Puzzle marca Dahl

Citești o povestire, totul începe așezat, cu personaje cuminți pe care știi să le recunoști și să le încadrezi în categorii, intri mai adânc în acțiune și afli contextul în care autorul îți prezintă aceste personaje, relațiile lor cu toate cele din jur, apoi apare conflictul – și conflictul e mereu bine creat, te ține cu sufletul la gură. Până aici pare o proză așezată, clară, bună. Dar apoi se întâmplă ceva… și îți dai seama că autorul te-a păcălit tot timpul ăsta, că avea de la început planul să te uimească, să te dea pe spate, și tu nici măcar n-ai bănuit…

Asta aș putea spune despre toate cele 11 povestiri ale lui Roald Dahl din volumul Țoc Țoc. A fost o încântare să le citesc și m-au făcut să chicotesc de una singură sau să dau paginile cu mai multă frenezie pentru că cele citite mă intrigau. Oricum ar fi, astea nu sunt niște texte care să te lase indiferent.

Iar întregul volum are aerul ăsta… cumva convențional, de parcă ar fi un domn cu pălărie și mustață, nimic excentric la protagoniștii aleși, dar domnul cu pălărie și mustață este doar un mulaj din carton din spatele căruia îți face cu ochiul autorul. De fapt finalul textelor lui Dahl este mereu cheia, este partea care îți oferă „aha-ul” după ce te-a păcălit să crezi că citești altceva decât citești, dar toate aceste răsturnări de situație sunt cât se poate de naturale în economia poveștii și narațiunea curge firesc de la început până la final.

N-aș spune că lui Roald Dahl îi place să exploreze partea întunecată a umanității, ci doar că nu se poate abține să își facă cititorii să se foiască puțin stânjeniți pe scaun atunci când le vorbește despre scurtăturile morale pe care suntem dispuși să le alegem și nu se sfiește nici de finalurile care nu seamănă a happy-end. Dar apoi ne bate liniștitor pe umăr cu un nou pasaj plin de umor.

În povestirile lui avem parte de soți tiranici care își torturează soțiile subtil, prin gesturi cotidiene, precum picătura chinezească, dar victimele reușesc în două cazuri să se elibereze de sub dominație: în prima povestire doamna rămasă singură după moartea aproximativă a soțului reușește să se și răzbune („Willian și Mary”) iar în a doua soția docilă ia problema în propriile mâini și scapă de soț într-o manieră care nu o poate indica ca vinovat („Drumul spre rai”).

O povestire despre o tânără familie cu un copil nou-născut se transformă într-o poveste horror atunci când ne dăm seama că substanța care i-a ajuta să conceapă este aceea care îi și transformă în ceva… mai puțin uman („Lăptișor de matcă”). Iar în „Plăcerea pastorului” sufletul cititorului se bucură de artă împreună cu un anticar deghizat în pastor numai ca la final să își simtă sufletul la fel de pustiit ca cel al protagonistului.

Țoc Țoc este un volum unitar și încearcă să ne spună ceva încă din titlul care induce în eroare, dar tocmai faptul că este imposibil să ghicești ce te așteaptă face lectura cu atât mai savuroasă.

Text și fotografii de Andreea Chebac

Cartea face parte din titlurile lunii iulie la Pauza de Citit

Iubire la prima citire: 10 cărți de iubit în februarie

Imagine de stoc gratuită din 50 mm, abstract, afaceri
Sursă pexels.com

Februarie e considerată cea mai romantică lună din an, ocazie cu care ne-am gândit la 10 titluri pe care să le citești și iubești în săptămânile ce urmează. Povești despre curaj, speranță, creștere și, evident, dragoste în toate formele ei. Descoperă-le mai jos.

  1. Poeta X, Elizabeth Acevedo (traducere din limba engleză și note de Ioana Vîlcu)

În copilărie dar și în adolescență, alături de o mamă habotnică și un tată pierdut în lumea lui, Xiomarei i s-a tot repetat cum trebuie să fie o fată – ce nu se cade să facă și cum se cuvine să se îmbrace, ce prieteni are voie să aibă și în ce trebuie să creadă. Apoi, adolescentă fiind, cu bucle, buze pline și gene lungi care o fac aproape frumoasă, Xiomara înfruntă privirile flămânde, care ar vrea să o dezbrace, să o transforme în ce nu este. 

Unde ar mai putea găsi loc să fie ea însăși și cum să se facă auzită și înțeleasă când toată lumea o toarnă în tipare? Iar când se îndrăgostește, cum să mai poată ascunde forța care o locuiește? Xiomara are armele ei, un caiet plin de poezii, pe care-l ascunde de ochii mamei și un club de poezie unde va înțelege că trebuie să refuze să tacă.

2. Porcarul, Paul Zindel (traducere din limba engleză de Andrei Dósa)

John şi Lorraine sunt în clasa a zecea şi amândoi provin din familii alienate, poate de aceea se şi împrietenesc imediat şi îşi caută prezenţa unul altuia. Într-o zi încep un joc copilăresc – apelează numere de telefon la întâmplare, iar cel care reuşeşte să-l ţină cel mai mult timp angajat în conversaţie pe interlocutor e câştigător.

Aşa ajung să îl cunoască pe Angelo Pignati, un bătrân misterios, dar simpatic, iar prietenia care se leagă între cei trei protagonişti le va schimba radical vieţile. Sfârşitul neaşteptat al întâlnirii lor îi va face pe John şi Lorraine să aştearnă pe hârtie povestea acestei prietenii – adevărata poveste a Porcarului.

3. Pe scenă, Raina Telgemeier (traducere din limba engleză de Ioana Vîlcu)

Vă rugăm să luați loc!

Callie e pasionată de teatru și, deși ar vrea să joace în musicalul de la școala ei, nu poate se cânte, așa că alege să se ocupe de scenografia piesei. Anul acesta este hotărâtă să creeze niște decoruri demne de Broadway, chiar și cu bugetul pus la dispoziție de școală. Însă biletele la spectacol nu prea se vând, iar cei din echipa de producție par mai degrabă să se certe decât să se ajute unii pe alții – asta pe lângă toată drama de pe scenă și din culise!

Pe scenă este o poveste amuzantă și savuroasă despre prietenie și adolescență.

4. Nimona, Noelle Stevenson (traducere din limba engleză de Beatrice Feleagă)

Nimona este o puștoaică impulsivă care poate să-și schimbe înfățișarea și căreia îi stă capul numai la ticăloșii. 

Lord Ballister Blackheart e un ticălos cu o poliță de plătit. 

Unindu-și forțele, cei doi se pregătesc să facă ravagii. Misiunea lor este să le demonstreze celor din regat că sir Ambrosius Goldenloin și prietenii lui de la Institutul Eroilor pentru Menținerea Ordinii nu sunt eroi, așa cum crede toată lumea. 

5. Anul fugarilor, Sunjeev Sahota (traducere din limba engleză şi note de Virgil Stanciu)

În timp ce valurile de refugiați din calea războiului din Siria creează în Europa una dintre cele mai grave și mai urgente crize umanitare ale secolului, migranții ilegali ajunși cu bine din alte părți ale lumii pe tărâmurile mult visate din Vest rămân captivi în păienjenișul sărăciei, șomajului, al muncii la negru istovitoare și prost plătite. Dar poate că realitatea cel mai puțin cunoscută este cea a sacrificiilor pe care migranții ilegali le fac în țările lor pentru a-și putea cumpăra șansa să treacă în Occident, unii cu prețul vieții.

6. Exit West, Mohsin Hamid (traducere din limba engleză de Radu Șorop)

Povestea spusă în această carte de autorul de origine pakistaneză Moshin Hamid s-ar putea întâmpla în orice țară devastată de războaie civile și de terorism. Nadia – independentă și aventuroasă, dincolo de vălul ei islamic – și Saeed, un tânăr mai degrabă reținut și conservator, se întâlnesc și îndrăgostesc cu puțin înainte ca orașul lor să capituleze în fața militanților fanatici. Violențele escaladează, atentatele și moartea devin o realitate tot mai greu de ignorat, iar cei doi caută soluții să scape din acest infern. În cele din urmă, ocazia așteptată apare, dar șansele ca ei să reușească să treacă teferi dincolo sunt mici.

Povestea lui Saeed și a Nadiei este poate experiența reală de viață a multor familii care decid să migreze spre Vest pentru a-și salva viețile. Dar, chiar și dacă reușesc să treacă dincolo, viitorul care îi așteaptă nu e întotdeauna cel visat, iar marginalizarea, discriminarea, sărăcia, naționalismul violent devin noile probleme pe care le au de înfruntat.

7. Jungla de piatră, William Carlsen (traducere din engleză și note de Laura Ciobanu)

În 1839, diplomatul John L. Stephens și artistul britanic Frederick Catherwood pornesc în aventura vieții lor pentru a desluși enigma unor vechi orașe din America Centrală, ale căror ruine fuseseră înghițite de junglă cu secole în urmă. Într-un climat marcat de teribile turbulențe politice și sociale, cei doi vor cerceta siturile de la Copán, Palenque, Uxmal, Chichen Itzá, Tulum, aducând în atenția întregii lumi vestigiile mayașe. William Carlsen reface traseul descoperirii acestei civilizații uitate, relatând totodată excepționalele destine ale celor doi exploratori. În volum sunt reproduse superbele desene realizate de Frederick Catherwood în timpul expediției.

8. Charles și Emma. Crezul familiei Darwin, Deborah Heiligman (traducere din limba engleză de Andrei Bontaș)

Charles Darwin a publicat Originea speciilor, revoluționara sa lucrare asupra evoluției, în 1859. După mai mult de un secol și jumătate, tezele sale continuă să provoace polemici între oamenii de știință și comunitățile religioase. Dar înainte ca aceste dispute să se fi iscat, Charles a reflectat îndelung la felul în care va fi primită teoria lui de societatea conservatoare. Pietatea soției sale, Emma, și dragostea pe care el i-a purtat-o l-au făcut să cântărească bine fiecare idee care avea să ajungă la public. Această carte vorbește despre viața privată și marea iubire a celui care a revoluționat biologia și totodată viziunea asupra omului.

9. Amurg, Stephenie Meyer (traducere din limba engleză de Laura Frunză și Mihaela Alexandrescu)

Viața adolescentei Bella Swan capătă o turnură diferită din momentul în care se mută în alt orășel, pentru a locui cu tatăl ei. Inițial totul i se pare deprimant, pentru că trebuie să se acomodeze cu noua locuință și cu noii colegi de școală, însă la scurt timp îl întâlnește pe misteriosul și seducătorul Edward Cullen. Nu va trece mult și ea va afla secretul teribil al lui Edward și al familiei sale…

De trei lucruri eram complet sigură. Primul, Edward era un vampir.

Al doilea, o parte din el era însetată după sângele meu.

Și al treilea, eram necondiționat și irevocabil îndrăgostită de el.

10. Assassin’s Creed. Ultimii descendenți. Mormântul hanului, Mathew J. Kirby (traducere din limba engleză de Ana‑Veronica Mircea)

Conflictele dintre Asasini și Templieri continuă. Crezul ghidează acțiunile Asasinilor și îi face să pară mai onorabili, deși încă nu este clar cine are intenții mai bune. Memoria genetică a celor șase tineri oferă ambelor societăți secrete posibilitatea de a localiza mormântul unui han mongol, în care a fost ascuns al doilea vârf al Tridentului. Vor reuși „ultimii descendenți” să găsească arma mult râvnită?

Volumul doi din seria Assassin’s Creed. Ultimii descendenți

3 idei de la Paul Arden

Nu contează cât de bun eşti, ci cât de bun vrei să fii

La început de an, suntem tentați să ne setăm diverse obiective, unele concrete, care se pot întâmpla chiar a doua zi, altele mai abstracte, legate de dezvoltarea noastră în timp. În acest sens, am desprins 3 idei de la Paul Arden, care s-ar putea să-i ajute pe cei mai creativi dintre noi. Paul Arden este autorul cărții Nu contează cât de bun ești, ci cât de bun vrei să fii, disponibilă luna aceasta în abonamentul Pauza de Citit.

  1. DE CE CĂUTĂM CU ORICE PREŢ EXCELENŢA, CÂND CEEA CE SE CERE E MEDIOCRITATEA?

În lumea comercială, excelenţa nu se află la prea mare căutare. Există o cerere mult, mult mai mare pentru mediocritate. Sincer să fiu, mă bucur că lucrurile stau aşa. Imaginează-ţi o lume în care toţi clienţii ar fi minunaţi, unde am putea produce fără restricţii ceea ce avem chef, unde toată lumea şi-ar putea pune în practică fanteziile, la adăpost de clienţii dificili. Ce ne-am face? Am reacţiona în răspăr, spunând: „Nu-i aşa că-i plictisitor? Cum să fim aşa de monotoni? Hai s-o facem greşit, s-o facem urât şi s-o facem foarte ieftin“.

Aceasta este natura unui creativ. Toţi creativii au nevoie de ceva împotriva căruia să se răzvrătească, asta le condimentează vieţile, iar creativii sunt cei care le condimentează vieţile clienţilor.

2. ÎMPĂRTĂŞEŞTE-ŢI IDEILE.

Împarte cu ceilalţi tot ce ştii, ţi se va întoarce înmiit. Cu siguranţă îţi aminteşti din şcoală de cei care-şi ţineau mâna în faţa caietului sau a foii de examen, pentru a nu te lăsa să le vezi răspunsurile. La fel se întâmplă şi la serviciu, unde oamenii sunt foarte secretoşi cu ideile lor. „Nu le spune asta, vor spune că-i a lor.“ Problema păstrării ideilor pentru sine este că vei ajunge să-ţi epuizezi resursele. Până la urmă, vei ajunge secătuit. Dacă împărtăşeşti tot ce ai, nu rămâi cu nimic. Asta te forţează să fii cu ochii-n patru, să fii pe fază, să te realimentezi. Uneori, cu cât împărtăşeşti mai mult, cu atât ţi se întoarce mai mult.

Ideile sunt cunoaştere deschisă. Nu pretinde drepturi de proprietate asupra lor. Oricum nu sunt ideile tale, ci ale altcuiva. Plutesc acolo, undeva în eter. Nu trebuie decât să-ţi creezi un cadru mental pentru a le prelua.

3. NU PROMITE MAI MULT DECÂT POŢI FACE.

Atunci când ne vindem ideile, din entuziasmul nostru creativ avem tendinţa de a promite mai mult decât putem onora. În viziunea noastră despre cum sperăm că vor fi lucrurile, nu e loc pentru eşec. Rezultatul va fi, probabil, dezamăgitor. Nu dezastruos, dar ceva mai
puţin decât ne aşteptam. Nimeni nu va spune nimic, doar că data viitoare nu vor mai avea la fel de multă încredere în tine. Ai dat-o-n bară, cu alte cuvinte.

Dar dacă în schimb sublicitezi, indicând posibilele slăbiciuni şi eventualele soluţii, în cazul în care ar interveni pe parcurs, nu numai că stabileşti o relaţie de încredere cu clientul tău, ci eşti şi capabil să rezolvi orice problemă. Iar dacă totul va ieşi până la urmă aşa cum ţi-ai propus, va fi un bonus.

8 definiții ale fricii extrase din „Frica în Occident. Secolele XIV – XVIII. O cetate asediată” de Jean Delumeau

Frica în Occident. Secolele XIV – XVIII. O cetate asediată
  1. Frica și lașitatea nu sunt sinonime.
  2. „cel mai primejdios dușman“
  3. Frica este […] deprinderea însușită, într‑un grup uman, de a reacționa prin teamă în fața unei amenințări (reale sau imaginare).
  4. Indiferent dacă sensibilitatea la frică a timpurilor noastre a crescut sau nu, frica rămâne o componentă majoră a experienței umane, în ciuda eforturilor de‑a o depăși. „Nu‑i om mai presus de frică“, scrie un militar, „și care să se poată lăuda că nu știe ce‑i frica.“ Un ghid alpin căruia i s‑a pus întrebarea „V‑a fost vreodată frică?“ răspunde: „Întotdeauna ne e frică de furtună. Când o auzi bubuind pe stânci ți se zbârlește părul sub beretă.“
  5. Totuși frica este ambiguă. Inerentă naturii noastre, ea este o pavăză esențială, o garanție împotriva primejdiilor, un reflex indispensabil permițând organismului să scape provizoriu de moarte. „Fără frică, nicio specie n‑ar fi supraviețuit.“ Dar când depășește doza suportabilă, ea devine patologică și creează blocaje. Se poate muri de frică sau rămâne cel puțin paralizat.
  6. Ca orice emoție, frica poate cauza efecte contrastante în raport cu indivizii și circumstanțele, ba chiar reacții alternante la una și aceeași persoană: accelerarea bătăilor inimii sau încetinirea lor; o respirație prea rapidă sau prea lentă; o contracție sau o dilatație a vaselor sangvine; o hiper‑ sau hiposecreție a glandelor; constipație sau diaree, poliurie sau anurie, un comportament de imobilizare sau o exteriorizare violentă.
  7. […] medicina de pe vremuri considera că descurajarea morală și frica predispun la molipsire. Numeroase lucrări savante apărute între secolele al XVI‑lea și al XVIII‑lea sunt de acord cu acest punct de vedere.
  8. Era în firea lucrurilor ca o epocă atât de înfricoșată de Judecata de Apoi, de diavol și de acoliții lui să dea o nouă dimen­siune fricii milenare provocate de cel de‑al „doilea sex“.

Cartea este disponibilă în abonamentul Pauza de Citit din luna decembrie.

Un tur prin intimitatea lui HoARTiu Mălăele

Horațiu Mălăele un reputat actor, regizor de teatru și film, artist plastic și scriitor. HoARTiu Mălăele, volumul publicat la Editura ART, însumează multiplele forme de artă prin care autorul a ales să se exprime: caricatură, desen, pastel, proză, poezie…. autoportret în cuvinte și tușe de creion. Cartea este disponibilă luna aceasta în abonamentul Pauza de Citit.

Vă invităm într-un tur virtual prin unele dintre cele mai intime gânduri ale lui Horațiu Mălăele, publicate în carte.

4 imagini horror din Dracula de Bram Stoker

Toate acestea erau atât de ciudate şi de misterioase, încât, stăpânit de spaimă, nu îndrăzneam nici să vorbesc, nici să mă mişc. Vremea părea fără sfârşit, ca şi călătoria noastră, care continua iar într‑o beznă deplină, fiindcă nori grei acoperiseră din nou luna. Urcam întruna, cu scurte momente când drumul cobora, căci de regulă urca. Deodată îmi dădui seama de faptul că vizitiul era pe punctul de a mâna caii în curtea unui castel vast şi căzut în ruină, de la ale cărui ferestre înalte şi negre nu se zărea nici o rază de lumină şi ale cărui creneluri sparte se profilau crestat pe cerul luminat de lună.

Avea obrazul vulturesc, cu nasul coroiat şi foarte subţire, cu nările foarte arcuite şi proeminente, fruntea boltită, mândră, cu păr rărit la tâmple şi bogat în restul capului. Sprâncenele, foarte groase, aproape că se întâlneau la rădăcina nasului, stufoase şi răsucite. Gura, cât se putea vedea sub mustaţa groasă, avea un aer crud şi dinţi deosebit
de albi şi de ascuţiţi, ieşind peste buzele a căror roşeaţă neobişnuită vădea o vitalitate uimitoare pentru un bărbat de vârsta lui. În rest, avea urechile palide, cu vârfurile extrem de ascuţite, bărbia largă şi puternică, obraji fermi. Totul de o paloare extraordinară.

La început nu‑mi venea să‑mi cred ochilor. Îmi ziceam că lumina lunii, ori poate mişcarea umbrelor, îmi joacă un renghi. Dar, privind mai departe, mi‑am dat seama că nu putea fi nici o eroare. I‑am văzut degetele de la mâini şi de la picioare apucând colţurile pietrelor din zidul de pe care anii îndepărtaseră mortarul şi folosind la coborâre fiecare protuberanţă şi neregularitate a zidului, cu mare iuţeală, aşa cum şerpuieşte o şopârlă pe zid. Ce soi de om este ăsta, sau ce fel de creatură asemănătoare unui om? Groaza acestor locuri mă copleşeşte; o groază cumplită şi fără scăpare. Mă înconjoară taine pe care nu îndrăznesc să le dezleg.

Aerul pare plin de fire de colb, plutind şi învârtindu‑se purtate de curenţii de vânt ce intră pe fereastră, lumina lămpii scade şi se întunecă. Ce să fac?

Dracula de Bram Stoker face parte din lista cărților disponibile în abonamentul Pauza de Citit.

3 lecturi de septembrie

În septembrie, am selectat titlurile pe considerente cromatice, de toamnă. Astăzi îți prezentăm 3 cărți diferite ca gen, dar similare ca aspect, din colecția de nonficțiune Sapiens, Clasici ilustrați și editura Grafic. Descoperă-le mai jos.

  1. În umbra omului, Jane Goodall, colecția Sapiens (traducere din limba engleză de Veronica Focșeneanu)
În umbra omului

„E o zicală care spune că n-am moștenit planeta asta de la părinții noștri, ci că am împrumutat-o de la copiii noștri. Doar că nu am împrumutat acest viitor, ci l-am furat și încă îl furăm”, spunea recent Jane Goodall, într-o cuvântare la British Academy din Londra. Primatoloaga britanică petrece acum 300 de zile pe an călătorind prin lume pentru a trage semnale de alarmă pe teme precum conservarea și schimbările climatice, la aproape 60 de ani de când a început să studieze cimpanzeii din sălbăticie, fără niciun fel de pregătire academică.

BBC o numește într-un interviu „mama unei revoluții” și o compară cu Copernic, pentru că a descoperit ceva simplu, dar extrem de important: cimpanzeii sunt capabili să-și construiască și să folosească unelte, la fel ca oamenii. Goodall spune că și-a dorit încă de la 10 ani să meargă în Africa, să trăiască cu animalele sălbatice și să scrie cărți despre ele. A reușit asta într-o perioadă în care bărbații dominau puternic știința, iar femeile nu aveau ambiții academice, câștigând încrederea primatelor din rezervația Gombe Stream, Tanzania.

Frankenstein

2. Frankenstein, Mary Shelley, colecția Clasici ilustrați, editura Art (traducere din limba engleză de Adriana Călinescu)

Este monstrul o ființă bună sau rea în esență? Cine poartă responsabilitatea pentru crimele și nedreptățile care afectează existența atâtor oameni nevinovați? Ar fi decurs altfel lucrurile dacă Victor i-ar fi îndeplinit dorința monstrului? Lipsa de iubire, de înțelegere, de acceptare te poate transforma într-un monstru? De fapt, cine este adevăratul personaj malefic – cel care și-a respins creația, fără să se gândească la consecințe, sau cel creat și abandonat într-o lume ostilă, pentru care răzbunarea devine singura legătură cu ființa care-i cunoaște povestea? Sunt oamenii atât de înspăimântați de urâțenie, atât de lipsiți de empatie față de cei diferiți?

Sunt rău pentru că sunt nefericit. Nu mă ocolește oare cu ură întreaga omenire? Chiar tu, creatorul meu, bucuros m-ai face bucățele de-ai putea. Gândește-te atunci și spune-mi: de ce să-mi fie mie milă de om când lui nu-i este deloc? De-ai putea să mă azvârli într-una dintre prăpăstiile astea de gheață, distrugând astfel opera propriilor tale mâini, desigur, nu ai numi aceasta crimă. Să respect omul, când el nu are pentru mine decât dispreț? (pag. 154)

Sosirea

3. Sosirea, Shaun Tan, editura Grafic

În Sosirea Shaun Tan spune povestea unui bărbat care pleacă din țara sa copleșită de o mare neliniște, reprezentată doar sub forma unor tentacule negre care se răspândesc printre clădiri și străzi, pentru a putea găsi o viață mai bună pentru familia sa. Străbătând un vast ocean, bărbatul se găsește strămutat într-o țară stranie, ai cărei locuitori vorbesc o limbă pe care nu o poate cuprinde, cu obiceiuri de neînțeles.

Iar pentru a putea transpune experiența emigrantului său, Shaun Tan a ales să realizeze romanul grafic fără cuvinte. Un pariu riscant, însă tablourile sale încărcate cu elemente de fantastic țin locul oricărei descrieri amănunțite, secvențele migăloase cu multe tranziții de la acțiune la acțiune sau de la moment la moment redau frustrarea personajelor care nu pot comunica și triumful momentului când reușesc să se înțeleagă, iar stilul ales amintește de fotografiile făcute imigranților Europeni pe insula Ellis. Astfel, ceea ce s-a pierdut prin specificitatea cuvântului se întoarce prin imaginea simbolică care evocă adevăruri și experiențe universale.

Recomandări de vară de la primii cititori: Radu Lilea, redactor-șef Sapiens

În august, redactorii și traducătorii – primii cititori ai cărților înainte să ajungă la raft – îți recomandă lista lor de lecturi pe care să le citești în vacanță. Titlurile de azi vin de la Radu Lilea, redactor-șef Sapiens, colecția de nonficțiune a Editurii Art.

Jane Goodall – În umbra omului

Pe la 12-13 ani am citit prima dată În umbra omului, dar cartea mi-e dragă și acum. În colecția Sapiens am republicat traducerea din anii ’80, a Veronicăi Focșeneanu, revizuită și ilustrată.

David Grann – Z, orașul pierdut

Am fost în Amazonia, pe rute turistice mai mult sau mai puțin sigure, și pot spune că descrierile din Z, orașul pierdut nu sunt cu nimic exagerate. David Grann pornește pe urmele lui Percy Fawcett încercând să deslușească destinul excentricului explorator dispărut în junglă. Iată o biografie admirabil scrisă și documentată atât pe teren, cât și în arhive.

Sebastian Junger – Furtuna perfectă &Tribul

Înainte de celebrele sale documentare de război, Sebastian Junger a dat lovitura cu volumul Furtuna perfectă. Mi-au plăcut enorm și cartea, și jurnalele cinematografice de pe frontul din Afganistan, așa cum îmi plac, de altfel, toate proiectele lui Junger. Tocmai de aceea, mi-am dorit foarte mult să fiu eu acela care traduce noul lui volum, Tribul, pentru colecția Sapiens.

Joshua Slocum – Navigând singur în jurul lumii

Slocum a trăit pe viu tot ce povestește în cărțile sale, străbătând de unul singur mările și oceanele într-o epocă în care cuvântul „globalizare” nu se inventase, pirații încă mai străbăteau Atlanticul, iar drumul spre Pacific nu fusese scurtat de Canalul Panama. La mai bine de un secol de la prima ediție, narațiunea rămâne la fel de proaspătă, lectura – la fel de încântătoare.

Un text de Radu Lilea,

Redactor-șef Sapiens

Text publicat inițial pe blogul Editurii Art

10 recomandări de vară de la primii cititori

person sitting on seashore
Foto unsplash.com

Redactorii și traducătorii sunt cei care iau contact cu povestea înainte să ajungă la raft și ulterior în casele cititorilor. În luna august, am adus laolaltă 10 recomandări de la oamenii din spatele cărților, oamenii care înțeleg importanța unei lecturi bune și creează, indirect, o relație specială cu cititorii.

Familia mea și alte animale – Youngart de Gerald Durrell (traducere din limba engleză de Lidia Ionescu) – tolănit în iarbă, alături de toate animalele pe care le poți găsi (cele de pluș inclusiv). – Ramona, Editura Art

Lungul drum al Aumei de Eucabeth Odhiambo (traducere din limba engleză de Bianca Dunav) – interesul meu pentru povești de pe continentul african a fost alimentat de „Povești nemuritoare”. Iar când protagonista este o tânără atletă, care își dorește să studieze și să revină în comunitatea ei, să ajute, nu mai am nevoie de alte argumente să citesc cartea. – Iulia Dromereschi, traducătoare

Aici de Richard McGuire (traducere din limba engleză de Laura Albulescu) – unul dintre cele mai fascinante experimente vizuale create vreodată. Despre natura umană, despre lucrurile pe care le tot adunăm și despre care avem convingerea că ne fac existența mai agreabilă, despre ritualurile pe care ni le creăm, despre fericirile și nefericile pe care le credem eterne și care rămân imobilizate în spațiile și timpurile pe care le traversăm. Despre camerele care au mai multe de spus despre noi decât avem noi despre ele. – Ramona, Editura Art

Ursul de Raymond Briggs (traducere din limba engleză de Radu Paraschivescu) – de la bun început vă spun că Tilly e foarte curajoasă: când ursul cel mare și alb intră în camera ei, nu se sperie, nu fuge, ci, foarte politicoasă, îi poftește să doarmă și el în pat, că o fi obosit după cât a umblat. Chiar dacă are o limbă foarte aspră și niște colți mari și galbeni, Tilly știe că e de fapt un urs tare cumsecade, care doar vrea să se joace și să înfulece borcane întregi cu miere. Când ești prieten cu cineva, îi ierți micile neajunsuri, cum ar fi să te ude din cap până-n picioare când iese din cadă sau să se ascundă în dormitorul părinților, unde n-are voie să intre. E complicat să conviețuiești în aceeași casă cu un urs, dar Tilly a învățat că dacă vrea ca prietenia lor să dureze trebuie să-l lase pe urs să fie el însuși. – Ioana și Matei, Editura Grafic

Femeia la 1000 ° C de Hallgrímur Helgason (traducere din limba engleză de Ioana Miruna Voiculescu) – este povestea cu sâmbure real a Herrei Björnsson. Cu unul dintre părinţi pe front în trupele SS şi o mamă rătăcită şi ea undeva în spatele frontului, Herra traversează singură atrocităţile celui de-al Doilea Război Mondial, înfruntând istoria şi, mai târziu, ca adult, prejudecăţile asupra feminităţii şi maternităţii. – Ioana Tudor, Editura Art

Prietenul de Sigrid Nunez (traducere din limba engleză de Iulia Gorzo) – dacă ai văzut animația My dog Tulip (sau ai citit cartea lui J.R. Ackerley), o să iubești sincer scrisoarea aceasta către suflete pereche. În mod suprinzător și minunat, nu putem decât să intuim cine este sufletul pereche al personajului central din cartea de față: bărbatul pe care l-a iubit și care s-a sinucis sau uriașul dog german pe care l-a lăsat în urma lui. – Beatrice Feleagă, Editura Art

Lumea fără noi  de Alan Weisman (traducere din engleză şi note de Mihaela Sofonea – pentru că ne aduce aminte de urmele adânci pe care noi, oamenii, i le lăsăm Terrei și pentru că ne vorbește despre puterea de regenerare a naturii. – Alina Bogdan, Editura Art, colecția Sapiens

Z, orașul pierdut de David Grann (traducere din limba engleză de Ioana Miruna Voiculescu) – am fost în Amazonia, pe rute turistice mai mult sau mai puțin sigure, și pot spune că descrierile din Z, orașul pierdut nu sunt cu nimic exagerate. David Grann pornește pe urmele lui Percy Fawcett încercând să deslușească destinul excentricului explorator dispărut în junglă. Iată o biografie admirabil scrisă și documentată atât pe teren, cât și în arhive. – Radu Lilea, Editura Art, colecția Sapiens

Ultimul polițist de Ben H. Winters (traducere din limba engleză de Dan Doboș) – probabil the hidden gem (nestemata ascunsă) a Paladinului. Intrigă polițistă, premisă SF și o dilemă morală eternă: TU ce ai face dacă s-ar ști că sfârşitul lumii este săptămâna viitoare? – Mihai-Dan Pavelescu, Editura Paladin

Ultima zăpadă de Allen Eskens (traducere din limba engleză de Ana-Veronica Mircea) – am citit-o vara, pe plajă, la peste 30 de grade Celsius, ceea ce recomand oricui. Pe lângă faptul că dacă ești deja așezat sub o umbrelă nu riști să te mai ridici și să te lovească soarele în cap, parcă reușește și să răcească puțin aerul din jur, până la o temperatură acceptabilă. – Alex Văsieș, traducător

O poveste extraordinară din epoca eroică a explorării Antarcticii

O poveste extraordinară din epoca eroică a explorării Antarcticii

Am citit Endurance. Incredibila călătorie a lui Shackleton la malul Mării Ionice, privind la răstimpuri bărcile și iahturile care se legănau domol nu departe de țărm – un peisaj relaxant și călduros, diametral opus atmosferei glaciale din cartea lui Alfred Lansing. Din când în când, situațiile limită cu care se confruntau exploratorii în mările înghețate al Antarcticii îmi stârneau un frison pe șira spinării, coborând cu câteva grade aerul torid de pe litoralul grecesc. Captivantă și ușor de citit, povestea expediției eșuate a lui Shackleton mi s-a părut o lectură foarte potrivită pentru vacanță, căci nu necesită o concentrare deosebită pentru a urmări șirul întâmplărilor. Cât mai ține canicula, probabil că o să mă tratez cu un alt volum în care zăpada și ghețurile sunt prezente din belșug: Aventura arctică a danezului Peter Freuchen. 

Auzisem vag de Ernest Shackleton, un nume de referință din epoca eroică a explorării Antarcticii, dar nu știam absolut nimic despre expediția pe care a întreprins-o în anul 1914 sau despre urmările ei. Shackleton intenționa să traverseze continentul antarctic de la vest la est, o ultimă mare călătorie polară prin care britanicii puteau să-și recâștige prestigiul de mari exploratori, pierdut doi ani mai devreme, când Robert F. Scott fusese învins de Roald Amundsen în cursa spre Polul Sud. Însă ambițioasa expediție s-a transformat într-o luptă istovitoare pentru supraviețuire după ce nava Endurance a fost zdrobită de ghețuri în octombrie 1915, iar cei 27 de membri ai echipajului au fost nevoiți să-și mute tabăra pe o banchiză din Marea Weddell.

Fotografie de Frank Hurley

Ceea ce urmează este o poveste despre curaj, îndrăzneală, optimism, ingeniozitate și perseverență, pe care jurnalistul Alfred Lansing a reconstituit-o cât mai exact cu putință din jurnalele de bord ale expediției și din interviurile cu supraviețuitorii. Cartea se deschide cu abandonarea navei Endurance, după care firul narativ face un salt înapoi în timp, pentru a-i prezenta pe Shackleton (un explorator clasic: independent, romantic și un pic temperamental) și pe membrii echipajului, detaliind totodată pregătirile expediției. Destul de repede, am ajuns să-i simpatizez pe acești oameni atât de diferiți și, inevitabil, să simt o strângere de inimă la gândul încercărilor cumplite prin care aveau să treacă.

Fotografie de Frank Hurley

Povestea urmărește apoi un fir cronologic, din care nu lipsesc momentele dure, mai greu de parcurs, legate de sacrificiile și neajunsurile vieții în una dintre cele mai inospitaliere regiuni de pe glob, unde soarele dispare timp de aproape trei luni și, odată cu el, orice sursă de hrană; sunt și pasaje mai lente, în care monotonia perioadelor de inactivitate se face simțită. Mi-a plăcut faptul că relatarea lui Lansing conține și scurte fragmente din jurnalele de bord, care uimesc prin tonul calm și ponderat, în care adeseori se strecoară umorul.

Orde‑Lees notă într‑o seară: „Vrem să fim hrăniţi cu un linguroi din lemn şi, ca bebeluşii coreeni, să fim bătuţi uşor pe burtă cu dosul linguroiului, astfel încât să ne încapă în stomac mai multă mâncare decât ar fi cazul. Pe scurt, vrem să fim îndopaţi, ghiftuiţi, da, ghiftuiţi cu nimic altceva decât păsat şi zaharicale, budincă şi cremă de coacăze negre şi mere, prăjituri, lapte, ouă, gem, miere, pâine şi unt până crăpăm. L‑am împuşca pe acela care ne‑ar oferi carne. Nu vrem să mai vedem sau să mai auzim de carne cât vom trăi.“

Cine va reuși să reziste, cine va ceda? Câți dintre acești oameni vor fi salvați? Au fost întrebări care m-au urmărit pe tot parcursul lecturii, iar finalul, drept să spun, a reușit să mă surprindă. Extraordinare mi s-au părut nu doar aventurile prin care au trecut membrii echipajului, ci mai cu seamă faptul că acești bărbați s-au dovedit atât de tenace și de optimiști, deși condițiile în care au fost nevoiți să supraviețuiască ar stârni coșmaruri unui om dependent de confortul modern: temperaturi care coborau la medii de –27°C, furtuni violente, saci de dormit mereu uzi, haine înghețate, zile în șir de nesomn, lipsa hranei și a apei potabile, totul în contextul unui efort fizic susținut. 

Exploratorii din deceniile următoare nu au reușit să înțeleagă cum echipajul lui Shackleton, lipsit de un echipament adecvat și într-o stare fizică precară, a reușit să navigheze pe mări furtunoase în bărci minuscule, să escaladeze piscuri de gheață prin teritorii necartate, să găsească soluții ingenioase și puterea de a merge mai departe. Probabil că au avut și un dram de noroc, dar mai degrabă a fost vorba de un curaj și o perseverență care nu s-au lăsat zdruncinate atunci când șansele de salvare păreau aproape inexistente. Nu în ultimul rând, un rol decisiv l-a avut  chiar Ernest Shackleton, o personalitate fascinantă care, prin prestanță și intuiție, tărie de caracter și prudență, dar și prin abilitatea sa de a preveni conflictele și nemulțumirile, a reușit să insufle echipajului său optimism și încredere, precum și dorința de a nu ceda în fața acestui adversar formidabil, natura.

Deşi Shackleton manifesta, fără îndoială, o purtare nepotrivită și era chiar incapabil să se descurce în numeroase situaţii cotidiene, avea un talent împărtăşit de foarte puţini de‑a lungul istoriei: capacitatea autentică de a conduce. El a fost, aşa cum mărturisea unul dintre oamenii lui, „cel mai mare lider care s‑a născut vreodată pe acest pământ“. Cu toate defectele şi lipsurile lui, Shackleton a meritat următorul omagiu: Când vine vorba despre conducere ştiinţifică, daţi‑mi‑l pe Scott; pentru acţiune rapidă şi eficientă, daţi‑mi‑l pe Amundsen. Dar când te afli într‑o situaţie deznădăjduită, când pare că nu mai ai nicio şansă, îngenunchează şi roagă‑te ca Shackleton să‑ţi vină în ajutor.

Recenzie și fotografii de Ema Cojocaru – articol publicat inițial pe blogul Editurii Art.

Endurance. Incredibila călătorie a lui Shackleton de Alfred Lansing face parte din abonamentul Pauza de Citit din luna iulie.