Tehnologia media a evoluat enorm și, odată cu ea, cresc și opțiunile noastre de conținut educativ. Totuși, prin TV și filme în general ni-l însușim într-un mod pasiv, spre deosebire de cărți, unde depunem mai mult efort. De aceea, cititul e mult mai educativ decât uitatul la TV sau filme.
În timp ce creierul uman procesează ușor informația vizuală, totuși, nu putem ignora pasivitatea asociată cu televizorul. Haideți să ne gândim, de exemplu, la toate dățile în care ne uităm la un ecran fără să procesăm cu adevărat conținutul. Aceste distrageri nu sunt anormale când vine vorba de materialele video. De ce: în primul rând, nivelul de interacțiune e foarte scăzut și nu se compară cu citiul unei cărți, unde e nevoie să ne implicăm conștient și să ne folosim imaginația în același timp. Prin urmare, eliminăm pasivitatea și interiorizăm informația într-un mod activ.
Mai mult, lecturarea implică abilități auditive, olfactive și imaginative, în timp ce uitatul la TV sau filme o presupune doar pe cea vizuală. Studiile au arătat că pe măsură ce implicăm sistemul nervos în procesarea unui conținut, avem șanse mai mari să reținem informația respectivă. Prin urmare, studenții sau elevii care aleg cărțile rețin mai bine datele și au note mai bune față de cei care preferă conținutul video.
În ultimul rând, ecranele le distrag atenția studenților. De exemplu, televizorul le oferă opțiuni multiple de conținut pe canale diferite. Chiar dacă sunt educative, studentul ajunge să fie copleșit de avalanșa informațiilor. Această abundență îi reduce productivitatea și îi îngreunează capacitatea de concentrare, necesară pentru înțelegerea conținutului educativ. Pe de altă parte, studenții care citesc au o singură opțiune. Chiar dacă sunt tentați să sară peste anumite capitole, totuși, nu sunt bombardați de alte alegeri, cum se întâmplă la conținutul video.
Articol preluat și adaptat de pe medium.com.