Pentru că iunie este despre cărțile care ne-au fost alături în perioada copilăriei (și care poate încă ne mai sunt), ne-am dorit să aflăm direct de la sursă cum ajută lectura de-a lungul timpului. Așa că am întrebat mai mulți cititori, printr-un mic chestionar, ce a însemnat și înseamnă pentru ei cititul. Răspunsurile lor vor apărea săptămânal, pe parcursul lunii, în articole dedicate Festivalului copilăriei.
Articolul din această săptămână este despre Alina, cititoare entuziastă și superpovestitoare.
Cum ai descoperit cititul și la ce vârstă?
Alina: Îmi amintesc că în vacanța de vară după clasa întâi n-am făcut decât dictări cu mama. Am umplut trei caiete 😊 și da, încă le mai am. Așa că de la începutul clasei a doua mi-era deja ușor să citesc legat. Am citit repede-repede ce era pe lista de lecturi și apoi am început cu „eu ce pot să citesc”. Oooo și câte opțiuni am primit!
Ce a însemnat pentru tine lectura la momentul respectiv?
Alina: A fost totul.
A fost acces la lucruri necunoscute.
Au fost locuri incredibile în care am ajuns într-o clipită.
Au fost personaje care mi-au devenit instantaneu prieteni.
A fost libertatea de a alege în ce lume să mă pierd.
Și tot cititul ăsta a venit cu ușurința de a mă exprima, cu înțelegerea facilă a unui text și cu drag de cuvinte.
Spune-ne un titlu din copilărie la care te întorci și acum cu drag.
Alina: N-o să uit vreodată prima carte citită ca cititor independent. Era Cuore, inimă de copil, de Edmondo de Amicis. Mi-a plăcut foarte mult că personajele principale (doar copii, ceea ce mi se părea super cool) erau atât de curajoase și de dedicate celor din jur. Îmi amintesc povestea unui băiețel care salvase viața altuia, sacrificiul unui fiu care lucra în fiecare noapte pentru ca familia să aibă venituri în plus. Cred că mi-a plăcut mult partea asta eroică 😊)
Am recitit-o acum câțiva ani și m-a surprins că a trezit aceleași sentimente în mine.