Fata care a băut luna – povestea din spatele cărții și câteva sfaturi pentru tinerii scriitori de la autoarea Kelly Barnhill

 Fata care a băut luna de Kelly Barnhill, câștigătoare a Medaliei Newbery în anul 2017, este una dintre recomandările noastre pentru vacanța de vară. Despre cum a luat naștere povestea, curiozități despre carte și sfaturi pentru tinerii scriitori, vom afla în interviul realizat cu autoarea volumului.

Ce te-a inspirat să scrii Fata care a băut luna?

Sinceră să fiu, am fost inspirată chiar de un personaj din carte. Într-o zi, am făcut o drumeție cu Sirius, câinele meu, când deodată mi-a apărut în minte imaginea unui monstru de mlaștină. Avea patru brațe, niște fălci uriașe și o coadă lungă care îi înconjura tot corpul. Am alergat imediat spre casă pentru a scrie o notă despre monstrul din mintea mea. Tot atunci i-am dat și un nume. Glerk. A fost surprinzător cum un personaj dintr-o carte pe care urma să o scriu, mi s-a arătat la momentul potrivit.

De ce personaj ți-a fost cel mai greu să te desparți când ai terminat de scris cartea?

Oh, Doamne! De toți. De fiecare dată când termin o carte, mă întristează despărțirea de fiecare personaj în parte. Odată ce cartea este publicată, simt că nu-mi mai aparține, ci este în totalitate a publicului. Însă cel mai greu mi-a fost să mă despart de Fyrian. A fost personajul meu de suflet.

Când ai scris Fata care a băut luna ai simțit că va fi o carte mai specială decât restul cărților tale?

Fata care a băut luna a fost incredibil de specială pentru mine atunci când am scris-o și totul părea ca într-un vis. Sinceră să fiu, nu am crezut că va avea succes. Iar când am trimis manuscrisul redactorului am atașat și o scrisoare prin care îmi ceream scuze dacă nu va fi o carte potrivită. Însă, se pare că noi, scriitorii, suntem prea critici când vine vorba de opera noastră.

Ce sfaturi le oferi tinerilor scriitori?

Să aibă grijă de ei și să nu fie prea critici în ceea ce privește opera lor. Să citească tot ce le pică în mână și fie atenți, să iubească tot ce-i înconjoară. Să-și amintească faptul că sunt oameni și că gândesc și trăiesc în povești tot timpul, ceea ce înseamnă că poveștile lor sunt infinite. Să nu scrie pentru a impresiona pe nimeni altcineva decât pe ei înșiși, să scrie pentru a se exprima și pentru că au ceva de învățat din fiecare experiență.

Sursa: interviu realizat de Charlotte Taylor pentru https://www.barnesandnoble.com/blog

Sursa foto: https://www.goodreads.com

Captivantă pauza de citit? Dă sfară-n țară:

Lasă un răspuns