Șase recomandări despre viața de școlar

pixels.com

În fiecare an, luna septembrie vine cu emoții și cu cel mai important eveniment al toamnei – începutul școlii. Pentru unii cu teamă de necunoscut, pentru alții cu dor, începutul de școală este o adevărată încercare. Pentru că ne dorim ca cei mici să retrăiască aventurile din școală alături de personajele lor preferate, venim cu șase recomandări de la Vlad și Cartea cu Genius și Editura Arthur, numai bune pentru această perioadă a anului.

Scrisă și ilustrată de Kevin Henkes, cunoscut cititorilor români pentru romanul Anul lui Billy Miler, apărut la Editura Arthur în 2017, Crizantema a fost publicată pentru prima oară în anul 1991 și face parte dintr-o serie de cărți dedicate șoriceilor, pentru care autorul pare să aibă o mare pasiune. Crizantema este unicul pui al familiei de șoricei și pornește în prima ei zi de școală cu mare bucurie: „și-a pus cea mai veselă rochiţă și a fost tare zâmbitoare‟, pregătindu-se ca pentru o mare sărbătoare. Dar copiii uneori pot fi răutăcioși, nemulțumiți și plini de prejudecăți, așa că nu contenesc cu glumele pe seama numelui Crizantemei. Citiți continuarea pe blogul Genius.

Domnișoara învățătoare e un monstru! Hmmm… Oare? Peter Brown, un alt autor cunoscut de la Editura Arthur pentru romanul Insula roboților, ne spune de această dată o poveste amuzantă despre felul în care copiii pot percepe imaginea profesorului. „Copiii care aruncă avioane de hârtie în clasă să-și ia gândul de la pauză‟, tună domnișoara Kirby, cea care îi dă fiori bietului Bobby zi de zi la școală. Și de parcă o săptămână de coșmar nu ar fi fost de ajuns, băiețelul dă nas în nas cu îngrozitoarea învățătoare și sâmbătă dimineața, în parcul în care își petrece timpul liber. Continuarea pe blogul Genius.

Rob Scotton ne face cunoștință cu cel mai strașnic cotoi. Splat, un cotoi ca un zgâmboi, face parte dintr-o întreagă serie dedicată pisicosului personaj. Pe site-ul editurii Vlad și Cartea cu Genius găsiți și un volum tematic de Crăciun peste care merită să vă aruncați un ochi. În volumul de față avem de-a face cu un text vioi care abordează într-o notă amuzantă teama ce poate însoți prima zi de școală. Dar cel mai ușor poți trece peste frici dacă le râzi în față. Asta pare și deviza lui Scotton, care desăvârșește textul cu ajutorul unor ilustrații delicioase, cu personaje a căror expresivitate amuză și înduioșează în egală măsură. Citiți mai multe pe blogul Genius.

Pentru cei mai măricei care s-au obișnuit cu viața de școlar, Jurnalul unui puști li se va potrivi ca o mănușă. O serie semnată de Jeff Kinney care descrie cu sinceritate și umor peripețiile școlarilor, cu un succes fenomenal, i-a făcut pe copii să-și lipească mâinile de cărți și să nu le mai poată dezlipi de pe ele. Alături de Greg Heffley, protagonistul seriei, nu numai că se vor distra pe cinste cu secvențe decupate din viața de zi cu zi, dar vor începe să descopere entuziasmul lecturii.

O cunoașteți  pe năzdrăvana Clementina? Cea care e tot timpul alături de prietenii ei dragi? Cea care nu reușește să stea o clipă locului și să fie atentă la lecții, de parcă ar avea furnici în pantaloni? Clementina este acea anti-eroină simpatică care dinamizează și dinamitează activitățile școlare. Un anti-model de elev, dar un model de prietenie care va ține companie în momentele în care cei mici au chef de distracție.

Să ne imaginăm cum ar fi ca cei mici să studieze într-o școală de vrăjitoare și cum ar fi să învețe în fiecare zi câte un nou truc sau o nouă formulă magică? Despre ce complicații pot apărea atunci când încerci să faci o carieră din zburatul pe o coadă de mătură și din transformarea celor din jur în broscoi, atunci volumul O vrăjitoare îngrozitoare de Jill Murphy este un manual perfect de vrăjitorie.

Cărți premiate pentru copii

Nu-i așa că altfel privești o carte premiată cu medaliile Newbery, Caldecott sau finalistă la National Book Award? Toamna aceasta venim cu patru recomandări de cărți distinse de la editurile Vlad și Cartea cu Genius și Editura Arthur pentru lectura micilor cititori. Descoperă-le mai jos:

Insula Delfinilor Albaștri este un roman pentru copii, distins cu Medalia Newbery, scris și publicat în 1960 de autorul american Scott O’Dell despre o fată de 12 ani care rămâne izolată pe o insulă pustie ani întregi. Romanul este inspirat dintr-un fapt real: o femeie a locuit singură timp de 18 ani pe insula Saint Nicholas, până când a fost descoperită de un vânător de foci și adusă pe continent. Citește continuarea pe blogul Arthur.

Julie din neamul lupilor, carte distinsă cu Medalia Newbery și finalistă la National Book Award, categoria literatură pentru copii, a fost publicată pentru prima dată în 1972 și a fost inspirată dintr-o călătorie pe care autoarea a făcut-o în Alaska pentru a studia comportamentul lupilor pentru un articol din Reader’s Digest. Până să devină din neamul lupilor, Julie a fost o fată din neamul eschimoșilor, crescută doar de tată, în tundra arctică. După moartea tatălui său, viața lui Julie se schimbă complet, ajungând mai întâi în grija unei mătuși lipsite de afecțiune și mai apoi, la doar 13 ani, într-o căsnicie lipsită de iubire. Citește o recenzie pe blogul Arthur.

Sylvester și pietricica fermecată, carte căștigătoare a Medaliei Caldecott, a fost publicată în anul 1969 și prezintă povestea măgărușului Sylvester și a pasiunii sale pentru colecționarea pietrelor. Într-o zi, găsește o piatră strălucitoare pe malul unui râu, iar aceasta îi îndeplinește o dorință care îi va schimba viața. William Steig, autor și ilustrator american, a fost fiul unor emigranți evrei originari din Lvov, Ucraina de astăzi, o familie de artiști care au alimentat și dezvoltat pasiunea pentru desen a fiului. Timp de peste 60 de ani William Steig a realizat peste 1600 de ilustrații și 117 de coperte pentru publicația The New Yorker. În jurul vârstei de 60 de ani s-a lansat în lumea cărților pentru copii, atât cu ilustrații purtând semnătura lui, dar și cu textele și personajele îndrăgite de copiii din întreaga lume.

Despre foarte puține cărți se poate spune că sunt delicioase, dar Strega Nona este o astfel de carte, un basm original scris şi ilustrat de Tomie dePaola, distins cu Mențiunea Caldecott. Strega Nona, adică Bunica Vrăjitoare, este o bătrînă care trăiește liniștită, făcându-și vrăjile zilnice, într-un orășel din Calabria. Dar cum mereu vine o vreme când și cele mai neobosite vrăjitoare au nevoie de sprijin, Strega Nona decide să angajeze un băiat care s-o ajute cu treburile casei. Așa ajunge Antonio Lunganul, un băiat harnic, dar cam greu de cap, să vadă de muncile gospodăriei. Citește continuarea pe blogul Vlad și Cartea cu Genius.

 

Lecturi de toamnă: 10 cărți premiate

Sursă imagine pexels.com

Tu după ce criterii îți alegi următoarea lectură? La noi, un reper îl reprezintă și cele mai importante premii literare. Nebula, Costa, Pulitzer, Hugo etc. sunt doar câteva dintre indiciile unei cărți valoroase. Găsești mai jos 10 titluri pentru adolescenți și adulți care au primit distincții importante:

1. Flori pentru Algernon, Daniel Keyes – Premiul Nebula

Pornind de la o ipoteză îndrăzneaţă, sporirea inteligenţei în mod artificial, Flori pentru Algernon urmăreşte evoluţia lui Charlie, un bărbat de treizeci de ani, cu un IQ foarte scăzut. Societatea îl va cataloga drept „redus mintal” sau „handicapat”. Îl va evita sau îşi va bate joc de el. Însă Charlie nu vede răutatea care îl înconjoară: se comportă ca un copil, este naiv şi bun la suflet, mereu pregătit să ofere o mână de ajutor sau un zâmbet, chiar dacă îşi cunoaşte limitele şi ştie că este diferit. Este un personaj pentru care vrei să lupţi, pe care vrei să-l îmbrăţişezi şi să-l ocroteşti, un personaj ce ţi se strecoară în inimă şi în suflet, fără să aibă intenţii sau dorinţe ascunse. Citește continuarea pe palarisme.ro.

2. Făuritoarea de albastru, Lois Lowry – Medalia Newbery

Trecând printr-o serie întreagă de dezastre, civilizaţia a regresat până la un stadiu primitiv. Cei slabi sunt alungaţi din rândul semenilor, căci nu li se găseşte niciun rost în comunitate. În această lume, o copilă cu un beteşug la picior, rămasă de izbelişte după moartea mamei sale, este pe cale să fie alungată din satul în care şi-a trăit toată viaţa. Ceea ce o salvează este talentul cu care e înzestrată. Kira stăpâneşte arta brodatului ca nimeni alta şi astfel ajunge să i se încredinţeze o enormă responsabilitate. Dar Kira întrevede nişte secrete teribile ţinute ascunse de către cei ce deţin puterea. Responsabilitatea ei e chiar mai mare decât ar fi crezut vreodată.

3. Persepolis,  Marjane Satrapi – multipremiat la prestigiosul Festival de Benzi Desenate de la Angoulême (Franţa)

Este imposibil de separat Persepolis de biografia lui Marjane Satrapi. Este până la urmă un memoriu. Dar și o istorie a Iranului, așa cum a resimțit-o autoarea, crescând într-o familie înstărită animată de idealuri revoluționare, dar și cum o redescoperă la maturitate după o adolescență petrecută în Austria. Petrecându-se într-o perioadă tumultuoasă a Iranului din copilăria autoarei, prima parte este cea mai plină de încărcătură politică și expunere istorică. Descoperă continuarea pe blogul Grafic.

4. Saga #1, Brian K. Vaughan, Fiona Staples – Premiul Hugo

Saga de Brian K. Vaughan, cu ilustrații de Fiona Staples, roman grafic distins cu prestigiosul premiu Hugo ajunge și la pasionații genului din România, tradus de Beatrice Feleagă. Deocamdată a apărut primul volum și, de la ilustrații, până la truculența dialogurilor, obraznice și adesea fără perdea, totul emană un aer rebel și dezinhibat. Pentru cine cunoaște genul, dar și pentru cei care ar vrea să încerce un graphic novel inteligent, plin de umor și foarte „graficˮ când vine vorba de scene cheie (fie ele de război sau erotice), Saga e o opțiune dintre cele mai bune. Textul complet, pe blogul Grafic.

5. Sindicatul polițiștilor idiș, Michael Chabon – Premiile Hugo, Nebula

Sindicatul polițiștilor idiș este un roman noir care pleacă de la o ipoteză de tip anacronic: ce s-ar fi întâmplat dacă în 1941 evreilor refugiați din Europa li s-ar fi oferit rezidență în Sitka, Alaska, iar statul Israel ar fi fost distrus în 1948? „Pământul făgăduinței” mutat în Alaska – iată o ipoteză pe care Michael Chabon construiește o întreagă lume alternativă. Citește continuarea pe blogul Paladin.

6. Lumea inelară, Larry Niven – Premiile Hugo, Nebula, Locus

Publicat în 1970, romanul Lumea Inelară (traducere din limba engleză de Maria Drăguț, Paladin, 2018) a intrat în istorie ca unul dintre cele mai importante romane SF. A fost răsplătit cu Premiile Hugo, Nebula, Locus. S-a vorbit în mai multe rânduri de ecranizarea lui, dar până în prezent proiectul nu a fost dus la capăt. Există mai multe puncte forte ale Lumii Inelare, scrierea principală a lui Niven, care transformă lectura într-o experiență de neuitat. Amatorii de hard SF vor găsi o serie de speculații, de idei și de concepte fascinante, începând cu însăși arhitectura Lumii Inelare și terminând cu câmpul de stază Slaver. Mai multe detalii, pe blogul Paladin.

7. Refugiații, Viet Thanh Nguyen – Premiul Pulitzer

Colecția de povestiri semnată de Viet Thanh Nguyen ne dezvăluie încă din titlu tipologia de personaje asupra căreia se focusează acțiunea: refugiații vietnamezi din America, și mai exact din comunitatea acestora din statul California. El însuși refugiat cu părinții din Vietnam la o vârstă fragedă, poveștile lui Viet Thanh Nguyen nu au scopul să șocheze cititorul prezentând o realitate dificilă, ci aduc detalii despre războiul din Vietnam, fugă și adaptare, într-o manieră firească, așa cum un copil ar primi orice realitate a copilăriei sale. Poate și deoarece, așa cum spune un citat din carte, poveștile sunt bunuri de preț, singurele pe care nu le poate lua nimeni: „Singurele bunuri pe care le aveam noi erau poveștile.” Descoperă recenzia completă pe blogul Art.

8. Un zeu năruit, Kate Atkinson – Premiul Costa

Dacă în Viață după viață Atkinson prezintă posibilele vieți ale Ursulei Todd în timpul celui ce-al Doilea Război Mondial, Un zeu năruit propune o schimbare a perspectivei, în centrul atenției fiind acum fratele Ursulei, Teddy, căpitan de bombardier în timpul conflagrației. Autoarea dislocă voit cronologia evenimentelor, ceea ce face să aflăm înainte de vreme amănunte din viața lui Teddy, dar, paradoxal, acest lucru nu diminuează, ci amplifică suspansul relatării, lăsându-ne să ne întrebăm, cu fiecare capitol parcurs: cum de s-a ajuns aici? Romanul este, printre altele, o reflecție etică asupra războiului și, în contextul morții, asupra a ceea ce înseamnă a fi de partea binelui sau a răului.

9. Supraviețuitorii. Întâmplări extraordinare din sălbăticie și de dincolo de ea, David Long – Premiul Blue Peter Book

O adolescentă se prăbușește în junglă de la înălțimea de 3000 de metri, după ce avionul în care călătorește este lovit de un fulger și se dezintegrează în aer. Un polițist sicilian care participă la un ultramaraton în Sahara este surprins de o furtună de nisip și se rătăcește în deșert. Singurul medic de la o stație de cercetare din Antarctica se îmbolnăvește și este nevoit să se opereze de apendicită, fără niciun fel de anestezie. În al Doilea Război Mondial, un britanic reușește să scape dintr-un submarin scufundat la o adâncime de 82 de metri și se strecoară neobservat pe insula Kefalonia, ocupată de trupele fasciste. Citește continuarea pe blogul Art.

10. Verde uimitor, Stefano Mancuso, Alessandra Viola – Premiul Național pentru Promovarea Științei, Asociația Italiană a Cărții Premiul Gambrinus „Giuseppe Mazzotti

Trăim înconjurați de materie vie, existența noastră depinde cu totul de cea a plantelor și de procesul de fotosinteză prin care se generează oxigen și, cu toate astea, suntem foarte ignoranți în ceea ce privește lumea vegetală. Fără plante, viața noastră ar fi o ficțiune improbabilă în mintea unei inteligențe plistisite dintr-un alt sistem capabil să susțină forme de viață. Și, cu toate astea, de cele mai multe ori noi înșine privim lumea plantelor ca pe un regn pe cât de familiar, pe atât de ˮextraterestruˮ, pe care, din comoditate, preferăm să-l privim ca decor plăcut și folositor, static și lipsit de complexitate sau inteligență. Stefano Mancuso. profesor la Universitatea din Florența, un expert cu cotă internațională în cercetarea dedicată lumii vegetale, ne arată, ajutat de jurnalista Alessandra Viola, cât de elaborată este lumea plantelor, cum comunică acestea, cum simt, calculează și se orientează, pe scurt, cum reușesc să depășească probleme, să se adapteze și să supraviețuiască. Recenzia completă, în revista radio guerilla.

De ce toată lumea o adoră pe Peppa Pig?

Sursa foto: stories.showmax.com

Când vine vorba de desenele animate pe care alegem să le vadă cei mici, mai ales copiii de doi, trei ani, lucrurile devin destul de serioase. Trecând de toate filtrele părinților, serialul Peppa Pig reprezintă un mare succes pe plan internațioal. Peppa este ca orice alt copil de patru ani: adoră locurile de joacă, doarme cu ursulețul de pluș, iar uneori se mai enervează pe frățiorul ei de doi ani. Singura diferență este că este o purcelușă.

Câștigător a patru premii British Academy Children’s Award și multe alte premii pentru cel mai bun serial de animație pentru preșcolari, acesta trece cu succes de testul părinților, iar cărticelele cu Peppa Pig de la Vlad și Cartea cu Genius completează perfect aventura purcelușei. Iată mai jos câteva motive pentru care o veți iubi pe Peppa Pig:

  1. Prezintă aventurile zilnice din viața familiei

Peppa, fratele cel mic și părinții transformă fiecare întâlnire într-o aventură din care au ceva de învățat. Fie că își fac prieteni noi la școală, merg în camping sau învață să fluiere, fiecare activitate devine una educativă.

  1. Episoade scurte și simpatice

Fiecare episod are aproximativ cinci minute, timp în care cei mici nu își vor pierde concentrarea. Pentru părinții care au nevoie de cinci minute de relaxare, Peppa Pig va reuși să îi țină ocupați pe cei mici.

  1. Personajele animale au animale de companie

Pentru a imita și mai mult o familie, personajele au ca animale de companie păsări, reptile și pești cu nume amuzante care stârnesc amuzamentul celor mici.

Articol tradus din stories.showmax.com

Cartea sau filmul: Povestea slujitoarei

În general, cartea prezintă mai multe detalii. Citind-o, trecem prin filtrul imaginației acțiunea, personajele, chiar și emoțiile lor. Pe de altă parte, filmul sau serialul ne oferă o imagine „de-a gata”, cu efecte speciale uneori, completate de un soundtrack pe care nu ni-l putem scoate din minte.

În cazul Povestea slujitoarei, noi am început cu lectura și am continuat cu serialul. Ne-au captivat amândouă, poate și pentru că pelicula e deja mult mai avansată decât cartea. Bine că apare în curând volumul 2, The Testaments (în România, va fi publicat la editura Paladin anul viitor), ca să comparăm acțiunea din ambele surse.

În roman, caracterul memorialistic este cel care îi dă viață, veridicitate și oferă o subliniere a problemelor pe care le prezintă. Margaret Atwood este o autoare extraordinară pentru că a reușit nu doar să creeze o lume atât de complexă și un personaj atât de uman, ci și pentru că a reușit să îi insufle viață. Povestea Slujitoarei respiră. Te îndeamnă să îți pui întrebările importante, să studiezi cu atenție factorii care au ușurat munca celor care au creat această lume. Te îndeamnă să te întrebi cine ești tu și cine sunt ceilalți. Te îndeamnă să îți cauți libertatea, oferindu-le și altora libertatea de a fi cine sunt cu adevărat, nu cine crezi tu că sunt. Iar toate aceste gânduri apar indiferent că citim cartea sau urmărim serialul. Concluzie: noi le recomandăm pe amândouă. 😊

Tu ai citit cartea sau te uiți la serial?

5 moduri prin care îi faci pe copii să iubească lectura

Cititul poate fi o activitate dificilă pentru copii, mai ales la început, când cei mici nu înțeleg rostul unei cărți. Însă cu puțin efort și multă joacă, cititul va deveni o activitate distractivă și relaxantă atât pentru copii, cât și pentru părinți.

1. Dă viață cărților! Transformă orice carte într-o activitate amuzantă și creativă, astfel cel mic va reține povestea mai ușor și va fi mult mai interesat de carte.

2. Sărbătoriți zilele de naștere ale autorilor. Dr Seuss este unul dintre cei mai iubiți autori de carte pentru copii, iar multe școli transformă ziua de 2 martie într-una destinată lui. Gătiți o prăjitură în cinstea autorului și o puteți decora cu personajele din cărțile sale.

Sursa foto: pinterest.com

3. Citiți cartea și vizionați filmul. După o seară de lectură, pregătiți popcornul și vizionați ecranizarea cărții. Puteți comenta punctele tari și punctele slabe ale ambelor variante. Cu siguranță povestea va rămâne în mintea copiilor mult mai ușor.

Sursa foto: pexels.com

4. Transformați vizitele la bibliotecă într-o aventură. Bibliotecarii îi vor introduce pe cei mici în lumea cărților, iar cei mici vor fi cu siguranță fascinați.

5. Recitește o carte de mai multe ori. Copiii vor observa întâi de toate ilustrațiile, apoi povestea, iar ușor, ușor vor întoarce pagina singuri, interesați de ce se va întămpla cu personajele din carte. Lectura va fi unică de fiecare dată.

Articol de  Jesse Wisnewski, tradus din parents.com

5 motive pentru care cititorii au succes în carieră

Sursă pexels.com

Nu am fost tot timpul un iubitor de cărți. Prima carte pe care îmi amintesc s-o fi citit a fost pe la 20 de ani. Cu toate acestea, de la jobul de manager de magazin și încă unul într-un call center, până la activitatea de manager de conținut și acum director de marketing senior pentru una dintre cele mai mari companii editoriale din lume, lectura a fost singura activitate care m-a ajutat să progresez profesional.

De-a lungul carierei mele, am descoperit o mulțime de beneficii ale cititului și cred că în zilele noastre este una dintre cele mai eficiente, mai accesibile și mai flexible modalități de evoluție profesională. Dar nu trebuie să mă crezi pe cuvânt. Iată cinci motive pentru care cartea (sau Kindle-ul) te va ajuta în carieră:

  1. Reduce stresul

În viața profesională, ești nevoit să înveți cum să-ți gestionezi cu succes nivelul de stres, ca să nu devii un vas sub presiune gata să explodeze în fața șefului, a colegilor sau a angajaților.

Intră: cărțile

Un studiu arată că doar șase minute de lectură pe zi „reduc nivelul de stres cu mai mult de două treimi”. De fapt, cititul este mai eficient decât muzica, o cană de ceai sau plimbarea. Așadar, data viitoare când ești stresat, în loc să mănânci ceva dulce, să bei un pahar de vin sau să urli într-o pernă, mai bine ia o carte.

  1. Te ajută să dormi mai bine

Nu ești în elementul tău când devii un zombie din cauza lipsei de somn. Și, deși în teorie e simplu să adormim, în practică, somnul rareori e cu adevărat odihnitor. Studiile arată că cititul contribuie la un somn mai sănătos, în detrimentul televizorului.

  1. Îți îmbunătățește abilitatea de a lua decizii

În medie, un adult are de luat 35.000 de decizii într-o zi. Și, evident că toți ne dorim să le luăm pe cele mai bune. Știi și tu cât de important e să eviți deciziile neinformate, deciziile impulsive sau la întâmplare. Dar mai știi și că cititul te ajută să stai departe de această capcană?

Un studiu realizat de trei savanți ai Universității din Toronto arată că citind ficțiune, „ne putem îmbunătăți felul în care procesăm informațiile în general, inclusiv pe cele creative. Și mai interesant, cititorii de ficțiune nu simt nevoia de „închidere cognitivă” sau, mai bine spus, se simt confortabil când lucrurile tind să fie ambigue.

Traducere: Citind ficțiune îți vei îmbunătăți abilitatea de a lua decizii, prin diminuarea tendinței de a hotărî irațional în anumite situații, fiind mai deschis la contexte ambigue.

4. Devii un lider mai bun

Există sterotipul conform căruia cititorii evită contactul vizual, preferând să se afunde într-o carte în schimb. Nimic mai neadevărat. Când vine vorba de conexiune umană, un studiu arată că oamenii care citesc 30 de minute pe săptămână devin mult mai empatici.

Abilitatea de a interacționa cu cei din jur – de a te pune în pielea lor – este o caracteristică pe care cititorii o au în comun cu cei mai buni lideri.

5. Ești mai inteligent

Creierul nostru este ca un mușchi pe care e nevoie să-l antrenăm ca să-l menținem sănătos. Bineînțeles, Sudoku și rebusurile ne ajută mult în acest sens, dar și cititul este o modalitate grozavă de exercițiu.

Gândește-te așa: În general, dacă nu ridici greutăți, nu devii mai puternic. Cu timpul, mușchii sunt tot mai slăbiți. Dacă te antrenezi cu greutăți, automat și forța este mai mare. Același principiu se aplică și pentru creier, Cu cât îl stimulezi mai mult, cu atât va fi mai performant. Prin urmare, cititul nu doar că te ajută să afli lucruri noi, ci îți crește și nivelul inteligenței.

În acest punct, sper că te-am convins să cumperi (să descarci sau să împrumuți) o carte. Poți începe cu orice titlu care ți se pare interesant. Totuși, ca să adaugi și mai multă valoare, poți începe cu o carte care te va ajuta să-ți dezvolți abilități relevante pentru carieră. Aici poți vedea câteva opțiuni.

Desigur, și cititul de plăcere este foarte important. De fapt, orice lectură îți va îmbunătăți vocabularul. Dincolo de toate, ține minte că, în timp ce podcasturile și diversele cursuri sunt extrem de valoroase, cititul rămâne la fel de important.

Odată ce ai început să citești din nou, îți garantez că vei simți o diferență.

Articol de Jesse Wisnewski, tradus din the muse.com

„Minunea” – cartea sau filmul?

După succesul bestseller-ului „Minunea”, ecranizarea volumului a avut un impact pozitiv asupra publicului. Ideea centrală a cărții a fost valorificată de actori – este important să nu excludem persoanele cu dizabilități precum protagonistul August Pullman, născut cu o deformare la nivelul feței. Tânărul actor Jacob Tremblay a jucat cu succes rolul lui August și a reușit să evidențieze adevăratele calități ale acestuia: amuzamentul, inteligența și generozitatea.

Sursa foto: editura-arthur.ro

Bătălia dintre carte și film nu a fost niciodată una corectă deoarece vizualul este cel mai dezvoltat simț și astfel are tendința să domine. Când vine vorba de cărțile pentru copii, știm că ecranizările vor fi adesea cele mai reușite. Un film bazat pe o carte pentru copii trebuie să contureze bine firul poveștii și să respecte adevărul emoțional.

„Minunea” este scrisă într-un fel în care cinematografia nu ar putea reda cu exactitate detaliile cărții. Autorul R.J.Palacio oferă o realitate pe care fiecare cititor și-o imaginează într-un mod unic, cu detalii și secvențe pe care le deslușește în felul său. Cu toate acestea, filmul a reușit să surprindă toate emoțiile resimțite în carte.

Sursa foto: bathurstcitylife.com

Iar pentru cei care încă nu au citit cartea și nici nu au văzut filmul, recomandăm să înceapă cu lectura cărții, fără vreun spoiler privind trăsăturile personajului August Pullman din film. Pe lângă povestea impresionantă, magia acestei cărți constă în experiența creării unei imagini personale a lui August, o imagine diferită pentru ficare cititor.

Articol de Maria Russo, tradus din nytimes.com

Dreptul la Pauza de citit

Sursă pexels.com

Nu pot să-mi aduc aminte de o vreme în care nu citeam. Sigur, gusturile mele de cititor s-au mai schimbat, am renunțat la anumite lecturi care la un moment dat m-au încântat nespus, am îndrăznit să mă apropii de altele, care inițial nu mi se păreau potrivite sau mă intimidau. Și în timp am remarcat că citesc cu mai multă plăcere cărți pe care le-am evitat cândva.

Au fost și perioade în care am citit mai puțin, desigur, sau mai rar, dar nu pot să îmi aduc aminte de o vreme în care nu citeam.

Nu am fost un copil genial care să știe să citească înainte de a merge la școală, am învățat literele una câte una odată cu restul clasei mele. Dar pasiunea pentru citit precede abilitatea de a citi, sau cel puțini așa mi-au povestit părinții care se plâng că le ceream să îmi citească povești până la epuizare :).

Iar una dintre cele mai mari angoase este gândul la acea carte pe care nu o voi termina de citit. Cartea care va rămâne pe noptieră la final pentru că nu am mai apucat să o duc la capăt. Pentru că nu-mi pot imagina o vreme în care să nu citesc.

Unde vreau să ajung cu toate aceste divagații sentimentale?

Mă gândesc pur și simplu că cititul nu poate dispărea din viața mea. Și pentru că petrecem opt ore pe zi la muncă, mi se pare un lucru firesc să îl integrez și aici. Așa că Pauza de citit este un drept, nu un moft. În doar 15 minute reușind să îmi încarc bateriile cât pentru o oră întreagă. Pentru că cititul are anumite avantaje pe care nicio altă activitate nu le are:

  • este singura activitate care te deconectează 100%: pui pe stop lumea din jur și te scufunzi în lumea ficțională dintre coperțile unei cărți. Ca să nu mai spun că nu e nimic care să îți distragă atenția cât timp ții o carte în mână (nu tu notificări sau bâzâituri enervante)
  • puține lucruri stimulează creativitatea mai mult decât cititul: toți ne mai blocăm din când în când și parcă nu există ieșire din impasul în care ne-a abandonat mintea noastră. Lectura îți poate oferi soluții nebănuite și surprinzătoare pentru cam orice task ți-a picat în brațe.
  • o pauză de la ecrane: hai să fim sinceri, dacă ar trebui să cuantificăm timpul pe care îl petrecem zilnic în fața ecranelor de tot felul, ne-am cam speria. Așa că mintea și fizicul nostru are nevoie de o pauză în care să întoarcem liniștiți pagina fără să glisăm ceva dreapta sau stânga.

Un articol de Andreea Chebac

Cititoare, blogger, om de comunicare

Cum să facem rost de timp pentru lectură

Sursă unsplash.com

În anii când devoram peste o sută de cărți în 365 de zile, am fost întrebată adeseori care e secretul, cum fac să citesc atât de mult. Principalul motiv era simplu: aveam timp liber, însă nu era singurul răspuns. Redescoperisem plăcerea lecturii și încercam să recuperez, astfel că cititul avea întâietate; de atunci, foamea asta s-a mai domolit și în viața mea au apărut mai multe preocupări, dar lectura a rămas o constantă și una dintre cele mai faine (și utile) activități cu care mi-aș putea ocupa timpul. N-am mai ajuns la performanța de o sută de titluri și m-am „stabilizat” la o medie de 50 de cărți pe an, deși sunt conștientă că aș putea citi mai mult dacă m-aș organiza mai bine.

Organizarea asta! Eu, una, mă lovesc mereu de această problemă, dar am observat că sunt mult mai împăcată cu mine dacă reușesc să-mi folosesc timpul eficient. De-a lungul anilor, am limitat sau chiar am renunțat la lucrurile care nu-mi aduceau cine știe ce mulțumire, cum ar fi serialele interminabile, site-urile cu articole amuzante, uitatul pe pereți (fizici sau virtuali), jocurile pe calculator – iar televizor nu mai am de peste cincisprezece ani. Faptul că am ales lectura în locul acestor activități a venit cumva de la sine: odată ce ai cunoscut starea aia grozavă pe care ți-o dă o carte bună, nu prea mai e cale de întoarcere, ești cititor pe viață.

La început a fost mai greu (trebuie să te lupți cu obișnuința – poate chiar cu dependența – și cu tentația de a alege varianta mai ușoară), dar vă spun din proprie experiență că un obicei poate fi înlocuit treptat cu altul, până când noul obicei (lectura, în cazul de față) va deveni la fel de necesar pentru minte ca mâncarea pentru stomac: în lipsa lui, neuronii se simt slăbiți și-ncep să dea rateuri, creierul are o cădere de imaginație din cauza deficitului de povești, tonusul mental devine apatic fără antrenamentul oferit de subiecte provocatoare și o scriitură inteligentă. Dar să nu mai lungesc vorba: voi trece acum la „stratagemele” care pe mine m-au ajutat să citesc mai mult și care sper să funcționeze și în cazul vostru. 🙂

  • Citesc treizeci de pagini în loc să stau o oră pe Facebook, pentru că mi-am dat seama la un moment dat că rețelele de socializare sunt doar o dulce amăgire; a durat ceva până am reușit să mă detașez (și s-a întâmplat cumva firesc), dar senzația că-mi irosesc timpul mă apucă acum după nici zece minute de derulat feed-ul. Dacă vreau să aflu ce mai face cineva, decât să-i caut profilul și să dau next-next la pozele recente, mai bine îl sun sau îi scriu un mesaj.
  • Citesc o carte înainte de a vedea ecranizarea, pentru că vreau ca lumea imaginată de autor să prindă contur mai întâi în mintea mea și nu să o văd transpusă pe peliculă de mintea altcuiva; prefer cartea și pentru că arareori regăsesc în film bogăția de trăiri și gânduri a unui personaj, așa cum este exprimată în cuvinte. De seriale mă cam feresc, pentru că dau dependență – și nu de puține ori renunț să mai văd și ecranizarea, fiindcă deja știu povestea, așa că nu mai bine trec la o carte nouă?
  • Cunosc oameni (demni de admirație) care și-au propus să citească un număr de pagini zilnic și se ambiționează să-și îndeplinească „norma” de lectură: sferturi sau jumătăți de oră furate în timpul zilei, o oră sau două seara, înainte de somn. Aici e însă vorba de disciplină și recunosc că metoda asta nu prea funcționează în cazul meu – de îndată ce o activitate capătă un aer de obligativitate, încep să mă fofilez în mod inconștient.
  • Port întotdeauna o carte în geantă, fiindcă invariabil apar buzunare de timpi morți în care mai pot citi câteva pagini: în așteptarea mijlocului de transport în comun, în traficul blocat la orele de vârf (dacă am baftă să nu fie zarvă mare în autobuz), cât îmi aștept prietena care întârzie la întâlnire, în sala de așteptare la dentist. Sunt fragmente din zi în care aștept ca ceva să se întâmple – dar iată că am mai avansat un pic cu lectura, iar în câteva zile voi termina și cartea. Am observat că cele mai potrivite pentru astfel de momente sunt volumele de proză scurtă și foarte scurtă (hei, s-au dus trei povestiri de Raymond Carver de când m-am urcat în metrou și până am ajuns la destinație!) sau lecturile ușoare, care pot fi întrerupte și reluate fără probleme și nu necesită o deosebită capacitate de concentrare (cărți fantastice, SF, polițiste, de aventură, literatură pentru copii etc.).
  • Decât să gătesc un fel de mâncare sofisticat, mai bine fac niște paste și-mi mai rămâne timp și pentru lectură (uneori supraviețuiesc zile în șir doar cu sandvișuri); decât să șterg praful în fiecare lună, mă ocup de activitatea asta nu mai mult de patru ori pe an și – ați ghicit! – am mai mult timp pentru citit. Mda, recunosc: nu prea mă omor nici cu gătitul, nici cu curățenia. Unii dintre voi mă vor înțelege, alții vor fi scandalizați, dar asta e realitatea: treburile casnice în exces dăunează lecturii.
  • Sunt și perioadele acelea nefaste când vreau să încep o carte nouă, scot zece volume din bibliotecă și nimic nu îmi este pe plac, iar în cele din urmă las baltă lectura și mă orientez spre altă activitate (dacă nu cumva s-a făcut deja unu noaptea). Pentru a preîntâmpina astfel de momente, am grijă să am întotdeauna măcar o carte începută, fiindcă cea mai mare bătaie de cap o reprezintă primele zeci de pagini, până mă familiarizez cu personajele și pătrund în universul imaginat de autor. O altă soluție: apelez la autorii preferați, care au mai multe șanse să mă scoată din impas prin stilul lor familiar și prin plăcerea cu care mă gândesc la lecturile anterioare.
  • Nu în ultimul rând, încerc să aleg cât mai bine cărțile cu care-mi petrec vremea, pentru că pofta de lectură se hrănește cu povești inteligente și excelent scrise. (Următorul pas – aici mai am de lucru – e să pot renunța fără remușcări la o carte care nu-mi place.) Urmăresc recomandările oamenilor în gustul cărora am încredere, aleg cărți mai vechi sau mai noi care au trecut testul timpului, îmi fac o părere despre o carte citind câteva recenzii pe Goodreads și, din nou, mă întorc la autorii preferați, fiindcă riscurile să mă dezamăgească sunt mai mici.

Un articol de Ema Cojocaru

Cititoare împătimită, blogger și fotograf