- Frica și lașitatea nu sunt sinonime.
- „cel mai primejdios dușman“
- Frica este […] deprinderea însușită, într‑un grup uman, de a reacționa prin teamă în fața unei amenințări (reale sau imaginare).
- Indiferent dacă sensibilitatea la frică a timpurilor noastre a crescut sau nu, frica rămâne o componentă majoră a experienței umane, în ciuda eforturilor de‑a o depăși. „Nu‑i om mai presus de frică“, scrie un militar, „și care să se poată lăuda că nu știe ce‑i frica.“ Un ghid alpin căruia i s‑a pus întrebarea „V‑a fost vreodată frică?“ răspunde: „Întotdeauna ne e frică de furtună. Când o auzi bubuind pe stânci ți se zbârlește părul sub beretă.“
- Totuși frica este ambiguă. Inerentă naturii noastre, ea este o pavăză esențială, o garanție împotriva primejdiilor, un reflex indispensabil permițând organismului să scape provizoriu de moarte. „Fără frică, nicio specie n‑ar fi supraviețuit.“ Dar când depășește doza suportabilă, ea devine patologică și creează blocaje. Se poate muri de frică sau rămâne cel puțin paralizat.
- Ca orice emoție, frica poate cauza efecte contrastante în raport cu indivizii și circumstanțele, ba chiar reacții alternante la una și aceeași persoană: accelerarea bătăilor inimii sau încetinirea lor; o respirație prea rapidă sau prea lentă; o contracție sau o dilatație a vaselor sangvine; o hiper‑ sau hiposecreție a glandelor; constipație sau diaree, poliurie sau anurie, un comportament de imobilizare sau o exteriorizare violentă.
- […] medicina de pe vremuri considera că descurajarea morală și frica predispun la molipsire. Numeroase lucrări savante apărute între secolele al XVI‑lea și al XVIII‑lea sunt de acord cu acest punct de vedere.
- Era în firea lucrurilor ca o epocă atât de înfricoșată de Judecata de Apoi, de diavol și de acoliții lui să dea o nouă dimensiune fricii milenare provocate de cel de‑al „doilea sex“.
Cartea este disponibilă în abonamentul Pauza de Citit din luna decembrie.