În august, redactorii și traducătorii – primii cititori ai cărților înainte să ajungă la raft – îți recomandă lista lor de lecturi pe care să le citești în vacanță. Titlurile de azi vin de la Radu Lilea, redactor-șef Sapiens, colecția de nonficțiune a Editurii Art.
Pe la 12-13 ani am citit prima dată În umbra omului, dar cartea mi-e dragă și acum. În colecția Sapiens am republicat traducerea din anii ’80, a Veronicăi Focșeneanu, revizuită și ilustrată.
Am fost în Amazonia, pe rute turistice mai mult sau mai puțin sigure, și pot spune că descrierile din Z, orașul pierdut nu sunt cu nimic exagerate. David Grann pornește pe urmele lui Percy Fawcett încercând să deslușească destinul excentricului explorator dispărut în junglă. Iată o biografie admirabil scrisă și documentată atât pe teren, cât și în arhive.
Înainte de celebrele sale documentare de război, Sebastian Junger a dat lovitura cu volumul Furtuna perfectă. Mi-au plăcut enorm și cartea, și jurnalele cinematografice de pe frontul din Afganistan, așa cum îmi plac, de altfel, toate proiectele lui Junger. Tocmai de aceea, mi-am dorit foarte mult să fiu eu acela care traduce noul lui volum, Tribul, pentru colecția Sapiens.
Slocum a trăit pe viu tot ce povestește în cărțile sale, străbătând de unul singur mările și oceanele într-o epocă în care cuvântul „globalizare” nu se inventase, pirații încă mai străbăteau Atlanticul, iar drumul spre Pacific nu fusese scurtat de Canalul Panama. La mai bine de un secol de la prima ediție, narațiunea rămâne la fel de proaspătă, lectura – la fel de încântătoare.
Se spune că schimbarea se petrece lent, cu răbdare, dar niciodată stând cu mâinile în sân. Ultimii ani trăiți în România ne-au dezamăgit pe mulți dintre noi, ne-au înverșunat și ne-au semi-bucurat de câteva ori când lucrurile au ieșit cum am vrut noi. Trăim în continuare vremuri controversate și nedrepte. Așadar, în pragul schimbării politice, octombrie este despre acele cărți care provoacă la dezbatere și care ne încurajează să luăm atitudine când ne simțim nedreptățiți. Descoperă-le mai jos!
1. Eu sunt Malala (traducere din limba engleză de Iulian Curuia, Editura Youngart), Malala Yousafzai cu Patricia McCormick
Malala Yousafzai avea doar zece ani când talibanii au pus stăpânire pe regiunea Swat. Aceştia spuneau că muzica este un păcat, femeilor le interziceau să meargă singure pe stradă şi fetelor să meargă la şcoală. Deși a crescut într-o zonă a Pakistanului stăpânită de înfricoşătoarea umbră a terorismului, Malala a învăţat de mică să aibă curajul să vorbească în numele convingerilor sale. Iar convingerea ei cea mai puternică a fost dreptul la educaţie. În 9 octombrie 2012, cauza pentru care lupta a fost cât pe ce să-i aducă moartea. Nimeni nu se aştepta să scape cu viaţă. Dar Malala a supravieţuit, iar astăzi e simbolul protestului paşnic şi cel mai tânăr câştigător al Premiului Nobel pentru Pace.
Interzis în Iran, Persepolis este un roman grafic controversat. Nu este deloc surprinzător că a fost cenzurat în țara sa originară, fiind printre altele, o critică adusă politicilor sale violente și represive. Dar, ce este mai frapant, este că a reușit să provoace conflicte în învățământ chiar și în SUA. În Chicago, Persepolis rămâne și astăzi interzis elevilor de gimnaziu. Romanul a fost pe punctul de a fi scos din biblioteci și din programă și în Oregon, Illinois și Texas, însă, din fericire, consiliile școlare au reușit să facă față presiunilor. Articolul complet, pe blogul Grafic.
Este imposibil de separat Persepolis de biografia lui Marjane Satrapi. Este până la urmă un memoriu. Dar și o istorie a Iranului, așa cum a resimțit-o autoarea, crescând într-o familie înstărită animată de idealuri revoluționare, dar și cum o redescoperă la maturitate după o adolescență petrecută în Austria. Petrecându-se într-o perioadă tumultuoasă a Iranului din copilăria autoarei, prima parte este cea mai plină de încărcătură politică și expunere istorică. Aflăm cum educația timpurie a lui Marjane s-a făcut citind benzi desenate despre materialismul dialectic și marile religii monoteiste ale lumii, dezvoltând o sinteză a celor două. În ochii săi Marx arăta precum Dumnezeu, Dumnezeu precum Marx, iar ea le era profet. Ultimul profet, care ar fi adus menajera familiei la aceeași masă cu șefii ei, care ar fi alinat durerile de genunchi ale bunicii. Continuarea, pe blogul Grafic.
Trădătoarea Baru Cormoraneste primul roman al lui Seth Dickinson și poate fi descris drept un fantasy progresist. El face parte dintr-o mișcare mai largă a SF&F-ului actual de a revizita vechile teme ale genului, rescriindu-le radical din punct de vedere ideologic. Două astfel de teme sunt înroman imperialismul și orientarea sexuală a protagonistei. Baru Cormoran este atrasă sexual de femei. Câte fantasy-uri ați citit în care personajul principal este gay? Seth Dickinson integrează acest detaliu (polemic, fără îndoială, față de o întreagă istorie straight a genului SF&F) în lupta eroinei contra imperiului. Citește mai mult pe blogul Paladin.
6. Leibowitz (traducere din limba engleză de Gabriel Stoian, Editura Paladin), Walter M. Miller, Jr
În lumea de coșmar postapocaliptic, în care oamenii reînvie lumina cunoașterii, descoperirile științifice și tehnologice sunt păzite cu grijă de călugări dedicați studierii și păstrării relicvelor Sfântului Isaac Liebowitz. Într-o epocă terifiantă a beznei și a decăderii, obiectele acestea ar putea fi cheia pentru mântuirea omenirii. Cum va avea loc schimbarea? Din nefericire, la fel cum apar toate schimbările. Prin violență și revoltă, prin foc și furie dezlănțuită, fiindcă nicio transformare a lumii nu are loc în mod pașnic.
Romanul Fiecare moare singur este inspirat de povestea adevărată a unor oameni simpli care au luptat împotriva nazismului: Otto și Elisa Hampel, un cuplu de vârstă mijlocie din Berlinul anului 1940, al căror dosar întocmit de Gestapo a ajuns în posesia lui Hans Fallada prin intermediul unui prieten. În roman, Otto și Anna Quangel duc o existență discretă în Germania aflată sub teroarea regimului nazist. După ce află de moartea fiului lor pe front, soții Quangel încep să se revolte și să răspândească prin oraș cărți poștale cu mesaje anti-naziste. Citește un fragment pe blogul Art.
Supereroii nu se ascund doar în benzi desenate și blockbusters. Nu se nasc din cerneală și dispar după câteva luni în box office. Nu sunt făcuți din lemn, plastic sau metal, figurine rătăcite pe rafturile bibliotecii sau aruncate neglijent în cutii, modele ce își pierd influența și sunt răpuse de indiferență și uitare. Supereroii sunt reali și, așa cum ne va confirma și Elsa, foarte periculoși, mai ales dacă au o imaginație bogată, nu înțeleg semnificația cuvântului „decență” și profită de fiecare ocazie pentru a-și teroriza vecinii. Articolul complet pe guerillaradio.ro.
O adolescentă se prăbușește în junglă de la înălțimea de 3000 de metri, după ce avionul în care călătorește este lovit de un fulger și se dezintegrează în aer. Un polițist sicilian care participă la un ultramaraton în Sahara este surprins de o furtună de nisip și se rătăcește în deșert. Singurul medic de la o stație de cercetare din Antarctica se îmbolnăvește și este nevoit să se opereze de apendicită, fără niciun fel de anestezie. În al Doilea Război Mondial, un britanic reușește să scape dintr-un submarin scufundat la o adâncime de 82 de metri și se strecoară neobservat pe insula Kefalonia, ocupată de trupele fasciste. Sună captivant? Citește continuarea pe blogul Art.
Lumea fără noi este o naraţiune ştiinţifică sclipitoare, cu o documentaţie solidă şi cu un stil care cucereşte şi cel mai indiferent cititor. Pistele pe care le deschide informează cititorul nu numai despre ceea ce ar putea urma, drept consecinţă a unor scurt-circuitări cu efecte definitive, ci despre ceea ce se întâmplă chiar acum, sub ochii noştri, în industriile producătoare de plastic, de exemplu, în marile centrale şi uzine sau în pădurile milenare care riscă să dispară prin dispoziţii iresponsabile. Este o carte ca un memento, un volum informat şi de o stringentă actualitate, devenit bestseller şi tradus deja în peste 30 de limbi. Pe blogul Art, poți citi un fragment din carte.
August este despre cărțile ecranizate. Acele titluri de care sigur ai auzit de la prieteni sau pe care deja le-ai văzut. Luna aceasta îți recomandăm 10 cărți ecranizate care au făcut și încă fac furori. Pregătește-ți popcornul și descoperă-le mai jos.
Miss Peregrine 1. Căminul copiilor deosebiți | paperback de Ransom Riggs, ecranizată în 2016, este o carte pentru copii serioși și oameni mari copilăroși, scrisă în 2011. Tânărul autor american, Ransom Riggs, și-a început cariera de scriitor chiar prin acest titlu. Lucrul cel mai fascinant al acestei cărțulii este faptul că ideea ei a pornit de la o grămadă de fotografii vechi, alb-negru, adunate de autor de prin târguri de vechituri sau de prin valizele colecționarilor. Mai multe despre carte poți citi pe bookaholic.ro.
Și soarele e o stea de Nicola Yoon. Uneori nu e nevoie să apelezi la unelte fantastice pentru ca realitatea să se pună în calea dragostei tale, asta află Natasha și Daniel. Ea este rațională și înclinată spre științe, el e un poet visător, și până și aspectul lor fizic îți spune că nu ar trebui să aibă prea multe în comun – ea afro, el asiatic –, dar dragostea trece peste toate și cei doi au nevoie doar de câteva ore pentru a se îndrăgosti. În cosmopolitul New York, amândoi învață să privească orașul cunoscut prin ochii celuilalt. Ecranizarea cărții a fost lansată chiar anul acesta. Vezi aici trailerul.
V de la Vendetta de Alan Moore și David Lloyd are un aspect familiar chiar și pentru cei care n-au citit romanul grafic al lui Alan Moore și David Lloyd. Masca lui Guy Fawkes desenată de David Lloyd este unul dintre simbolurile cele mai iconice ale ultimului deceniu și ceva. Ea a fost adoptată ca logo de gruparea de hackeri Anonymous, dar și de mișcarea Occupy din 2011. Desigur, nu e vorba de nici o întâmplare sau coincidență: V de la Vendetta este biblia grafică a anarhismului contemporan. Mult mai hardcore decât filmullansat în 2005 pe un scenariu scris de realizatorii trilogiei Matrix, frații Wachowski (transformați între timp în surorile Wachowski). Citește continuarea recenziei pe blogul Grafic.
Watchmen de Alan Moore și Dave Gibbons nu seamănă cu nimic altceva. Pentru cei mai mulți dintre cunoscătorii benzilor desenate, e o carte-fetiș. Pentru pasionații de film, e romanul grafic după care s-a făcut filmul cu supereroi întunecați din 2009. Pentru cititorii mai degrabă clasici, care spun că literatura înseamnă text și atât, e o ciudățenie spre care privesc suspicioși. Mai degrabă acestora din urmă și celor care au tot ezitat să citească romane grafice, le-aș sugera să-și înceapă inițierea cu Watchmen. Fiindcă e una dintre cele mai puternice lovituri pe care un autor le-a dat în istoria genului. Recenzia completă, pe blogul Grafic.
Povestea slujitoarei | ediție tie-in de Margaret Atwood. Caracterul memorialistic al romanului este cel care îi dă viață, veridicitate și oferă o subliniere a problemelor pe care le prezintă. Margaret Atwood este o autoare extraordinară pentru că a reușit nu doar să creeze o lume atât de complexă și un personaj atât de uman, ci și pentru că a reușit să îi insufle viață. Povestea Slujitoarei respiră. Te îndeamnă să îți pui întrebările importante, să studiezi cu atenție factorii care au ușurat munca celor care au creat această lume. Te îndeamnă să te întrebi cine ești tu și cine sunt ceilalți. Te îndeamnă să îți cauți libertatea, oferindu-le și altora libertatea de a fi cine sunt cu adevărat, nu cine crezi tu că sunt. Cartea este ecranizată într-un serial din 2017.
Cronicile orașelor flămânde #1. Mașinării infernale de Philip Reeve. În viitorul post-apocaliptic al romanului, orașele s-au transformat în vehicule uriașe, care vânează, de-a lungul unei câmpii nesfârșite, orașe mai slabe pentru a le încorpora resursele. Este, pe scurt, un roman cu pirați în care navele au fost înlocuite de uriașe tancuri urbane. Dar, dincolo de conceptul steampunk și de felul în care acesta modelează lumea imaginată de Philip Reeve, toate elementele literaturii de aventuri (pirați, dueluri, explorări arheologice în căutarea unor Sfinte Graaluri, povești de dragoste, trădări, evadări spectaculoase și bătălii epice) sunt prezente. Citește mai multe pe blogul Paladin. Cartea a fost ecranizată în 2018.
Camerade Emma Donoghue. O mamă îşi riscă sănătatea, atât cea psihică, cât şi cea fizică, pentru a-i asigura fiului său stabilitate în viaţă, un echilibru precar, prin care încearcă să-l protejeze şi să îi ofere iluzia normalităţii, chiar dacă sunt prizonieri în Cameră, de şapte, respectiv cinci ani. Găsești continuarea recenziei pe blogul Art. Romanul a fost ecranizat în 2015, iar în 2016 a fost nominalizat la Premiul Oscar pentru cel mai bun film
Alegerea Sofieide William Styron. Tema Holocaustului a fost abordată în nenumărate rânduri de scriitori de pretutindeni, dar puțini dintre ei au reușit să o redea cu precizie, iar și mai puțini au avut talentul de a transpune cititorul în universul dramatic al acelor vremuri. William Styron, însă, a dovedit pe deplin această capacitate în romanul „Alegerea Sofiei” (1979): povestea tulburătoare a unei femei puse în fața unei alegeri, pentru mulți dintre noi, imposibile. Citește recenzia completă pe blogdecarti.ro. Cartea a fostecranizată în 1982, obținând numeroase premii.
Z, orașul pierdut de David Grann. Cartea merge pe urmele unei enigma: dispariția învăluită în mister a marelui exploratory Percy Fawcett în goana sa pentru descoperirea Orașului Pierdut Z. Autorul a devenit fascinat de celebrul colonel după ce a dat întâmplător peste câteva dintre jurnalele acestuia. Nu a fost singurul captivat de această poveste. Sute de oameni s-au simțit atât de inspirați de el încât au plecat în jungle amazoniană pentru a-l căuta. Continuarea recenziei este disponibilă aici. Ecranizarea cărții a apărut în 2016.
Furtuna perfectăde Sebastian Junger. Octombrie 1991. „Furtuna perfectă“ izbucnește în apropierea coastelor atlantice ale Canadei și Statelor Unite. Cu o forță distructivă ce apare o dată într-un secol, ea dezlănțuie valuri monstruoase, de înălțimea unei clădiri de zece etaje. Sunt stihii cum nimeni n-a mai înfruntat. Nimeni în afara micului echipaj al vasului de pescuit Andrea Gail, care se îndreaptă chiar spre centrul furtunii. Romanul a fostecranizatîn anul 2000.
Nu știm despre tine, dar noi ne visăm pe o plajă însorită, pe un șezlong, cu o limonadă rece alături și un teanc imens de cărți. Dacă suntem pe aceeași lungime de undă sau de val, experții Pauza de Citit îți vin în ajutor cu 10 recomandări de lecturi dedicate adolescenților și adulților, ideale pentru vacanță. Unele dintre ele sunt noutăți, altele au făcut și încă fac vâlvă. Și nu-ți face griji dacă nu-ți place să mergi la plajă, lista se potrivește la fix și cu alte peisaje. Vacanță să fie! 🙂
Simpatizantul este „cartea de debut literar a lui Viet Thanh Nguyen, profesor la Universitatea Carolina de Sud, născut în Vietnam, crescut și educat în America. Este povestea inspirată din întîmplări reale a unui spion comunist care a fost mult timp ordonanța unui general în armata Vietnamului de Sud. Dubla sa postură îi dă acces la perechile antinomice de realități ale Vietnamului, cea pro-comunistă și cea pro-americană, cea de nord și cea de sud, cea învingătoare și cea învinsă.” Citește recenzia completă scrisă de Ionuț Iamandi, jurnalist la Radio România Actualități, pentru dilemaveche.ro.
Ove este probabil cel mai simpatic și arțăgos personaj pe care îl vei întâlni vreodată. Iată ce spune despre el Simona Stoica pe blogul ART:„…povestea morocănosului Ove, pe care mulți cred că o cunoașteți deja (dacă nu, puneți mâna pe carte!), mi-a prilejuit destule chicoteli și râsete, în ciuda substratului serios și grav. Criticile și observațiile ironice ale lui Ove se potrivesc mănușă societății contemporane, în care principiile, munca, ordinea și cumpătarea contează tot mai puțin. Deși e unul dintre cele mai asociale personaje din literatură, e aproape imposibil să nu-l îndrăgești pe Ove, mai ales după ce, în spatele fațadei inflexibile și enervante, descoperi un caracter cu totul aparte. Plus că seriozitatea și planurile îi sunt zădărnicite în mod constant de situațiile comice în care se regăsește grație vecinilor care s-au mutat recent în cartier și unui motan sfrijit care ține morțiș să-i iasă în cale.”
„Joe Talbert, protagonistul din Ultima zăpadă (traducere din limba engleză de Ana-Veronica Mircea), tocmai a ieșit din adolescență. Provine dintr-o familie disfuncțională. Nu-și cunoaște tatăl (deși îi știe numele), iar mama lui este alcoolică și violentă. De asemenea, Joe are un frate autist. Deși nu s-ar zice că a tras lozul cel mare la loteria vieții, Joe Talbert face tot ce poate pentru a-și îmbunătăți situația. A reușit să strângă o mică sumă pentru a studia literatura la universitatea din Minnesota. Pentru a absolvi un curs trebuie să scrie biografia cuiva. Așa îl întâlnește pe Carl Iverson, un condamnat pe viață pentru crimă, acum bolnav terminal care-și trăiește ultimele clipe într-un azil.” Descoperă continuarea pe blogul Paladin.
„Caracterul memorialistic al romanului este cel care îi dă viață, veridicitate și oferă o subliniere a problemelor pe care le prezintă. Margaret Atwood este o autoare extraordinară pentru că a reușit nu doar să creeze o lume atât de complexă și un personaj atât de uman, ci și pentru că a reușit să îi insufle viață. Povestea Slujitoarei respiră. Te îndeamnă să îți pui întrebările importante, să studiezi cu atenție factorii care au ușurat munca celor care au creat această lume. Te îndeamnă să te întrebi cine ești tu și cine sunt ceilalți. Te îndeamnă să îți cauți libertatea, oferindu-le și altora libertatea de a fi cine sunt cu adevărat, nu cine crezi tu că sunt.” Simona Stoica pentru blogul Paladin.
„Hanneke era o fată de 17 ani îndrăgostită. Care acum suferă din dragoste. Și aici se termină normalitatea, căci iubitul ei, Sebastian, este ucis pe front în luptele din Al Doilea Război Mondial. Faptul că protagoniștii romanului sunt adolescenți marchează cum nu se poate mai bine felul în care toată naivitatea și toate iluziile oamenilor sunt distruse de războiul din jur, căci războiul nu ține cont de ei, marea istorie nu ia în calcul istoria personală a nimănui și vieți sunt curmate sau retrasate prin decizii care nu privesc indivizi, ci armate.” Andreea Chebac pentru blogul Youngart.
„În 1912, într-un cartier viu și haotic din Brooklyn, unde copiii adună gunoi pentru bani, o cunoaștem pe Francie Nolan. Are doar unsprezece ani și locuiește într-un bloc fără lift, la umbra unui cenușar, „singurul care creștea din ciment” și căruia îi plăceau oamenii săraci. Visează la o familie unită și iubitoare, la un cămin cald și primitor, unde sărăcia nu amenință să-i distrugă dorințele încă din primii ani de școală. Citește recenzia completă aici.
„Sandman este una dintre cele mai bune serii de autor din toate timpurile (adică din ultima sută de ani – benzile desenate n-au o istorie prea lungă), alături de Tintin de Hergé, Corto Maltese de Hugo Pratt și Dylan Dog de Tiziano Sclavi. Potrivit lui Norman Mailer, prezent cu un blurb pe coperta la Preludii și nocturne, <<Sandman e o bandă desenată pentru intelectuali>>.” Vezi articolul integral pe Scena9.ro.
„Sagade Brian K. Vaughan, cu ilustrații de Fiona Staples, roman grafic distins cu prestigiosul premiu Hugo ajunge și la pasionații genului din România, tradus de Beatrice Feleagă. Deocamdată a apărut primul volum și, de la ilustrații, până la truculența dialogurilor, obraznice și adesea fără perdea, totul emană un aer rebel și dezinhibat. Pentru cine cunoaște genul, dar și pentru cei care ar vrea să încerce un graphic novel inteligent, plin de umor și foarte „graficˮ când vine vorba de scene cheie (fie ele de război sau erotice), Saga e o opțiune dintre cele mai bune.” Eliza Ștefan pentru blogul Grafic.
„Viaţa secretă a cadavrelor de Mary Roach explorează modul în care studiul cadavrelor a îmbogăţit, de-a lungul timpului, cunoaşterea, în nenumărate domenii, de la farmacologie, la medicină legală sau chirurgie estetică, şi face asta într-un mod nebănuit de dinmic, amuzant şi informat.” Citește continuarea și un fragment aici.
„Considerată astăzi cea mai elocventă relatare a expediției lui Ernest Shackleton din 1914, care s-a transformat într-o odisee a supraviețuirii în condiții extreme, cartea lui Alfred Lansing are ea însăși propria istorie complicată: publicată pentru prima oară în 1959, Endurance s-a bucurat de recenzii elogioase, dar a intrat curând într-un con de umbră, fiind redescoperită 25 de ani mai târziu. De atunci, a devenit prima alegere a cititorilor care aud pentru întâia oară de Shackleton sau de povestea navei Endurance, care a fost zdrobită de gheţuri în Marea Weddell, în octombrie 1915.” Pe blogul Art poți citi un fragment din carte.
