10 semne după care să recunoști instant un cititor

person holding pile of books
Sursă unsplash.com

Cititorii sunt unii dintre cei mai interesanți oameni. Sunt loiali (doar rămân devotați personajelor favorite), sunt răbdători (mai ales cei care preferă cărțile cu muuulte pagini) și sunt foarte empatici. Problema este: cum te împrietenești cu persoanele care citesc la fel de mult ca tine? Mai ales că tind să se ascundă în spatele copertelor. Găsești mai jos câteva indicii.

Nu te teme: poți să identifici șoarecii de bibliotecă fără să purtați conversații profunde. Poate te gândești că e imposibil să găsești un cititor adevărat fără să-ți spună explicit că-i place să citească, dar de fapt există câteva indicii destul de clare. Chiar și tu poți fi un cititor evident fără să-ți dai seama.

Gândește-te la personajul preferat dintr-o carte, căruia îi place să citească. Trebuie să stea într-o librărie și să strige din toți rărunchii „Îmi placeee să citeeesc!” ca să-ți dai seama că iubește cărțile? Normal că nu – îți poți da ușor seama că le plac cărțile (sau audiobooks sau ebooks) la fel de mult ca și ție. Iată câteva dintre cele mai evidente semne pentru a recunoaște un șoarece de bibliotecă și, cel mai important, următorul membru al clubului tău de lectură.

1. Îi întâlnești într-un loc cu multe cărți

Cel mai evident semn care îți arată dacă cineva citește sau nu e să-l întâlnești într-un loc cu multe cărți. Dacă nu-i place cititul, normal că nu va umbla prin librării sau biblioteci. Dar dacă îl găsești printre rafturi, mirosind în profunzime cărțile (știi tu, ACEA senzație), atunci ți-ai găsit șoarecele de bibliotecă.

2. Poartă haine cu citate sau care duc cu gândul la cărți

Persoana pe care tocmai ai întâlnit-o poartă un tricou cu un citat dintr-o carte? Sau cu un personaj literar? Are pe umăr un tote bag pe care scrie „I <3 Mr. Darcy?”. Tocmai ți-ai găsit cititorul.

3. Chiar se îmbracă identic cu un personaj literar

Desigur, sunt unii cititori care se identifică în totalitate cu ceea ce citesc. Dacă realmente vezi pe cineva îmbrăcat ca un personaj din carte sau poartă elemente inspirate de acel personaj fictiv, îți dai seama imediat de unde și-a luat inspirația de fashion: din cărți.

4. Menționează des personaje din cărți

La început, purtați o conversație normală și dintr-o dată îl menționează pe Holden Caulfield. Puncte bonus dacă se referă la personaj ca și cum ar fi o persoană reală.

5. Se entuziasmează imediat dacă primesc o carte cadou

Odată am auzit pe cineva spunând că, pentru el, o carte cadou înseamnă o muncă în plus. Evident, nu citește de obicei și nu s-a bucurat de cadou. Adevărații cititori vor cumpăra mereu cărți-cadou pentru că știu că e cel mai grozav dar.

6. Când cunosc pe cineva care citește, se apropie mai ușor

Dacă ești cititor și auzi pe cineva care spune că-i place să citească la rândul lui, probabil că simți o afinitate pentru persoana respectivă. Așadar, dacă observi că cineva are mulți prieteni cititori, cel mai probabil este și el fan al cărților

7. Dețin un eReader sau alte aplicații pentru citit

Oamenii care urăsc să citească probabil că nu au kindle sau aplicația Nook sau un cont pe Goodreads. Însă șoarecii de bibliotecă nu ratează nicio șansă să folosească tehnologia pentru a citi mai mult.

8. Se prind imediat la referințele literare

Tocmai a râs la o glumă despre 1984? S-a prins când te-ar referit în mod obscur la Northanger Abbey? Această persoană, doamnă sau domn, cel mai probabil citește literatură de calitate.

9. Citează din cărți

Dacă iubești cărțile, probabil că nu te poți abține să nu citezi din ele. Des. Am citate peste tot prin casă – atârnate de perete, notate în agendă și le menționez tot timpul. Poți să-ți dai seama de cât de mult citește cineva după numărul de citate strecurate în conversație

10. Țin în mână o carte

Cea mai ușoară metodă să identifici un cititor? Ține o carte în mână (și o citește).

Articol preluat de pe bustle.com

Dreptul la Pauza de citit

Sursă pexels.com

Nu pot să-mi aduc aminte de o vreme în care nu citeam. Sigur, gusturile mele de cititor s-au mai schimbat, am renunțat la anumite lecturi care la un moment dat m-au încântat nespus, am îndrăznit să mă apropii de altele, care inițial nu mi se păreau potrivite sau mă intimidau. Și în timp am remarcat că citesc cu mai multă plăcere cărți pe care le-am evitat cândva.

Au fost și perioade în care am citit mai puțin, desigur, sau mai rar, dar nu pot să îmi aduc aminte de o vreme în care nu citeam.

Nu am fost un copil genial care să știe să citească înainte de a merge la școală, am învățat literele una câte una odată cu restul clasei mele. Dar pasiunea pentru citit precede abilitatea de a citi, sau cel puțini așa mi-au povestit părinții care se plâng că le ceream să îmi citească povești până la epuizare :).

Iar una dintre cele mai mari angoase este gândul la acea carte pe care nu o voi termina de citit. Cartea care va rămâne pe noptieră la final pentru că nu am mai apucat să o duc la capăt. Pentru că nu-mi pot imagina o vreme în care să nu citesc.

Unde vreau să ajung cu toate aceste divagații sentimentale?

Mă gândesc pur și simplu că cititul nu poate dispărea din viața mea. Și pentru că petrecem opt ore pe zi la muncă, mi se pare un lucru firesc să îl integrez și aici. Așa că Pauza de citit este un drept, nu un moft. În doar 15 minute reușind să îmi încarc bateriile cât pentru o oră întreagă. Pentru că cititul are anumite avantaje pe care nicio altă activitate nu le are:

  • este singura activitate care te deconectează 100%: pui pe stop lumea din jur și te scufunzi în lumea ficțională dintre coperțile unei cărți. Ca să nu mai spun că nu e nimic care să îți distragă atenția cât timp ții o carte în mână (nu tu notificări sau bâzâituri enervante)
  • puține lucruri stimulează creativitatea mai mult decât cititul: toți ne mai blocăm din când în când și parcă nu există ieșire din impasul în care ne-a abandonat mintea noastră. Lectura îți poate oferi soluții nebănuite și surprinzătoare pentru cam orice task ți-a picat în brațe.
  • o pauză de la ecrane: hai să fim sinceri, dacă ar trebui să cuantificăm timpul pe care îl petrecem zilnic în fața ecranelor de tot felul, ne-am cam speria. Așa că mintea și fizicul nostru are nevoie de o pauză în care să întoarcem liniștiți pagina fără să glisăm ceva dreapta sau stânga.

Un articol de Andreea Chebac

Cititoare, blogger, om de comunicare

Cum să facem rost de timp pentru lectură

Sursă unsplash.com

În anii când devoram peste o sută de cărți în 365 de zile, am fost întrebată adeseori care e secretul, cum fac să citesc atât de mult. Principalul motiv era simplu: aveam timp liber, însă nu era singurul răspuns. Redescoperisem plăcerea lecturii și încercam să recuperez, astfel că cititul avea întâietate; de atunci, foamea asta s-a mai domolit și în viața mea au apărut mai multe preocupări, dar lectura a rămas o constantă și una dintre cele mai faine (și utile) activități cu care mi-aș putea ocupa timpul. N-am mai ajuns la performanța de o sută de titluri și m-am „stabilizat” la o medie de 50 de cărți pe an, deși sunt conștientă că aș putea citi mai mult dacă m-aș organiza mai bine.

Organizarea asta! Eu, una, mă lovesc mereu de această problemă, dar am observat că sunt mult mai împăcată cu mine dacă reușesc să-mi folosesc timpul eficient. De-a lungul anilor, am limitat sau chiar am renunțat la lucrurile care nu-mi aduceau cine știe ce mulțumire, cum ar fi serialele interminabile, site-urile cu articole amuzante, uitatul pe pereți (fizici sau virtuali), jocurile pe calculator – iar televizor nu mai am de peste cincisprezece ani. Faptul că am ales lectura în locul acestor activități a venit cumva de la sine: odată ce ai cunoscut starea aia grozavă pe care ți-o dă o carte bună, nu prea mai e cale de întoarcere, ești cititor pe viață.

La început a fost mai greu (trebuie să te lupți cu obișnuința – poate chiar cu dependența – și cu tentația de a alege varianta mai ușoară), dar vă spun din proprie experiență că un obicei poate fi înlocuit treptat cu altul, până când noul obicei (lectura, în cazul de față) va deveni la fel de necesar pentru minte ca mâncarea pentru stomac: în lipsa lui, neuronii se simt slăbiți și-ncep să dea rateuri, creierul are o cădere de imaginație din cauza deficitului de povești, tonusul mental devine apatic fără antrenamentul oferit de subiecte provocatoare și o scriitură inteligentă. Dar să nu mai lungesc vorba: voi trece acum la „stratagemele” care pe mine m-au ajutat să citesc mai mult și care sper să funcționeze și în cazul vostru. 🙂

  • Citesc treizeci de pagini în loc să stau o oră pe Facebook, pentru că mi-am dat seama la un moment dat că rețelele de socializare sunt doar o dulce amăgire; a durat ceva până am reușit să mă detașez (și s-a întâmplat cumva firesc), dar senzația că-mi irosesc timpul mă apucă acum după nici zece minute de derulat feed-ul. Dacă vreau să aflu ce mai face cineva, decât să-i caut profilul și să dau next-next la pozele recente, mai bine îl sun sau îi scriu un mesaj.
  • Citesc o carte înainte de a vedea ecranizarea, pentru că vreau ca lumea imaginată de autor să prindă contur mai întâi în mintea mea și nu să o văd transpusă pe peliculă de mintea altcuiva; prefer cartea și pentru că arareori regăsesc în film bogăția de trăiri și gânduri a unui personaj, așa cum este exprimată în cuvinte. De seriale mă cam feresc, pentru că dau dependență – și nu de puține ori renunț să mai văd și ecranizarea, fiindcă deja știu povestea, așa că nu mai bine trec la o carte nouă?
  • Cunosc oameni (demni de admirație) care și-au propus să citească un număr de pagini zilnic și se ambiționează să-și îndeplinească „norma” de lectură: sferturi sau jumătăți de oră furate în timpul zilei, o oră sau două seara, înainte de somn. Aici e însă vorba de disciplină și recunosc că metoda asta nu prea funcționează în cazul meu – de îndată ce o activitate capătă un aer de obligativitate, încep să mă fofilez în mod inconștient.
  • Port întotdeauna o carte în geantă, fiindcă invariabil apar buzunare de timpi morți în care mai pot citi câteva pagini: în așteptarea mijlocului de transport în comun, în traficul blocat la orele de vârf (dacă am baftă să nu fie zarvă mare în autobuz), cât îmi aștept prietena care întârzie la întâlnire, în sala de așteptare la dentist. Sunt fragmente din zi în care aștept ca ceva să se întâmple – dar iată că am mai avansat un pic cu lectura, iar în câteva zile voi termina și cartea. Am observat că cele mai potrivite pentru astfel de momente sunt volumele de proză scurtă și foarte scurtă (hei, s-au dus trei povestiri de Raymond Carver de când m-am urcat în metrou și până am ajuns la destinație!) sau lecturile ușoare, care pot fi întrerupte și reluate fără probleme și nu necesită o deosebită capacitate de concentrare (cărți fantastice, SF, polițiste, de aventură, literatură pentru copii etc.).
  • Decât să gătesc un fel de mâncare sofisticat, mai bine fac niște paste și-mi mai rămâne timp și pentru lectură (uneori supraviețuiesc zile în șir doar cu sandvișuri); decât să șterg praful în fiecare lună, mă ocup de activitatea asta nu mai mult de patru ori pe an și – ați ghicit! – am mai mult timp pentru citit. Mda, recunosc: nu prea mă omor nici cu gătitul, nici cu curățenia. Unii dintre voi mă vor înțelege, alții vor fi scandalizați, dar asta e realitatea: treburile casnice în exces dăunează lecturii.
  • Sunt și perioadele acelea nefaste când vreau să încep o carte nouă, scot zece volume din bibliotecă și nimic nu îmi este pe plac, iar în cele din urmă las baltă lectura și mă orientez spre altă activitate (dacă nu cumva s-a făcut deja unu noaptea). Pentru a preîntâmpina astfel de momente, am grijă să am întotdeauna măcar o carte începută, fiindcă cea mai mare bătaie de cap o reprezintă primele zeci de pagini, până mă familiarizez cu personajele și pătrund în universul imaginat de autor. O altă soluție: apelez la autorii preferați, care au mai multe șanse să mă scoată din impas prin stilul lor familiar și prin plăcerea cu care mă gândesc la lecturile anterioare.
  • Nu în ultimul rând, încerc să aleg cât mai bine cărțile cu care-mi petrec vremea, pentru că pofta de lectură se hrănește cu povești inteligente și excelent scrise. (Următorul pas – aici mai am de lucru – e să pot renunța fără remușcări la o carte care nu-mi place.) Urmăresc recomandările oamenilor în gustul cărora am încredere, aleg cărți mai vechi sau mai noi care au trecut testul timpului, îmi fac o părere despre o carte citind câteva recenzii pe Goodreads și, din nou, mă întorc la autorii preferați, fiindcă riscurile să mă dezamăgească sunt mai mici.

Un articol de Ema Cojocaru

Cititoare împătimită, blogger și fotograf