Publicat pe

Interviu cu Florin Bican și Dan Ungureanu despre volumul „Hai pe lună împreună”

Apolodor a devenit specialist în expediții și pare că de fiecare dată găsește un loc și mai spectaculos pentru explorare. Pentru că am fost curioși să aflăm cum e într-o călătorie pe Lună cu faimosul pinguin, le-am pus câteva întrebări lui Florin Bican și Dan Ungureanu despre cel mai nou volum din seria Apolodor Explorator – Hai pe Lună împreună. 

Din perspectiva poetului, unde e mai ușor să călătorești cu Apolodor? În Delta Dunării sau pe Lună?

Florin Bican: Pe Lună! O cunoaștem, totuși, atât de puțin, încât oferă mai mult spațiu imaginației. Sau improvizației…

Poți să ne spui cum a fost noua experiență? Sau încă nu e încheiată? După ce ai predat manuscrisul, te-ai mai întors pe Lună cu Apolodor?

Florin Bican: De-abia după ce am predat manuscrisul am început să fac naveta pe Lună. Cu Apolodor, desigur – e un excelent coleg de navetă. Am revizuit împreună nu doar manuscrisul, ci și formula biscuiților Oreo. Dar acum, gata – nu mai mergem pe Lună până în 2025, când NASA va relua misiunile într-acolo cu oameni la bord. Și cu pinguini, desigur.

Acum toată lumea se-ntreabă ce caută biscuiții Oreo în poveste. Veți afla în momentul în care veți citi cartea. Încă o întrebare: dacă în 2025 ai pleca pe Lună cu Apolodor și ai putea să iei un singur lucru (n-ar trebui să fie un lucru prea mare, fiindcă mai vin și alți oameni, plus câteva rude ale lui Apolodor, imaginează-ți ce înghesuială!) – ce-ai lua cu tine?

Florin Bican: Un biscuit Oreo, desigur. În povestea lui Gellu Naum, Apolodor avea și el „un biscuit în buzunar” (ca să rimeze cu „radar”). Pe lângă valoarea lor nutritiv-consolatoare, biscuiții Oreo pot configura o excelentă hartă a Lunii. Și orice explorator are nevoie de o hartă – chiar și aproximativă – a locului pe care-l explorează.

Care e cel mai interesant lucru nou pe care l-ai descoperit în timp ce lucrai la carte?

Florin Bican: Luna… Am descoperit Luna de parcă o vedeam pentru prima dată. Și, inevitabil, m-am îndrăgostit de ea…

Dan Ungureanu, din perspectiva ilustratorului, unde e mai ușor să călătorești cu Apolodor? În Delta Dunării sau pe Lună?

Dan Ungureanu: Am călătorit la fel de comod în ambele locuri, de la masa de lucru, cu creioanele ascuțite și hârtia pregătită. În mod ciudat, Luna mi s-a părut mai aproape decât Delta, și mai tangibilă. 

Poți să ne spui într-o frază cum a fost noua experiență? Te-ai mai întors pe Lună cu Apolodor după ce ai predat ilustrațiile?

Dan Ungureanu: Pe Lună a fost frumos, dar cam răcoros, ne-am poticnit în regolit, am înghețat, apoi ne-am încălzit. Mă întorc pe Lună în fiecare seară când cerul e senin.

N-ai cum să nu zâmbești când vezi cometele descrise ca „Un fel de stele mici, cu plete” sau când fazele lunare sunt explicate cu opt biscuiți Oreo. Ce pagină îți trezește cele mai amuzante amintiri din perioada ilustrării?

Dan Ungureanu: Textul lui Florin Bican este amuzant de la început până la sfârșit și m-am distrat teribil să îi desenez pe cei trei prieteni, Apolodor, Maimuțică și pisoiul Tiț. Mi-a plăcut să includ mici detalii în fiecare pagină – Luna-clătită, chiftelele meteoriți, Iepurele de jad – de care sper că și cititorii se vor amuza descoperindu-le.

Care e cel mai interesant lucru nou pe care l-ai descoperit în timp ce lucrai la carte?

Dan Ungureanu: Până să lucrez la cartea asta am privit Luna de la distanță, dar odată ce m-am apropiat am aflat detalii despre suprafața ei, gravitație, temperatură, istoria misiunilor Apollo – și am găsit-o fascinantă.

Sursa: editura-arthur.ro

Publicat pe

Apolodor revine alături de o echipă nouă și explorează Delta Dunării în lung și în lat

Îl mai țineți minte pe Apolodor, pinguinul lui Gellu Naum care a bucurat copilăriile atâtor generații de copii? Credeam că vom rămâne doar cu amintirea lui, însă povestea lui continuă. Florin Bican și Dan Ungureanu fac echipă bună. Ies versuri faine din condei și ilustrațiile – o poveste. Florin Bican este autor „în serie“ al Editurii Arthur, ca să spunem așa, și nu demult a publicat Cartea albă cu Apolodor sau Apolododecameronul. Iar Dan Ungureanu desenează cât e ziua de lungă și dă viață, prin formă, culoare și printr-o ghidușie călduroasă, personajelor din cărți.

Pe unde nu a fost Apolodor până acum! Oricum, „el a ajuns și mai departe decât se povestește-n carte“. Când prin aer, când prin apă sau pe sol, se cunoaște, „a dat pământului ocol“. Dar acum pinguinul pornește la drum altfel, cu ochi de explorator. Nu e singur, îl însoțesc maimuțica și pisoiul Tiț.

Chiar dacă nu ați fost în Deltă, numai citind cartea vă veți simți oaspete de onoare la toate aceste vietăți acasă și parcă, în câteva clipe treceți prin toate anotimpurile, prin zi și noapte, pe apă ori pe uscat urmărind cu atenție ilustrațiile.

Dacă ai de la 6 ani în sus, cartea aceasta e și pentru tine. Îi poți ține de urât lui Apolodor și poți face cunoștință cu minunata lume a științei. Tocmai asta își propune și colecția Apolodor Explorator deschisă prin volumul Descoperim cu Apolodor, în Deltă, păsările-n zbor: să le inspire copiilor pasiunea pentru cunoașterea lumii din jur. Dacă ești la început, acesta poate fi un prim pas în descoperirea unei pasiuni ce poate dura o viață întreagă.

Când te face curios vreun cuvânt mai științific, găsești pe pagini un chenar tare dichisit. Nu ai cum să nu le remarci, de ele mai stau agățate ba păsări, ba broscuțe ori alte făpturi curioase. Și dacă vrei să știi și mai multe, la finalul cărții mai ai și un glosar, cu alte explicații precise, cu nume și cuvinte de ținut minte. Iar ca să nu te pierzi prin carte, tot la sfârșit ai un fel de hartă, index i se mai zice, care îți arată la ce pagini să revezi, când ți se face dor, gâște cu cravată, pelicani creți, călifari și multe alte păsări ilustrate cu îndemânare.

De versuri nu mai spunem nimic! E așa frumoasă poezia că până la sfârșit ai să ajungi să vorbești în rime.

Un text de Felicia Roman

Publicat pe

4 titluri care îi apropie pe copii de natură

Iubim natura în toate formele ei și ne dorim ca cei mici să-i aprecieze prezența și să se bucure de ea. Dedicăm luna aprilie naturii, plantelor, animalelor și păsărilor și vă propunem 4 titluri de la Vlad și Cartea cu Genius și editura Arthur care să celebreze iubirea pentru natură.

Apolodor, simpaticul pinguin, a călătorit în toată lumea. A văzut multe minunății și a adunat tot felul de vești despre viața din ape, din aer, din spațiu și de pe uscat. Prin Delta Dunării a călătorit cu Maimuțica și cu pisoiul Tiț. Prietenos cum îl știm, împărtășește acum cu noi tot ce a aflat despre locuitoarele înaripate dintre Dunăre și Marea Neagră, în volumul Descoperim cu Apolodor, în Deltă, păsările-n zbor scris de Florin Bican și ilustrat de Dan Ungureanu, publicat la editura Arthur în august 2020.

Trandafirii din Mexic scrisă de Pam Muñoz Ryan (tradusă din limba engleză de Mădălina Vasile, publicată la Editura Arthur în septembrie 2020) ne conduce într-o lume unde se poate întâmpla ca totul să se năruiască, atunci când ți-e lumea mai dragă, și de pe cele mai înalte culmi să ajungi în cele mai întunecate abisuri. Demult, la El Rancho de las Rosas, Esperanza ducea o viață cât se poate de privilegiată: locuia într-o casă mare, avea rochii minunate, păpuși de porțelan, servitoare care erau mereu la dispoziția ei și o familie care o iubea nespus. Acum locuiește cu mama și cu alți oameni într-o baracă mică și înghesuită dintr-o tabără de lucru din California și trebuie să învețe să ia totul de la zero.

Veverița Tremurici scrisă și ilustrată de Mélanie Watt, în traducerea lui Vlad Zografi, ne prezintă povestea unei veverițe puțin cam temătoare, care are o legătură foarte strânsă cu scorbura ei din copac. Ea nu coboară niciodată din copacul ei. Păi cum să coboare? Doar jos o pândesc tot soiul de pericole, care mai de care mai înspâimântătoare: microbi, iederă otrăvitoare, până și rechini! Dar lucrurile scapă curând de sub control și un intrus ticălos o obligă să-și părăsească adăpostul! Vai și amar! Ce poate face o biată veveriță sperioasă? Va supraviețui ea oare calvarului? Și, mai important, cum o va schimba teribila aventură?

Oare ce se întâmplă când un stol de coțofene bârfitoare și veșnic îmbufnate întâlnesc niște păsări prietenoase? Vom afla în volumul Coțofenele clănțănitoare scrisă și ilustrată de Oltea Enache, publicat la editura Vlad și Cartea cu Genius în februarie 2021. Vă spunem că nu e prea bine. Păsările pădurii, de la măcăleandru, pițigoi și aușel, până la codobatură și cucuvea, fac tot ce pot să le îmbuneze pe nemulțumitele coțofene: privighetoarea le cântă o sonată, le aduc mâncare și chiar le construiesc cuiburi. Poate o să credeți că musafirele au fost impresionate? Ei bine, nici pomeneală! Coțofenelor le țiuie urechile de la atâta cântat, mâncarea li se pare oribilă, iar de cuiburi ce să mai vorbim – sunt mult prea pufoase.

Publicat pe

10 cărți de citit în așteptarea Moșului

În mai puțin de o lună,  ne pregătim ceaiuri peste ceaiuri sau ciocolată caldă, după preferință, ne punem un pulover crăciunesc și ne bucurăm de cele mai liniștite zile din an. Mai ales acum mai mult ca niciodată merităm un final de an tihnit. 😊

Sursă unsplash.com

Azi, de 1 decembrie, ți-am pregătit o listă de 10 cărți de care să te bucuri în așteptarea Moșului. Și cum e o zi specială, o parte dintre ele sunt scrise de unii dintre cei mai îndrăgiți autori români contemporani.

  1. Povestiri de pe Calea Moșilor, Adina Popescu

24 de povestiri: un oraș, un cartier, o viață de om și fragmente de istorie trăită, într-o carte de neratat a literaturii române contemporane

Calea Moșilor nu este centrul lumii, Calea Moșilor este lumea întreagă. Adina e la grădiniță când se mută aici, cu părinții, și cartierul e nou-nouț și frumos. Trăiește în epoca de aur, are o coliță de la Filatelia cu tovarășul Nicolae Ceaușescu, iar Elena Ceaușescu este ca o mamă pe care o vede doar la televizor. Atât doar că nu are voie să povestească ce vorbesc părinții acasă despre ei. Noroc că viața adevărată e în altă parte, e în plăcile cu povești, în joacă, în ritualul de seară al clătitelor – două goale, două cu zahăr și două cu gem.

Odată cu epoca de aur se încheie și copilăria; trecerea la adolescență se suprapune peste anii tranziției, când sucurile la dozator iau locul Brifcorului și surprizele de la Turbo sunt mai bine văzute decât toate timbrele la un loc. Tot ce era înainte important pare să devină, încet-încet, de tristă amintire. Mai puțin amintirile, care, în jocul de oglinzi al nostalgiei și autoironiei, deschid către o nouă lume, poate mai bună.

2. Minunatul prezent, Tim Tharp (traducere din limba engleză Ruxandra Gogu)

Sigur îl știți pe băiatul ăsta – Sutter Kelly, tipul super-amuzant care e mereu sufletul petrecerii, alături de paharul lui plin cu whiski și 7UP. Sigur, poate nu-i cel mai strălucit elev de liceu, și mai e puțin până la absolvire, dar ce contează, e bun și colegiul din oraș, la fel și slujba de vânzător la un magazin de haine bărbătești. Și poate că nu nici cel mai atent iubit pe care îl poate avea o fată precum timida Aimee, dar când asculți Dean Martin și râzi cu lacrimi la toate poveștile lui, parcă totul e bine. Și chiar este – pe moment -, dar cum vor sta lucrurile mai târziu? Asta se întreabă tot mai mulți oameni din jurul lui Sutter.

Mai mult decât orice, Minunatul prezent este o carte care te face să te gândești mai atent atât la viitor, cât și la modul în care propriul comportament îi afectează pe oamenii din jurul tău.

3. Cele douăsprezece prințese dansatoare, Maria Surducan

Douăsprezece fiice de împărat strică noapte de noapte douăsprezece perechi de conduri de aur. Disperat, tatăl lor făgăduiește că-i va da o prințesă de soție celui care va lămuri misterul. Și astfel, zece prinți stau de strajă zece nopți la rând și dispar fără urmă. 

În dimineața celei de-a unsprezecea zile, un tânăr cu capul în nori bate la poarta castelului… 

4. Vacanța lui Nor, Ileana Surducan, Maria Surducan

Of și vai, ce soartă crudă! A venit vacanța mare, dar pentru bietul Nor e un adevărat dezastru. În loc să-l lase să se joace liniștit pe calculator, părinții îl duc la bunici, într-un sat uitat de lume. Fără calculator și fără încărcător la consolă! Ce poate fi mai rău? Bunicul crește nori și vrea să-l învețe și pe Nor să aibă grijă de ei. Plicticoasă treabă… norii plăpânzi și pufoși se topesc la soare și nici nu-l ascultă deloc. Din fericire, Nor îi va întâlni pe Skai, paznicul scaieților, și pe Laci, cavalerul înaripat. Iar împreună vor avea de înfruntat pericole mai ceva decât în orice joc pe calculator. Pentru că în pădure trăiește un… zmeu ADEVĂRAT!

O bandă desenată cum n-ați mai văzut, cu balauri, zmei, solomonari și copii înzestrați cu puteri magice.

5. HoARTiu Mălăele, Horațiu Mălăele

Citiți bine titlul acestei cărți: HoARTiu Mălăele. Citiți cu mare atenție. Nu este doar un joc de cuvinte, este esența acestei cărți. Un mod sclipitor și ludic prin care autorul îi face cu ochiul cititorului și îl pregătește pentru ce va urma. 

Volumul însumează multiplele forme de artă prin care Horațiu Mălăele a ales să se exprime: caricatură, desen, pastel, proză, poezie…. autoportret în cuvinte și tuse de creion.

6. Singur printre mârlani, Florin Bican

Lumea mârlanilor e stăpânită de brutalitate și de o violență dusă-n derizoriu. Rațiunea o ia razna, rămâne lipsită de busolă, afectele își pierd măsura – ori se atrofiază, ori devin turbate. Efectul este un râs sardonic și necruțător.

Finlandeza Haaricleea ajunge în România, unde se simte ca în Parnas când inhalează noxe. Datorită talentului de a împărți lovituri de lopată, primește un post de dresoare de băieți nărăvași. Sunt făcute experimente cu arsenic, care demonstrează că diferența dintre om și animal e „de ordin minimal”. Unii părinți se transformă în moroi.

7. Singur în ținutul ghețurilor. Cea mai tulburătoare poveste de supraviețuire din istoria explorărilor, David Roberts (traducere din engleză și note de Laura Ciobanu)

În ianuarie 1913, rămas fără tovarășii săi de expediție, înfometat, slăbit și fără mijloace de comunicare cu lumea exterioară, Douglas Mawson încearcă să se întoarcă din inima pustietății polare la baza Expediției Antarctice Australasiatice. Mai are de parcurs 150 de kilometri – calvarul său este, așadar, departe de final. Cu sacrificii inimaginabile, Mawson reușește să-și ducă la capăt misiunea de cercetare pe Continentul Alb. Minuțios documentată, cartea lui David Roberts relatează această poveste de supraviețuire, una dintre cele mai impresionante trăite vreodată.

8. Frica în Occident. Secolele XIV – XVIII. O cetate asediată, Jean Delumeau (traducere din franceză, postfață și note de Modest Morariu)

Frica în Occident este una dintre cele mai cunoscute lucrări ale istoricului Jean Delumeau, ilustru reprezentant al valului de specialiști în istoria mentalităților pe care Școala franceză l-a produs. Cu un vast câmp de observație – istoric, bineînțeles, dar și economic, sociologic, psihanalitic, psihologic și antropologic –, autorul creează fresca unei Europe traumatizate de ciumă, războaie, dispute religioase și permanenta nesiguranță.

Delumeau analizează fricile colective ale societăților occidentale din perioada cuprinsă între secolele al XIV-lea și al XVIII lea, încercând să răspundă la o simplă întrebare: cui îi e frică și de ce anume? Este recreată convingător și argumentat atmosfera acestor veacuri în care psihozele colective sunt declanșate nu doar de catastrofe, ci și de lucrarea agenților lui Satan: vrăjitorii, evreii, turcii, femeile.

9. Vin de păpădie | serie de autor, Ray Bradbury (traducere din limba engleză de Oana Clapa)

Verile din Greentown înseamnă pentru doi frați, încă puști, experiențe ce-i vor schimba pentru totdeauna. Înghețata de vanilie și vinul de păpădie au devenit deja ritualuri estivale, dar în vara anului 1928 ei încearcă și gustul amar al morții, fragilitatea fericirii și ireversibilitatea timpului. Orășelul, pe care credeau că-l cunosc atât de bine, le dezvăluie și alte secrete. Iar unele dintre ele sunt desprinse dintr-un univers fantastic.

10. Marea de fier, China Miéville (traducere din limba engleză de Iulia Anania)

Sham Yes ap Soorap este asistent medical la bordul cârtițierei Medes. Lumea post-apocaliptică în care el trăiește este practic o mare de fier – în toate direcțiile, se întinde o infinitate de căi ferate încrucișate, linii paralele, comutatoare și sensuri giratorii –, iar solul de sub șine este ostil și din el țâșnesc creaturi feroce și uriașe. Atras de farmecul desuet al obiectelor din alte vremuri sau lumi, Sham este intrigat de misterul unei anumite șine de cale ferată și, în goana roților pe șine, el descoperă că vânătoarea unei cârtițe gigantice poate deveni o filosofie de viață.