„Numără stelele: O poveste din Copenhaga” – roman distins cu Medalia Newbery

Într-o notă dominată de curaj, altruism, unde lumea este stăpânită de frică, Lois Lowry surprinde în romanul Numără stelele: O poveste din Copenhaga momentul în care ritmul vieții simple a două familii – Johansen și Rosen – este întrerupt de zgomotul soldaților germani prin oraș. Cu ținuta impunătoare, aceștia stârnesc groaza la fiecare colț de stradă în timp ce caută familiile de evrei pentru a le deporta.

Între anii 1940–1945, Danemarca a fost ocupată de Germania nazistă. Suedia, ca stat neutru și liber, a ajutat la salvarea a aproximativ 7 000 de evrei danezi care urmau să fie deportați în lagărele naziste.

Annemarie Johansen, o fată de zece ani, e elevă, fiică, soră și prietenă. Are teme de făcut, o familie iubitoare care se chinuie să găsească hrană în penuria cauzată de război, o soră de cinci ani – Kirsti – și o prietenă foarte bună – Ellen Rosen. Cu toate lipsurile, fetele nu-și pierd spiritul ludic, iar seara poveștile însuflețesc casa.

„Este mult mai ușor să fii curajos dacă nu știi totul“ este o frază esențială în carte. Părinții fetelor nu le divulgă fetelor adevărata gravitate a situației. Inocența lor și dragostea pentru celălalt le conduc acțiunile.

În 1943, când autoritățile vin în căutarea familiei Rosen, ei știu ce au de făcut, oricât de riscant ar fi, oricât ar fi frica de mare: să facă orice pentru a-și salva prietenii evrei. Din acel moment teama și curajul se confundă, iar personajele acționează din umanitate.

Detaliile cu care Lois Lowry construiește cele mai tensionate scene cresc suspansul și-ți fac pielea de găină. Inspirate din istoria reală, soluțiile găsite de personaje – fuga cu bărcile pescarilor, păcălirea mirosului câinilor cu batista îmbibată într-un praf special – sunt semnul hotărârii de a face puțină dreptate într-un context dominat de istoria mare și răul generat de ea.

Numără stelele: O poveste din Copenhaga ne arată încă o dată că în vremurile crunte ale războiului, în care lupta pentru supraviețuire e principala grijă, prietenia, dragostea, speranța sunt „armele“ care pot salva umanitatea.

O recenzie de Alina Ioan

4 titluri de iubit când ești mic

Când ești mic, iubirea pentru cărți se manifestă într-o serie de emoții care mai de care mai intense. Ajungi să iubești personajele, să râzi cu lacrimi în timp ce mama iți citește o poveste haioasă, să răsfoiești singur cartea chiar dacă nu ai învățat încă să citești prea bine sau când lectura e deja floare la ureche, nu mai lași cartea din mână. E prea mult spus romantic atunci când ne gândim la cei mici, însă în luna iubirii le-am pregătit 4 titluri de la  Vlad și Cartea cu Genius și Editura Arthur de care se vor îndrăgosti încă de la primele pagini.

Primii ani de viață ai copilului vin cu o serie de întrebări, uneori simple, alteori atât de complexe încât nu te-ai fi așteptat la ele, așa că părinții sunt puși în situația în care trebuie să răspundă pe înțelesul celui mic. Philip Bunting a găsit un mijloc simplu, frumos și inteligent de a spune pe înțelesul copiilor povestea apariției vieții pe Pământ. De la primele particule de praf din vremea Big Bangului, la crearea stelelor și a planetelor, la viața acvatică, la migrațiile populațiilor din Africa, până la apariția lui Homo sapiens, toate sunt descrise cu inteligență și umor în Cum am ajuns aici? de Philip Bunting, în traducerea lui Vlad Zografi.

Vă facem cunoștință cu cel mai egoist mops din lume. Lacom, supărăcios și lipsit de maniere, nu lasă pe nimeni să se atingă de jucăriile lui. Șoricarul Trevor, drăguț și prietenos, ar vrea să se joace cu Porc și îi trece cu vederea obrăzniciile. Trevor va reuși în cele din urmă, dar în ce condiții – veți vedea. Mopsul Porc de Aaron Blabey în traducerea lui Florin Bican este o carte de un comic irezistibil, ilustrată senzațional.

Este anul 1943, iar pentru Annemarie Johansen viaţa în Copenhaga e un amestec de îndatoriri pentru şcoală, de lipsuri şi foamete, totul desfăşurându-se sub privirea atentă a soldaţilor germani aflaţi la fiecare colţ de stradă. Curajul pare să-şi mai găsească loc doar în poveştile pe care fetiţa i le spune seara la culcare surorii ei mai mici, Kirsti. Aflând de raziile autorităţilor germane pentru ridicarea populaţiei evreieşti, familia Johansen hotărăşte s-o salveze pe Ellen Rosen, cea mai bună prietenă a fiicei lor, dând-o drept propriul lor copil. Dar asta va fi oare de ajuns? Numără stelele. O poveste din Compenhaga, de Lois Lowry, în traducerea Alinei-Nicoleta Ioan este o poveste tulburătoare despre iubire, curaj şi altruism, într-o lume stăpânită de frică.

Max Crumbly e pe cale să dea piept cu cel mai înspăimântător loc în care a fost vreodată: Școala Generală South Ridge. Sunt multe lucruri pe cinste la școala asta nouă, dar are o mare problemă – bătăușului Brută îi cam place să-l îngrămădească pe Max în dulap. Ce grozav ar fi dacă Max ar avea abilitățile unui erou din benzile lui desenate preferate. Din păcate, puterea lui neobișnuită, ba chiar supraomenească, de a mirosi pizza de la un bloc distanță n-o să salveze nicio viață, nici n-o să răstoarne planurile răufăcătorilor. Dar asta nu înseamnă că Max nu o să facă tot posibilul să devină eroul de care are nevoie școala lui! Stai pe-aproape și-o să descoperi dacă Max apucă să mai danseze victorios până la urmă sau nu. Peripețiile lui Max Crumbly I: Eroul din dulap este prima carte dintr-o serie nouă semnată de autoarea Însemnărilor unei puștoaice, Rachel Renée Russell. Traducerea prezentei ediții este semnată de Irina Ornea.

Regele Fistichiu și Împăratul Malefic – aventuri captivante cu intrigi, ciocolată și crocodili arțăgoși

Pe tărâmul Edwinland domnește Edwin, Regele Fistichiu. Are nouă ani, e super amuzant și e înconjurat de prieteni de nădejde. Ministrul Jill îi sare mereu în ajutor, e aproape ca vocea conștiinței micuțului rege. Ea face lucrurile complicate și găsește soluții pentru orice. De exemplu, dacă ai nevoie de un urs dansator pentru o petrecere aniversară, o chemi pe Jill. Dacă ursul i-a mâncat cuiva un braț și e nevoie de cineva care să scrie o scrisoare de iertare, tot la ea apelezi. Mai este și Megan, cu ideile ei trăsnite de cântece la lăută și cu voioșia care îl înveselește pe Edwin Fistichiul.

Probabil ai vizitat deja satul și locuitorii lui – țărani harnici și de treabă, în general. Numai stai să vezi ce repede se poate schimba un om când nu mai are parte de dulciuri. Iar dacă ți-au zis părinții să o lași mai ușor cu ciocolata, au știut ei ce spuneau. Dacă nu ți se pare important, ia aminte. Nu știi când o să apară vreun împărat care să pună stăpânire pe țara ta și să interzică toate distracțiile.

De cealaltă parte a liniei punctate, trecând de câmpurile noroioase și de cocioabele țăranilor, locuiește Împăratul Nurbison. E malefic cât cuprinde și stă mereu cu ochii pe Edwinland. Invidios și ofticos, vrea cu orice preț să pună mâna pe tărâmul vecin. Iar slăbiciunea supușilor lui Edwin îi este servită Împăratului Malefic ca o minge la fileu. Și de acolo pornește toată tevatura.

Se poate să ai tu ceva abilități, dar după ce citești Regele Fistichiu și Împăratul Malefic o să mai aduni câteva. O să ai un râs malefic care le întrece pe toate: FO HOO HOO HOO. O să știi cum să faci cu propriile mâini un dragon înspăimântător. Bine, fie vorba între noi, te sfătuiesc ca nu cumva să înfigi lumânări în nasul vreunei vaci. Și, fie, o să înveți câte ceva și despre ce înseamnă prietenia adevărată, cum să administrezi banii înțelept, cum să asculți sfaturile primite și pentru ce motive ar fi mai bine să nu te răzvrătești.

Cartea este de-a dreptul fistichie, plină de aventuri absurde și amuzante, prietenoasă și călduroasă, scrisă cu naturalețea cu care ar privi un copil lumea din jurul lui.

O recenzie de Felicia Roman

Pippi Șosețica – o fetiță care a influențat lumea întreagă

Cu părul roşu ca morcovul, strâns în două cozi ţepene, pistruiată şi cu gura până la urechi, cu ciorapi desperecheaţi şi cu pantofi în care ar putea încăpea încă o pereche de picioare, fetiţa de nouă ani e o apariţie remarcabilă. Au trecut mai bine de 75 de ani de la debutul ei, însă Pippi continuă să cucerească inimile copiilor de generații întregi.

Personajul creat după al Doilea Război Mondial, într-o lume distrusă, a adus speranță multor copii și adulți și continuă să fie și astăzi o sursă de inspirație. Întotdeauna avem nevoie de încurajare, iar personajele cărților prind viață odată ce le permiți să își facă culcuș într-un colț al inimii tale. Mai ales în zilele noastre, toți avem nevoie de o prietenă de nădejde cum este Pippilotta a lu’ Efraim.

O regăsim pretutindeni ca un simbol cultural, în fotografii ale celebrităților, sub formă de tatuaj, în picturi grafitti, reprezentând puterea feminină, rezistența, bunătatea, dreptatea și acceptarea. Iată și o declarație – din emisiunea americană TODAY – a lui Michelle Obama, soția fostului președinte american, Barack Obama, care a descris-o ca fiind prima carte de care s-a îndrăgostit în viața ei: „Am fost fascinată de această fetiță puternică care era centrul tuturor lucrurilor. Și era cumva aproape magică. Adică era mai puternică și mai vânjoasă decât oricine. Avea puteri supraomenești.“

Primele cărți cu Pippi au fost publicate între 1945 și 1948, urmate de o mulțime de cărți ilustrate și adaptări, vândute în peste 65 de milioane de exemplare în întreaga lume.

Au existat tot felul de ecranizări ale cărților cu Pippi, dar cea mai recentă, care este în lucru, este o decizie de colaborare dintre STUDIOCANAL, Heyday Films și Compania Astrid Lindgren care pregătesc un nou film cu Pippi Șosețica. Cele două studiouri au colaborat cu succes și la filmele Paddington 1 & 2.

Regizorul David Heyman spune că „Pippi a sprijinit și inspirat familii de pretutindeni prin forța ei vitală, prin tăria de caracter și bucuria ei nestăvilită de a trăi. Cărțile lui Astrid Lindgren au fost traduse pe tot globul de-a lungul anilor – un testament al viziunii ei pe care suntem hotărâți să îl onorăm printr-un nou film“.

Curiozități despre Astrid Lindgren

Bineînțeles, când ne gândim la Pippi Șosețica, ne gândim la Astrid Lindgren. Caracterul ei este foarte asemănător cu cel al personajului. De-a lungul vieții, Astrid Lindgren s-a opus vehement nedreptății și opresiunii. Pe lângă cariera de scriitoare, este cunoscută drept unul dintre cei mai importanți formatori de opinie. Cuvintele ei au avut un rol semnificativ când a fost înlăturat de la conducere un guvern și a mai influențat, direct și indirect, anumite legi suedeze care au fost adoptate. La aniversarea ei de optzeci de ani, a primit drept cadou o nouă lege a drepturilor animalelor, cunoscută sub numele de „Lex Lindgren“.

Și să nu uităm părerea autoarei despre cum ar arăta o copilărie fără cărți: „Asta nu se poate numi copilărie. E ca și cum ai fi dat afară dintr-un loc fermecat unde îți este permis să mergi și unde ai găsi cea mai prețioasă formă de a te bucura.“

Dacă plănuiești să dai vreo petrecere în cinstea ei (și dacă te descurci un pic cu limba engleză, dar nu musai), găsești aici mai multe activități, imagini de printat și decupat sau indicații despre cum să-ți confecționezi un costum ca al lui Pippi și chiar un poster ca să ți-l pui pe perete.

Un text de Felicia Irimia

4 povești pentru copii cu care să începem noul an

Ne-am propus să începem noul an cu 4 dintre cele mai amuzante și optimiste povești pentru copii, în speranța că vom păstra această stare pe tot parcursul anului. Iată mai jos ce titluri am pregătit pentru cei mici de la Vlad și Cartea cu Genius și Editura Arthur.

„Cei trei tâlhari” scrisă de Tomi Ungerer este exemplul ideal în care binele triumfă în fața răului. Și ce alt exemplu mai bun să ne încarce cu optimism dacă nu o fetiță neînfricată? Deși au speriat sate întregi, tâlharii nu prezintă nicio teamă pentru micuța Tiffany. Memorabilă și distractivă, cartea a fost tradusă în 16 limbi și a fost vândută în milioane de exemplare.

O altă eroină cu care ne începem noul an este Malala, personajul principal din „Malala și creionul magic” scrisă de Malala Yousafzai. Cea mai tânără câștigătoare a Premiului Nobel pentru Pace a visat dintotdeauna să aibă un creion magic ca cel din emisiunea TV preferată, pentru a scăpa de foamete, sărăcie și război și a luptat pentru visul ei până când s-a făcut auzită peste tot în lume.

Cu părul roşu ca morcovul, strâns în două cozi ţepene, pistruiată şi cu gura până la urechi, cu ciorapi desperecheaţi şi cu pantofi în care ar putea încăpea încă o pereche de picioare, Pippi Șosețica este cea de-a treia eroină care ne umple inima cu optimism și stare de bine datorită apariției sale remarcabile. Acţiunile ei îi lasă pe toţi cu gura căscată, iar după o întâlnire cu Pippi, până şi hoţii se lasă de meserie.

Printre cele trei eroine am strecurat și regele din povestea „Regele fistichiu și împăratul malefic” Pe tărâmul Edwinland domnește Edwin, Regele Fistichiu. Are nouă ani, e super amuzant și e înconjurat de prieteni de nădejde. Totuși, Edwin nu e un băiețel obișnuit. Este rege. Are tron, armură, un castel cu pasaje secrete și toate cele. O, da, și e vecin cu cel mai NESUFERIT și MALEFIC om din Univers. Asta n-are cum să ducă la aventuri captivante cu intrigi, ciocolată și crocodili arțăgoși… Sau are?…

De ce nu-mi faci o poezie de Crăciun? – Gianni Rodari

Gianni Rodari s-a născut la Omegna (Novara, Italia) în 1920. După o scurtă experienţă didactică, devine ziarist şi începe, aproape din întâmplare, să scrie pentru copii. Cărţile sale au avut parte de nenumărate traduceri şi au dobândit numeroase premii, între care prestigiosul Premiu Andersen (1970), „Nobel“ al literaturii pentru copii.

Gianni Rodari e preţuit astăzi de tot mai mulţi cititori, mari şi mici, pentru comunicativitatea sa, pentru umorul său absurd şi irezistibil. Diferite prin sursele de inspiraţie şi prin suflul de care dau dovadă, povestioarele lui Rodari se iau la întrecere cu noile teme ale fanteziei infantile din benzile desenate şi din literatura science-fiction. 

Fragment din Cele mai frumoase povești de Crăciun ale lui Gianni RodariGianni Rodari.

4 povești pentru copii de citit în așteptarea Moșului

E oficial! Avem liber la momente liniștite sub o pătură pufoasă, lângă un șemineu, lângă brad, alături de o carte potrivită. Iubim poveștile de iarnă, dar cel mai mult și mai mult le iubim pe cele pentru copii, pline de nostalgie și emoție. Ca să îndulcim puțin atmosfera, vă propunem patru titluri pentru cei mici de la Vlad și Cartea cu Genius și Editura Arthur, numai bune de citit în așteptarea Moșului.

Mai e cineva care nu știe Cum a furat Grinch Crăciunul? Monstrulețul care „detestă Crăciunul mai mult ca orice pe lume”? Când Grinch încearcă să distrugă Crăciunul celor din Cinești, furându-le cadourile și decorațiunile, descoperă cu uimire că sărbătoarea vine și fără cadouri și că adevăratul spirit al Crăciunului e în inimile oamenilor. Și chiar și în inima lui, cea cu trei numere mai mică, care începe brusc să crească.

Cândva, iarna, într-o pădure de poveste, un moșneag și-a pierdut o mănușă. Fără să-și dea seama că îi lipsește ceva, moșneagul și-a văzut mai departe de drum. Dar mănușa lui, la scurt timp, a devenit casă calduroasă pentru un șoricel, o broscușă, un iepuraș… Povestea clasică Mănușa  este pregătită pentru a fi citită într-un format nou.

O carte ca o urare frumoasă, cu povestiri, poezii și colinde pentru toate momentele sărbătorești ale iernii: Crăciunul, Anul Nou și anul care trece, prima zăpadă, primul ger și alegerea cadourilor pentru cei dragi, toate într-o carte ca desprinsă din poveste – Cele mai frumoase povești de Crăciun ale lui Gianni Rodari.

Frații Herdman, cunoscuți și drept „cei mai răi copii din istoria lumii“, pun stăpânire pe serbarea de Crăciun. Rezultă o poveste și amuzantă, și emoționantă, cu personaje cu totul neașteptate: Cei Trei Magi, o felie de șuncă, niște păstori speriați și șase copii neastâmpărați. E clar: sunt puși pe fapte rele. Dar magia Sărbătorilor e pretutindeni, iar frații Herdman – care nu au auzit niciodată povestea Crăciunului – o vor reinventa în propriul lor stil, rezultând Cea mai reușită serbare de Crăciun.

Coraline – despre uși secrete, povești de Halloween și un final neașteptat

Sursa foto: @lumea.cartilor_24

Dacă te întrebi ce poți găsi dincolo de o ușă secretă, iți putem spune doar că ai nevoie de câteva lucruri pentru a afla misterul: curaj, imaginaţie, prezenţă de spirit şi o pisică neagră. Acestea sunt elementele de care are nevoie Coraline pentru a porni în aventură. Nu întotdeauna dacă deschizi o uşă dai de o altă încăpere. Nu ştii niciodată când te aşteaptă o lume paralelă de cealaltă parte. Realitatea nu s-a mai transfigurat atât de straniu de când Alice s-a rostogolit în gaura iepurelui şi a ajuns în Ţara Minunilor.

21 de geamuri și 14 uși sunt în casa lui Coraline. 13 normale, așa cum sunt în orice casă și una specială care o transportă într-o lume în care lucrurile par exact ca-n lumea sa inițială, doar că totul pare mult mai fain! Jucăriile sunt mai interesante și mai multe, mâncarea mult mai bună, iar părinții – mai atenți. Doar că oamenii din lumea asta nouă au nasturi în loc de ochi, iar dacă Coraline vrea să rămână în această lume magică în care părinții au timp de ea, tot ce trebuie să facă fetița e să o lasă pe cealaltă mamă să-i coasă nasturi în locul ochilor. Oare ce o să facă Coraline?

Îmi plac foarte mult filmele de groază pentru că de fiecare dată când mă uit la ele mă gândesc dacă ceva din ce văd ar putea fi adevărat. Mi se face pielea de găină, mă sperii, deschid ușile doar puțin și arunc un ochi să văd dacă sunt în regulă, ca să deschid lumina și să merg să-mi iau sucul din frigider. Dar, cu toate acestea tot mă uit la filme de groază pentru că știu că nu sunt adevărate, că ce văd este doar imaginația unei persoane care a scris un scenariu și talentul alteia de a filma imagini înfricoșătoare. Ca să nu mai zic că-mi place cum mintea mea mă ajută să trăiesc intens tot ceea ce văd. Spre deosebire de filme, cărțile mă fac să pătrund și mai mult pe ciudatul teren al imaginației, deoarece cărțile mă ajută să fiu chiar eu atât scenarist, cât și regizor!

Neil Gaiman este un fel de Messi sau Cristiano Ronaldo al cărților. Scrie cărți la fel de frumoase și spectaculoase precum golurile pe care le înscriu cei doi fotbaliști. Nu știi când se va petrece magia și când vei fi surprins, cam la fel ca la meciurile de fotbal, iar în Coraline, Gaiman ridică deasupra capului trofeul Champions League. Ce vreau să zic e că, dacă te apuci de citit Coraline, o să-ți bată inima mai tare, o să te întristezi, o să tremuri de emoție, o să aștepți cu înfrigurare pauza, dar s-ar putea să te bucuri enorm la final.

Îți mai spun un singur lucru: am citit prima dată cartea acum 6 ani și încă mai caut ușa secretă din casa mea. Încă nu am găsit-o, dar sunt sigur că undeva există. Și dacă, totuși, nu există, măcar o am pe Coraline în bibliotecă și pot să trec oricând prin ușa din casa ei.

Un articol de Răzvan Zamfirescu

4 personaje în care să te costumezi de Halloween

În fiecare an, luna octombrie vine la pachet cu o întrebare: În ce te deghizezi de Halloween? Parca dovlecii, vampirii și vrăjitoarele nu mai sunt în topul costumelor, iar cei mici preferă ceva original. Ce-ar fi să alegi un personaj preferat din cărți și să te deghizezi în el? Nu este obligatoriu să porți prea multe măști și costume pompoase. E suficient să-i împrumuți atitudinea pentru o zi și să devii chiar tu personajul din poveste. Hai să vezi 4 propuneri de personaje de la Vlad și Cartea cu Genius și Arthur în care te poți deghiza Halloweenul acesta.

Știți povestea celor trei tâlhari? Cei îmbrăcați în pelerine și coifuri negre, doar cu ochii la vedere? Cei trei tâlhari au semănat groază și teama în toți cei care le-au tăiat calea vreodată. Nimeni n-a putut să-i înfrunte pe tâlhari până la Tiffany, o fetiță orfană care și-a luat inima în dinți și a decis să afle misterul celor trei. Cartea scrisă de Tomi Ungerer a apărut la editura Vlad și Cartea cu Genius în traducerea lui Gabriel H. Decuble.

Costumele clasice de prințesă sunt atât de folosite de Halloween încât nu mai aduc niciun farmec acestui moment din an. Dar dacă prințesele nu sunt chiar atât de drăguțe cum ni le imaginăm noi? Și dacă mai au drept prieten un ditamai dragonul, cu siguranță vor ieși din tipar. Cea mai rea prințesă de Anna Kemp, publicată la editura Vlad și Cartea cu Genius, în traducerea Andreei Caleman, îndeplinește toate condițiile unei prințese atipice, pregătită oricând de o petrecere de Halloween.

Câți detectivi găsești în general la o petrecere de Halloween? Hmm… poate nici nu ți-ai dat seama că sunt acolo. Cei mai îndrăgiți detectivi pleacă într-un schimb interșcolar la Bran. Nici nu se cazează bine la atipicul Hotel Clementina că Marlău, Gesicaflecer, Bolumbo, Scupidu și Șerloc au un nou caz de rezolvat. De data aceasta investighează dispariția cameleonului Clementina, care se zice că poate ghici viitorul. Volumul #3. Dosarul unei vacanțe de groază  din Seria detectivilor Aerieni, scris de Ana Rotea a fost publicat la editura Arthur.

Oare dacă deschizi o ușă în perioada Halloweenului, te vei teleporta în altă lume? Nu ştii niciodată când te aşteaptă o lume paralelă de cealaltă parte. Realitatea nu s-a mai transfigurat atât de straniu de când Alice s-a rostogolit în gaura iepurelui şi a ajuns în Ţara Minunilor. Curaj, imaginaţie, prezenţă de spirit şi o pisică neagră – acestea sunt elementele de care ai nevoie ca să te transformi în Coraline de Halloween. Cartea scrisă de Neil Gaiman a apărut la editura Arthur în traducerea Florentinei Hojbotă.

Micuțul Nicolas – un mare clasic al literaturii pentru copii

Dacă ar fi să alegem un cadou pentru un copil de 10 ani, atunci cartea Micuțul Nicolas ar fi perfectă. Povestea este despre viața de zi cu zi a lui Nicolas, un băiețel curios, puțin obraznic, care merge la o școală elementară. Succesul cărții constă în stilul unic de scriere: a eliminat orice povestitor și l-a lăsat pe micul personaj să-și povestească singur viața: o combinație perfectă între aventurile petrecute la școală și acasă, de la certurile între prieteni, visele lor, până la vacanța de vară și petrecerea de ziua tatălui, toate într-un stil naiv, potrivit vârstei lui.

Umorul este predominant și se regăsește în fiecare replică și în fiecare poveste, amintind cititorilor de copilăria lor, momentul acela minunat în care orice este posibil. Povestea este o dovadă de iubire pentru familie și pentru prieteni.

Mai presus de orice, cartea amintește cititorilor de copilărie, acea perioadă când suntem liberi să facem totul și suficient de curajoși să ne gândim la toate.

Ilustrațiile realizate de Jean-Jacques Sempé reprezintă un alt motiv pentru succesul cărții. Ilustratorul a realizat o serie de portrete ale lui Nicolas și ale prietenilor săi, deși simple, acestea sunt pline de farmec.

Cartea garantează râs cu lacrimi și o introducere în trecutul minunat al copilăriei, cu râsete și voie bună. Recomandăm lectura și adulților care vor să se rupă de cotidian și să se relaxeze.

Sursa articolului: theguardian.com