Apolodor revine alături de o echipă nouă și explorează Delta Dunării în lung și în lat

Îl mai țineți minte pe Apolodor, pinguinul lui Gellu Naum care a bucurat copilăriile atâtor generații de copii? Credeam că vom rămâne doar cu amintirea lui, însă povestea lui continuă. Florin Bican și Dan Ungureanu fac echipă bună. Ies versuri faine din condei și ilustrațiile – o poveste. Florin Bican este autor „în serie“ al Editurii Arthur, ca să spunem așa, și nu demult a publicat Cartea albă cu Apolodor sau Apolododecameronul. Iar Dan Ungureanu desenează cât e ziua de lungă și dă viață, prin formă, culoare și printr-o ghidușie călduroasă, personajelor din cărți.

Pe unde nu a fost Apolodor până acum! Oricum, „el a ajuns și mai departe decât se povestește-n carte“. Când prin aer, când prin apă sau pe sol, se cunoaște, „a dat pământului ocol“. Dar acum pinguinul pornește la drum altfel, cu ochi de explorator. Nu e singur, îl însoțesc maimuțica și pisoiul Tiț.

Chiar dacă nu ați fost în Deltă, numai citind cartea vă veți simți oaspete de onoare la toate aceste vietăți acasă și parcă, în câteva clipe treceți prin toate anotimpurile, prin zi și noapte, pe apă ori pe uscat urmărind cu atenție ilustrațiile.

Dacă ai de la 6 ani în sus, cartea aceasta e și pentru tine. Îi poți ține de urât lui Apolodor și poți face cunoștință cu minunata lume a științei. Tocmai asta își propune și colecția Apolodor Explorator deschisă prin volumul Descoperim cu Apolodor, în Deltă, păsările-n zbor: să le inspire copiilor pasiunea pentru cunoașterea lumii din jur. Dacă ești la început, acesta poate fi un prim pas în descoperirea unei pasiuni ce poate dura o viață întreagă.

Când te face curios vreun cuvânt mai științific, găsești pe pagini un chenar tare dichisit. Nu ai cum să nu le remarci, de ele mai stau agățate ba păsări, ba broscuțe ori alte făpturi curioase. Și dacă vrei să știi și mai multe, la finalul cărții mai ai și un glosar, cu alte explicații precise, cu nume și cuvinte de ținut minte. Iar ca să nu te pierzi prin carte, tot la sfârșit ai un fel de hartă, index i se mai zice, care îți arată la ce pagini să revezi, când ți se face dor, gâște cu cravată, pelicani creți, călifari și multe alte păsări ilustrate cu îndemânare.

De versuri nu mai spunem nimic! E așa frumoasă poezia că până la sfârșit ai să ajungi să vorbești în rime.

Un text de Felicia Roman

10 învățăminte extrase din cărțile lui Roald Dahl

 Sursa foto: https://imgur.com/a/RKVgjvH

Ne întrebăm de ce cărțile lui Roald Dahl au atât de mult succes la cititorii de toate vârstele. Copiii sunt fermecați de replicile și peripețiile delicios de scandaloase, precum și de micii eroi neajutorați care sfidează figurile autoritare și încalcă regulile de bună purtare. Probabil că părinții care se iau prea în serios nu vor fi la fel de încântați, mai ales că adulții răuvoitori sunt adeseori victime în poveștile lui Dahl, cum sunt și copiii lacomi, răzgâiați sau egoiști. Însă părinții care și-au păstrat mintea deschisă și simțul umorului se vor lămuri repede că, deși întâmplările pot fi pe alocuri înspăimântătoare sau insolente, autorul le oferă copiilor minunate exemple de curaj, generozitate, prietenie și independență, pregătindu-i totodată pentru imprevizibila și dificila vârstă a maturității. Iată 10 învățăminte pe care cei mici le extrag din cărțile lui Roald Dahl.

  1. Învață lecții de la cei care sunt diferiți de tine. Întotdeauna. Păstrează-ți în preajmă prietenii care sunt diferiți. Diversitatea este condimentul vieții. 
  2. Este ok dacă ești diferit. Nu este un dezastru. Multe din personajele lui Dahl nu par a se potrivi celor din jur. Willy Wonka este un excentric. Matilda este complet diferită față de familia ei. Mătușile lui James nu au nimic în comun cu el, iar el își dorește altceva. Să fii unic poate fi de-a dreptul magic!
  3. Independența este cuvântul cheie. Multe dintre personajele mature din cărțile lui Dahl, cei care ar trebui să aibă grijă de copii de fapt, sunt cruzi sau absurzi. Copiii din cărțile lui Dahl își iau destinul în propriile mâini pentru a-și găsi drumul în viață. Dahl ne învață că nu întotdeauna avem părinți care merită să joace roluri de model. Oricum ar fi însă, trebuie să avem inteligența și puterea să ne susținem singuri în viață.
  4. Lectura are efecte pozitive asupra noastră. Matilda ne învață că oamenii pot evada din realitate prin lectură. În plus, face eforturi să înțeleagă și să fie înțeleasă de cei din jur. Lectura o poartă prin locuri extraordinare, ba navighează cu Joseph Conrad, ba pleacă în Africa cu Ernest Hemingway sau în India cu Rudyard Kipling. Și face toate aceste călătorii în timp ce se află în cămăruța ei, dintr-un orășel englezesc. Cărțile ne pot transporta prin colțuri nebănuite de lume și ne pot provoca atât de multă bucurie.
  5. Uneori visele pot deveni adevărate. Charlie și-a dorit atât de mult un bilet la fabrica lui Willy Wonka. Și culmea, l-a primit! Nu numai că a primit biletul, dar a primit întreaga fabrică, numai pentru că nu a renunțat la ceva ce era important pentru el: familia. Matilda a vrut ceva mai bun pentru ea decât familia pe care o avea. Și a primit-o pe profesoara Miss Honey. James și-a dorit prieteni de joacă și o familie drăguță. Așa că acum trăiește în Manhattan și are numeroși prieteni în jurul lui. Morala este una singură: dacă îți dorești ceva cu adevărat, visul se va împlini, dacă faci bine pentru tine și pentru cei din jur.
  6. Două lucruri rele adunate nu fac deloc un bine. Uriașul prietenos refuză să folosească violența împotriva celorlalți uriași, chiar dacă aceștia nu se poartă deloc frumos cu oamenii. În schimb, el vorbește cu regina Angliei și împreună găsesc o cale să-i captureze pe uriași și să-i pedepsească, dar cât mai uman posibil. Binele nu se face niciodată așadar cu răul.
  7. Aparențele pot înșela. Pentru că da, uriașul este de fapt foarte prietenos. În Vrăjitoarele, acestea iau aparența unor femei absolut normale și atractive. Nu judeca pe nimeni după aparențe. Și nici o carte după copertă.
  8. Trebuie întotdeauna să ai încredere în tine. Domnul Vulpoi are foarte multă încredere în el și acesta este motivul pentru care reușește atât de multe lucruri. Desigur, nu trebuie să devii arogant, dar încrederea în tine, într-o doză rezonabilă, nu poate face decât bine. Crede așadar în tine și în visele tale!
  9. Acționează cât de bine poți, în orice situație în care ajungi. Familia lui Charlie este foarte săracă. Familia Matildei nu se poartă prea frumos cu aceasta. Mătușa lui James abia dacă îi dă de mâncare și îl ține închis în cameră. Și totuși, aceste personaje fac cât de bine pot. Când realizează că nu este destul, încearcă să schimbe lucrurile. Iar schimbările pe care le fac îi ajută să aibă vieți mai bune. Morala este una singură: putem scăpa de ceea ce este rău în viețile noastre și de oamenii răi, dar numai dacă încercăm.
  10. Un pic de neastâmpăr n-a făcut rău nimănui. La urma urmei, cărțile lui Dahl sunt pentru copii, iar copiii nu prea au cum să fie întotdeauna cei mai cuminți. Iar uneori, să nu fii cuminte, poate face diferența.

Sursa: Editura Arthur

4 personaje feminine memorabile din cărțile pentru copii

Iubim cărțile pentru copii care ne ajung imediat la inimă, iar copiilor, chiar și nouă, ne plac tare mult cărțile cu personaje feminine remarcabile. Nu, nu trebuie să fie zâne sau prințese. Ne plac și ele deopotrivă, dar în luna martie am ales patru dintre cele mai apreciate titluri cu personaje feminine memorabile de la Vlad și Cartea cu Genius și Editura Arthur. 

Cine a întâlnit-o măcar o dată pe Olivia (scrisă și ilustrată de Ian Falconer, în traducerea Laurei Albulescu, publicată la editura Vlad și Cartea cu Genius în februarie 2019), n-are cum s-o mai uite vreodată. Este o purceluşă precoce şi încăpăţânată care iubeşte arta, moda, baletul, opera. O are ca model pe nepoata lui Falconer din viaţa reală, iar cartea în sine este o operă de artă, cu desene simple, rafinate, în alb, negru și roșu.

Malala reușește să transmită un mesaj puternic pentru cei mai mici cititori: să creadă în magie și să găsească magia în tot ce ne înconjoară. Ea nu visează la lucruri mărețe, iar dorința ei supremă este o lume mai bună. Personajul este o sursă de inspirație pentru copii, o persoană reală care luptă pentru lucrurile în care crede. Malala și creionul magic scrisă de Malala Yousafzai, ilustrată de Kerascoët, în traducerea Ioanei Bâldea Constantinescu a apărut la editura Vlad și Cartea cu Genius în mai 2019.

Matilda (scrisă de Roald Dahl, ilustrată de Quentin Blake și tradusă de Christina Anghelina a apărut la Editura Arthur în noiembrie 2020) nu-i și ea o fetiță normală, cum ar vrea părinții, e o „pacoste“ care citește tot ce prinde și e as la înmulțire. Adorată de colegi, răbdătoare și glumeață, le vine de hac celor care îi subestimează inteligența. Tatăl ei e un infractor, iar mama, o femeie cicălitoare şi nu tocmai inteligentă. Cei doi cred că Matilda e o adevărată pacoste care pierde prea mult timp cu cititul în loc să se uite la televizor, ca oamenii normali… Nici îngrozitoarea domnişoară Trunchbull, directoarea şcolii, nu are o părere mai bună despre micuţa pasionată de lectură.  Dar Matilda nu e chiar singură. Domnişoara Honey, învăţătoarea ei, ştie că fetiţa e un geniu şi că ascunde câţiva aşi în mânecă.

Am zis că nu avem pe listă prințese, dar avem o vrăjitoare. Timpul e de partea mea . Versul ăsta al trupei de future rock The Leprechauns o însufleţeşte în fiecare zi pe Domnişoara Poimâine, care vrea să revoluţioneze managementul timpului. O fire rebelă, cu o minte sclipitoare, ea contestă modul învechit şi obtuz în care unchiul ei, Tempus Întâiul, guvernează asupra timpului, pe care ea vrea să-l plieze la schimbările rapide din lumea oamenilor. Încăpăţânarea lor îi învaţă pe amândoi o lecţie valoroasă despre acceptare şi familie pe care o vom descoperi în primul volum din Cronicile Domnișoarei Poimâine: Vremea Vrăjitoarei Niciodată  scrisă de Adina Rosetti și ilustrată de Oana Ispir (publicată la Editura Arthur în noiembrie 2019).

Ție ce personaj feminin memorabil îți vine prima oară în minte?

„Numără stelele: O poveste din Copenhaga” – roman distins cu Medalia Newbery

Într-o notă dominată de curaj, altruism, unde lumea este stăpânită de frică, Lois Lowry surprinde în romanul Numără stelele: O poveste din Copenhaga momentul în care ritmul vieții simple a două familii – Johansen și Rosen – este întrerupt de zgomotul soldaților germani prin oraș. Cu ținuta impunătoare, aceștia stârnesc groaza la fiecare colț de stradă în timp ce caută familiile de evrei pentru a le deporta.

Între anii 1940–1945, Danemarca a fost ocupată de Germania nazistă. Suedia, ca stat neutru și liber, a ajutat la salvarea a aproximativ 7 000 de evrei danezi care urmau să fie deportați în lagărele naziste.

Annemarie Johansen, o fată de zece ani, e elevă, fiică, soră și prietenă. Are teme de făcut, o familie iubitoare care se chinuie să găsească hrană în penuria cauzată de război, o soră de cinci ani – Kirsti – și o prietenă foarte bună – Ellen Rosen. Cu toate lipsurile, fetele nu-și pierd spiritul ludic, iar seara poveștile însuflețesc casa.

„Este mult mai ușor să fii curajos dacă nu știi totul“ este o frază esențială în carte. Părinții fetelor nu le divulgă fetelor adevărata gravitate a situației. Inocența lor și dragostea pentru celălalt le conduc acțiunile.

În 1943, când autoritățile vin în căutarea familiei Rosen, ei știu ce au de făcut, oricât de riscant ar fi, oricât ar fi frica de mare: să facă orice pentru a-și salva prietenii evrei. Din acel moment teama și curajul se confundă, iar personajele acționează din umanitate.

Detaliile cu care Lois Lowry construiește cele mai tensionate scene cresc suspansul și-ți fac pielea de găină. Inspirate din istoria reală, soluțiile găsite de personaje – fuga cu bărcile pescarilor, păcălirea mirosului câinilor cu batista îmbibată într-un praf special – sunt semnul hotărârii de a face puțină dreptate într-un context dominat de istoria mare și răul generat de ea.

Numără stelele: O poveste din Copenhaga ne arată încă o dată că în vremurile crunte ale războiului, în care lupta pentru supraviețuire e principala grijă, prietenia, dragostea, speranța sunt „armele“ care pot salva umanitatea.

O recenzie de Alina Ioan

4 titluri de iubit când ești mic

Când ești mic, iubirea pentru cărți se manifestă într-o serie de emoții care mai de care mai intense. Ajungi să iubești personajele, să râzi cu lacrimi în timp ce mama iți citește o poveste haioasă, să răsfoiești singur cartea chiar dacă nu ai învățat încă să citești prea bine sau când lectura e deja floare la ureche, nu mai lași cartea din mână. E prea mult spus romantic atunci când ne gândim la cei mici, însă în luna iubirii le-am pregătit 4 titluri de la  Vlad și Cartea cu Genius și Editura Arthur de care se vor îndrăgosti încă de la primele pagini.

Primii ani de viață ai copilului vin cu o serie de întrebări, uneori simple, alteori atât de complexe încât nu te-ai fi așteptat la ele, așa că părinții sunt puși în situația în care trebuie să răspundă pe înțelesul celui mic. Philip Bunting a găsit un mijloc simplu, frumos și inteligent de a spune pe înțelesul copiilor povestea apariției vieții pe Pământ. De la primele particule de praf din vremea Big Bangului, la crearea stelelor și a planetelor, la viața acvatică, la migrațiile populațiilor din Africa, până la apariția lui Homo sapiens, toate sunt descrise cu inteligență și umor în Cum am ajuns aici? de Philip Bunting, în traducerea lui Vlad Zografi.

Vă facem cunoștință cu cel mai egoist mops din lume. Lacom, supărăcios și lipsit de maniere, nu lasă pe nimeni să se atingă de jucăriile lui. Șoricarul Trevor, drăguț și prietenos, ar vrea să se joace cu Porc și îi trece cu vederea obrăzniciile. Trevor va reuși în cele din urmă, dar în ce condiții – veți vedea. Mopsul Porc de Aaron Blabey în traducerea lui Florin Bican este o carte de un comic irezistibil, ilustrată senzațional.

Este anul 1943, iar pentru Annemarie Johansen viaţa în Copenhaga e un amestec de îndatoriri pentru şcoală, de lipsuri şi foamete, totul desfăşurându-se sub privirea atentă a soldaţilor germani aflaţi la fiecare colţ de stradă. Curajul pare să-şi mai găsească loc doar în poveştile pe care fetiţa i le spune seara la culcare surorii ei mai mici, Kirsti. Aflând de raziile autorităţilor germane pentru ridicarea populaţiei evreieşti, familia Johansen hotărăşte s-o salveze pe Ellen Rosen, cea mai bună prietenă a fiicei lor, dând-o drept propriul lor copil. Dar asta va fi oare de ajuns? Numără stelele. O poveste din Compenhaga, de Lois Lowry, în traducerea Alinei-Nicoleta Ioan este o poveste tulburătoare despre iubire, curaj şi altruism, într-o lume stăpânită de frică.

Max Crumbly e pe cale să dea piept cu cel mai înspăimântător loc în care a fost vreodată: Școala Generală South Ridge. Sunt multe lucruri pe cinste la școala asta nouă, dar are o mare problemă – bătăușului Brută îi cam place să-l îngrămădească pe Max în dulap. Ce grozav ar fi dacă Max ar avea abilitățile unui erou din benzile lui desenate preferate. Din păcate, puterea lui neobișnuită, ba chiar supraomenească, de a mirosi pizza de la un bloc distanță n-o să salveze nicio viață, nici n-o să răstoarne planurile răufăcătorilor. Dar asta nu înseamnă că Max nu o să facă tot posibilul să devină eroul de care are nevoie școala lui! Stai pe-aproape și-o să descoperi dacă Max apucă să mai danseze victorios până la urmă sau nu. Peripețiile lui Max Crumbly I: Eroul din dulap este prima carte dintr-o serie nouă semnată de autoarea Însemnărilor unei puștoaice, Rachel Renée Russell. Traducerea prezentei ediții este semnată de Irina Ornea.

Regele Fistichiu și Împăratul Malefic – aventuri captivante cu intrigi, ciocolată și crocodili arțăgoși

Pe tărâmul Edwinland domnește Edwin, Regele Fistichiu. Are nouă ani, e super amuzant și e înconjurat de prieteni de nădejde. Ministrul Jill îi sare mereu în ajutor, e aproape ca vocea conștiinței micuțului rege. Ea face lucrurile complicate și găsește soluții pentru orice. De exemplu, dacă ai nevoie de un urs dansator pentru o petrecere aniversară, o chemi pe Jill. Dacă ursul i-a mâncat cuiva un braț și e nevoie de cineva care să scrie o scrisoare de iertare, tot la ea apelezi. Mai este și Megan, cu ideile ei trăsnite de cântece la lăută și cu voioșia care îl înveselește pe Edwin Fistichiul.

Probabil ai vizitat deja satul și locuitorii lui – țărani harnici și de treabă, în general. Numai stai să vezi ce repede se poate schimba un om când nu mai are parte de dulciuri. Iar dacă ți-au zis părinții să o lași mai ușor cu ciocolata, au știut ei ce spuneau. Dacă nu ți se pare important, ia aminte. Nu știi când o să apară vreun împărat care să pună stăpânire pe țara ta și să interzică toate distracțiile.

De cealaltă parte a liniei punctate, trecând de câmpurile noroioase și de cocioabele țăranilor, locuiește Împăratul Nurbison. E malefic cât cuprinde și stă mereu cu ochii pe Edwinland. Invidios și ofticos, vrea cu orice preț să pună mâna pe tărâmul vecin. Iar slăbiciunea supușilor lui Edwin îi este servită Împăratului Malefic ca o minge la fileu. Și de acolo pornește toată tevatura.

Se poate să ai tu ceva abilități, dar după ce citești Regele Fistichiu și Împăratul Malefic o să mai aduni câteva. O să ai un râs malefic care le întrece pe toate: FO HOO HOO HOO. O să știi cum să faci cu propriile mâini un dragon înspăimântător. Bine, fie vorba între noi, te sfătuiesc ca nu cumva să înfigi lumânări în nasul vreunei vaci. Și, fie, o să înveți câte ceva și despre ce înseamnă prietenia adevărată, cum să administrezi banii înțelept, cum să asculți sfaturile primite și pentru ce motive ar fi mai bine să nu te răzvrătești.

Cartea este de-a dreptul fistichie, plină de aventuri absurde și amuzante, prietenoasă și călduroasă, scrisă cu naturalețea cu care ar privi un copil lumea din jurul lui.

O recenzie de Felicia Roman

Pippi Șosețica – o fetiță care a influențat lumea întreagă

Cu părul roşu ca morcovul, strâns în două cozi ţepene, pistruiată şi cu gura până la urechi, cu ciorapi desperecheaţi şi cu pantofi în care ar putea încăpea încă o pereche de picioare, fetiţa de nouă ani e o apariţie remarcabilă. Au trecut mai bine de 75 de ani de la debutul ei, însă Pippi continuă să cucerească inimile copiilor de generații întregi.

Personajul creat după al Doilea Război Mondial, într-o lume distrusă, a adus speranță multor copii și adulți și continuă să fie și astăzi o sursă de inspirație. Întotdeauna avem nevoie de încurajare, iar personajele cărților prind viață odată ce le permiți să își facă culcuș într-un colț al inimii tale. Mai ales în zilele noastre, toți avem nevoie de o prietenă de nădejde cum este Pippilotta a lu’ Efraim.

O regăsim pretutindeni ca un simbol cultural, în fotografii ale celebrităților, sub formă de tatuaj, în picturi grafitti, reprezentând puterea feminină, rezistența, bunătatea, dreptatea și acceptarea. Iată și o declarație – din emisiunea americană TODAY – a lui Michelle Obama, soția fostului președinte american, Barack Obama, care a descris-o ca fiind prima carte de care s-a îndrăgostit în viața ei: „Am fost fascinată de această fetiță puternică care era centrul tuturor lucrurilor. Și era cumva aproape magică. Adică era mai puternică și mai vânjoasă decât oricine. Avea puteri supraomenești.“

Primele cărți cu Pippi au fost publicate între 1945 și 1948, urmate de o mulțime de cărți ilustrate și adaptări, vândute în peste 65 de milioane de exemplare în întreaga lume.

Au existat tot felul de ecranizări ale cărților cu Pippi, dar cea mai recentă, care este în lucru, este o decizie de colaborare dintre STUDIOCANAL, Heyday Films și Compania Astrid Lindgren care pregătesc un nou film cu Pippi Șosețica. Cele două studiouri au colaborat cu succes și la filmele Paddington 1 & 2.

Regizorul David Heyman spune că „Pippi a sprijinit și inspirat familii de pretutindeni prin forța ei vitală, prin tăria de caracter și bucuria ei nestăvilită de a trăi. Cărțile lui Astrid Lindgren au fost traduse pe tot globul de-a lungul anilor – un testament al viziunii ei pe care suntem hotărâți să îl onorăm printr-un nou film“.

Curiozități despre Astrid Lindgren

Bineînțeles, când ne gândim la Pippi Șosețica, ne gândim la Astrid Lindgren. Caracterul ei este foarte asemănător cu cel al personajului. De-a lungul vieții, Astrid Lindgren s-a opus vehement nedreptății și opresiunii. Pe lângă cariera de scriitoare, este cunoscută drept unul dintre cei mai importanți formatori de opinie. Cuvintele ei au avut un rol semnificativ când a fost înlăturat de la conducere un guvern și a mai influențat, direct și indirect, anumite legi suedeze care au fost adoptate. La aniversarea ei de optzeci de ani, a primit drept cadou o nouă lege a drepturilor animalelor, cunoscută sub numele de „Lex Lindgren“.

Și să nu uităm părerea autoarei despre cum ar arăta o copilărie fără cărți: „Asta nu se poate numi copilărie. E ca și cum ai fi dat afară dintr-un loc fermecat unde îți este permis să mergi și unde ai găsi cea mai prețioasă formă de a te bucura.“

Dacă plănuiești să dai vreo petrecere în cinstea ei (și dacă te descurci un pic cu limba engleză, dar nu musai), găsești aici mai multe activități, imagini de printat și decupat sau indicații despre cum să-ți confecționezi un costum ca al lui Pippi și chiar un poster ca să ți-l pui pe perete.

Un text de Felicia Irimia

4 povești pentru copii cu care să începem noul an

Ne-am propus să începem noul an cu 4 dintre cele mai amuzante și optimiste povești pentru copii, în speranța că vom păstra această stare pe tot parcursul anului. Iată mai jos ce titluri am pregătit pentru cei mici de la Vlad și Cartea cu Genius și Editura Arthur.

„Cei trei tâlhari” scrisă de Tomi Ungerer este exemplul ideal în care binele triumfă în fața răului. Și ce alt exemplu mai bun să ne încarce cu optimism dacă nu o fetiță neînfricată? Deși au speriat sate întregi, tâlharii nu prezintă nicio teamă pentru micuța Tiffany. Memorabilă și distractivă, cartea a fost tradusă în 16 limbi și a fost vândută în milioane de exemplare.

O altă eroină cu care ne începem noul an este Malala, personajul principal din „Malala și creionul magic” scrisă de Malala Yousafzai. Cea mai tânără câștigătoare a Premiului Nobel pentru Pace a visat dintotdeauna să aibă un creion magic ca cel din emisiunea TV preferată, pentru a scăpa de foamete, sărăcie și război și a luptat pentru visul ei până când s-a făcut auzită peste tot în lume.

Cu părul roşu ca morcovul, strâns în două cozi ţepene, pistruiată şi cu gura până la urechi, cu ciorapi desperecheaţi şi cu pantofi în care ar putea încăpea încă o pereche de picioare, Pippi Șosețica este cea de-a treia eroină care ne umple inima cu optimism și stare de bine datorită apariției sale remarcabile. Acţiunile ei îi lasă pe toţi cu gura căscată, iar după o întâlnire cu Pippi, până şi hoţii se lasă de meserie.

Printre cele trei eroine am strecurat și regele din povestea „Regele fistichiu și împăratul malefic” Pe tărâmul Edwinland domnește Edwin, Regele Fistichiu. Are nouă ani, e super amuzant și e înconjurat de prieteni de nădejde. Totuși, Edwin nu e un băiețel obișnuit. Este rege. Are tron, armură, un castel cu pasaje secrete și toate cele. O, da, și e vecin cu cel mai NESUFERIT și MALEFIC om din Univers. Asta n-are cum să ducă la aventuri captivante cu intrigi, ciocolată și crocodili arțăgoși… Sau are?…

De ce nu-mi faci o poezie de Crăciun? – Gianni Rodari

Gianni Rodari s-a născut la Omegna (Novara, Italia) în 1920. După o scurtă experienţă didactică, devine ziarist şi începe, aproape din întâmplare, să scrie pentru copii. Cărţile sale au avut parte de nenumărate traduceri şi au dobândit numeroase premii, între care prestigiosul Premiu Andersen (1970), „Nobel“ al literaturii pentru copii.

Gianni Rodari e preţuit astăzi de tot mai mulţi cititori, mari şi mici, pentru comunicativitatea sa, pentru umorul său absurd şi irezistibil. Diferite prin sursele de inspiraţie şi prin suflul de care dau dovadă, povestioarele lui Rodari se iau la întrecere cu noile teme ale fanteziei infantile din benzile desenate şi din literatura science-fiction. 

Fragment din Cele mai frumoase povești de Crăciun ale lui Gianni RodariGianni Rodari.

Coraline – despre uși secrete, povești de Halloween și un final neașteptat

Sursa foto: @lumea.cartilor_24

Dacă te întrebi ce poți găsi dincolo de o ușă secretă, iți putem spune doar că ai nevoie de câteva lucruri pentru a afla misterul: curaj, imaginaţie, prezenţă de spirit şi o pisică neagră. Acestea sunt elementele de care are nevoie Coraline pentru a porni în aventură. Nu întotdeauna dacă deschizi o uşă dai de o altă încăpere. Nu ştii niciodată când te aşteaptă o lume paralelă de cealaltă parte. Realitatea nu s-a mai transfigurat atât de straniu de când Alice s-a rostogolit în gaura iepurelui şi a ajuns în Ţara Minunilor.

21 de geamuri și 14 uși sunt în casa lui Coraline. 13 normale, așa cum sunt în orice casă și una specială care o transportă într-o lume în care lucrurile par exact ca-n lumea sa inițială, doar că totul pare mult mai fain! Jucăriile sunt mai interesante și mai multe, mâncarea mult mai bună, iar părinții – mai atenți. Doar că oamenii din lumea asta nouă au nasturi în loc de ochi, iar dacă Coraline vrea să rămână în această lume magică în care părinții au timp de ea, tot ce trebuie să facă fetița e să o lasă pe cealaltă mamă să-i coasă nasturi în locul ochilor. Oare ce o să facă Coraline?

Îmi plac foarte mult filmele de groază pentru că de fiecare dată când mă uit la ele mă gândesc dacă ceva din ce văd ar putea fi adevărat. Mi se face pielea de găină, mă sperii, deschid ușile doar puțin și arunc un ochi să văd dacă sunt în regulă, ca să deschid lumina și să merg să-mi iau sucul din frigider. Dar, cu toate acestea tot mă uit la filme de groază pentru că știu că nu sunt adevărate, că ce văd este doar imaginația unei persoane care a scris un scenariu și talentul alteia de a filma imagini înfricoșătoare. Ca să nu mai zic că-mi place cum mintea mea mă ajută să trăiesc intens tot ceea ce văd. Spre deosebire de filme, cărțile mă fac să pătrund și mai mult pe ciudatul teren al imaginației, deoarece cărțile mă ajută să fiu chiar eu atât scenarist, cât și regizor!

Neil Gaiman este un fel de Messi sau Cristiano Ronaldo al cărților. Scrie cărți la fel de frumoase și spectaculoase precum golurile pe care le înscriu cei doi fotbaliști. Nu știi când se va petrece magia și când vei fi surprins, cam la fel ca la meciurile de fotbal, iar în Coraline, Gaiman ridică deasupra capului trofeul Champions League. Ce vreau să zic e că, dacă te apuci de citit Coraline, o să-ți bată inima mai tare, o să te întristezi, o să tremuri de emoție, o să aștepți cu înfrigurare pauza, dar s-ar putea să te bucuri enorm la final.

Îți mai spun un singur lucru: am citit prima dată cartea acum 6 ani și încă mai caut ușa secretă din casa mea. Încă nu am găsit-o, dar sunt sigur că undeva există. Și dacă, totuși, nu există, măcar o am pe Coraline în bibliotecă și pot să trec oricând prin ușa din casa ei.

Un articol de Răzvan Zamfirescu