Margaret Atwood: „Este cea mai bună dintre vremi, este cea mai năpăstuită dintre vremi. Să profităm din plin de ea.”

Ți se pare familiară o imagine dintr-un film în care un cavaler se îndreaptă în galop spre un castel chiar când podul e pe cale să se ridice și pe care calul său alb reușeste să-l treacă dintr-o săritură? Și eu tot așa îmi aduceam aminte, dar când am căutat-o pe internet n-am găsit decât câteva poze cu mașini care pluteau deasupra fluviilor cu ajutorul podurilor mobile și altele cu inspectorul din Pantera Roz survolând deasupra apelor întunecate, gata să pice.

Oricum, noi suntem acel călăreț. Și cel care ne urmărește este temutul coronavirus. Suntem în aer, sperând să putem ajunge pe celălalt mal, acolo unde viața revine la ceea ce credem că este normalul. Ce-am putea face cât suntem suspendați între „acum” și „atunci”?

Să ne gândim la toate lucrurile care sperăm că vor mai fi încă în castelul ăla când ajungem acolo. Apoi să facem de pe-acum tot ce ne stă în putință ca să ne asigurăm că lucrurile astea vor rămâne acolo.

Cei din sistemul de sănătate consideră că e de la sine înțeles: toți trebuie să-i susțină pentru că, să zicem, vrem cu toții să avem un sistem medical în acel castel al viitorului. Ce sens ar avea viața dacă ai fi sănătos, dar departe de prieteni și familie? Fiecare avem propriile liste. Aici sunt câteva dintre lucrurile de pe lista mea.

Restaurantele și cafenelele preferate. E așa ciudat cum ne gândim că locurile fericite vor fi mereu acolo, că putem să trecem pe acolo de fiecare dată când avem chef. Putem să le ajutăm să sară dincolo plasând comenzi pe care să ni le livreze acasă și să cumpărăm carduri cadou. De obicei găsești online ce oferte sunt și unde.

Librăria de cartier. Unele au opțiunea de a-ți aduce comanda la mașină, unele livrează acasă, unele în cutia poștală. Ajută-le să continue să funcționeze! Rămânând la acest domeniu, editurile și autorii ar mai avea nevoie de ajutor. Mai ales cei ale căror lansări din această primăvară au fost anulate. Se găsesc tot felul de soluții inventive: lansări pe Twitter, podcasturi, evenimente virtuale de tot felul. Oamenilor le place să spună „comunitatea cititorilor” și „comunitatea scriitorilor”, ceea ce nu este tocmai adevărat – sunt multe grupuri și entități, nu toate în relații prea amiabile unele cu celelalte – dar poți să faci să fie puțin mai aproape de adevăr. Când aveam 25 de ani, lucrurile erau atât de la început în lumea editorială din Canada încât era un truism că scriitorii ar trebui să-i ajute atât pe ceilalți scriitori, cât și pe editorii lor. Și am făcut-o, mai toți, chiar dacă unii dintre noi îi urau pe alții. (Și asta face parte tot din „comunitate”. Întrebați pe oricine dintr-un oraș mic. În fața unei situații de urgență, îți susții dușmanii locali, pentru că, oricât de ticăloși sunt, sunt ticăloșii tăi, nu?)

Ziarele și revistele în care ai încredere. Democrația este sub o presiune din ce în ce mai mare, din moment ce nu există ceva mai rău ca o criză care să-i permită unui regim autoritar să arunce la gunoi libertățile civile, libertățile democratice și drepturile omului. Parte a acestui proces de alunecare spre totalitarism este mereu întâlnita predilecție către înlesnirea accesului la informații și dezbateri. Este vital să menținem liniile de comunicare deschise și independente. Fă-ți abonamente. Sprijină site-urile care combat dezinformarea, dar și pe celelalte, cum ar fi PEN America, care luptă pentru o exprimare liberă făcută în mod responsabil. Donează posturilor de radio finanțate din bani publici. Fă-le reclamă gratuită răspândind vorba prin intermediul rețelelor de socializare. Nu lăsa un virus să ne mănânce limba.

Organizațiile de artă, de tot felul. Arta este modul prin care ne exprimăm umanitatea, sub toate formele sale. Prin artă ajungem la profunzimea naturii noastre umane, dar ajungem și pe cele mai înalte culmi, acoperind astfel tot spectru. Teatru, muzică, dans, festivaluri, galerii – toate au fost nevoite să anuleze spectacole, toate au de suferit. Donații, carduri cadou, evenimente online pe bază de bilet. Fără public nu există, până la urmă, nicio artă. Poți fi acel public.

Planeta ta. Una pe care să poți trăi. Pe scurt: distruge oceanul și ia-ți adio de la sursa de oxigen. Mulți au spus că, în timpul acestei pandemii, emisiile și poluarea la nivel global chiar au scăzut. Vom trăi altfel pentru a face ca acest lucru să devină realitate în Castelul Viitorului? Vom găsi moduri mai bune prin care să ne producem energia și mâncarea? Sau vom reveni pur și simplu la cum era înainte? Alege-ți o organizație care luptă pentru mediu sau două sau mai multe și donează. Acum e șansa ta!

În cele din urmă, păstrează-ți încrederea. Poți să sari peste șanțul ăsta! Da, perioada asta este înfricoșătoare și neplăcută. Mor oameni. Oameni își pierd locul de muncă și nu mai au sentimentul că dețin controlul propriei vieți, oricât de fragil ar fi fost acel control. Dar dacă nu ești bolnav – și chiar dacă ai copii mici și simți că creierul ți-a fost luat ostatic – de fapt ești foarte bine, comparativ vorbind.

Te poți bucura de această perioadă, deși într-un ritm ceva mai puțin frenetic decât atunci când lucrurile erau „normale”. Mulți pun sub semnul întrebării acel ritm – Care era graba? – și decid să trăiască diferit.

Este cea mai bună dintre vremi, este cea mai năpăstuită dintre vremi. În mare parte, depinde de tine cum vei trăi această perioadă. Dacă citești asta, înseamnă că trăiești, sau așa presupun. Dacă nu trăiești, mă paște o mare surpriză.

Sursa articol: Time pentru blogul Editurii Art. Cartea Testamentele este disponibilă în abonamentul Pauzei de Citit din luna iulie.

De ce e important să citim în izolare

person holding string lights on opened book

Credits Nong Vang pe Unsplash

Avem nevoie de echilibru psihic, mai ales într-un haos instalat pe nepusă masă ca-n cele mai sumbre distopii. S-a gândit cineva acum o lună că Bucureștiul va arăta ca Galaadul din Povestea slujitoarei (P.S. Poți comanda continuarea cu 30% reducere)? Din fericire (sau nefericire), tot ce avem de făcut este să stăm izolați. Dar cum gestionăm anxietatea și alte stări negative pe care poate nici nu știam că le avem până acum? Una dintre metode: prin citit. Iată de ce:

  1. Cititul ne ajută să ne „antrenăm” creierul

Citești și nu știi pe unde a trecut timpul, uneori îți iei notițe, alteori îți pui întrebări, ba chiar devii puțin furios pe autor fiindcă n-a explicat o idee suficient de clar. Ți se întâmplă mai ales când citești nonficțiune – o carte bazată pe studii, date și experimente sociale. Cititul cu scopul de a înțelege mai bine lumea înconjurătoare, prin analiză, observație și gândire critică ne stimulează creierul. Ba chiar, cercetătorii de la Universitatea Stanford au arătat că aceste texte ne dezvoltă funcțiile cognitive.

2. Prin lectură ne „exersăm” omenia

Se spune că, citind ficțiune, ajungem să înțelegem mai bine comportamentul uman, prin simularea diverselor contexte sociale din viața de zi cu zi. De exemplu, eu (autorul acestui text) pot să-l judec inițial pe morocănosul Ove (din cartea Un bărbat pe nume Ove, Fredrick Backman), care încearcă să se sinucidă prin diverse metode. Dar, după ce parcurg firul narativ și aflu mai multe despre viața lui Ove, încerc să-i înțeleg singurătatea și durerea pricinuită de moartea soției, singura care i-a acceptat comportamentul dificil. Spoiler alert! Ove nu se sinucide, ba chiar arată bunătate și își face mulți prieteni, de-asta cititorii ajung să-l placă mult, mult până la final. Rolul minunat al ficțiunii este, așadar, acela că ne duce în lumi în care ne putem „exersa” omenia. Plângem, râdem, înjurăm, regretăm, iubim. Și asta doar stând pe canapea, sub păturică. Nu e grozav? 🙂

3. Cititul ne îmbogățește imaginația

Harry Potter, Narnia, Asimov, Flori pentru Algernon – o înșiruire de cuvinte din popularele lumi fantasy și SF. Și astea sunt doar un procent de 0,0000001 din multitudinea cărților scrise de-a lungul timpului. Și ce e și mai frumos – unele dintre ele au fost și ecranizate. Dacă le-ai citit, nu te grăbi totuși să vezi filmele. Creează-ți propriul film în minte în timp ce citești, s-ar putea chiar să visezi mai frumos la noapte. Ulterior, compară-ți filmul cu ecranizarea oficială și vezi cine a avut imaginația mai bogată. S-ar putea să-ți placă mai mult varianta ta.

4. Lectura este terapie gratuită (sau mai ieftină)

Cititul este o metodă grozavă de a ne conecta la noi înșine, indiferent că citim psihologie, ficțiune, nonficțiune sau poezie. De fapt, nici nu e nevoie să cauți cărți specializate, ci doar să stai un moment cu tine, să încerci să-ți înțelegi starea și să vizitezi o librărie. Virtual, bineînțeles. Printr-o introspecție onestă, dar onestă îți poți crea propriul teanc de terapie, la un preț mai mic față de ședința propriu-zisă. Sau, dacă practici terapia, în completarea ei.

5. Avem nevoie de happy end

Acum mai mult ca oricând avem nevoie de happy end. Aici s-ar putea să fie mai dificil de găsit lectura potrivită. Cum știi dacă o carte are final fericit din moment ce nu ai citit-o, nu? O soluție: un search pe google după cuvintele cărți cu final fericit sau recomandări de la prietenii cititori de încredere. În ciuda greutăților, toți ne dorim un final fericit, asta e sigur. Iar cărțile pot fi prieteni de nădejde în păstrarea echilibrului psihic. Alternat cu sesiuni de yoga și meditație sau alte metode, s-ar putea ca cititul chiar să funcționeze. Încearcă. 🙂

Vrei să asculți muzică? Să citești? Să vorbești? Atunci… plătește!

În  luna octombrie, citim cărți care schimbă lumi. Acele titluri care provoacă la dezbatere, ne trezesc spiritul critic și ne îndeamnă să luăm atitudine. Un astfel de roman este  Toate drepturile rezervate (traducere din limba engleză de Vlad Pojoga, Editura Youngart, 2018) de Gregory Scott Katsoulis, o distopie în care fiecare cuvânt este Marcă Înregistrată™, Restricționată® sau sub incidența Drepturilor de Autor©. Cum ai reacționa într-un astfel de univers?Ai putea să-ți limitezi sentimentele, visele și dorințele, să îți urmărești părinții cum suferă, sora cum plânge, prietenii cum tremură de durere, știind că nu ai suficienți bani pentru a-i alina? Citește mai jos recenzia cărții,  preluată de pe blogul Youngart.

Ai putea să trăiești zi de zi, noapte de noapte, cu o Cătușă strălucitoare în jurul antebrațului? Înregistrează tot ce spui și tot ce faci, ca să poți plăti drepturile de autor Deținătorilor. E indestructibilă, cu excepția cazului în care bateria NanoLion™ se defectează și îți topește Cătușa. Și odată cu ea și mâna.

Într-o viziune cutremurătoare a viitorului, Gregory Scott Katsoulis taxează trecerea de la copil la adult. Fiecare cuvânt rostit, fiecare gest, indiferent cât de scurt sau cât de neînsemnat poate să pară în ochii cititorilor, are un preț. Vrei să țipi și să îți eliberezi furia? Te costă 1,98 $ (doar două secunde). Vrei să îți pui mâinile pe urechi? 7,99 $. Pe minut. Vrei să îți ceri Scuze? Sper că ai zece 10 $, pentru că este un cuvânt cu preț fix și reprezintă o recunoaștere a vinovăției în fața legii.

Banii întotdeauna „au ajutat” la evoluția discrepanțelor dintre cei săraci și cei bogați, însă, de data aceasta, cei care nu își pot plăti datoriile nici măcar nu au puterea să riposteze. Dacă reacționează, factura le crește aproape exponențial. Sunt nevoiți să se abțină și să-și accepte statutul, să îi lase pe cei bogați să îi defăimeze, să îi jignească și să îi lovească. Tot ceea ce ne definește ca oameni dispare: devenim statui, umbre sau roboți. Iar dacă îndrăznești să riști și să îți protejezi familia, dacă alegi să ai glas și o opinie, ești stigmatizat, dat în judecată sau Înrobit.

Cum supraviețuiește Speth Jime într-o astfel de lume? Păstrează tăcerea. Și devine, involuntar, simbolul rebeliunii.

Pe blogul Youngart poți citi un fragment din carte.