Pe tărâmul Edwinland domnește Edwin, Regele Fistichiu. Are nouă ani, e super amuzant și e înconjurat de prieteni de nădejde. Ministrul Jill îi sare mereu în ajutor, e aproape ca vocea conștiinței micuțului rege. Ea face lucrurile complicate și găsește soluții pentru orice. De exemplu, dacă ai nevoie de un urs dansator pentru o petrecere aniversară, o chemi pe Jill. Dacă ursul i-a mâncat cuiva un braț și e nevoie de cineva care să scrie o scrisoare de iertare, tot la ea apelezi. Mai este și Megan, cu ideile ei trăsnite de cântece la lăută și cu voioșia care îl înveselește pe Edwin Fistichiul.
Probabil ai vizitat deja satul și locuitorii lui – țărani harnici și de treabă, în general. Numai stai să vezi ce repede se poate schimba un om când nu mai are parte de dulciuri. Iar dacă ți-au zis părinții să o lași mai ușor cu ciocolata, au știut ei ce spuneau. Dacă nu ți se pare important, ia aminte. Nu știi când o să apară vreun împărat care să pună stăpânire pe țara ta și să interzică toate distracțiile.
De cealaltă parte a liniei punctate, trecând de câmpurile noroioase și de cocioabele țăranilor, locuiește Împăratul Nurbison. E malefic cât cuprinde și stă mereu cu ochii pe Edwinland. Invidios și ofticos, vrea cu orice preț să pună mâna pe tărâmul vecin. Iar slăbiciunea supușilor lui Edwin îi este servită Împăratului Malefic ca o minge la fileu. Și de acolo pornește toată tevatura.
Se poate să ai tu ceva abilități, dar după ce citești Regele Fistichiu și Împăratul Malefic o să mai aduni câteva. O să ai un râs malefic care le întrece pe toate: FO HOO HOO HOO. O să știi cum să faci cu propriile mâini un dragon înspăimântător. Bine, fie vorba între noi, te sfătuiesc ca nu cumva să înfigi lumânări în nasul vreunei vaci. Și, fie, o să înveți câte ceva și despre ce înseamnă prietenia adevărată, cum să administrezi banii înțelept, cum să asculți sfaturile primite și pentru ce motive ar fi mai bine să nu te răzvrătești.
Cartea este de-a dreptul fistichie, plină de aventuri absurde și amuzante, prietenoasă și călduroasă, scrisă cu naturalețea cu care ar privi un copil lumea din jurul lui.
O recenzie de Felicia Roman