Cum a evoluat Wonder Woman?

Creată de: William Moulton Marston (scenarist) și Harry G. Peter (desenator). Personajul a fost modelat parțial după Olvie Byrne, partenera de viață a soților Marston.

Prima apariție în bandă desenatăAll Star Comics #8 (1941)

Evoluția în bandă desenată:

  • Este creată pentru a oferi un exemplu de forță feminină și pentru felul în care aceasta s-ar putea manifesta distinctiv față de cea masculină. Marston, care a activat ca psiholog în închisori, aduce elementul de reabilitare al infractorilor în unele povești și, ca feminist, încearcă să arate cum iubirea și tandrețea pot fi mai puternice ca pumnii.
  • Devine membră a Justice Society of America, un precursor al Justice League of America din anii ‘40, dar ca secretară a grupului.
  • Din 1947 Robert Kanigher, un scenarist asociat mai degrabă cu benzi desenate de război, începe să fie principalul scenarist asociat cu personajul, iar poveștile sale devin mai convenționale.
  • În 1968 Denny O’Neil modernizează personajul, așa cum va face cu mulți dintre eroii de la DC Comics la începutul anilor ‘70, transformând-o pe Wonder Woman dintr-o supereroină într-o superspioană fără costum și superputeri, inspirată mai degrabă din serialele de televiziune ale vremii, în special de serialul britanic Avengers (fără legătură cu echipa de la Marvel Comics).
  • În 1972 Gloria Steinem folosește o ilustrație cu versiunea clasică a Wonder Woman pentru o ediție din magazinul Ms., în protest față de erodarea puterii diferitelor personaje feminine și reducerea lor în unele cazuri la roluri domestice. Astfel personajul devine asociat și asumat de al doilea val de feminism. În 1973 DC Comics readuce această versiune a personajului în paginile benzii desenate, inițial republicând povești vechi, urmând ca din 1974 să reînceapă editarea unora noi.
  • În 1987 Wonder Woman este din nou reconceptualizată, de data asta mai puțin radical. Istoria sa de până atunci este ștearsă cu buretele, iar Greg Potter, George Pérez și editoarea Karen Berger reinventează personajul reducând din ideile radicale ale lui Marston și din idiosincraziile acumulate de-a lungul timpului. În schimb, plusează mult mai mult pe elementul mitologic, mai ales pus în conflict cu lumea modernă și tendințele ei șovine, militariste. Trecând sub diferiți autori și artiști anumite aspecte ale personajului și ale lumii sale vor fi favorizate, cum ar fi apropierea de eroii greci sub Walt Simonson, elementul utopic sub Phil Jimenez, calitatea sa dublă de ambasador, dar și de veritabilă forță militară sub Greg Rucka. Însă, cu câteva excepții pe care mai bine le uităm, aceasta va fi versiunea personajului cea mai des întâlnită de acum încolo.

Versiuni alternative în bandă desenată:

  • Wonder Woman: The True Amazon de Jill Thompson. În această repovestire a originii lui Wonder Woman, Thompson elidează complet caracterul de supererou al personajului pentru că este mult mai interesată să urmărească dinamicile dintre personajele de pe insula Themyscira, felul în care se comportă cu Diana, ca singurul copil al nației, și felul în care ea reacționează la acest tratament. Pentru că destinul ei nu este aici un dat, povestea Dianei se poate dezvolta în moduri surprinzătoare.

  • Wonder Woman. Terra Unu de Grant Morrison și Yanick Paquette. În acest roman grafic autorii încearcă să realizeze o sinteză a versiunii moderne a personajului, cu originile sale mai asumat politice și transgresive.
  • The Legend of Wonder Woman de Renae de Liz și Ray Dillon. În această serie sunt repovestite în linii  mari poveștile din anii ‘40 spuse de Marston și Peter, dar cu o mult mai pronunțată sensibilitate young adult și folosindu-se de convenții narative contemporane.

Prima apariție televizată (animație): În episodul It’s All Greek to Me dinThe Brady Kids, interpretată de Jane Webb din 1972. Dar mult mai cunoscută este prezența ei în serialul Super Friends, care a fost difuzat din 1973 până în 1986.

Prima apariție televizată (artistică): Deși serialul de televiziune din 1975 cu Lynda Carter în rolul principal este mult mai cunoscut, Wonder Woman a debutat pe micile ecrane în filmul artistic cu același nume în 1974.

Prima apariție pe marile ecrane: în 2014, în filmul de animație Marea aventură Lego, urmată de filmul artistic din 2016 Batman vs. Superman: Zorii dreptății.

Apariții în proză:

  • Wonder Woman: The Official Movie Novelization, romanul prin care Nancy Holder repovestește acțiunea filmului din 2017
  • Wonder Woman. Fiica Războiului, de Leigh Bardugo

Studii și texte critice:

  • Wonder Woman: The complete History de Les Daniels
  • The Secret History of Wonder Woman de Jill Lepore
  • Wonder Woman: Bondage and Feminism in the Marston/Peter Comics, 1941-1948 de Noah Berlatsky

Un articol de Alin Răuțoiu, publicat inițial pe blogul Grafic

Noutate editorială: „Îndrăznește să dezamăgești”, Editura Grafic

În luna noiembrie ne bucurăm de cele mai noi apariții editoriale. Printre ele se află și romanul grafic de memorii, Îndrăznește să dezamăgești, care vorbește despre efectele regimului autoritar din Turcia în anii ‘80 și ‘90.  Citește mai jos un articol preluat de pe blogul Grafic.

După ce a emigrat din Turcia în SUA, artista Özge Samancı a început să țină un jurnal online numit Ordinary Things pentru a-și amuza prietenii rămași acasă. Lucrările cuprinse alternau între ilustrație, caricatură, colaj și banda desenată. Tehnicile încercate de-a lungul timpului acolo, precum și în diferite reviste de umor, vor sta la baza romanului grafic de memorii Îndrăznește să dezamăgești.

Samancı povestește despre copilăria și adolescența ei petrecută în Turcia anilor ‘80 și ‘90. Coordonatele între care este înscrisă acțiunea benzii sunt greutățile produse de regimul din ce în ce mai autoritar și dificultățile personajului-autor de a se afirma ca persoană în acest context. Însă această traiectorie dificilă este populată cu tot soiul de anecdote haioase și glumițe.

Astfel se înscrie într-o tradiție a benzii desenate din care face parte Marjane Satrapi cu Persepolis sau Andreea Chirică cu The Year of the Pioneer. Tradiție pe care o înviorează prin abordarea grafică în care acumulează influențe din afara benzii desenate tradiționale (precum și Satrapi a adus influențe din gravurile lui Frans Masereel și arta persană).