Harry Potter și piatra filosofală: O ediție de colecție

Un cititor privește stelele și așteaptă o scrisoare. Tresare, aproape imperceptibil, când un spirit al nopții plonjează în apropiere. Nu este o bufniță cu pene albe. Nu este un mesager misterios, ce îi poate strecura magia în suflet, sfidând realitatea necruțătoare, aparent lipsită de aventură și mister. Dar speră, în continuare, indiferent câți ani se scurg în clepsidra timpului, că va primi un semn, o invitație și o pelerină.

Un cititor nu are vârstă și nu încetează să viseze. Poate că nu îi poți desluși trăsăturile, însă explicația e dureros de simplă: poate să fie oricine. Poate că tu te agăți în acest moment de pervazul ferestrei, atras de un zgomot neobișnuit sau de dispariția subită a unei siluete, absorbită mult prea repede de întuneric. O iluzie, o imaginație bogată sau o provocare? Adevărul este că nu vrei să afli răspunsul la întrebare, nu cât timp ai puterea să pășești într-o lume alternativă, una în care te rătăcești cu entuziasm pe holurile de la Hogwarts, căutând pasaje secrete, pergamente interzise și vrăji ce ar putea să-ți asigure un renume în universul creat de J.K.Rowling în urmă cu mai bine de două decenii.

Trebuie să recunoști: întotdeauna îți vei dori mai mult. Un backstory, un ghid, poate chiar și o ediție… specială? Ilustrată de Jim Kay, Editura Arthur ne răsfață cu o ediție de colecție pentru „Harry Potter și piatra filosofală”. Reîntoarce-te cu nostalgie la primul volum și însoțește-l pe Harry în primul an la Hogwarts, când te holbai cu nerușinare la fantome, tentat să le întrebi cum au murit sau de ce arată așa (scuze, Nick-Cel-Decapitat-Un-Pic), sau când țipai la majoritatea orelor, neobișnuit să fii mușcat de cărți sau să îți explodeze ceaunul (mai ales dacă erai prea darnic cu ingredientele).

Ilustrațiile te vor distrage periodic de la lectură; privirea o să îți fie atrasă de silueta impunătoare a lui Hagrid sau de ochii cercetători ai șarpelui, fericit că a fost eliberat din cușcă. O să zâmbești pe furiș și o să admiri în secret ediția ilustrată, răsfoind-o periodic când crezi că nimeni nu îți cunoaște intențiile, dar vei avea probleme dacă o hartă anume este folosită împotriva ta.

Nu uita că un cititor nu are vârstă. Iar un cititor Harry Potter, un adevărat Potterhead, întotdeauna va vedea dincolo de iluzii și va surprinde efectele magiei.

Un text de Simona Stoica

Captivantă pauza de citit? Dă sfară-n țară:

„Cum e posibil să fim atât de diferiți și să simțim atât de asemănător?”

Stelaluna, un pui de liliac, trăiește aventura vieții lui atunci când este separat de mama sa. Cartea prezintă o poveste clasică despre asemănări și diferențe, iar pe lângă firul narativ plin de emoție, cei mici vor învăța câteva curiozități despre familia liliecilor.

Janell Cannon s-a născut în Minnesota și încă din primii ani de școală a început să picteze în acrilice. După finalizarea studiilor a lucrat ca grafician până în 1993, când a publicat prima sa carte, „Stelaluna”. Mult apreciatul debut a făcut din Janell Cannon unul dintre cei mai cunoscuți scriitori pentru copii, iar îndrăgitele sale cărți au primit de-a lungul timpului numeroase premii.

Mare iubitoare de animale, Janell își ia în serios rolul de a transforma chiar și cele mai neobișnuite creaturi în personaje îndrăgite atât de copii, cât și de părinți. Până acum, Editura Vlad și Cartea cu Genius v-a făcut cunoștință doar cu micuțul liliac Stelaluna, dar Janell Cannon a scris cu aceeași tandrețe și despre pitoni, hiene sau salamandre. De altfel, atunci când e în pană de idei, autoarea trage o fugă la grădina zoologică și un alt animal mai puțin obișnuit își găsește, prin intermediul textelor ei, un culcuș în casele cititorilor. Odată ce inspirația își face loc, Janell scrie și desenează zi-lumină pentru a da viață candidelor ei personaje. Fascinată de anatomia, fiziologia și întregul mod în care funcționează animalele, tot procesul de cercetare până la construirea personajului i se pare foarte amuzant. Asta nu înseamnă însă că nu-și fac loc în textele ei și experiențe personale. De exemplu, atunci când Stelaluna este nevoită să mănânce gândaci, Janell își amintește de vremurile în care mama ei o obliga să mănânce salată de țelină, și așa mesele se transformau într-un calvar.

Cum spuneam mai sus, prima carte scrisă de Janell Cannon a fost “Stelaluna”, publicată la Editura Vlad și Cartea cu Genius în 2017, în traducerea Evei Leonte. Personajul principal este un pui de liliac care vrând, nevrând trăiește aventura vieții atunci când o bufniță îl desparte de mama lui. Salvarea micului liliac vine tot de la o pasăre care îi permite micuței Stelaluna să se adăpostească în cuib, alături de puii ei. Condiția – să trăiască întocmai ca puișorii de pasăre. Întregul aranjament ar fi fost cum nu se poate mai potrivit, dacă bietului liliac nu i s-ar fi părut totul cu susul în jos (la propriu). De la statul în cuib, în loc să atârne cu capul în jos, până la zburatul pe timp de zi și chiar mâncatul de gândaci, Stelaluna s-ar fi bucurat să se delecteze cu un mango savuros, ca orice alt liliac de fructe. Când încalcă regulile, și pornirile de liliac sunt mai puternice decât noul mod de viață, mama-pasăre o apostrofeazaă scurt pe Stelaluna: „Îmi înveți puii la lucruri rele! Nu mai ai ce căuta în cuib până nu promiți să respecți toate regulile casei. Stelaluna promise.” Soarta este însă binevoitoare cu Stelaluna, iar cartea nu poate fi decât cu happy end, așa cum îi stă bine oricărei cărți. Tot printr-o întâmplare Stelaluna își regăsește locul printre lilieci. „Nu voi mai mânca gândaci câte zile voi avea, se bucură Stelaluna, în timp ce se ghiftuia.” Chiar dacă în sfârșit ajunge printre ai ei, nu uită de prietenii care i-au fost alături. „În ziua următoare, Stelaluna merse să le viziteze pe păsări.” Iar povestea puiului de liliac ne învață încă o dată că diferențele de orice fel nu-și au locul atunci când prietenia este una adevărată.

Ilustrațiile semnate tot de Janell Cannon, realizate în creion și acrilice, desavârșesc povestea care îmbină atât de firesc știința cu imaginația, în timp ce pe fundal, în schițe delicate, este spusă mai departe povestea mamei puiului de liliac care continuă să o caute pe Stelaluna.

“Stelaluna” a însemnat pentru autoare un debut neașteptat de bine primit, cartea fiind aclamată de-a lungul generațiilor și publicată totodată în sute de mii de exemplare. Pentru copii, Stelaluna e o ocazie, dincolo de bucuria poveștii, de a afla mai multe despre lilieci, într-o manieră mai puțin convențională.

Un text de Mădălina Vasile

Captivantă pauza de citit? Dă sfară-n țară:

Lista de dorințe: 1. Noi începuturi

Sursa foto: freepik.com

Ați pregătit lista de dorințe pentru anul 2020? Se spune că în fiecare început de an trebuie să pregătim o listă cu obiectivele pentru noul an. Zis și făcut. Mare parte din lista noastră de dorințe este plină de titlui pe care abia așteptăm să le citim, iar luna ianuarie este despre noi începuturi. Iată mai jos patru recomandări de la Arthur și Vlad și Cartea cu Genius potrivite pentru începutul de an.

Cine a spus că seria Harry Potter s-a terminat cu siguranță nu știa de surpriza pregătită de Editura Arthur. Citite și recitite de milioane de fani, volumele Harry Potter revin cu un aer nou și… ilustrat. Cu siguranță fanii vor regăsi magia în primul volum ilustrat al seriei, Harry Potter și piatra filosofală (Editura Arthur, noiembrie 2019, traducere din limba engleză de Florin Bican). „Am fost profund emoționată să văd ilustrațiile lui Jim Kay. Îmi place enorm interpretarea pe care o dă el lumii lui Harry Potter. Mă simt onorată și recunoscătoare că și-a pus talentul la lucru pentru asta.” J.K. Rowling.

Peter Brown este autorul și ilustratorul multor cărți îndrăgite pentru copii, iar cărțile lui sunt bestselleruri New York Times. Până în acest punct al carierei a fost răsplătit cu Caldecott Honor, un premiu New York Times pentru Cea mai bună carte ilustrată pentru copii și un Children’s Choice Book Award pentru Ilustratorul Anului.Insula roboților” (Editura Arthur, 2017, traducere din limba engleză de Mădălina Ivoniciu) este romanul lui de debut pentru copii. Când roboțica Roz deschide ochii pentru întâia oară, se trezește singură pe o insulă sălbatică, în mijlocul oceanului. Toți semenii ei roboți, care se aflau cu ea pe aceeași navă, s-au făcut țăndări, sfărâmați de valuri. Roz este singura supraviețuitoare, dar habar nu are cum a ajuns acolo sau ce-ar putea să facă în acel loc uitat de lume.

Stelaluna este prima carte scrisă de Janell Cannon și a fost publicată la Editura Vlad și Cartea cu Genius în 2017, în traducerea Evei Leonte. Personajul principal este un pui de liliac care vrând, nevrând trăiește aventura vieții atunci când o bufniță îl desparte de mama lui. Salvarea micului liliac vine tot de la o pasăre care îi permite micuței Stelaluna să se adăpostească în cuib, alături de puii ei. Condiția – să trăiască întocmai ca puișorii de pasăre. Mult apreciatul debut a făcut din Janell Cannon unul dintre cei mai cunoscuți scriitori pentru copii, iar îndrăgitele sale cărți au primit de-a lungul timpului numeroase premii.

Jon Klassen s-a născut în 1981 în Winnipeg, Canada şi a studiat animaţie la Sheridan College din Ontario. Prima lui carte pentru copii, Vreau pălăria înapoi!(Vlad și Cartea cu Genius, 2018, traducere din limba engleză de Vlad Zografi) a ajuns în top 10 al celor mai bune cărţi ilustrate din 2011 realizat de New York Times Book Review. „Când am început să mă ocup în totalitate de cărți, a devenit destul de limpede pentru mine că trebuie să îmi scriu singur textele dacă voiam ca munca mea să devină ceva serios, dar aveam o problemă cu faptul că nu-mi plăcea să desenez personaje. Îmi plac poveștile care îi permit cititorului să rătăcească puțin pentru ca apoi să regăseasca de unul singur calea.” Jon Klassen.

Captivantă pauza de citit? Dă sfară-n țară:

Cum să citești mai mult în 2020

Cititul e momentul meu de tihnă. Cam singura pauză autentică pe care o am cu mine însămi, oricât de clișeic ar suna asta. La începutul anului 2019 mi-am propus să citesc 40 de cărți. Folosesc goodreads.com ca să țin evidența cărților citite sau a celor pe care vreau să le citesc. Sunt la două cărți distanță să-mi ating targetul. Wish me luck!

Pe cât de frumoase sunt unele începuturi pe atât de grele mi se par. La fel e și cu începutul anului. Avem o tendință, aș zice ușor exagerată, să ne facem așa-zisa listă cu rezoluții (acest sens eronat al cuvântului), care se traduce în „dorințe la început de an sau obiective”. Singurul target pe care mi-l setez la începutul anului este legat de cărți. Și asta doar pentru că am nevoie să-mi organizez timpul ca să citesc cât mai mult. Nu de alta, dar mă cuprinde o ușoară panică gândindu-mă cât de scurtă e viața și cât de multe cărți faine sunt pe lumea asta, haha.

Dacă și tu vrei să citești mai mult în 2020, iată câteva aspecte care au funcționat pentru mine în 2019:

1.Cititul în retrospectivă

Gândește-te retrospectiv la câte cărți ai citit în anul anterior și cu ce frecvență. De exemplu, eu în 2018 mi-am propus să ajung la 30 de cărți (am reușit să citesc 32). Citeam, în general, două cărți pe lună sau uneori doar una, în funcție de cât îmi permitea timpul. La sfârșitul anului mi-am propus să adaug o carte în plus la această rutină. A funcționat, în principiu. Sincer, cred că am fost motivată, mai degrabă, de numărul 40 în loc de 30. Deci oricare a fost targetul tău în 2019, mărește-l puțin. S-ar putea să ai o surpriză plăcută la sfârșitul anului.

2. Recomandări

Cred că e important să citești de drag, nu ghidat neapărat după trenduri. Eu citesc ficțiune, în general, iar recomandările mi le iau de obicei de pe goodreads.com sau de la prieteni foarte apropiați, care citesc tot ficțiune. Cum spuneam, am o stare ușor anxioasă la gândul că sunt atâtea cărți pe lume care merită atenția mea când timpul e atât de limitat. De aceea, cred că e important să avem pe listă intrigi care ni se potrivesc, altfel citim fără niciun impact. Când ne potrivim cu povestea, căutăm lecturi similare, vrem mai mult și mai mult, ceea ce înseamnă  timp extra dedicat cititului și un target atins la sfârșit de an.

3. Lipsa timpului e o iluzie

Ok, m-am tot plâns că timpul e limitat, dar adevărul e că avem timp pentru orice dacă ne dorim cu adevărat lucrul respectiv. Restul sunt doar pretexte. E mai greu la început, dar dacă îți formezi un obicei din a citi zilnic, devine rutină. Eu, spre exemplu, citesc la metrou și circa 15 minute înainte de somn (când nu sunt prea obosită). Saaau poți să-ți creezi pretexte pentru a citi mai mult: de exemplu, un club de lectură cu prietenii apropiați.

Un text de Beatrice,

PR-ul de serviciu al Grupului Editorial Art

Captivantă pauza de citit? Dă sfară-n țară:

„Ziua în care a nins” – carte câștigătoare a Medaliei Caldecott

Mirosul lemnului proaspăt ars în șemineu, o pătură călduroasă, papucii pufoși și o carte preferată alături de cei mici. Așa arată un tablou de iarnă perfect. Însă atunci când prima zăpadă stârnește atât de multe curiozități, copiii ar sta oriunde numai în casă nu.

Ce poate fi mai plăcut decât să pătrunzi într-o lume peste care s-a așternut zăpada? Un băiețel se trezește într-o dimineață cu ceva nemaiîntâlnit, alb, pufos și rece așternut peste întregul oraș.

Ziua în care a nins”, câștigătoare a Medaliei Caldecott, de Ezra Jack Keats este o carte minunată despre prima ninsoare și bucuria copiilor la frumusețea primei ninsori. Este o poveste liniștitoare despre bucuria unui băiețel pentru prima zăpadă din viața lui. Cu ilustrații colorate și un fir narativ ușor, carte se potrivește perfect cu zilele de iarnă ale micilor cititori.

A căzut prima ninsoare, iar icuțul Peter arde de nerăbdare să-și îmbrace hăinuța de iarnă și să alerge afară. Câte îl așteaptă! Poate face un om de zăpadă, se poate cățăra pe troiene pentru a se afunda apoi în omăt, ba chiar poate imprima în zăpadă silueta unui înger.

Când se lasă întunericul, în vreme ce Peter cutreieră tărâmul viselor, afară ninge neîncetat, pentru ca a doua zi băieţelul să se bucure din nou de zăpadă. Nici o carte n-a surprins mai bine magia și emoția primei ninsori decât „Ziua în care a nins”.

Captivantă pauza de citit? Dă sfară-n țară:

Pornește într-o aventură crăciunomagică alături de Tom Fletcher

Pregătește-te să-ți schimbi părerea despre Polul Nord și despre fabrica de jucării a lui Moș Crăciun! Aceasta e cartea din care afli ce se întâmplă de fapt în seara de Ajun și cum ajung cadourile sub brad.

Voi credeţi în Moş Crăciun? Dar în renii zburători, în spiriduşii de la Polul Nord, în miracolele de Crăciun? Dacă da, atunci neapărat trebui să citiţi cartea Crăciunozaurul de Tom Fletcher. E important să continuaţi să credeţi în Moş Crăciun, pentru ca acesta să continue să existe:

„Peste tot în lume există milioane de copii, la fel ca voi, care ştiu cu toţii de existenţa renilor zburători ai Moşului. Ei nu se gândesc că renii Moşului pot zbura. Cred, fără nicio umbră de îndoială, iar credinţa este cea mai puternică vrajă care există. Să crezi este singura vrajă care poate face ceva absolut imposibil să fie posibil şi ceva indiscutabil irealizabil să fie realizabil! Iar, dintre toate felurile de credinţă, credinţa unui copil este de departe cea mai de neoprit.

Dacă toţi copiii din lume ar înceta dintr-odată să creadă în Moş Crăciun, în reni zburători şi în restul minunăţiilor de la Polul Nord, atunci toate aceste lucruri nemaipomenite ar dispărea într-o clipă aşa cum dispare un balon de săpun! De aceea este atât de important să crezi. Asta ţine vraja în viaţă!”

După cum o să vă daţi seama de pe copertă, Crăciunozaurul este chiar un… dinozaur. Dar este unul mai special. Crăciunozaurul era doar un ou pe vremea când toţi dinozaurii au fost nimiciţi de un asteroid şi a rezistat, îngheţat, pe fundul unei mări, până când l-au descoperit spiriduşii de la Polul Nord şi l-au dus lui Moş Crăciun, iar acesta l-a botezat Crăciunozaur. Crăciunozaurul a crescut la Polul Nord, urmărindu-i pe renii zburători şi dorindu-şi să tragă şi el două lucruri: să aibă un prieten la fel ca el şi să ajungă să tragă sania Moşului, alături de renii zburători.

Însă povestea nu este despre Crăciunozaur, ci despre felul în care acesta a schimbat viaţa unor oameni obişnuiţi: lui William şi Bob Trundle, tată şi fiu.

William este un băieţel care a rămas paralizat în urma unui accident care i-a răpit şi mama. William este un puşti simpatic, simpatizat de colegi, dar asta numai până când, la şcoală vine Brenda, o fetiţă absolut adorabilă, dar doar la înfăţişare. Brenda începe să-l chinuie pe William şi, odată cu ea, încep şi ceilalţi copii. Astfel, viaţa lui William devine un coşmar.

Bob Trundle este un văduv pasionat de Crăciun, singuratic şi cam ciudat. Nu are prieteni şi se ocupă singur de fiul său, căruia îi povesteşte lucruri minunate despre Moş Crăciun şi despre felul în care cresc cadourile în pământ, din păstăi magice, la Polul Nord.

William este pasionat de dinozauri, aşa că îi cere lui Moş Crăciun un dinozaur adevărat, pe care îl şi primeşte. Numai că există cineva care îşi doreşte capul acestui dinozaur pe peretele său cu trofee: un Vânător abil care a vânat cele mai frumoase şi mai rare animale din lume. Dar oare poate un băieţel în scaun cu rotile să salveze un ditamai dinozaurul de cel mai malefic vânător din lume?

O să vă spun un secret: sigur că poate, dar numai dacă primeşte cel mai neaşteptat ajutor.

Crăciunozaurul este o poveste minunată despre prietenie, încredere, loialitate şi speranţă. Dar, mai ales, este o carte despre puterea magică a copilăriei:

„Copiii sunt cele mai magice făpturi din lume (…) a zis, zâmbind, Moşul.

– Copii? a zis William. Copiii nu sunt magici. Eu sunt copil şi nu sunt magic deloc! (…)

– O, ba eşti! Chiar eşti cu adevărat. Numai că nu ştii. Poţi crea în imaginaţia ta lumi imposibile care nu există în realitate. Asta-i magie. Poţi vedea în oameni, în lume şi în viaţă numai ce-i mai bun. Asta-i magie. Înţelegi importanţa naivităţii, importanţa veseliei, a râsului şi a jocului, lucruri pe care cei mari le-au uitat. Asta-i magie. Şi, mai presus de toate, crezi în imposibil fără să-ţi pui întrebări. Fără să ai nevoie de dovezi. Fără să stai pe gânduri. Asta-i magie.”

                                                                                                                                       Un text de Laura Frunză

Captivantă pauza de citit? Dă sfară-n țară:

„Iepurașul care voia să fugă de acasă” – o poveste plină de duioșie și afecțiune

Iepurașul care voia să fugă de acasă de Margaret Wise Brown

Ilustrații de Clement Hurd

Traducere din limba engleză de Elena Morariu

Timp de lectură: 7 minute

Vârsta recomandată: 3 ani +

Recomandarea psihologului

„Iepurașul care voia să fugă de acasă” este o poveste plină de duioșie și afecțiune, despre dragostea mamei pentru copilul ei, despre importanța familiei și sacrificiile pe care le facem pentru cei dragi. Găsim numeroase teme pe care le putem aborda în discuțiile cu copiii, teme care-i vor ajuta să deprindă abilități esențiale pentru dezvoltarea lor socio-emoțională. Urmărind drumul iepurașului printr-o varietate de universuri, copiii vor descoperi situații care nu corespund cu realitatea și care le vor stimula imaginația. Ilustrațiile frumoase îi vor ajuta pe cei mici să descopere singuri tot felul de detalii interesante, dezvoltându-le curiozitatea și interesul, motoare cognitive și motivaționale care susțin procesul învățării.

Subiect

Un iepuraș se hotărăște să fugă de acasă. Când își anunță mama că vrea să fugă, ea nu-l oprește și nu-l ceartă. Cu răbdare și blândețe, îi spune că oriunde va pleca, ea îl va urma negreșit, pentru că este mămica lui. Chiar dacă se va preface într-un pește ca să înoate departe de ea, într-o piatră pe vârf de munte, într-o brândușă dintr-o grădină secretă sau într-o pasăre zburătoare, mămica iubitoare îl va urma la rândul ei peste tot pentru a-l ocroti.

Nu se poate vorbi de întâmplări în această carte – este un dialog între personaje, un joc de-a v-ați ascunselea pe tărâmul imaginației între un iepuraș și mămica lui, care-l găsește de fiecare dată.

Teme: 

  • animale
  • dragoste
  • mamă
  • imaginație
  • devotament
  • sacrificiu
  • fugă

Alegeţi cărţi frumoase!

Alegeți cărți cu ilustrații frumoase, tipărite pe hârtie bună. E foarte important să vadă obiecte frumoase, acum își dezvoltă simțul estetic. Nu le oferiți cărți de calitate proastă, spunând că sunt mici și le vor rupe sau le vor mâzgăli. Dacă se întâmplă să rupă sau să mâzgălească o carte, explicați-le de ce nu e bine să facă asta. Veți vedea că dacă încep să le iubească, nu le vor mai distruge.

Captivantă pauza de citit? Dă sfară-n țară:

Un Crăciun în stilul lui Dr Seuss

Acel moment al anului a sosit din nou, iar Grinch este pregătit, ca în fiecare an, să strice Crăciunul. Și nu oricum, ci în clasicul stil al faimosului Dr. Seuss. Nu există o limită de vârstă pentru această carte, iar cititorii de toate vârstele sunt bineveniți în satul Cinești, urmărit îndeaproape de ochii roșii ai lui Grinch.

Atmosfera este una magică: locuitorii din Cinești își împodobesc casele cu ghirlande luminoase, atârnă ciorapii lângă șemineu și pregătesc bradul pentru sosirea Moșului. Numai Grinch privește sceptic toată atmosfera din peștera sa de după deal.

Doar un plan malefic ar reuși să potolească spiritul Crăciunului, iar Grinch știe cel mai bine cum să facă asta. Crăciunul poate dispărea doar dacă este furat. Și cine-l poate fura dacă nu un Moș Crăciun fals și câinele său transformat în ren?

A strâns de prin toată casa darurile de pe jos!

Puşti cu doape! Biciclete! Role! Tobe! Şi trompete!

Floricele de porumb! Dulciuri! Jocuri! Triciclete!

Le-a băgat în saci pe toate, şi-apoi repede s-a dus

Şi-a tras fiecare sac, rând pe rând, pe coş în sus.

Cine ar fi crezut că cineștii se vor bucura de spiritul Crăciunului fără daruri, decorațiuni, dulciuri și mâncare festivă? Lui Grinch nu i-ar fi trecut prin cap acest lucru, însă fericirea tuturor l-a pus pe gânduri:

Poate Crăciunul nu vine din prăvălie,

Poate… poate-i chiar mai mult decât ce pare să fie!

Dr Seuss a presărat cu siguranță un strop de magie în cartea sa, deoarece fiecare lectură pare că estela fel de surprinzătoare ca cea dintâi deoarece curiozitatea, suspansul, aventura și amuzamentul sunt la ele acasă.

Recomandare de lectură: A se citi pe un fotoliu, lângă șemineu, savurând o ciocolată caldă.

Sugestie de activitate: realizarea unui Grinch din hârtie, deghizat în Moș Crăciun, așa cum știe el cel mai bine.

Captivantă pauza de citit? Dă sfară-n țară:

„Șepci de vânzare” – o poveste despre un negustor ambulant, niște maimuțe și maimuțărelile lor

„Șepci de vânzare” – istorisită și ilustrată de Esphyr Slobodkina

Traducere din limba engleză de Eva Leonte

Timp de lectură: 15 minute

Vârsta recomandată: 3 ani +

Recomandarea psihologului

Cu ajutorul cărții Șepci de vânzare, prin inițierea unor discuții și activități atractive, putem ajuta copiii în procesul de dezvoltare a capacităților și atitudinilor de învățare precum și a abilităților socio-emoționale. Povestea amuzantă a negustorului de șepci îi va stimula să-și dezvolte potențialul de expresivitate și autocontrol emoțional prin recunoașterea și exprimarea unei varietăți de emoții, să se adapteze conștient la situații inedite, să-și exprime sentimentele și să exerseze activități diverse care să le antreneze creativitatea.

Subiect

Într-un orășel, undeva, trăia un negustor ambulant care vindea șepci. Marfa nu și-o purta însă în spate, ca alți negustori, ci pe creștet. Într-o dimineață, pentru că n-a vândut nicio șapcă și nu avea bani să-și cumpere mâncare, a hotărât să facă o plimbare în afara orașului. Obosit de atâta mers, s-a oprit să se odihnească sub un copac. S-a așezat cu grijă, să nu răstoarne șepcile, și a adormit. Când s-a sculat, a descoperit că șepcile de vânzare dispăruseră, iar pe cap mai avea doar șapca lui cadrilată. Ridicând privirea, le-a văzut pe capetele unor maimuțe care țopăiau pe crengile copacului. Le-a cerut șepcile întâi frumos, apoi din ce în ce mai supărat, dar maimuțele doar îl imitau și nu voiau să i le dea înapoi. Furios la culme, a trântit cu șapca lui cadrilată de pământ și a dat să plece. În acel moment, însă, toate maimuțele și-au tras șepcile de pe cap și le-au trântit la pământ, iar negustorul le-a adunat, le-a așezat cu grijă una peste alta, ca la început, și s-a întors în oraș.

Teme:

  • atenție și neatenție
  • prudență și imprudență
  • reușită și eșec
  • exprimarea emoțiilor
  • imitație
  • culori
  • animale exotice

Creaţi un spaţiu dedicat lecturii

Copiii ar trebui să aibă o bibliotecă a lor, iar pe o etajeră să le așezați câteva cărți în așa fel încât copertele să fie vizibile. Cărțile îi vor ajuta să-și dezvolte imaginația, să-și îmbogățească limbajul. Dialogurile pe care le veți purta cu ei pornind de la text sau de la imagini îi vor ajuta să înțeleagă mai bine lumea în care trăiesc.

Captivantă pauza de citit? Dă sfară-n țară:

Editura Arthur și Vlad și Cartea cu Genius recomandă patru povești de pus sub brad

Foto: Silviu Suciu

La ce vă gândiți prima oară când auziți cuvântul Crăciun? La zăpadă? La brazi împodobiți? La cadouri? Ultimul răspuns este preferatul nostru și din acest motiv am pregătit patru recomandări de cărți pentru copii numai bune de pus sub brad. Fie că sunt pentru cei mai mici cititori sau pentru cei mai experimentați, știm sigur că fiecare copil se va bucura de o poveste de Crăciun într-un moment atât de special.

Editura Arthur propune ca primă recomandare Omul de zăpadă care voia să întâlnească soarele de Matei Vișniec (5-7 ani, publicată la editura Arthur, ediție bilingvă română – franceză) care este, de fapt, o piesă de teatru și un material educațional excelent pentru grădinițe și școli, deoarece este o poveste despre generozitate și sacrificiu de sine, dar și despre forța interioară care te duce la destinație, oricâte obstacole ai înfrunta. Omul de zăpadă, în prag de primăvară, nu știe că Soarele îl va topi și, dornic să-l întâlnească, pleacă în căutarea lui, tocmai când prima rândunică s-a întors și primul mugure a plesnit pe ramura unui copac. Pe drum, omul de zăpadă își dăruiește animalelor nevoiașe tot ce are mai de preț: mătura i-o dă rândunicii pentru cuib, nucile unei familii de marmote, morcovul unui iepure, fularul și căciula unui lup. Însă nu vă întristați, omul de zăpadă nu va sfârși într-o băltoacă topită de soare, ci va fi transformat într-un vis și iarna viitoare va reveni alături de copii. Natura, în ciclicitatea sa, se asigură că generozitatea omului de zăpadă nu va fi uitată niciodată.

Crăciunozaurul de Tom Fletcher (7-10 ani, publicată la editura Arthur, traducere din limba engleză de Iulia Arsintescu). După cum o să vă daţi seama de pe copertă, Crăciunozaurul este chiar un… dinozaur. Dar este unul mai special. Crăciunozaurul era doar un ou pe vremea când toţi dinozaurii au fost nimiciţi de un asteroid şi a rezistat, îngheţat, pe fundul unei mări, până când l-au descoperit spiriduşii de la Polul Nord şi l-au dus lui Moş Crăciun, iar acesta l-a botezat Crăciunozaur. Crăciunozaurul a crescut la Polul Nord, urmărindu-i pe renii zburători şi dorindu-şi să tragă şi el două lucruri: să aibă un prieten la fel ca el şi să ajungă să tragă sania Moşului, alături de renii zburători. Însă povestea nu este despre Crăciunozaur, ci despre felul în care acesta a schimbat viaţa unor oameni obişnuiţi: lui William şi Bob Trundle, tată şi fiu.

Pentru cei mai mici cititori, editura Vlad și Cartea cu Genius a pregătit două titluri haioase.
Ziua în care a nins (0-3 ani, publicată la editura Vlad și Cartea cu Genius, traducere din limba engleză de Vlad Zografi) de Ezra Jack Keats, o carte câștigătoare a Medaliei Caldecott, prezintă prima experiență cu zăpada a unui băiețel. Îmbrăcat în costumașul său roșu, Peter experimentează toate plăcerile copilăriei legate de zăpadă: lasă urme, scutură pomii, face îngeri, se uită la copiii mari care se bulgăresc, alunecă la vale pe derdeluș și chiar își face un bulgăre pe care îl pune în buzunar să-l ia acasă. După ce mama îl dezbracă pe băiețelul ud și înfrigurat și îl bagă la baie, Peter își caută bulgărele să se joace cu el, însă ia bulgărele de unde nu-i! Din fericire, afară mai e destulă zăpadă pentru ca Peter să își facă bulgări noi și să iasă din nou la joacă, să se bucure de iarnă.

Cum a furat Grinch Crăciunul de Dr Seuss (6-99 de ani, publicată la editura Vlad și Cartea cu Genius, traducere din limba engleză de Florin Bican) este o carte minunată la orice vârstă. Orice om, copil sau adult, va găsi ceva care să-i placă în această carte: fie rimele frumoase, povestea emoționantă, personajul cinic dar totuși ușor de simpatizat al lui Grinch, Crăciunul minunat al celor din Cinești, finalul optimist – toate îți vor atinge o coardă sensibilă. Mai e cineva care nu știe cine e Grinch? Monstrulețul care „detestă Crăciunul mai mult ca orice pe lume”? Când Grinch încearcă să distrugă Crăciunul celor din Cinești, furându-le cadourile și decorațiunile, descoperă cu uimire că sărbătoarea vine și fără cadouri și că adevăratul spirit al Crăciunului e în inimile oamenilor. Și chiar și în inima lui, cea cu trei numere mai mică, care începe brusc să crească, chiar în momentul în care Grinch află că:

„Poate Crăciunul nu vine din prăvălie,

Poate… poate-i chiar mai mult decât ce pare să fie!”

Sursa articolului: carteacugenius.ro

Captivantă pauza de citit? Dă sfară-n țară: