Și soarele e o stea | ediție tie-in, Nicola Yoon ( traducere din limba engleză şi note de Iulia Arsintescu ) se află pe lista titlurilor din luna mai la Pauza de Citit. Bestseller New York Times , cartea prezintă o poveste de dragoste jucăușă și simpatică, care îi are ca protagoniști pe Natasha și Daniel, doi adolescenți de care cititorii young adult se vor îndrăgosti iremediabil. Citește mai jos un fragment din roman.
patru minute
O poveste de iubire
Daniel fixează cronometrul telefonului la patru minute şi ia amândouă mâinile Natashei în mâinile lui. Trebuie oare să se ţină de mână în timpul acestei părţi a experimentului? Nu ştie sigur. Conform cercetării, acesta este ultimul pas al îndrăgostirii. Ce se întâmplă însă dacă te‑ai îndrăgostit deja? La început se simt amândoi destul de caraghios. Natasha vrea să spună cu voce tare că partea asta e o tâmpenie. Zâmbete neajutorate, aproape stânjenite le înfloresc pe feţe. Natasha se uită în altă parte, dar Daniel o strânge de mână. „Rămâi cu mine“, vrea el să‑i transmită. În al doilea minut, sunt mai puţin jenați. Zâmbetele dispar şi fiecare explorează chipul celuilalt.
Natasha se gândeşte la cursul de biologie, la ce ştie despre ochi şi despre funcţionarea lor. O imagine optică a feţei lui este trimisă spre retina ei. Retina converteşte imaginile în semnale electrice. Nervul optic transmite aceste semnale cortexului vizual. Ştie acum că nu va uita niciodată această imagine a feţei lui Daniel. Va şti exact când ochii căprui şi luminoşi au devenit preferaţii ei. În ce‑l priveşte, Daniel încearcă să găsească cuvintele potrivite cu care să‑i descrie ochii. Sunt luminoşi şi întunecaţi în acelaşi timp. Ca şi cum cineva ar fi tras o perdea neagră, groasă peste o stea strălucitoare. În al treilea minut, Natasha retrăieşte ziua şi toate momentele care i‑au condus aici. Vede clădirea SCISU, pe ciudata agentă de pază care i‑a mângâiat telefonul, bunătatea lui Lester Barnes, pe Rob şi Kelly furând din magazin, întâlnirea cu Daniel, Daniel salvându‑i viaţa, întâlnirea cu tatăl şi cu fratele lui Daniel, norebangul, sărutatul, muzeul, acoperişul, sărutat din nou, chipul lui Daniel când i‑a spus că nu putea rămâne, faţa tatei plângând, plină de regret, momentul de acum din taxi.
Daniel nu se gândește la evenimentele trecute, ci la cele viitoare. Există ceva care i‑ar putea readuce împreună? În timpul ultimului minut, în oase li se insinuează durerea. Le ia cu asalt corpurile, se împrăştie în ţesuturi, în muşchi, în sânge, în celule. Cronometrul anunţă că timpul s‑a terminat. Îşi şoptesc promisiuni pe care bănuiesc că nu vor fi în stare să le respecte – telefoane, e‑mailuri, mesaje şi chiar zboruri internaţionale, naiba să le ia de cheltuieli.
— Ziua asta nu poate fi tot, zice Daniel o dată, apoi încă o dată.
Natasha nu spune ce bănuieşte ea. Că sortiţi unul altuia nu înseamnă pentru totdeauna. Se sărută, şi se sărută iar. Când în cele din urmă se despart, ştiu ceva în plus. Îşi dau seama că durata unei zile este variabilă şi că nu poţi ști niciodată sfârşitul de la început. Îşi dau seama că dragostea transformă toate lucrurile, tot timpul. Pentru asta există dragostea.