mamiferelor, ci dintre… moluște. Curioase, ghidușe, creative, caracatițele lui Sy ne arată că pentru a le înțelege trebuie să renunțăm la prejudecăți, devenind astfel noi înșine mai înțelepți.

Ghid de calatorie în sistemul solar, Olivia Koski, Jana Grcevich

Bazându-se pe informații științifice riguroase, cartea explorează imaginativ felul în care se vor desfășura vacanțele noastre în Sistemul Solar. Este o lectură esențială pentru cei care vor să afle mai multe despre „vecinătățile” Terrei și pentru aventurierii care vor să-și planifice încă de pe acum o călătorie spațială spre destinații atât de diferite față de cele pe care le cunosc.

Publicat pe

14 recomandări pentru început de primăvară

Acest început de primăvară nu este întocmai cum ne-am fi imaginat, însă trebuie să rămânem solidari cu cei ce trec prin perioade pe care doar în cărți ne-am fi dorit să le mai întâlnim. Pentru că poveștile au putere de alinare și deconectare de la realitate, am ales pentru luna martie 14 titluri care ne duc cu gândul la un viitor mai liniștit.

Vlad și Cartea cu Genius

Madlen de Ludwig Bemelmans

Într-o casă veche din Paris, cu zidurile îmbrăcate-n iederă, locuiesc douăsprezece fetiţe. Madlen e cea mai mică, dar şi cea mai curajoasă. Nici măcar de şoricei nu îi e frică! La grădina zoologică, îl sperie ea pe tigru. Până când, într-o noapte, se trezeşte plângând. Şi aşa începe povestea acestei cărţi în care nu ştii ce te cucereşte mai mult şi mai mult: simpatica Madlen, umorul inteligent şi discret al cărţii sau Parisul, aşa cum e el desenat de Ludwig Bemelmans.

Crizantema de Kevin Henkes

E o șoricică, o cheamă Crizantema și e tare mândră de numele ei. „E absolut perfect!“, spune mama. „E absolut perfect!“, repetă și tata. Dar în prima zi de școală, Crizantema află că numele ei nu e chiar așa cum credea: e nume de floare, e caraghios și așa de lung, de nici nu încape pe ecuson. Micuța e tristă și pleoștită și numele ei i se pare oribil. Până într-o zi, când o ființă fermecătoare își face apariția în clasă: e profesoara de muzică. Toți o adoră  și – surpriză! – o cheamă Margareta. Iar Crizantema înflorește din nou.

Editura Arthur

8 povestiri de pe Calea Moșilor de Adina Popescu

Adina stă pe Calea Moșilor și are tot ce își poate dori: are prieteni (din bloc și de la școală), păpuși, rotile și câte și mai câte. Are și un ghiozdan portocaliu, cu Scufița Roşie, care o face să simtă că poartă tot timpul o căsuță în spate, ca un melc. Din când în când ascultă discuri cu povești. Într-o zi scrie o poezie și devine o poetă celebră în toată școala. Într-o noapte urcă pe bloc și vede eclipsa de Lună. Iar la un moment dat îi convinge pe colegi să exploreze școala, în căutare de locuri secrete și misterioase. Calea Moșilor este toată lumea Adinei, pentru că aici se întâmplă totul, și numele ei adevărat este Calea Copilăriei.

Întâiul meu cuvânt de pionier de Adina Rosetti

Suntem în toamna anului 1989, în ultimele luni ale comunismului. Ada e o fetiță de 8 ani care abia așteaptă să primească în sfârșit cravata roșie de pionier. Lumea din jurul ei are nuanțe de gri, gust de lapte praf chinezesc și – doar uneori – de portocale pentru care se stă la coadă ore întregi. În apartamente domnește frigul și diminețile încep în ritmul cântecelor patriotice.

În cea mai importantă zi a vieții școlărești – ziua în care va deveni pionieră –, Ada descoperă din întâmplare că lucrurile nu sunt ce par a fi, iar o glumă nepotrivită îți poate schimba destinul pentru totdeauna.

YoungArt

Cartea memoriei de Lara Avery

Sammie McCoy e o fată deșteaptă care ştie ce vrea: să termine liceul ca șefă de promoție şi să plece cât mai repede din micul orăşel în care trăieşte. Nimic n-are cum să-i stea în cale, mai puţin boala genetică extrem de rară pe care o are şi care ameninţă să-i fure amintirile şi viața. Aşa se naşte cartea memoriei: un jurnal pe care Sammie îl scrie pentru sinele ei din viitor, ca să-şi poată aduce aminte unde şi-a lăsat diverse obiecte sau cât de minunat e să ai din nou un prieten bun. Cartea memoriei reţine cele mai importante momente din viaţa lui Sammie, oamenii care i-au frânt inima, cei care i-au făcut-o să crească, reamintindu-i mai ales că a trăit bucurându-se cât se poate de viaţă.

Steaua de argint de Jeannette Walls

Bean Holladay are doisprezece ani, iar sora ei Liz, cincisprezece atunci când mama lor, o artistă ratată, în căutarea identității de sine, pleacă de acasă. Speriate că vor ajunge la orfelinat, cele două surori decid să plece în Virginia la fratele mamei, unchiul Tinsley, un om bun, dar strâmtorat, după ce pierde fabrica de bumbac moștenită. Ca să aibă bani de buzunar, surorile decid să se angajeze, iar singurul care le face o ofertă este îngrozitorul Jerry Maddox, maistru la fabrica de bumbac, un om abuziv și obsedat de putere, care o agresează fizic pe Liz. Curajul celor două surori de a-l înfrunta pe Maddox aducând cazul în fața justiției este de admirat, mai ales când instinctul societății este să transforme victima în vinovat, scoțând astfel viața celor două tinere de pe făgașul ei normal.

Grafic

Creștem cu ștrumfii (#1). Ștrumful căruia îi era frică de întuneric

Ștrumful fricos nu reușește să adoarmă, pentru că îi este foarte frică de întuneric. În plus, nu lasă pe nimeni din sat să doarmă! Trebuie găsită o soluție! Din fericire, ceilalți ștrumfi au o mulțime de idei care să-i vină în ajutor…

O bandă desenată care te ajută să-ți înfrunți fricile și să înveți să le depășești. Cu un dosar educativ pentru comunicarea cu copilul scris de Diane Drory, psihologă și psihanalistă, specialistă în tulburările din copilăria mică.

Roller Girl de Victoria Jamieson

Într-o Seară de Iluminare Culturală, Astrid și Nicole, două puștoaice de generală, ajung la un meci de roller derby. Astrid privește fascinată spectacolul de pe pistă și își dă seama că asta e chemarea ei: trebuie cu orice preț să ajungă să facă parte dintr-o astfel de echipă.  Nedespărțite până atunci, peste vară Astrid și Nicole vor merge fiecare pe drumul ei. Iar pentru Astrid va fi o perioadă de neuitat: va ieși din zona de confort și va învăța că este suficient de puternică să facă față oricăror provocări.

Editura Art

Învățătura de minte. Eseuri despre educație de Liviu Papadima

„Cartea de față este despre educație, despre învățământ, despre învățătură. Nu însă despre orice învățătură, ci, de preferință, despre cea «de minte». Iar asta într-un dublu sens.

Pe de o parte, mă preocupă acea învățătură care contează, cea care ne poartă de mână în străbaterea anevoiosului drum de la copilărie, pubertate, adolescență la maturitate. Cea care, asemeni măselei «de minte», face parte din devenirea noastră.

Pe de altă parte, cartea de față reflectă nedumerirea și îngrijorarea autorului față de fervoarea politicilor educaționale românești postdecembriste de a repeta, iar și iar, aceleași erori, aceleași idiosincrazii obtuze, aceleași populisme ipocrite, dovedindu-și neputința de a se învăța minte chiar și după noianul de eșecuri contorizate vreme de trei decenii.” – Liviu Papadima

Povestea Slujitoarei de Margaret Atwood

Într-o Americă dintr-un viitor deloc îndepărtat, instaurarea violentă a unui regim teocratic creștin și escaladarea abruptă a abuzurilor acestuia ajung să priveze femeile de toate drepturile și libertățile. Ele sunt împărțite în diverse categorii, având roluri precise și sarcini stricte de îndeplinit. Din cauza natalității scăzute, există o castă a Slujitoarelor cărora le revine rolul de „utere umblătoare”, iar Offred face parte din prima lor generație. Chinuită de o singurătate dureroasă, Offred se străduiește să-și reprime fluxul amintirilor care provin de pe vremea când avea o familie și o viață normală și încearcă să se resemneze pentru a supraviețui în îngrozitoarea lume nouă. Curând însă, descoperă că regulile sunt făcute să fie încălcate, și chiar de către cei care le-au instaurat.

Editura Paladin

Fără ieșire de Taylor Adams

Ce poți face facă un viscol te-a blocat într-un refugiu din creierul munților, fără nicio cale de comunicare, alături de patru străini, dintre care știi că unul a răpit un copil? Pe neașteptate, tânăra Darby se vede pusă în situația de a deveni îngerul păzitor al unei fetițe de șapte ani. Hotărâtă să salveze viața micuței, ea nu poate decât să se bazeze pe propria ingeniozitate, demers ce devine o luptă cruntă pentru supraviețuire într-un spațiu pe care natura l-a decretat fără ieșire…

Leibowitz de Walter M. Miller, Jr

În lumea de coșmar postapocaliptic, în care oamenii reînvie lumina cunoașterii, descoperirile științifice și tehnologice sunt păzite cu grijă de călugări dedicați studierii și păstrării relicvelor Sfântului Isaac Liebowitz. Într-o epocă terifiantă a beznei și a decăderii, obiectele acestea ar putea fi cheia pentru mântuirea omenirii.

Sapiens

Singur în ținutul ghețurilor. Cea mai tulburătoare poveste de supraviețuire din istoria explorărilor de David Roberts

În ianuarie 1913, rămas fără tovarășii săi de expediție, înfometat, slăbit și fără mijloace de comunicare cu lumea exterioară, Douglas Mawson încearcă să se întoarcă din inima pustietății polare la baza Expediției Antarctice Australasiatice. Mai are de parcurs 150 de kilometri – calvarul său este, așadar, departe de final. Cu sacrificii inimaginabile, Mawson reușește să-și ducă la capăt misiunea de cercetare pe Continentul Alb. Minuțios documentată, cartea lui David Roberts relatează această poveste de supraviețuire, una dintre cele mai impresionante trăite vreodată.

Supraviețuitorii. Întâmplări extraordinare din sălbăticie și de dincolo de ea de David Long

Pornind de la expediții clasice, între care veți găsi călătoria antarctică a lui Ernest Shackleton din 1914, și ajungând la aventuri recente, cum este cea care a inspirat filmul 127 de ore, istoriile din acest volum au un lucru în comun: vorbesc despre incredibila tărie de caracter a unor oameni care au reușit să învingă destinul prin propriile forțe. Au supraviețuit și ne-au putut astfel relata cumplitele încercări prin care au trecut.

Publicat pe

Dragonul tatălui meu | ediție de colecție – O carte clasică îndrăgită de generații întregi

„— N-am văzut niciodată un dragon, spuse tata. Tu l-ai văzut? Cât e de mare?

— Da, într-adevăr, am văzut dragonul. De fapt, am devenit prieteni foarte buni, spuse pisica. Mă ascundeam prin tufişuri ca să vorbesc cu el când nu era nimeni prin preajmă. Nu e un dragon foarte are, e cam cât un urs brun mare, deşi bănuiesc c-a mai crescut destul de când am plecat eu. Are coada lungă şi dungi galbene şi albastre. Cornul, ochii şi labele picioarelor sunt de un roşu aprins, iar aripile sunt aurii.”

„Gumă de mestecat, douăzeci şi patru de acadele roz, un pachet de elastice, cizme negre de cauciuc, o busolă, o periuţă de dinţi şi o pastă, şase lupe, un briceag foarte ascuţit, un pieptăn şi o perie de păr, şase panglici de păr de diferite culori, un sac gol cu o etichetă pe care scria Merişor, nişte haine curate şi suficientă mâncare”. Pe toate acestea le îndeasă Elmer Elevator în rucsacul tatălui său. Unde pleacă? Pe Insula Mandarina. Ce să facă? Să salveze dragonul pus la chinuri pe Insula Sălbatică. Cum va ajunge de pe Insula Mandarina pe Insula Sălbatică? Păi asta nu pot să vă spun, că doar cititorii cărții lui Ruth Stiles Gannet trebuie să știe.

Bine, bine, dar de unde află Elmer de toată treaba cu dragonul și de ce se încumetă la așa ceva, care se dovedește la fel de primejdios precum sună? Asta e ușor: i-a spus pisica bătrână, pe care a îngrijit-o fără voia și știrea mamei sale. Iar apoi, pentru a-i răsplăti ajutorul, patrupeda i-a dat pontul cu dragonul, care, odată eliberat, îi va putea îndeplini lui Elmer cel mai mare vis. Să zboareeeee! Și-atât i-a trebuit băiețelului să audă, că s-a și pregătit de călătorie.”

Veți crede poate că drumul până pe Insula Sălbatică și-apoi până la dragon a fost la fel de ușor ca fuga de acasă și ascunsul pe vapor, printre sacii de grâu. Ei bine, nu e chiar așa. Aventurile s-au ținut lanț. Că nu e chiar simplu să le ții piept unor mistreți băgăcioși, unor tigri înfometați, unui rinocer foarte trist sau, și mai și, unei gorile uriașe. Dar Elmer nu era doar descurcăreț din fire; se și pregătise temeinic pentru această misiune. Uitați, de exemplu, cum i-a găsit de lucru leului care era pregătit să-l mănânce: „Mai întâi periezi un pic, apoi dai cu pieptănul şi apoi din nou cu peria până se duc toate crenguţele şi nu mai e încâlcit. Apoi desfaci şuviţa în trei şi o împleteşti aşa şi după aceea o legi la capăt cu o panglică.” Exact! L-a învățat să-și descâlcească ditamai coama. Mișcare de maestru, ce să mai! Deși cred că și pisica aia bătrână a avut ceva de-a face. Iar cum a reușit să traverseze râul cel lat ducându-i de nas (și de cozi) pe toți crocodilii nu vă mai zic, că-i prea de tot.

În schimb, pot să vă spun că Ruth Stiles Gannet a scris Dragonul tatălui meu (tradus în românește de Lavinia Braniște) în 1948 și că a primit Mențiunea Newbery, ca recunoaștere a îmbogățirii literaturii americane. Această ediție de colecție reunește desenele lui Ruth Chrisman Gannett, mama vitegră a scriitoarei, dar și ilustrațiile Helenei Pérez Garcia, o artistă din Spania care dă și mai multă culoare lumii lui Elmer. Dacă vreți să aflați prin ce alte peripeții a mai trecut Elmer, puteți citi și volumul care reunește toate cele trei povești cu dragonul scrise de Ruth Stiles Gannet, disponibil tot la editura Arthur.

Ah, să nu uit! Dacă vreodată o să mergeți și voi pe Insula Sălbatică, aveți grijă la cojile de mandarine! Nu le lăsați pe unde apucați, că dați de necaz.

Un articol de Oana Purice, Book Industry

Publicat pe

Februarie: 13 titluri de iubit

Februarie este considerată cea mai romantică lună din an, așa că ne-am conformat și am ales 13 titluri care să celebreze cel mai bine acest moment al anului.  

Vlad și Cartea cu Genius

Pomul cel darnic

“A fost odată o fetiță-pom.” Așa începe această poveste emoționantă, presărată cu un strop de tristețe și cu multă, multă dragoste.

Scrisă într-un ritm liniștitor, în puține cuvinte, cu ilustrații simple și sugestive, cartea lui Shel Silverstein spune totul despre cum rodește dragostea de la primul fir de rădăcină până la cea mai proaspătă frunzuliță din vârful coroanei.

Ursulețul de pluș și animalele

Lavabil e un ursuleț de pluș ca toți ursuleții, doar că un pic cam bătrân, peticit și singuratic. Nu mai are cu cine să se joace – copilul care-l îndrăgea a crescut și nu-i mai pasă de el. Dar iată că într-o zi o muscă neobrăzată îl întreabă care e rostul lui pe lume și, neștiind ce să-i spună, ursulețul se hotărăște să plece în lume în căutare de răspunsuri. Vor reuși oare animalele pe care le întâlnește să-l ajute?

 

Editura Arthur

Odiseea lui Ollie

Misterios este tărâmul secret al jucăriilor… Ele au un cod secret de demult, la fel de vechi cum e și copilăria: să-i bucure pe copii și să-i apere de orice pericole. Cea mai mare onoare în Lumea Jucăriilor este să devii preferata unui copil. Așa se întâmplă cu Ollie, un urs cu urechiușe de iepure făcut pentru Billy chiar de mama lui. Ollie devine cel mai bun prieten al lui Billy, confidentul și preferatul lui.

Pe acest tărâm sunt însă și jucării rele, iar cel mai temut este Zozo, regele-clovn, care conduce ceata Pociților. Zozo și Pociții s-au jurat să răpească toate jucăriile preferate ale copiilor și să le țină închise până când uită de copiii lor și se pierd pentru totdeauna. Când Ollie este furat, dragostea îl împinge pe Billy să-și salveze preferatul din bârlogul subteran al lui Zozo, aflat în Carnavalul Întunecat – dincolo de parc, printre copaci și în plină noapte. Billy are numai șase ani, dar trebuie să acționeze ca un om mare.

Dragonul tatălui meu | ediție de colecție

O carte clasică îndrăgită de generații întregi și câștigătoare a Mențiunii Newbery, reimaginată ca album ilustrat. Textul original al lui Ruth Stiles Gannett și ilustrațiile alb-negru ale lui Ruth Chrisman Gannett sunt îmbogățite cu desene noi splendide, imaginate de Helena Pérez Garcia, într-o ediție de colecție pentru cititori de toate vârstele. Un dragon e prizonier pe Insula Sălbatică, unde e folosit ca vehicul de transport aerian peste un râu foarte lat. Oricine l-ar salva ar primi ca recompensă un zbor gratuit. Asta e o veste foarte bună pentru Elmer Elevator, care visează să zboare. Nici nu are nevoie de alte încurajări ca să se îmbarce clandestin la bordul unei nave care o să-l ducă într-acolo. Ce nu știe el e că pe Insula Sălbatică va trebui să dea dovadă de vitejie și istețime, pentru că îl așteaptă tigri flămânzi, o gorilă furioasă, crocodili irascibili și alte creaturi ușor de supărat.

YoungArt

Eleanor & Park

Eleanor a fost dată afară din casă şi, după un an, se întoarce să trăiască din nou împreună cu mama, fraţii şi tatăl ei vitreg. O şcoală nouă, unde nu cunoaşte pe nimeni şi toată lumea pare s-o urască. Nu-şi face nicio speranţă că şi-ar putea găsi prieteni şi, când se-aşază în autobuz lângă Park, un băiat tăcut, care nu vrea decât să fie lăsat în pace, să-şi asculte muzica şi să-şi citească benzile desenate, nu se-aşteaptă la mare lucru.

Însă unele poveşti de dragoste încep fără mari aşteptări şi se dovedesc a fi cu atât mai impresionante cu cât începuturile lor sunt mai modeste. Deşi sunt suficient de deştepţi să ştie că prima iubire nu durează, Eleanor şi Park au curaj cât să vrea s-o trăiască până la capăt, nu doar în ce are ea mai serios, ci şi în ce are mai amuzant, mai naiv şi mai stângaci.

Când ți se pune pata de Wendelin Van Draanen

O poveste comică de dragoste spusă pe două voci: a lui și a ei. Când se întâlnesc pentru prima oară, Bryce și Juli sunt doar niște copii. Ea se îndrăgostește fulgerător de ochii lui, în vreme ce el se panichează și o cataloghează imediat drept o ființă enervantă. Cartea îi urmărește pe cei doi vreme de șase ani, timp în care aceștia se caută – sau se evită – la școală, pe drumul spre casă, ori din spatele ferestrelor, într-o relație plină de suișuri și coborâșuri. Când ți se pune pata pe cineva, nu scapi așa ușor.

 

Grafic

Zâmbește de Raina Telgemeier

După un accident în care-şi pierde doi dinţi din faţă, pentru Raina, o puştoaică din clasa a şasea, începe o perioadă grea. Vizite dese şi dureroase la stomatolog, operaţii, aparat dentar, aparat dentar extern, ba chiar şi o proteză. La toate astea se adaugă problemele cu băieţii, de care începe să devină interesată, şi cu prietenele, care se dovedesc a nu fi chiar aşa de prietenoase. Autobiografia Rainei, scrisă şi ilustrată cu mult umor, este lectura perfectă pentru toţi puştii care se simt neînţeleşi şi copleşiţi de ce se-ntâmplă în jur. Zâmbeşte! este un roman grafic excepţional despre curaj, prietenie şi câştigarea încrederii în sine.

Mici momente de iubire de Catana Comics

Inspirate din momentele simple, intime și caraghioase care alcătuiesc zi de zi o relație, primele desene făcute de Catana Chetwynd au avut un singur destinatar: iubitul ei. Dar când John le-a postat online, seria Catana Comics a început să facă furori pe internet. În prezent, milioane de cititori se regăsesc în umorul ei dulce și relaxat. Mici momente de iubire este o colecție de benzi desenate care adună tot ce e mai frumos și mai prețios în viața trăită alături de persoana iubită.

 

Editura Art

Numele tău e cea mai frumoasă declarație de dragoste de Marius Tucă

Am să

te iubesc

de la distanță

 

Dragoste, îți scriu în vremuri tulburi

Așa că lasă-mă să te iubesc de la distanță

De la un metru și jumătate, doi

De la minus infinit la plus infinit

Doar gândurile mele se pot apropia de tine,

De sufletul tău suav, de mintea ta frumoasă

Tiptil, tiptil, vin să te cotropească

Vor mirosi a clor, de această dată, nu a Dior

De fapt vor mirosi a mine, a mine și a tine

A amintirii ultimei apropieri sociale,

Așadar am să te iubesc de la distanță

De la un metru și jumătate, doi

De la un minus infinit la plus infinit

Am să te iubesc până la sfârșitul lumii.

Fabrica de păpuși

Sufocată de constrângerile societății victoriene și de o familie conservatoare, Iris îndrăznește să își ia viața în propriile mâini atunci când un membru al Frăției Prerafaelite îi oferă șansa să își perfecționeze talentul de pictoriță. În schimbul orelor de pictură oferite de acesta, Iris va trebui să-i pozeze ca model, ceea ce îi va schimba radical existența și o va duce pe un drum greu de imaginat. Pornind de la o intrigă simplă, Elizabeth Macneal deconstruiește modelul iubirii cavalerești, care, deși idealizat în literatură și pictură, se dovedește impracticabil și adesea dezastruos în viața reală.

Editura Paladin

Pământul sfărâmat (#1). Al Cincilea Anotimp

Singurul continent al planetei, numit în mod ironic Neclintirea, este zguduit constant de cutremure devastatoare. O dată la câteva sute de ani, locuitorii lui au de înfruntat un Al Cincilea Anotimp. Furia Pământului se dezlănţuie într-un sezon al dezastrelor naturale, al foametei, al cruzimii şi-al luptei pentru supravieţuire. Sfârşitul lumii e inevitabil, dar nu e singura problemă. Ce e de făcut când sistemul rigid în care trăieşti se teme de tine, manipulează şi ucide cu sânge rece? Pentru Essun n-are importanţă că lumea e în ruine. O s-o distrugă chiar ea dacă numai aşa poate să se răzbune.

Printre ceilalţi

Rămasă infirmă în urma unui accident, Mori fuge de la mama ei şi ajunge să locuiască cu tatăl pe care nu-l cunoscuse niciodată. Citeşte enorm, ţine un jurnal şi tot ce-şi doreşte este să întâlnească pe cineva cu aceleaşi pasiuni. Între timp, se mulţumeşte să discute cu zânele despre minunata, şi totuşi periculoasa, lume a magiei. Trimisă la un internat unde prietenii adevăraţi sunt greu de găsit, Mori încearcă să se desprindă de copilăria nefericită şi să trăiască în lumea reală, în ciuda suferinţelor pe care le are de înfruntat.

Sapiens

Familia Romanov. Asasinat, revoluție și prăbușirea Rusiei imperiale

Era cel mai bogat monarh din lume, avea 130 de milioane de supuși, iar imperiul său acoperea a șasea parte din uscat; însă Nicolae al II-lea al Rusiei n-a luat seama la mizeria extremă în care viețuia poporul său. Aflată mereu lângă țar, taciturna împărăteasă Alexandra trăia doar pentru familie și pentru obsesiile ei religioase, alimentate de viziunile unui mistic corupt, Rasputin. Înăuntrul palatelor, luxul nemăsurat al monarhului care conduce prin voie divină învăluie totul; dincolo de porțile lor, masele trăiesc împresurate de ororile Primului Război Mondial și de sărăcia care hrănește gânduri revoluționare. Curând, cele două lumi se vor ciocni, iar din această confruntare se va naște o nouă societate a terorii: Rusia Sovietică. Candace Fleming redă cu un incontestabil talent narativ destinul lui Nicolae al II-lea, ultimul autocrat rus, de la copilăria lui și a viitoarei sale soții până la abdicare și asasinarea întregii familii. 

 

Publicat pe

Interviu cu Florin Bican și Dan Ungureanu despre volumul „Hai pe lună împreună”

Apolodor a devenit specialist în expediții și pare că de fiecare dată găsește un loc și mai spectaculos pentru explorare. Pentru că am fost curioși să aflăm cum e într-o călătorie pe Lună cu faimosul pinguin, le-am pus câteva întrebări lui Florin Bican și Dan Ungureanu despre cel mai nou volum din seria Apolodor Explorator – Hai pe Lună împreună. 

Din perspectiva poetului, unde e mai ușor să călătorești cu Apolodor? În Delta Dunării sau pe Lună?

Florin Bican: Pe Lună! O cunoaștem, totuși, atât de puțin, încât oferă mai mult spațiu imaginației. Sau improvizației…

Poți să ne spui cum a fost noua experiență? Sau încă nu e încheiată? După ce ai predat manuscrisul, te-ai mai întors pe Lună cu Apolodor?

Florin Bican: De-abia după ce am predat manuscrisul am început să fac naveta pe Lună. Cu Apolodor, desigur – e un excelent coleg de navetă. Am revizuit împreună nu doar manuscrisul, ci și formula biscuiților Oreo. Dar acum, gata – nu mai mergem pe Lună până în 2025, când NASA va relua misiunile într-acolo cu oameni la bord. Și cu pinguini, desigur.

Acum toată lumea se-ntreabă ce caută biscuiții Oreo în poveste. Veți afla în momentul în care veți citi cartea. Încă o întrebare: dacă în 2025 ai pleca pe Lună cu Apolodor și ai putea să iei un singur lucru (n-ar trebui să fie un lucru prea mare, fiindcă mai vin și alți oameni, plus câteva rude ale lui Apolodor, imaginează-ți ce înghesuială!) – ce-ai lua cu tine?

Florin Bican: Un biscuit Oreo, desigur. În povestea lui Gellu Naum, Apolodor avea și el „un biscuit în buzunar” (ca să rimeze cu „radar”). Pe lângă valoarea lor nutritiv-consolatoare, biscuiții Oreo pot configura o excelentă hartă a Lunii. Și orice explorator are nevoie de o hartă – chiar și aproximativă – a locului pe care-l explorează.

Care e cel mai interesant lucru nou pe care l-ai descoperit în timp ce lucrai la carte?

Florin Bican: Luna… Am descoperit Luna de parcă o vedeam pentru prima dată. Și, inevitabil, m-am îndrăgostit de ea…

Dan Ungureanu, din perspectiva ilustratorului, unde e mai ușor să călătorești cu Apolodor? În Delta Dunării sau pe Lună?

Dan Ungureanu: Am călătorit la fel de comod în ambele locuri, de la masa de lucru, cu creioanele ascuțite și hârtia pregătită. În mod ciudat, Luna mi s-a părut mai aproape decât Delta, și mai tangibilă. 

Poți să ne spui într-o frază cum a fost noua experiență? Te-ai mai întors pe Lună cu Apolodor după ce ai predat ilustrațiile?

Dan Ungureanu: Pe Lună a fost frumos, dar cam răcoros, ne-am poticnit în regolit, am înghețat, apoi ne-am încălzit. Mă întorc pe Lună în fiecare seară când cerul e senin.

N-ai cum să nu zâmbești când vezi cometele descrise ca „Un fel de stele mici, cu plete” sau când fazele lunare sunt explicate cu opt biscuiți Oreo. Ce pagină îți trezește cele mai amuzante amintiri din perioada ilustrării?

Dan Ungureanu: Textul lui Florin Bican este amuzant de la început până la sfârșit și m-am distrat teribil să îi desenez pe cei trei prieteni, Apolodor, Maimuțică și pisoiul Tiț. Mi-a plăcut să includ mici detalii în fiecare pagină – Luna-clătită, chiftelele meteoriți, Iepurele de jad – de care sper că și cititorii se vor amuza descoperindu-le.

Care e cel mai interesant lucru nou pe care l-ai descoperit în timp ce lucrai la carte?

Dan Ungureanu: Până să lucrez la cartea asta am privit Luna de la distanță, dar odată ce m-am apropiat am aflat detalii despre suprafața ei, gravitație, temperatură, istoria misiunilor Apollo – și am găsit-o fascinantă.

Sursa: editura-arthur.ro

Publicat pe

14 recomandări de lectură în așteptarea Moșului

E oficial! A început cel mai așteptat sezon din an. Încă puțin și scoatem puloverul crăciunesc din cutia cu podoabe și ne bucurăm de cele mai liniștite zile din an. Ți-am pregătit o listă de 14 cărți de care să te bucuri în așteptarea Moșului. 

Vlad și Cartea cu Genius

Crăciunozaurul, Tom Fletcher

Crăciunozaurul visa să vin-o zi când zboară și el în noapte de Ajun, trăgând la sănioară.

-Îți arăt! dă Moșul chiot. Te învăț eu cum să zbori – să-ncepem cu începutul dacă-ți sunt învățător…

 

Olivia se pregătește de Crăciun, Ian Falconer

Amuzantă și minunat ilustrată, o carte tocmai bună de așezat sub brad. E Ajunul Crăciunului și purcelușa Olivia nu-și vede capul de treburi. Își ajută mama cu ultimele pregătiri, are grijă să lase în fața șemineului lapte și prăjituri pentru Moș Crăciun, pândește la fereastră alături de frații ei sosirea Moșului. Și iată că s-a făcut dimineața, cadourile așteaptă sub brad, iar Olivia a pregătit o surpriză pentru părinți.

Arthur

Mărețele aventuri ale Porcului de Crăciun, J.K. Rowling

Jack îl iubește pe Um Porc, jucăria sa din copilăria fragedă. UP a fost întotdeauna alături de el, la bine și la rău. Până când, într-un Ajun de Crăciun, se întâmplă ceva înspăimântător – UP e de negăsit. Însă Ajunul Crăciunului e o noapte a miracolelor și a cauzelor pierdute, o noapte când toate prind viață – chiar și jucăriile. Așa se face că Jack și Porcul de Crăciun (înlocuitorul agasant al lui UP) pornesc într-o călătorie uluitoare prin Tărâmul celor Pierduți, un loc cu totul magic. Cu ajutorul unei Merindașe vorbitoare, al unei Busole viteze și al unei creaturi înaripate, pe nume Speranța, își propun să-l salveze pe cel mai bun prieten al lui Jack din ghearele înspăimântătorului Pierzător, ronțăitorul de jucării.

Sora de Zăpadă, Maja Lunde

Mai e o săptămână până la Crăciun, iar casa lui Kristian e mai tristă ca oricând. Nici vorbă de decorațiuni, miros de turtă dulce și clementine – anul ăsta părinții lui n-au scos nici măcar sfeșnicul de advent. Toată familia suferă după Iunia, sora cea mare, și pare că tristețea nu o să-i părăsească niciodată… Într-o seară, la bazinul de înot, Kristian vede un nas pistruiat lipit de geam. Când iese de acolo face cunoștință cu Hedvig, cea mai vorbăreață și mai veselă fată din câte a văzut până atunci. Cei doi se împrietenesc pe dată și împreună descoperă care sunt lucrurile cu adevărat importante. Și, cine știe, poate că anul acesta o să vină Crăciunul…

YoungArt

Gașca pofticioșilor, David Arnold

Vic suferă de sindromul Moebius și e super-deștept. Coco e o rapperiță de treisprezece ani care înjură întruna. Baz este un fost hoț de mașini și, împreună cu fratele său Zuz, care nu vorbește decât pocnind din degete, au emigrat amândoi din Africa în urma urâtului război din Congo. Mad este frumoasa misterioasă de care se îndrăgostește Vic. Toți cinci au trecut în viața lor prin deziluzie, pierdere sau violență, dar își găsesc unii în alții salvarea improbabilă.

 

Crângul de Alun, Melissa Albert

Alice și mama sa, Ella, și-au petrecut ultimii 17 ani pe drumuri, fugind mereu de ghinioanele care se încăpățânează să le urmărească oriunde. Atunci când primesc o scrisoare din care află că bunica lui Alice, Althea Proserpine – o scriitoare faimoasă, dar foarte retrasă -, a murit, cele două se liniștesc, crezând, pentru o clipă, că s-a terminat cu nenorocul. Însă, atunci când mama ei e răpită de Hinterland, lumea supranaturală din poveștile bunicii își face loc în realitate. Ca să-și salveze mama, Alice decide, în ciuda interdicției, că trebuie să ajungă la Crângul de Alun. Însă cum îl poate găsi, din moment ce locul nu e trecut pe nicio hartă?

Grafic & MiniGrafic

Băiatul, cârtița, vulpoiul și calul, Charlei Mackesy

O carte universală și umană, pentru toate vârstele. Ea spune povestea prieteniei dintre un băiat curios, o cârtiță pofticioasă și plină de viață, un vulpoi pe care greutățile l-au făcut neîncrezător și un cal înțelept și blând. Toți patru explorează lumea largă. Și își pun unul altuia întrebări. Împreună înfruntă furtuni. Și învață să iubească. Această odă adusă inocenței și blândeții abundă în lecții de viață, ajungând în inimile a milioane de cititori.

Epoca mea de aur. Partea întâi, Daniela Horia

Dani are tot ce își poate dori un prichindel de cinci ani: părinți iubitori, bunici care îl adoră, cărți cu povești și multe jucării. Nicio zi nu e plictisitoare când bunicii se dau peste cap să-i facă toate poftele, îl duc la cinema și îl lasă să câștige la jocurile de cărți, iar excursiile la munte cu părinții, în Dacia lor portocalie, sunt cele mai grozave. Băiatul trăiește ferit de dramele din familie, cât și de greutățile vieții de zi cu zi de la sfârșitul anilor 1980. Revăzută însă cu ochi de adult, iluzia copilăriei perfecte începe să se destrame încetul cu încetul.

Art

Viață după viață, Kate Atkinson

Cu toţii experimentăm, în cele mai ciudate momente, acel sentiment pe care îl numim déjà-vu. Pentru Ursula Todd, însă, déjà-vu-urile sunt semne ale unei vieţi trăite la nesfârşit. Cum ar fi dacă ai putea să-ţi iei viaţa de la capăt, din nou şi din nou? Cu adevărat remarcabilă este abilitatea scriitoarei de a evoca trecutul zbuciumat al Europei secolului XX, de a construi saga unei familii ataşante şi de a ne face să reflectăm la cum istoriile mici, personale, intervin în cursul marii Istorii.

 

Transcrieri, Kate Atkinson

Suntem în Anglia anilor patruzeci. Deși pare să se fi obișnuit cu gândul că în ochii celor din jur condiția ei de femeie o obligă să fie întotdeauna cea care strânge după ceilalți, servește ceaiul și se îndeletnicește cu treburile casnice, Juliet Armstrong e plină de surprize. Tocmai a fost recrutată de serviciile secrete și urmează să transcrie la mașina de scris conversațiile înregistrate dintre un agent special și anumiți simpatizanți fasciști din societatea britanică. E conștientă că tot ca îndeletnicire femeiască e catalogată și această ocupație, dar Juliet descoperă că viața la noul loc de muncă, dincolo de zilele lungi și cu adevărat anoste, poate ajunge pe muchia unui cuțit. Sau în bătaia unui revolver.

Paladin

Vremea schimbării, Robert Silverberg  

Cât de puternice îți pot fi convingerile, dacă nu sunt puse la încercare de ispită? Puritanii care au colonizat cu sute de ani în urmă planeta Borthan au decretat că doar umilința le poate salva credința. Destăinuirea gândurilor și a sentimentelor personale reprezintă o crimă, iar cuvinte ca eu și mine sunt considerate indecente și interzise în orice exprimare. Dar prințul Kinnall Darival pune la îndoială strictețea acestui legământ și-i încalcă poruncile când se îndrăgostește de Halum, sora lui liant.

 

Sfărșitul eternității, Isaac Asimov

În afara spațiului și timpului există Eternitatea, al cărei scop este să vegheze la bunăstarea umanității. Sarcina lui Andrew Harlan este de a călători în timp și de a introduce în locul și la momentul potrivit câte o schimbare de realitate pentru binele comun al omenirii. Totuși, sfârșitul Eternității pare să fie aproape, deoarece Harlan nu mai este convins că rolul Eternilor este spre binele general al oamenilor. Iar din clipa în care întâlnește și se îndrăgostește de o femeie ce nu se numără printre Eterni, el va căuta să manipuleze timpul pentru propriile interese, astfel încât iubirea să supraviețuiască.

Sapiens

Ghid de călătorie în Sistemul Solar: tot ce trebuie să știi despre vacanțele spațiale, Olivia Kiski și Jana Grcevich

Te-ai gândit vreodată cum e vremea pe Marte sau ce sporturi ai putea practica pe Lună? Vrei să afli cum te poți distra pe Jupiter și care sunt atracțiile de pe Saturn? Atunci acest ghid pentru vacanțe spațiale e pentru tine. Bazându-se pe informații științifice riguroase, cartea explorează imaginativ felul în care se vor desfășura vacanțele noastre în Sistemul Solar. Este o lectură esențială pentru cei care vor să afle mai multe despre „vecinătățile” Terrei și pentru aventurierii care vor să-și planifice încă de pe acum o călătorie spațială spre destinații atât de diferite față de cele pe care le cunosc.

Profesorul şi nebunul: o poveste despre crimă, insanitate şi crearea Dicționarului Oxford, Simon Winchester

Profesorul și nebunul este o poveste extraordinară despre crimă, geniu și iubirea pentru cuvinte, transformată în obsesie, care ne spune cum a luat naștere Dicționarul Oxford, unul dintre monumentele culturale ale perioadei victoriene, ale cărui importanță și prestigiu dăinuie și astăzi. Editorul James Murray, care și-a dedicat cea mai mare parte din viață acestui grandios proiect lexicografic, a găsit colaboratori în cele mai neașteptate locuri. Peste 10 000 de fișe lexicale au fost întocmite de William Minor, un criminal american închis într-un ospiciu, a cărui minte era în egală măsură chinuită și strălucită.

Publicat pe

Interviu cu Lavinia Braniște, autoarea volumelor cu Rostogol

Lavinia Braniște s-a născut în 1983 la Brăila, unde, după lungi peregrinări prin alte locuri, a ajuns să locuiască și în prezent. Scrie poezii, proză scurtă, romane și literatură pentru copii.

De ce ai ales ca personaj principal pentru cărțile tale un purceluș? Şi de ce îl cheamă Rostogol?

Bunicul meu creștea purcei mici și îmi plăcea să mă joc cu ei prin curte. Îmi amintesc că le plăcea mult să‐i scarpini pe burtă, se puneau imediat cu copituțele în sus și te invitau să pui mâna pe ei. I‐am asociat dintotdeauna cu cățeii. Și numele Rostogol tot de la un cățel l‐am luat. Am cunoscut pe cineva din Deltă care avea un cățel mic, alb și cu părul mare, pe care‐l chema Rostogol.

Crezi că și animalele mai oropsite sau mai bătute de soarta precum porcii pot deveni eroi într‐o carte sau într‐un film?

Sigur că da, orice animal sau obiect poate deveni personaj. Dar pentru asta trebuie ca cititorul să se lase purtat de poveste și să creadă – în timp ce citește – că ce e scris acolo e posibil în universul cărții.

Care sunt calitățile și defectele lui Rostogol? Ce îl face un personaj?

Rostogol a fost foarte pasiv în primele două cărți. El nu a vorbit deloc. Abia acum, în Rostogol și vulcanii noroioși, a început să scrie poezii și să le recite. În primele două, totul se întâmplă pe lângă el, el este în centru, dar nu el e personajul principal. Așadar, începem să‐l descoperim (îl descoperim cu toții – întâi eu, apoi cititorii) abia acum. E un purcel muncitor și supus, care‐și dorește și el, ca toată lumea, să aibă prieteni și să fie iubit.

Care este animalul tău favorit din lumea reală?

Aș zice că delfinii sunt favoriții. Îmi plac mult viețuitoarele marine și mediul acvatic în general. Iar delfinii îmi plac atât de mult pentru că sunt inteligenți și se joacă.

Care este animalul tău imaginar favorit?

Când eram mică eram fascinată de Tragempinge, antilopa pe care o salvase Doctorul Aumădoare.

Cărțile tale reprezintă de fapt o fabulă modernă? Asta a fost intenția ta?

Nu, nicidecum. Intenția mea a fost să spun o poveste amuzantă cu animale. Dar pentru că modelele pentru aceste animale au fost de fapt oameni, cu toate necazurile și bucuriile lor, cu toate greutățile și recompensele vieții de azi, a ieșit fără să vreau ceva ce poate fi văzut la un moment dat și ca o fabulă modernă.

Tu scrii și pentru cititori adulți. Când te simți mai în largul tău – atunci când scrii pentru copii sau pentru adulți?

Când scriu pentru copii. Mă simt mai liberă și e mult mai amuzant și pentru mine, văd personajele în minte și râd alături de ele.

Ce părere au copiii cititori cu care te‐ai întâlnit despre Rostogol?

Mi‐au dat de înțeles că le place, deși mi‐au pus întrebări încuietoare despre vârsta lui Rostogol de la o carte la alta sau despre lucruri care nu aveau prea multă logică în poveste (cum ar fi dorința lui Socott de a‐l da vulpiței să‐l mănânce). Cel mai amuzant moment a fost într‐o întâlnire cu copiii la Iași, când un băiețel foarte mic, care știa pesemne că scriitorii n‐o duc prea bine, m‐a întrebat îngrijorat dacă am o viață grea. A trebuit să‐l liniștesc și să‐i spun că sunt bine, mulțumesc.

Interviu realizat de Adina Popescu. 

Interviul a fost publicat în numărul Ordinul Povestitorilor #7.

Publicat pe

Interviu cu Mariana Enriquez: „Istoria sumbră e prielnică pentru literatură”

Ne-am propus ca în luna octombrie să venim cu o listă de recomandări adecvate perioadei, puțin înfricoșătoare, povești reale, ficțiune sau inspirate din realitate, toate având o doză de mister care te va pune puțin pe gânduri. Spargem gheața cu o serie de Q & A cu Mariana Enriquez.

Bongani Kona: Multe din povestirile din Ce-am pierdut în foc au ceva neliniștitor, straniu și misterios, dar dincolo de asta se poate simți dragostea pentru actul povestirii. Cu ce fel de povești ai crescut în anii copilăriei tale în Buenos Aires?

Mariana Enríquez: Am crescut la periferia orașului Buenos Aires, ceea ce noi numim „Conurbano”, într-un orășel pe nume Lanús. E un cartier care n-are nimic în comun cu viața literară sau intelectuală: un pic dur, cu multe fabrici care în copilăria mea începuseră să se închidă, în esență un loc al clasei muncitoare, unul care pe deasupra mai e și urât. Mie-mi place, dar n-are nimic idilic sau ceva care să aducă a natură. Însă părinții mei erau cititori avizi și aveau o colecție imensă de cărți. Orice de la literatură argentiniană la literatură europeană, americană sau sud-americană, de la García Márquez la Capote și Poe. Îmi plăceau Baudelaire și surorile Brontë, am fost întotdeauna atrasă de poveștile sumbre. Nu existau restricții și puteam citi orice. Cred că era o modalitate de a-mi imagina că trăiam într-un loc mai frumos sau mai interesant. În plus, bunica mea era o povestitoare involuntară. Nu cred că-i plăcea să spună povești, dar asta făcea parte din cultura ei – era fiica unor imigranți italieni care veniseră din nordul Argentinei, o zonă rurală și plină de superstiții, foarte diferită de Buenos Aires.

Bongani Kona: În Casa Adelei, mama naratoarei îi interzice să urmărească filme de groază pentru că este „prea mică”. Mulți părinți au tendința să-și apere copiii de ororile lumii. Mă întreb dacă ăsta a fost și cazul tău. 1976–1983 a fost o perioadă grotesc de violentă în istoria Argentinei. Mii de oameni dispăreau sau erau torturați și uciși. În copilăria ta, cât de conștientă erai de ceea ce se întâmpla? Ți se ascundeau anumite povești?

Mariana Enríquez: Trebuie să ții cont de faptul că dictatura din Argentina a fost incredibil de violentă, dar într-un mod secret. Mii de oameni au fost torturați și uciși, într-adevăr, dar lucrurile astea au fost ascunse cu succes de populație. Mulți oameni spun și astăzi că nu erau la curent cu amploarea ororilor – și nu spun minciuni. Armata nu împușca oamenii pe stradă. Îi răpea și îi ducea în centre de detenție clandestine. Desigur, asta a stârnit multă frică, în mare parte frica de necunoscut, teama de a nu ști ce se întâmplă cu adevărat. Chiar și cei dispăruți: situația era fantasmagorică. Părinții mei erau la curent, dar vorbeau despre asta în șoaptă și, de fiecare dată când înțelegeam ceva, îmi atrăgeau atenția să nu spun nimic în afara casei. Iar „în afara casei” însemna la școală, la petrecerile onomastice sau oriunde în viața de zi cu zi. Așa că eram la curent, pentru că părinții mei erau la curent, dar nu existau semne clare de violență, nu pentru un copil, în orice caz. Doar uneori apăreau zvonuri despre câte un vecin care „plecase”, pentru a nu se mai întoarce niciodată, sau despre militarii care supravegheau podul… Era un secret, un secret teribil. Când s-a sfârșit, a fost ca o explozie. Detaliile înfiorătoare erau peste tot, la televizor, în reviste, și, bineînțeles, în procesele generalilor unde victimele relatau ce li se întâmplase, iar cruzimea era explicită. Îmi amintesc cât de îngrozită eram citind despre toate aceste lucruri. Cred că au fost primele povești de groază pe care le-am citit. Părinții nu mi-au ascuns nimic, dimpotrivă. Voiau ca eu să știu. Pentru ei și pentru mulți alți argentinieni, amintirea celor întâmplate reprezenta o declarație politică.

Bongani Kona: În ciuda acestei istorii sumbre, ai spus că în Argentina există „un mare entuziasm pentru a scrie”. De unde crezi că vine acest entuziasm? Și când ai început să scrii? A fost ceva ce ai vrut să faci dintotdeauna?

Mariana Enríquez: O istorie sumbră e prielnică pentru literatură. Multe fantome, multe probleme. Ce mă miră, mai degrabă, e faptul că există entuziasm după atâtea crize economice. În timpul vieții mele am trăit cel puțin două de proporții și am 44 de ani. Dar, cumva, asta pare să fie un imbold. În ce mă privește, nu îmi doream neapărat să scriu atunci când am început. Am publicat un roman la vârsta de 21 de ani. O editură importantă căuta un roman scris de cineva tânăr, cu o tematică „tinerească”. Romanul se numește Bajar es lo peor și e un amestec de Bret Easton Ellis timpuriu și sensibilități gotice. Îl scrisesem pentru mine, fără speranța că aș putea să-l public, și am ajuns la editură întâmplător, printr-o serie de legături ciudate. Pe atunci studiam jurnalismul în La Plata, un oraș studențesc, și eram o tânără destul de impulsivă. După ce romanul a fost publicat și am mai scris încă unul, s-ar zice că mi-am dat seama că asta vreau să fac. Dar a durat ceva.

McSWEENEY’S: Cum procedezi când scrii povestiri despre crime? Începi cu un personaj sau cu o situație anume?

Mariana Enríquez: De obicei, nu scriu povești despre crime – însă scriu ficțiune întunecată, așa că povestirile mele implică uneori o crimă. Cea din Copilul jegos e inspirată parțial de un asasinat care a avut loc în urmă cu cinci ani, în provincia Corrientes. Băiatul mort se numea Ramoncito și trăia pe stradă. Crima n-a stârnit prea multe ecouri în presă – oricum, nu pe cât ar fi trebuit – din cauza implicațiilor politice și a detaliilor oribile care au ieșit la iveală. A fost ciudat – lăsa impresia unei crime care e ținută ascunsă. Există o carte de investigație pe tema asta, La misa del diablo (Liturghia diavolului), de Miguel Prenz, care nu s-a bucurat de succes la public, deși e foarte bună. De acolo am preluat informațiile de bază. Apoi am lăsat totul să se amplifice și să crească, așa cum fac cu toate povestirile mele. Am hotărât să nu fie o proză condusă de intrigă, ci am optat pentru o atmosferă stranie, aproape halucinatorie.

Întrebări preluate și traduse de pe johannesburgreviewofbooks.com (Bongani Kona), electricliterature.com (Adam Vitcavage), mcsweeneys.net, lithub.com (David Leo Rice).

Un text de Ema Cojocaru

Publicat pe

Interviu cu ilustratorul cărții „Olguța și un bunic de milioane” – József Vass

Trebuie să fii tare norocos să dai chip unui personaj atât de îndrăgit de copii. Pe lângă povestea minunată, József Vass, ilustratorul cărților lui Alex Moldovan cu Olguța, a întregit universul celor două volume cu o față simpatică, roșcovană și apreciată de generații de copii, Ne-a povestit puțin despre felul în care a realizat ilustrațiile celor două volume, în interviul de mai jos. 

Cum ai descrie contribuția ta la crearea Olguței?

Mă simt bucuros și onorat că am putut să-i dau un chip Olguței, mai ales fiind un personaj cu un simț al umorului și al sarcasmului foarte bine dezvoltate. Cred că am contribuit prin ilustrațiile mele la crearea unui personaj în care mă regăsesc, la fel ca mulți copii, adolescenți și chiar și adulți (știu câțiva). Cititorii o consideră un personaj bine calculat care găsește o rezolvare la orice situație neplăcută, și toate acestea le gestionează cu un simț al umorului și cu un sarcasm foarte inteligent. 

Un lucru important pe care l-ai descoperit în procesul de creație al Olguței?

La crearea personajelor, inclusiv a Olguței, nu doar că am rezonat cu aventurile amuzante ale personajului, dar am încercat să-l cunosc puțin și pe creatorul personajului, pe Alex Moldovan. Încă de pe vremea când mă pregăteam să creez primele personaje din carte, am avut câteva întâlniri cu Alex în centrul Clujului, să-mi povestească cum și-o imaginează el pe Olguța și să aflu mai multe despre aceasta. Așadar un răspuns la întrebare ar fi că am încercat să-l descopăr, să-l cunosc puțin mai bine în acest proces chiar pe Alex. Și după aceea parcă totul a venit de la sine, liniile parcă se desenau singure pe hârtie și așa au prins viață personajele.

Ce ne poți povesti despre modul tău de lucru?

La toate ilustrațiile pe care le creez, procesul este cam același, nefiind excepție nici ilustrațiile pentru seria de cărți cu Olguța.

Nu doar că încerc să citesc foarte atent textul pe care-l primesc pentru a fi ilustrat, dar încerc să mă consult și cu scriitorul. Să văd care este viziunea lui, și încerc să țin cont și de ideile acestuia.

După ce am o idee cât mai concretă despre scena care va fi ilustrată, mă apuc de schițat pe o foaie sau caiet. După ce am o schiță cât de cât finală, o scanez și o import în programul de grafică, în care finalizez toate ilustrațiile mele digitale. 

În acel program redesenez schița, modific micile imperfecțiuni pe care nu le observasem pe hârtie, mai adaug unele elemente pentru a face ilustrația cât mai interesantă și interactivă și încerc să creez linile cât mai curate și estetice.