Recomandări de mai

Cititul este diferit pentru fiecare. Unii citesc o carte pe an, alții citesc 20 într-o lună. În ultima lună de primăvară, noi îți recomandăm să mai citești și să trăiești mai multe vieți deodată.

Vlad și Cartea cu Genius

Jungla de acasă, Susanna Isern

Totul începe în ziua în care Paula se hotărăște să-l ia pe „nu” în brațe. Ce idee genială! De-acum poate să facă numai și numai ce vrea.

Ar fi cât se poate de fericită, dacă nu s-ar întâmpla ceva cu totul și cu totul incredibil: casa Paulei se transformă într-o junglă. O junglă ADEVĂRATĂ cu arbori, liane, vegetație luxuriantă și tot felul de animale sălbatice – așa de multe, că ea nu mai are loc nicăieri.

O, ce frumos e în Panama!, Janosch

Micul Urs și micul Tigru trăiesc liniștiți în căsuța lor de pe malul râului. În fiecare zi, micul Urs se duce la pescuit, iar micul Tigru se duce în pădure să caute ciuperci. Dar într-o zi, o lădiță pe care scrie PANAMA vine plutind pe râu. Lădița miroase minunat, a banane, iar cei doi prieteni încep să viseze la locuri îndepărtate. Ajung ei oare în Panama? Într-un fel nu, într-un fel da. Dar poate că într-o călătorie nu destinația contează cel mai mult, ci chiar drumul, felul în care știi să privești, cei pe care îi întâlnești…

Editura Arthur

Prințesa Hamster #1: Invincibila Harriet

Harriet Hamsterbone nu este o prințesă obișnuită. În primul rând, este un hamster. În al doilea rând, nu-i place să ofteze și să leșine. Preferă luptele cu sabia și rezolvarea fracțiilor. Și când află că a fost blestemată la naștere să cadă într-un somn adânc la împlinirea vârstei de doisprezece ani, Harriet nu reacționează așa cum se așteptaseră părinții ei. Până la urmă, orice blestem ajunge să se împlinească: iar Harriet își dă seama că până atunci este… invincibilă!

Un oaspete nedorit, Anne Fine

Kitty luptă pentru o lume mai bună. Și este expertă când vine vorba de posibili tați vitregi nedoriți. Din ziua în care Gerald Faulkner a telefonat și a invitat-o pe mama ei la cinema, Kitty a știut că e începutul unui război. Gerald nu e doar un intrus. Felul în care trăiește, felul cum vorbește sau cum se uită la oameni, mica lui tipografie și opiniile lui conservatoare sunt semne clare că este un inamic.

 

Youngart

Suntem bine, Nina LaCour

Deși s-a mutat la New York, la mii de kilometri depărtare de San Francisco, Marin tot nu reușește să lase în urmă tragedia care a marcat-o. Nimeni nu știe adevărul despre acele ultime săptămâni, nici măcar Mabel, cea mai bună prietenă a ei, mai ales că relația dintre ele a devenit din ce în ce mai complicată. Acum, după luni întregi de la acel moment, Marin – care nu a mai ținut legătura cu niciunul dintre cunoscuții săi – acceptă hotărârea lui Mabel de a o vizita. Astfel se vede nevoită să confrunte tot ce-a rămas nespus și, în cele din urmă, poate să găsească leac pentru singurătatea care i s-a culcușit nestrămutată în inimă.

Ce-ar fi trebuit să știu , Claire LaZebnik

Chloe Mitchell învață bine, e populară printre colegi și are un iubit arătos. Cum ultimul an de liceu se apropie cu pași repezi, ea trebuie să se gândească bine la ce va face în continuare: orice facultate va alege, va trebui să fie una suficient de aproape de casă, în caz că sora ei va avea nevoie de ea. La aproape 21 de ani, Ivy este în spectrul autist și are probleme cu socializarea. Iese rar din casă, doar cu familia, și nu are nicio prietenă apropiată. Așa încât Chloe decide că ceea ce-i trebuie surorii sale ca să fie mai independentă este… un iubit.

Grafic

Colegul cel nouJerry Craft

Jordan Banks are mereu un caiet de schițe la el în care desenează ce i se întâmplă. Însă, în loc să-l trimită la o școală de arte, cum își dorește de când se știe, părinții îl înscriu la o prestigioasă școală privată, care pune accentul pe științe. Mai mult, se dovedește că este printre puținii copii de culoare din anul lui. În timp ce străbate zilnic drumul din cartierul lui modest spre partea bogată a orașului, Jordan își dă seama că este prins între două lumi și că nu se mai regăsește în niciuna dintre ele. Va reuși să se integreze la noua școală și să rămână prieten cu puștii din cartier?  

Îndrăgostită de cărți, Debbie Tung

Benzile desenate adunate în acest volum redau cu acuratețe cum se simte cineva înnebunit după cărți (cartonate și necartonate)! Și după e-bookuri? Și după biblioteci? Și după librării?

Îndrăgostită de cărți e darul perfect pentru acei prieteni din viața voastră care preferă să-și petreacă timpul cuibăriți într-un fotoliu cu o carte bună și un ceai fierbinte. Desenele lui Debbie Tung sunt amuzante și atât de adevărate – orice cititor se va regăsi în ele.

Editura ART

Pe tine te, Marius Tucă

Eu sunt

poezie

Eu sunt poezie

Ca un arbore

Din care s-a făcut hârtie,

Eu sunt poezie

Ca o pasăre

Zburând din colivie,

Eu sunt poezie

Din ce va fi

Să fie,

Eu sunt poezie

Din tot ce a rămas

Netrebuitor ție,

Eu sunt poezie

Că așa a fost

Să fie.

Beznă vizibilă. Amintiri despre nebunie, William Styron

În vara anului 1985, William Styron a fost copleşit de o insomnie persistentă şi de un sentiment îngrijorător de rău general – primele semne ale unei depresii profunde, care avea să-i sugrume existenţa şi să-l aducă în pragul sinuciderii.

 

 

Sapiens

Verde uimitor, Stefano Mancuso, Alessandra Viola

Plantele ne-au precedat pe Terra și sunt pretutindeni în jurul nostru. Trăim în lumea lor. Nu le dăm mare importanță, deși existența noastră depinde de ele. Le negăm capacitățile care le fac atât de asemănătoare nouă. Și totuși atât de diferite. Stefano Mancuso și Alessandra Viola demonstrează că plantele posedă toate cele cinci simțuri ale noastre, la care se adaugă încă… cincisprezece. În regnul vegetal se comunică, se construiesc strategii, se formează alianțe. Nu inteligența e cea care diferențiază animalele superioare de cele inferioare și de plante; ea mai degrabă constituie caracteristica definitorie a întregii lumi vii. Verde uimitor este o carte-manifest care schimbă nu doar știința botanicii, dar și perspectiva asupra locului și importanței omului în Univers.

Tribul. Despre întoarcerea acasă și apartenență, Sebastian Junger

Am evoluat trăind în grupuri mici și egalitariste, dar am ajuns să locuim în comunități de milioane de membri. Mulți occidentali se simt înstrăinați în societatea modernă, în ciuda incontestabilelor beneficii pe care le aduce aceasta, iar fenomenul nu este deloc unul nou. Cu zeci de ani înainte de Revoluția Americană, Benjamin Franklin observa cum coloniștii englezi fugeau pentru a li se alătura amerindienilor; fenomenul invers nu avea loc niciodată.

Editura Paladin

Răzbunare ancilară, Ann Leckie

Breq este aproape de a-și îndeplini obiectivul care a obsedat-o fără încetare vreme îndelungată – acela de a răzbuna distrugerea unei nave spațiale. Dar ultimul pas pe care trebuie să-l facă se dovedește cea mai grea încercare a misiunii ei, în joc fiind propria-i viață. De ce ar fi o navă spațială dispărută demult atât de importantă pentru o locuitoare anonimă din galaxie. Secretul lui Breq ar putea zdruncina temeliile Imperiului Galactic.

Dosarele Thiemis #1. Giganții adormiți, Sylvain Neuvel

Existența singulară a oamenilor în univers este pusă la îndoială după descoperirea întâmplătoare a unui artefact misterios care precedă civilizația umană, probabil cea mai mare enigmă care a confruntat vreodată omenirea. Originile, constructorii și scopul său ridică multe semne de întrebare: se știe doar că descifrarea secretului poate conduce Pământul fie spre evoluție, fie spre extincție. Din fericire, există oameni care nu încetează niciodată să caute răspunsuri.

Mary Roach – Privind viața în gol

Scriitoarea atipică de știință, Mary Roach, vorbește despre una dintre cărțile sale, care abordează curiozitățile corpului uman și lumea bizară a descoperirilor științifice.

Pot să am jobul tău, te rog?

Sigur, dar e posibil să te confrunți cu: îndoială de sine, anxietate, e-mailuri fără răspuns către cercetători, probleme de acces în diverse locuri, recenzii urâte. O să le înfig într-un cui mare și strălucitor. Pentru restul taskurilor va trebui să ajungem la o înțelegere. Îmi plac destul de mult.  

OK, serios acum: ce ai lua la tine într-o călătorie pe Marte?

Balsam suplimentar pentru buze, pentru că lucrurile plutesc întotdeauna și se pierd pe nave spațiale (și pentru că sunt dependentă de balsamul de buze). O sticlă de sos picant. Un e-book reader. Dopuri pentru urechi. Răbdare.

Ce ți-ar lipsi cel mai mult în timpul unei misiuni spațiale prelungite?

Soțul meu Ed, fiicele mele vitrege, prietenii mei, casa noastră, Hallmark. Mâncare: tacos de la food truckul meu favorit Fruitvale, supa pho vietnameză, mazărea proaspătă care are gustul Pământului. Confidențialitatea, sexul. Mirosuri: iasomie și caprifoi în floare, carnea la grătar, asfaltul după ploaie. Sunete: valul, tunetul, vântul din copaci, păsările. Monotonia reconfortantă a lumii cunoscute.

Ce te-a surprins cel mai mult la explorarea spațiului și la cercetarea zero-G?

După ce am petrecut 10 minute glorioase în imponderabilitate, am fost foarte surprinsă să aflu că astronauții obosesc de multe ori. Se plâng că nu poți așeza nimic la locul lui fără să plutească, că până și mâinile lor plutesc și îi împiedică să facă orice. Pentru mine a fost cea mai încântătoare experiență pe care am avut-o vreodată. Pe ei îi deranjează! În mod similar, m-a surprins să aflu că una dintre cele mai mari probleme ale vieții în spațiu, pe termen lung, este plictiseala. Unul dintre astronauții Apollo a spus că „ar fi trebuit să aduc câteva Integrame”.

Am fost, de asemenea, surprinsă să aflu despre camera de odihnă de la UT Galveston – unde NASA plătește oamenii să stea în pat 24/7 (pentru a simula gravitația zero și a studia efectele ei asupra corpului). Când nu-ți folosești oasele și mușchii, corpul începe să le demonteze. Dacă sunt inactive timp de doi ani, cât ține o misiune pe Marte, vei obține genul de atrofie musculară și osoasă cu care se confruntă un tetraplegic.

Viața secretă a cadavrelor

Având în vedere că analizezi intens corpul uman, te-ai confruntat vreodată cu o stare de greață în timpul cercetării pentru o carte?

Sunt autor și observator, așa că simțul curiozității îl depășește pe cel de dezgust. Pot să urmăresc orice. Dar dacă-mi dai bisturiul sau forcepsul, atunci încep să mă pierd. Noaptea trecută soțul meu m-a rugat să-i rad părul de pe spate și mi-a fost foarte dificil. David Sedaris a definit odată iubirea drept abilitatea de a face față unei pustule apărute pe fesele iubitului său Hugh și trebuie să spun că sunt de acord cu această definiție.

Îmi imaginez că lucrările tale atrag o mulțime interesantă de oameni – există vreo poveste despre fani pe care ai vrea să o împărtășești?

Cărțile mele îi atrag pe cei mai minunați, destepți, amuzanți, ciudați oameni. Cititorii mei sunt toți oamenii pe care ai vrea să-i întâlnești la o petrecere. Îi iubesc. Rareori se întâmplă să mă contacteze cineva deranjant. Deși am primit odată un e-mail din Franța de la un bărbat care m-a întrebat care e  cel mai eficient mod de a scăpa de un cadavru. I-am scris înapoi: „Pierre, ai omorât pe cineva?” Nu a mai răspuns.

Text adaptat și preluat de pe bookpage.com

Cartea Viața secretă a cadavrelor face parte din lista titlurilor disponibile în abonamentul Pauza de Citit din luna octombrie. Le poți vedea pe toate aici.