„Pomul cel darnic” – o poveste despre o altfel de prietenie

Sursa foto: simonandschuster.com

Shel Silverstein s-a născut în anii ‘30 în Chicago, într-o familie cu origini mixte: tatăl era un imigrant est-european, iar mama americancă. Shel a avut de mic înclinație spre desen, dar nu a fost încurajat să continue în această direcție de către familie. Tatăl său, un om violent, se aștepta ca Shel să lucreze în brutăria familiei.

Shel a crescut mare și a dat la facultate, unde a pierdut vremea fără să devină absolvent. După aceea s-a înrolat în armată și a plecat să lupte în război, în Japonia. Când a fost lăsat la vatră, era un om trist, care trecuse prin multe, fără un loc de muncă, perspective sau o parteneră care să-l susțină. În mod ironic, șansa lui a fost întâlnirea cu Hugh Hefner, editorul unei reviste pentru bărbați. A început să creeze benzi desenate pentru revistă și să publice articole despre călătoriile pe care le făcea. Ba mai mult, Shel a compus și cântece pentru interpreți celebri (Johnny Cash, Bob Dylan) și părea că nu are absolut nimic în comun cu literatura pentru copii. Ba chiar nu-și dorea și nu-i plăceau copiii.

Ca mulți oameni care nu au copii, dar care emit păreri despre aceștia (unele surprinzător de realiste), Shel detesta literatura pentru copii cu final fericit. Nu-i înțelegea sensul. Având, la rândul său, o copilărie nefericită, și-ar fi dorit să se identifice cu texte cu final mai ambiguu sau nefericit. Cam ca Hans Christian Andersen, dacă stăm să ne gândim, ale cărui povești se termină destul de dezastruos pentru personaje. Cam ca în viață, uneori, dacă ne gândim și mai departe de atât.

Prin urmare, Shel s-a apucat de scris povești pentru copii, care să reflecte realitatea așa cum o vedea el și care să forțeze cititorul să se gândească mai mult la ceea ce tocmai a citit. În 1964 a publicat primele sale trei cărți pentru copii, printre care și Pomul cel darnic, care are un succes complet neașteptat la public.

Nu știm dacă a fost din cauza cărții Pomul cel darnic și a faptului că mereu a trebuit s-o apere și s-o justifice, sau din cauza faptului că și-a pierdut primul copil la o vârstă fragedă (deși nu și-a dorit copii, a avut totuși o fată și un băiat), dar Shel Silverstein a ajuns să se retragă cu totul din viața publică, chiar dacă a continuat să scrie. De-a lungul ultimilor 20 de ani de viață, a mai publicat un volum intitulat „Where the Sidewalk Ends” (Acolo unde nu mai e trotuar), care a fost interzis în librării, moment în care a refuzat să-și mai explice poveștile.

Despre Pomul cel darnic a spus că este o carte despre un băiețel și un copac și că nu are niciun înțeles ascuns.

Însă pomul din carte nu este unul obișnuit, ci este un pom de sex feminin. În limba română este tradus „fetița-copac”, dar în engleză nu se specifică dacă pomul este la vârsta copilăriei sau a maturității, ci este doar „she” (ea). Fetița-copac se împrietenește cu un băiețel care se folosește de ea pentru ceea ce are nevoie în viață, în diferite etape.

Îi ia frunzele pentru coronițe, mănâncă merele și se cațără sau se leagănă pe trunchiul ei când e copil. Apoi crește și are nevoie de bani și îi ia merele pentru a le vinde. Apoi îi ia crengile pentru a-și face casă. Apoi trunchiul pentru a-și face o barcă. Apoi mai rămâne doar un ciot pe care se așază la bătrânețe să se odihnească.

Iar fetița-copac îi dăruiește toate acestea „fericită”, ba chiar ea i le oferă, nu așteaptă să i le ceară. La final, din fetița-copac nu mai rămâne aproape nimic, dar băiatul, ajuns acum bătrân, continuă să vină la ea, să ceară ajutor.

Primele interpretări au dus cu gândul la relația părinte-copil, în care părintele dă totul din sine până nu-i mai rămâne nimic, iar copilul ia totul fără să dea nimic înapoi. Nici nu-i de mirare că cititorii s-au supărat pe Shel pentru povestea asta! Deși e adevărat că mulți părinți fac sacrificii mari pentru copiii lor, nu acesta este comportamentul pe care-l vrem de la copiii noștri.

Ar mai putea fi despre o relație de co-dependență, în care un partener dă totul, iar celălalt nimic. Despre oameni egoiști, cărora nu le pasă decât de propria persoană și despre oameni prea slabi pentru a putea să spună „nu” atunci când trebuie.

Dar, la polul opus, putem să ne gândim și că este o poveste despre prietenie, despre altruism și despre bunătate. Copacul se dăruiește pe sine în relația cu celălalt și nu se simte folosit, ci fericit.

Cred că povestea asta a ajuns atât de faimoasă tocmai din cauza controverselor pe care le stârnește și a punctelor de vedere diferite. E aceeași poveste, sunt aceleași cuvinte, și totuși percepția cititorilor asupra ei este cu totul diferită de la om la om.

Citiți povestea și discutați cu copiii despre ce înseamnă dărnicia. Despre ce înseamnă să dai, dar să și primești. Puneți-le întrebări (de exemplu: a spus vreodată băiețelul ”mulțumesc” copacului?) și provocați-i pe ei să vă pună întrebări legate de carte. S-ar putea ca ei să tragă cu totul alte concluzii din poveste și să vă ofere un punct de vedere nou, nealterat de preconcepțiile noastre de adulți.

Un text de Laura Frunză

Captivantă pauza de citit? Dă sfară-n țară:

4 recomandări de cărți pentru copii de citit în luna iubirii

Sursa: pinterest.com

Iubirea este cuvântul cheie al lunii februarie. Fie că alegem să o celebrăm în stil autohton de Dragobete sau în stil ceva mai modern, de Valentine’s Day, iubirea este pe primul loc. Însă atunci când ești mic, sărbătoarea iubirii nu este la fel, iar cea mai întâlnită formă a ei este cea pentru părinți. Și cum cărțile pentru copii nu duc lipsă de iubire, v-am pregătit o listă de patru titluri potrivite aceste luni de la editurile Arthur și Vlad și Cartea cu Genius.

Ce-i drept, mămicile sunt pe primul loc în viața celor mici, dar să nu uităm că și tăticii au farmecul lor. Tăticul urs din povestea „Un pupic pentru tătic” (Frances Watts, publicată la ediura Vlad și Cartea cu Genius în 2019) depune multă muncă de convingere pentru a primi un pupic de noapte bună de la ursuleț. Poate un pupic lung-lung de girafă, unul cu dungi și mârâieli de tigrișor, un pupic poznaș și gâdilicios de maimuțică sau măcar un pupic mic și mustăcios de șoricel. Dar ușor-ușor, îmbufnarea ursulețului se preface în zâmbet, apoi în râs și, în cele din urmă, tăticul primește pupicul de noapte bună.

Pomul cel darnic” de Shel Silverstein (publicată la editura Vlad și Cartea cu Genius în 2017) este o poveste profundă despre iubire, care poate fi înțeleasă ușor de copii și descifrată în nenumărate sensuri de către adulți. „A fost odată o fetiță-pom.” Așa începe această poveste emoționantă, presărată cu un strop de tristețe și cu multă, multă dragoste. Scrisă într-un ritm liniștitor, în puține cuvinte, cu ilustrații simple și sugestive, cartea lui Shel Silverstein spune totul despre cum rodește dragostea de la primul fir de rădăcină până la cea mai proaspătă frunzuliță din vârful coroanei.

Într-o notă amuzantă, editura Arthur prezintă iubirea din perspectiva unor copii ceva mai mari. „Însemnările unei puștoaice” este o serie iubită de preadolescente, iar volumul #12 Povestirile unei catastrofe amoroase nu chiar atât de secrete (de Rachel Renee Russell, publicată la editura Arthur în 2019) povestește fazele unei îndrăgostiri: „Cum m-am pricopsit cu forma asta acută de tulburare amoroasă e o poveste lungă și complicată.”

Păstrând nota amuzantă, vă prezentăm o carte tandră și neconvențională despre iubirea dintre o mamă și fiu ei rebel. „Gata cu pupăturile, mamă!” de Tomi Ungerer (ediție bilingvă, publicată la editura Arthur în 2018) este un titlu clasic pentru copiii și adulții cu un dezvoltat simț al umorului. Toby Gheruță este un motan aflat la vârsta pubertății care face tot felul de năzbâtii la școală și nu este prea prietenos cu dulcegăriile de orice fel. În special pupăturile mamei sale super-protectoare, cumsecadea doamnă Angora Gheruță, care-și iubește fiul ca pe ochii din cap. Sătul de cocoloșelile ei siropoase lucrurile iau o întorsătură neașteptată.

Captivantă pauza de citit? Dă sfară-n țară:

„Vreau pălăria înapoi” – interviu cu autorul Jon Klassen

Pentru Jon Klassen contează să scrie cărți bune, iar acest lucru se poate observa ușor. La numai 31 de ani a câștigat o medalie Caldecott, iar acest lucru l-a motivat să se ocupe și mai mult de acest domeniu. Îi plac cărțile care se citesc bine și arată bine. Iată mai jos un interviu cu autorul cărții „Vreau pălăria înapoi”, publicată la editura Vlad Și Cartea cu Genius.

„Când am început să mă ocup în totalitate de cărți, a devenit destul de limpede pentru mine că trebuie să îmi scriu singur textele dacă voiam ca munca mea să devină ceva serios, dar aveam o problemă cu faptul că nu-mi plăcea să desenez personaje. Acum îmi place să desenez scene întregi și obiecte, dar în vremea aceea nu îmi plăcea la fel de mult. Simțeam de fiecare dată că trișez atunci când desenam personaje. Ca și cum aș alege calea ușoară pentru a atrage atenția cititorului. Îmi plac poveștile care îi permit cititorului să rătăcească puțin pentru ca apoi să regăseasca de unul singur calea.

Tot în această perioadă, o companie mi-a cerut să realizez niște felicitări, iar eu le-am trimis niște schițe cu niște scaune și alte obiecte. Mi-au scris înapoi întrebându-mă dacă n-aș putea să-mi încerc mâna cu ceva mai antrenant, cum ar fi niște personaje. Le-am spus ca eu nu fac așa ceva, dar au insistat și în final le-am trimis o serie de animale care purtau pălării aniversare și baloane, dar fețele lor și postura păreau să-mi transmită că habar nu au ce e o zi de naștere și nici nu le pasă. Mi-a plăcut mai ales ursul care apărea pe una dintre felicitări. Chiar și așa, nemișcat și lipsit de orice emoție părea amenințător. M-am gândit că de vreme ce am încălcat jurământul de a nu desena vreodată personaje, aș putea la fel de bine să-l folosesc într-o carte.

<<Un urs și-a pierdut pălăria.

-Unde mi-e pălăria? a întrebat el.>>

Nu-mi plăcea deloc. Habar nu aveam încotro vreau să meargă narațiunea, ce trebuia să mai adaug și despre ce era până la urmă povestea asta.Nu știu ce-a declanșat asta, dar într-o noapte mi-a venit ideea să transform totul într-un dialog fără narațiune și să ma folosesc de culori pentru a-l marca pe cel care vorbește, așa încât nici măcar să nu fie nevoie să le dau nume.Ideea unui dialog cu imaginea personajelor alături sugera că unul dintre personaje mințea. Și puteam arăta cititorului care e mincinosul. Apoi textul a curs foarte ușor și lin.

Ilustrațiile le-am păstrat foarte simple. Întotdeauna mi-au plăcut cărțile ilustrate cu o imagine curată, dar mă temeam să le fac prea curate și pentru alții ca nu cumva să le găsească plictisitoare. Dar pentru cartea mea era amuzant.Cartea a fost scrisă într-un limbaj foarte rigid. Era rigid pentru că era tensionat că trebuia să scriu o carte și îmi plăcea ideea că personajele mele nu le prea au cu vorbitul. Așa că au ieșit niște personaje rigide care se tot uitau la cameră în loc să se uite unul la altul așa cum se întâmplă când două personaje vorbesc. Păreau uluite că apar într-o carte, iar eu eram uluit că scriu una.”

Captivantă pauza de citit? Dă sfară-n țară:

„Cum e posibil să fim atât de diferiți și să simțim atât de asemănător?”

Stelaluna, un pui de liliac, trăiește aventura vieții lui atunci când este separat de mama sa. Cartea prezintă o poveste clasică despre asemănări și diferențe, iar pe lângă firul narativ plin de emoție, cei mici vor învăța câteva curiozități despre familia liliecilor.

Janell Cannon s-a născut în Minnesota și încă din primii ani de școală a început să picteze în acrilice. După finalizarea studiilor a lucrat ca grafician până în 1993, când a publicat prima sa carte, „Stelaluna”. Mult apreciatul debut a făcut din Janell Cannon unul dintre cei mai cunoscuți scriitori pentru copii, iar îndrăgitele sale cărți au primit de-a lungul timpului numeroase premii.

Mare iubitoare de animale, Janell își ia în serios rolul de a transforma chiar și cele mai neobișnuite creaturi în personaje îndrăgite atât de copii, cât și de părinți. Până acum, Editura Vlad și Cartea cu Genius v-a făcut cunoștință doar cu micuțul liliac Stelaluna, dar Janell Cannon a scris cu aceeași tandrețe și despre pitoni, hiene sau salamandre. De altfel, atunci când e în pană de idei, autoarea trage o fugă la grădina zoologică și un alt animal mai puțin obișnuit își găsește, prin intermediul textelor ei, un culcuș în casele cititorilor. Odată ce inspirația își face loc, Janell scrie și desenează zi-lumină pentru a da viață candidelor ei personaje. Fascinată de anatomia, fiziologia și întregul mod în care funcționează animalele, tot procesul de cercetare până la construirea personajului i se pare foarte amuzant. Asta nu înseamnă însă că nu-și fac loc în textele ei și experiențe personale. De exemplu, atunci când Stelaluna este nevoită să mănânce gândaci, Janell își amintește de vremurile în care mama ei o obliga să mănânce salată de țelină, și așa mesele se transformau într-un calvar.

Cum spuneam mai sus, prima carte scrisă de Janell Cannon a fost “Stelaluna”, publicată la Editura Vlad și Cartea cu Genius în 2017, în traducerea Evei Leonte. Personajul principal este un pui de liliac care vrând, nevrând trăiește aventura vieții atunci când o bufniță îl desparte de mama lui. Salvarea micului liliac vine tot de la o pasăre care îi permite micuței Stelaluna să se adăpostească în cuib, alături de puii ei. Condiția – să trăiască întocmai ca puișorii de pasăre. Întregul aranjament ar fi fost cum nu se poate mai potrivit, dacă bietului liliac nu i s-ar fi părut totul cu susul în jos (la propriu). De la statul în cuib, în loc să atârne cu capul în jos, până la zburatul pe timp de zi și chiar mâncatul de gândaci, Stelaluna s-ar fi bucurat să se delecteze cu un mango savuros, ca orice alt liliac de fructe. Când încalcă regulile, și pornirile de liliac sunt mai puternice decât noul mod de viață, mama-pasăre o apostrofeazaă scurt pe Stelaluna: „Îmi înveți puii la lucruri rele! Nu mai ai ce căuta în cuib până nu promiți să respecți toate regulile casei. Stelaluna promise.” Soarta este însă binevoitoare cu Stelaluna, iar cartea nu poate fi decât cu happy end, așa cum îi stă bine oricărei cărți. Tot printr-o întâmplare Stelaluna își regăsește locul printre lilieci. „Nu voi mai mânca gândaci câte zile voi avea, se bucură Stelaluna, în timp ce se ghiftuia.” Chiar dacă în sfârșit ajunge printre ai ei, nu uită de prietenii care i-au fost alături. „În ziua următoare, Stelaluna merse să le viziteze pe păsări.” Iar povestea puiului de liliac ne învață încă o dată că diferențele de orice fel nu-și au locul atunci când prietenia este una adevărată.

Ilustrațiile semnate tot de Janell Cannon, realizate în creion și acrilice, desavârșesc povestea care îmbină atât de firesc știința cu imaginația, în timp ce pe fundal, în schițe delicate, este spusă mai departe povestea mamei puiului de liliac care continuă să o caute pe Stelaluna.

“Stelaluna” a însemnat pentru autoare un debut neașteptat de bine primit, cartea fiind aclamată de-a lungul generațiilor și publicată totodată în sute de mii de exemplare. Pentru copii, Stelaluna e o ocazie, dincolo de bucuria poveștii, de a afla mai multe despre lilieci, într-o manieră mai puțin convențională.

Un text de Mădălina Vasile

Captivantă pauza de citit? Dă sfară-n țară:

Lista de dorințe: 1. Noi începuturi

Sursa foto: freepik.com

Ați pregătit lista de dorințe pentru anul 2020? Se spune că în fiecare început de an trebuie să pregătim o listă cu obiectivele pentru noul an. Zis și făcut. Mare parte din lista noastră de dorințe este plină de titlui pe care abia așteptăm să le citim, iar luna ianuarie este despre noi începuturi. Iată mai jos patru recomandări de la Arthur și Vlad și Cartea cu Genius potrivite pentru începutul de an.

Cine a spus că seria Harry Potter s-a terminat cu siguranță nu știa de surpriza pregătită de Editura Arthur. Citite și recitite de milioane de fani, volumele Harry Potter revin cu un aer nou și… ilustrat. Cu siguranță fanii vor regăsi magia în primul volum ilustrat al seriei, Harry Potter și piatra filosofală (Editura Arthur, noiembrie 2019, traducere din limba engleză de Florin Bican). „Am fost profund emoționată să văd ilustrațiile lui Jim Kay. Îmi place enorm interpretarea pe care o dă el lumii lui Harry Potter. Mă simt onorată și recunoscătoare că și-a pus talentul la lucru pentru asta.” J.K. Rowling.

Peter Brown este autorul și ilustratorul multor cărți îndrăgite pentru copii, iar cărțile lui sunt bestselleruri New York Times. Până în acest punct al carierei a fost răsplătit cu Caldecott Honor, un premiu New York Times pentru Cea mai bună carte ilustrată pentru copii și un Children’s Choice Book Award pentru Ilustratorul Anului.Insula roboților” (Editura Arthur, 2017, traducere din limba engleză de Mădălina Ivoniciu) este romanul lui de debut pentru copii. Când roboțica Roz deschide ochii pentru întâia oară, se trezește singură pe o insulă sălbatică, în mijlocul oceanului. Toți semenii ei roboți, care se aflau cu ea pe aceeași navă, s-au făcut țăndări, sfărâmați de valuri. Roz este singura supraviețuitoare, dar habar nu are cum a ajuns acolo sau ce-ar putea să facă în acel loc uitat de lume.

Stelaluna este prima carte scrisă de Janell Cannon și a fost publicată la Editura Vlad și Cartea cu Genius în 2017, în traducerea Evei Leonte. Personajul principal este un pui de liliac care vrând, nevrând trăiește aventura vieții atunci când o bufniță îl desparte de mama lui. Salvarea micului liliac vine tot de la o pasăre care îi permite micuței Stelaluna să se adăpostească în cuib, alături de puii ei. Condiția – să trăiască întocmai ca puișorii de pasăre. Mult apreciatul debut a făcut din Janell Cannon unul dintre cei mai cunoscuți scriitori pentru copii, iar îndrăgitele sale cărți au primit de-a lungul timpului numeroase premii.

Jon Klassen s-a născut în 1981 în Winnipeg, Canada şi a studiat animaţie la Sheridan College din Ontario. Prima lui carte pentru copii, Vreau pălăria înapoi!(Vlad și Cartea cu Genius, 2018, traducere din limba engleză de Vlad Zografi) a ajuns în top 10 al celor mai bune cărţi ilustrate din 2011 realizat de New York Times Book Review. „Când am început să mă ocup în totalitate de cărți, a devenit destul de limpede pentru mine că trebuie să îmi scriu singur textele dacă voiam ca munca mea să devină ceva serios, dar aveam o problemă cu faptul că nu-mi plăcea să desenez personaje. Îmi plac poveștile care îi permit cititorului să rătăcească puțin pentru ca apoi să regăseasca de unul singur calea.” Jon Klassen.

Captivantă pauza de citit? Dă sfară-n țară:

„Ziua în care a nins” – carte câștigătoare a Medaliei Caldecott

Mirosul lemnului proaspăt ars în șemineu, o pătură călduroasă, papucii pufoși și o carte preferată alături de cei mici. Așa arată un tablou de iarnă perfect. Însă atunci când prima zăpadă stârnește atât de multe curiozități, copiii ar sta oriunde numai în casă nu.

Ce poate fi mai plăcut decât să pătrunzi într-o lume peste care s-a așternut zăpada? Un băiețel se trezește într-o dimineață cu ceva nemaiîntâlnit, alb, pufos și rece așternut peste întregul oraș.

Ziua în care a nins”, câștigătoare a Medaliei Caldecott, de Ezra Jack Keats este o carte minunată despre prima ninsoare și bucuria copiilor la frumusețea primei ninsori. Este o poveste liniștitoare despre bucuria unui băiețel pentru prima zăpadă din viața lui. Cu ilustrații colorate și un fir narativ ușor, carte se potrivește perfect cu zilele de iarnă ale micilor cititori.

A căzut prima ninsoare, iar icuțul Peter arde de nerăbdare să-și îmbrace hăinuța de iarnă și să alerge afară. Câte îl așteaptă! Poate face un om de zăpadă, se poate cățăra pe troiene pentru a se afunda apoi în omăt, ba chiar poate imprima în zăpadă silueta unui înger.

Când se lasă întunericul, în vreme ce Peter cutreieră tărâmul viselor, afară ninge neîncetat, pentru ca a doua zi băieţelul să se bucure din nou de zăpadă. Nici o carte n-a surprins mai bine magia și emoția primei ninsori decât „Ziua în care a nins”.

Captivantă pauza de citit? Dă sfară-n țară:

„Iepurașul care voia să fugă de acasă” – o poveste plină de duioșie și afecțiune

Iepurașul care voia să fugă de acasă de Margaret Wise Brown

Ilustrații de Clement Hurd

Traducere din limba engleză de Elena Morariu

Timp de lectură: 7 minute

Vârsta recomandată: 3 ani +

Recomandarea psihologului

„Iepurașul care voia să fugă de acasă” este o poveste plină de duioșie și afecțiune, despre dragostea mamei pentru copilul ei, despre importanța familiei și sacrificiile pe care le facem pentru cei dragi. Găsim numeroase teme pe care le putem aborda în discuțiile cu copiii, teme care-i vor ajuta să deprindă abilități esențiale pentru dezvoltarea lor socio-emoțională. Urmărind drumul iepurașului printr-o varietate de universuri, copiii vor descoperi situații care nu corespund cu realitatea și care le vor stimula imaginația. Ilustrațiile frumoase îi vor ajuta pe cei mici să descopere singuri tot felul de detalii interesante, dezvoltându-le curiozitatea și interesul, motoare cognitive și motivaționale care susțin procesul învățării.

Subiect

Un iepuraș se hotărăște să fugă de acasă. Când își anunță mama că vrea să fugă, ea nu-l oprește și nu-l ceartă. Cu răbdare și blândețe, îi spune că oriunde va pleca, ea îl va urma negreșit, pentru că este mămica lui. Chiar dacă se va preface într-un pește ca să înoate departe de ea, într-o piatră pe vârf de munte, într-o brândușă dintr-o grădină secretă sau într-o pasăre zburătoare, mămica iubitoare îl va urma la rândul ei peste tot pentru a-l ocroti.

Nu se poate vorbi de întâmplări în această carte – este un dialog între personaje, un joc de-a v-ați ascunselea pe tărâmul imaginației între un iepuraș și mămica lui, care-l găsește de fiecare dată.

Teme: 

  • animale
  • dragoste
  • mamă
  • imaginație
  • devotament
  • sacrificiu
  • fugă

Alegeţi cărţi frumoase!

Alegeți cărți cu ilustrații frumoase, tipărite pe hârtie bună. E foarte important să vadă obiecte frumoase, acum își dezvoltă simțul estetic. Nu le oferiți cărți de calitate proastă, spunând că sunt mici și le vor rupe sau le vor mâzgăli. Dacă se întâmplă să rupă sau să mâzgălească o carte, explicați-le de ce nu e bine să facă asta. Veți vedea că dacă încep să le iubească, nu le vor mai distruge.

Captivantă pauza de citit? Dă sfară-n țară:

Editura Arthur și Vlad și Cartea cu Genius recomandă patru povești de pus sub brad

Foto: Silviu Suciu

La ce vă gândiți prima oară când auziți cuvântul Crăciun? La zăpadă? La brazi împodobiți? La cadouri? Ultimul răspuns este preferatul nostru și din acest motiv am pregătit patru recomandări de cărți pentru copii numai bune de pus sub brad. Fie că sunt pentru cei mai mici cititori sau pentru cei mai experimentați, știm sigur că fiecare copil se va bucura de o poveste de Crăciun într-un moment atât de special.

Editura Arthur propune ca primă recomandare Omul de zăpadă care voia să întâlnească soarele de Matei Vișniec (5-7 ani, publicată la editura Arthur, ediție bilingvă română – franceză) care este, de fapt, o piesă de teatru și un material educațional excelent pentru grădinițe și școli, deoarece este o poveste despre generozitate și sacrificiu de sine, dar și despre forța interioară care te duce la destinație, oricâte obstacole ai înfrunta. Omul de zăpadă, în prag de primăvară, nu știe că Soarele îl va topi și, dornic să-l întâlnească, pleacă în căutarea lui, tocmai când prima rândunică s-a întors și primul mugure a plesnit pe ramura unui copac. Pe drum, omul de zăpadă își dăruiește animalelor nevoiașe tot ce are mai de preț: mătura i-o dă rândunicii pentru cuib, nucile unei familii de marmote, morcovul unui iepure, fularul și căciula unui lup. Însă nu vă întristați, omul de zăpadă nu va sfârși într-o băltoacă topită de soare, ci va fi transformat într-un vis și iarna viitoare va reveni alături de copii. Natura, în ciclicitatea sa, se asigură că generozitatea omului de zăpadă nu va fi uitată niciodată.

Crăciunozaurul de Tom Fletcher (7-10 ani, publicată la editura Arthur, traducere din limba engleză de Iulia Arsintescu). După cum o să vă daţi seama de pe copertă, Crăciunozaurul este chiar un… dinozaur. Dar este unul mai special. Crăciunozaurul era doar un ou pe vremea când toţi dinozaurii au fost nimiciţi de un asteroid şi a rezistat, îngheţat, pe fundul unei mări, până când l-au descoperit spiriduşii de la Polul Nord şi l-au dus lui Moş Crăciun, iar acesta l-a botezat Crăciunozaur. Crăciunozaurul a crescut la Polul Nord, urmărindu-i pe renii zburători şi dorindu-şi să tragă şi el două lucruri: să aibă un prieten la fel ca el şi să ajungă să tragă sania Moşului, alături de renii zburători. Însă povestea nu este despre Crăciunozaur, ci despre felul în care acesta a schimbat viaţa unor oameni obişnuiţi: lui William şi Bob Trundle, tată şi fiu.

Pentru cei mai mici cititori, editura Vlad și Cartea cu Genius a pregătit două titluri haioase.
Ziua în care a nins (0-3 ani, publicată la editura Vlad și Cartea cu Genius, traducere din limba engleză de Vlad Zografi) de Ezra Jack Keats, o carte câștigătoare a Medaliei Caldecott, prezintă prima experiență cu zăpada a unui băiețel. Îmbrăcat în costumașul său roșu, Peter experimentează toate plăcerile copilăriei legate de zăpadă: lasă urme, scutură pomii, face îngeri, se uită la copiii mari care se bulgăresc, alunecă la vale pe derdeluș și chiar își face un bulgăre pe care îl pune în buzunar să-l ia acasă. După ce mama îl dezbracă pe băiețelul ud și înfrigurat și îl bagă la baie, Peter își caută bulgărele să se joace cu el, însă ia bulgărele de unde nu-i! Din fericire, afară mai e destulă zăpadă pentru ca Peter să își facă bulgări noi și să iasă din nou la joacă, să se bucure de iarnă.

Cum a furat Grinch Crăciunul de Dr Seuss (6-99 de ani, publicată la editura Vlad și Cartea cu Genius, traducere din limba engleză de Florin Bican) este o carte minunată la orice vârstă. Orice om, copil sau adult, va găsi ceva care să-i placă în această carte: fie rimele frumoase, povestea emoționantă, personajul cinic dar totuși ușor de simpatizat al lui Grinch, Crăciunul minunat al celor din Cinești, finalul optimist – toate îți vor atinge o coardă sensibilă. Mai e cineva care nu știe cine e Grinch? Monstrulețul care „detestă Crăciunul mai mult ca orice pe lume”? Când Grinch încearcă să distrugă Crăciunul celor din Cinești, furându-le cadourile și decorațiunile, descoperă cu uimire că sărbătoarea vine și fără cadouri și că adevăratul spirit al Crăciunului e în inimile oamenilor. Și chiar și în inima lui, cea cu trei numere mai mică, care începe brusc să crească, chiar în momentul în care Grinch află că:

„Poate Crăciunul nu vine din prăvălie,

Poate… poate-i chiar mai mult decât ce pare să fie!”

Sursa articolului: carteacugenius.ro

Captivantă pauza de citit? Dă sfară-n țară:

„Cu toții au văzut o pisică” – o carte despre perspective și emoții

Autor: Brendan Wenzel

Traducere din limba engleză de Diana Zografi

Carte distinsă cu Mențiune Caldecott

Timp de lectură: 7 minute

Vârsta recomandată: 4 ani +

Recomandarea psihologului

„Cu toții au văzut o pisică” este o carte cu ajutorul căreia copiii își pot dezvolta o serie de abilități socio-emoționale esențiale, de mai bună înțelegere a lumii, precum și ca­pacitatea de a stabili și analiza corect relații dintre obiec­te, ființe și evenimente. Urmărind drumul pisicii plecate la plimbare, copiii vor explora varietatea de perspective din care este privită pisica, vor descoperi diferențele de percepție, vor înțelege că ne putem forma păreri asupra unor persoane sau situații care nu corespund întotdeau­na cu realitatea. Jocul de schimbare a perspectivei redat prin ilustrațiile inteligente și cromatica deosebită aleasă de Brendan Wenzel îi va stimula pe copii să deseneze sau să-și imagineze la rândul lor situații similare, contribuind la buna dezvoltare a capacităților creative.

Subiect

Pisica din această carte e o pisică la fel ca toate pisicile. Dar pe fiecare pagină arată diferit, în funcție de cine o privește: mică dacă e privită de o pasăre în zbor, uriașă și cu colți înspăimântători dacă la ea se uită un biet șoricel, lungă, slabă, deșirată când la ea se uită un câine, dolofană și numai bună de ronțăit când se uită la ea o vulpe înfometată. Nu se poate vorbi de întâmplări în această carte – sunt întâlniri între personaje. E un joc de perspective – pisica e privită cu prietenie, cu dispreț, cu poftă, cu teamă sau cu indiferență. Și ea, la rândul ei, îi privește pe ceilalți cu teamă, dispreț sau cu indiferență.

Teme:

  • animale
  • schimbarea perspectivei
  • emoțiibucurie
  • teamă
  • dispreț
  • dezgust
  • interes
  • culori

Inventaţi jocuri pornind de la personajele cărţilor

Continuați jocul de roluri și după încheierea lecturii, copiilor le place să intre în pielea unui personaj, iar asta îi va face să-i înțeleagă mai bine pe ceilalți, să analizeze situații, stări. Puteți desena/bricola personaje din cărți, puteți crea costume sau obiecte folosite de personaje etc.

Captivantă pauza de citit? Dă sfară-n țară:

„Crictor. Șerpișorul cel bun” – O poveste despre prietenie și integrarea într-o comunitate nouă

Crictor – Șerpișorul cel bun de Tomi Ungerer

Traducere din limba germană de Gabriel H. Decuble

Timp de lectură: 10 minute

Vârsta recomandată: 4 ani +

Recomandarea psihologului

O carte despre prietenie, acceptarea celuilalt, integrarea într-o comunitate nouă, Crictor – Șerpișorul cel bun, de Tomi Ungerer, îi va ajuta pe copii să învețe să fie mai atenți la ceilalți, să devină mai prietenoși, mai deschiși, stimulându-le astfel dezvoltarea socio-emoțională. Ilus­trațiile delicate, care dezvăluie uneori mai multe amă­nunte decât textul, îi vor atrage pe cei mici, oferindu-le posibilitatea să descopere tot felul de detalii amuzante, stimulându-le curiozitatea și interesul, motoare cognitive și motivaționale care susțin procesul învățării.

Subiect

Madame Bodot, o doamnă în vârstă care locuiește într-un orășel din Franța, primește într-o zi un cadou de la fiul său, care e zoolog și studiază reptilele în Brazilia. Spre uimirea ei, când deschide pachetul, doamna Bodot găsește înăuntru un șarpe uriaș. Puțin spe­riată, dar dornică să afle mai multe despre el, se duce la grădina zoologică, să se asi­gure că șarpele nu e veninos. Acolo află că e vorba de un boa constrictor, așadar nu-i peri­culos. Madame Bodot își botează noul animal de companie Crictor și-l îngrijește cu multă dragoste. Îi dă lapte cu biberonul, îi tricotează un pulover și-l ia cu ea la plimbare peste tot, ba chiar îl duce și la școala unde predă. Cric­tor se atașează de Madame Bodot și de ele­vii ei, este prietenos și mereu dornic să fie de ajutor. Iar când un hoț pătrunde în locuința doamnei Bodot, șarpele inimos se dovedește și foarte curajos și-și apără stăpâna. Pen­tru ajutorul dat la prinderea hoțului, Crictor este răsplătit de locuitorii orașului: primește o medalie, i se ridică o statuie, iar un parc e botezat cu numele lui.

Teme:

  • Prietenie
  • Loialitate
  • Afecțiune
  • Curaj
  • Recunoștință
  • Teamă de necunoscut
  • Integrare într-o comunitate nouă
  • Animale exotice
  • Animale de casă

Captivantă pauza de citit? Dă sfară-n țară: