„Persepolis” de Marjane Satrapi: o carte-schimbă-lume

Volumele  Persepolis 1 și Persepolis 2 de Marjane Satrapi fac parte din lista de cărți-schimbă-lume, tema lunii octombrie la Pauza de Citit. Persepolis este un roman grafic controversat, fiind interzis în țara de origine a scriitoarei, în special din cauza criticii aduse politicilor violente și represive.  Te invităm să citești mai jos o recenzie preluată de pe blogul Grafic și să afli mai multe despre biografia autoarei. 

Este imposibil de separat Persepolis de biografia lui Marjane Satrapi. Este până la urmă un memoriu. Dar și o istorie a Iranului, așa cum a resimțit-o autoarea, crescând într-o familie înstărită animată de idealuri revoluționare, dar și cum o redescoperă la maturitate după o adolescență petrecută în Austria.

Petrecându-se într-o perioadă tumultuoasă a Iranului din copilăria autoarei, prima parte este cea mai plină de încărcătură politică și expunere istorică. Aflăm cum educația timpurie a lui Marjane s-a făcut citind benzi desenate despre materialismul dialectic și marile religii monoteiste ale lumii, dezvoltând o sinteză a celor două. În ochii săi Marx arăta precum Dumnezeu, Dumnezeu precum Marx, iar ea le era profet. Ultimul profet, care ar fi adus menajera familiei la aceeași masă cu șefii ei, care ar fi alinat durerile de genunchi ale bunicii.

Între timp, se implică alături de familia ei în protestele împotriva Șahului, însă Revoluția este deturnată de fundamentaliști, care pe fondul războiului cu Irakul devin din ce în ce mai puternici în societatea iraniană. După cum remarcă tatăl lui Marjane când aceasta se lasă pradă propagandei militariste: „Adevărata invazie islamică a venit de la propriul nostru guvern”.

Firea rebelă a protagonistei o împinge să adopte din ce în ce mai mult din cultura occidentală și să intre în conflict cu figurile autorității, reușind să fie exmatriculată. Fiindu-le frică de ce ar putea păți din cauza frondei sale, părinții săi o trimit în Austria să locuiască la o bună prietenă de-a familiei și să studieze la „una dintre cele mai bune școli franceze din Europa”. De fapt ajunge la un internat condus de măicuțe catolice. Cel puțin pentru o perioadă.

Astfel începe partea a doua, mult mai personală decât prima, marcată de încercările eroinei de a-și găsi și defini o identitate. Deși curioasă și dornică de a se asimila este prea directă și îndrăzneață pentru viața de internat, prea șovăitoare pentru cea a tineretului libertin și se confruntă constant cu șovinism. Neavând o structură de sprijin, singură într-o țară străină, sare dintr-o locuință în altă, trece printr-o relație problematică, ajunge să abuzeze de droguri și chiar petrece două luni pe stradă. După o internare în spital se întoarce acasă în Teheran.

Urmează probabil cea mai întunecată perioadă din viața lui Satrapi, cel puțin din cât ne este relevat în roman, însă și motivul pentru care există cartea: prezentarea unui Iran care nu se înscrie doar în coordonatele fundamentalismului, fanatismului și terorismului. Un Iran în care oamenii încearcă să întrețină cariere și căsnicii, nu mereu cu succes, un Iran în care se găsesc mijloace de a acționa împotriva regimului.

Aici putem găsi și cea mai ilustrativă scenă a romanului grafic, momentul care conține în sine tensiunea tematică în jurul căreia este construită banda. În timpul examenului de admitere pentru Facultatea de Arte, Marjane reproduce o fotografie după La Pietà lui Michelangelo, dar o îmbracă pe Maica Maria într-un chador și pe Iisus în port militar iranian. Iar pentru a evita orice fel de confuzie, înconjoară personajele cu lalele: simbolurile martirilor.

Găsim aici capacitatea autoarei de a sintetiza influențe, găsim conflictul interior dintre identitatea sa occidentală și cea iraniană, precum și capacitatea sa de a disimula, de a-și afișa doar o anumită față atunci când circumstanțele o cer. Această scenă ne relevă însă și genealogia abordării sale grafice.

Supralicitând importanța țării de origine, sunt critici care văd în Persepolis un exemplu de artă plastică iraniană, grăbindu-se să o compare cu miniaturi și sculpturi persane deoarece acestea au inspirat multe din scenele alegorice ale benzii. Însă este doar o componentă a sintezei din care-i este format stilul, cealaltă venind pe filieră franceză (limba în care și este scris original romanul). Mai exact prin David B., autorul lui L’Ascension du Haut-Mal, celălalt bestseller al editurii independente L’Association, de asemenea un roman grafic autobiografic cu aspect de gravură în care expunerea unor subiecte dificile se face folosind scene alegorice, diagrame, precum și secvențe simple, clare, foarte ușor de citit.

Aducând împreună aceste tendințe, Satrapi deschide Persepolis unui public internațional și cosmopolit într-un fel în care, de exemplu, Poulet aux prunes nu pare să reușească, iar opere ca An Iranian Metamorphosis cu atât mai puțin.

Așa cum simbolistica iraniană este așternută peste reproducerea unei sculpturi renascentiste, și romanul grafic, deși e biografia lui Satrapi îmbrăcată în istoria Iranului, spune povestea revoltei împotriva unei conduceri autoritare și sângeroase, împotriva fundamentalismului religios, povestea asumării unei identități în ciuda unui mediu represiv. Teme în care oricine se poate regăsi.

Captivantă pauza de citit? Dă sfară-n țară:

„Sămânța de morcov” – O carte despre încredere în sine, răbdare și perseverență

„Sămânța de morcov” de Ruth Krauss

Ilustrații de Crockett Johnson

Traducere din limba engleză de Laura Albulescu

Timp de lectură: 10 minute

Vârsta recomandată: 3+

Recomandarea psihologului

Povestea Sămânța de morcov ne oferă ocazia de a discuta cu copiii mai multe teme care-i pot ajuta să-și dezvolte capacitățile și atitudinile de învățare, precum și abilitățile socio-emoționale. Pornind de la textul lui Ruth Krauss putem discuta cu copiii despre perseverență, răbdare, încrederea în sine, reacția în fața criticilor și/sau a descurajărilor. Prin exemplul băiețelului care nu se lasă intimidat de descurajările familiei, le putem stimula copiilor capacitatea de autoreglare emoțională, de asumare a responsabilităților, le putem stimula curiozitatea și curajul de a lua decizii singuri (simple, adecvate vârstei, desigur).

Subiect

Un băiețel plantează o sămânță de morcov, și toată familia – mama, tata, chiar și fratele mai mare – îi spune că sigur n-o să răsară nimic. Dar băiețelul nu se descurajează. Zi de zi, stropește locul unde a plantat sămânța și-l plivește de buruieni. Așteaptă să răsară morcovul, deși în tot timpul acesta toți îi repetă că n-o să iasă nimic. Și totuși, băiețelul nu se lasă. Îngrijește în continuare locul, stropește,  plivește,  și iată că într-o zi din pământ apar frunzele unui morcov uriaș.

Teme:

  • Perseverență
  • Răbdare
  • Reușită
  • Reacția în fața criticilor
  • Familie
  • Muncă

Inventaţi jocuri pornind de la personajele cărţilor

Continuați jocul de roluri și după încheierea lecturii, copiilor le place să intre în pielea unui personaj, iar asta îi va face să-i înțeleagă mai bine pe ceilalți, să analizeze situații, stări. Puteți desena/bricola personaje din cărți, puteți crea costume sau obiecte folosite de personaje.

Captivantă pauza de citit? Dă sfară-n țară:

Interviu cu Kimberly Brubaker Bradley, autoarea romanului „Războiul care mi-a salvat viața”

Sursa foto: libnotes.missouristate.edu

Kimberly Brubaker Bradley este autoarea cărții „Războiul care mi-a salvat viața” (apărut la editura Arthur în anul 2016, tradus din limba engleză de Iulia Arsintescu), un roman istoric pentru tinerii cititori, inspirațional, amuzant și complet remarcabil. Ea ne-a povestit despre întregul proces de scriere din spatele romanului laureat cu Newbery Honor în anul 2016 și speră ca cei mici să găsească inspirație și motivație printre paginile sale.

Cum ai ales această temă pentru „Războiul care mi-a salvat viața”?

Nu am avut în minte o temă de la bun început. Am început să cercetez evacuarea copiilor britanici în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, iar apoi m-am gândit la un personaj pentru care imigrarea ar fi fost destul de dificilă. Pentru un copil este destul de traumatizant să fie luat de langă părinți și trimis să locuiască într-o familie străină, însă cum ar fi dacă s-ar întămpla exact opusul?

Cartea este plasată într-o perioadă din trecut însă tinerii din prezent se pot regăsi cu ușurință în personaje din carte. De ce crezi că romanul este foarte apreciat de copiii din secolul XXI?

Ada și Jamie sunt cu adevărat în pericol, iar copiii empatizează foarte mult cu situația lor și se implică emoțional. Acesta este secretul pentru care romanul are un succes enorm în prezent.

În timp ce frații fug de cruda lor mamă, încep să caute afecțiunea și figura maternă în altă persoană, iar conceptul surprinde ideea de reîntregire a familiei. Pentru tine ce înseamnă familia?

În cei 27 de ani de căsătorie am fost supusă în permanență provocărilor, iar iubirea din partea soțului și a copiilor nu are limită. Asta înseamnă o familie.

La începutul romanului, mama Adei îi interzice să părăsească apartamentul deoarece piciorul rupt ar împiedica-o să meargă și să facă lucruri normale pentru un copil însă chiar și așa, Ada a învățat să meargă contrar așteptărilor mamei ei. Ce speri să învețe copiii din determinarea Adei?

Nimeni nu este cu adevărat neputincios.

Cartea tratează unele teme pentru adulți însă a fost apreciată de publicul tânăr și de adulți deopotrivă. Cum găsești echilibrul dintre scrierea unei povești pentru copii și oferirea unei experiențe reale personajelor?

Copiii se confruntă cu lucruri grele tot timpul, iar cel mai bun cadou pe care îl pot oferi este onestitatea cu privire la micile lupte din viața lor, dar și din viața personajelor mele.

Sursa foto: libnotes.missouristate.edu

Articol tradus din: readbrightly.com

Captivantă pauza de citit? Dă sfară-n țară:

Vrei să asculți muzică? Să citești? Să vorbești? Atunci… plătește!

În  luna octombrie, citim cărți care schimbă lumi. Acele titluri care provoacă la dezbatere, ne trezesc spiritul critic și ne îndeamnă să luăm atitudine. Un astfel de roman este  Toate drepturile rezervate (traducere din limba engleză de Vlad Pojoga, Editura Youngart, 2018) de Gregory Scott Katsoulis, o distopie în care fiecare cuvânt este Marcă Înregistrată™, Restricționată® sau sub incidența Drepturilor de Autor©. Cum ai reacționa într-un astfel de univers?Ai putea să-ți limitezi sentimentele, visele și dorințele, să îți urmărești părinții cum suferă, sora cum plânge, prietenii cum tremură de durere, știind că nu ai suficienți bani pentru a-i alina? Citește mai jos recenzia cărții,  preluată de pe blogul Youngart.

Ai putea să trăiești zi de zi, noapte de noapte, cu o Cătușă strălucitoare în jurul antebrațului? Înregistrează tot ce spui și tot ce faci, ca să poți plăti drepturile de autor Deținătorilor. E indestructibilă, cu excepția cazului în care bateria NanoLion™ se defectează și îți topește Cătușa. Și odată cu ea și mâna.

Într-o viziune cutremurătoare a viitorului, Gregory Scott Katsoulis taxează trecerea de la copil la adult. Fiecare cuvânt rostit, fiecare gest, indiferent cât de scurt sau cât de neînsemnat poate să pară în ochii cititorilor, are un preț. Vrei să țipi și să îți eliberezi furia? Te costă 1,98 $ (doar două secunde). Vrei să îți pui mâinile pe urechi? 7,99 $. Pe minut. Vrei să îți ceri Scuze? Sper că ai zece 10 $, pentru că este un cuvânt cu preț fix și reprezintă o recunoaștere a vinovăției în fața legii.

Banii întotdeauna „au ajutat” la evoluția discrepanțelor dintre cei săraci și cei bogați, însă, de data aceasta, cei care nu își pot plăti datoriile nici măcar nu au puterea să riposteze. Dacă reacționează, factura le crește aproape exponențial. Sunt nevoiți să se abțină și să-și accepte statutul, să îi lase pe cei bogați să îi defăimeze, să îi jignească și să îi lovească. Tot ceea ce ne definește ca oameni dispare: devenim statui, umbre sau roboți. Iar dacă îndrăznești să riști și să îți protejezi familia, dacă alegi să ai glas și o opinie, ești stigmatizat, dat în judecată sau Înrobit.

Cum supraviețuiește Speth Jime într-o astfel de lume? Păstrează tăcerea. Și devine, involuntar, simbolul rebeliunii.

Pe blogul Youngart poți citi un fragment din carte.

Captivantă pauza de citit? Dă sfară-n țară:

„Amos e răcit” – o poveste tandră și delicată despre prietenie

Amos e răcit de Philip C. Stead

Ilustrații de Erin E. Stead

Carte câștigătoare a Medaliei Caldecott

Traducere din limba engleză de Andreea Caleman

Timp de lectură:10 minute

Vârsta recomandată: 3+

Recomandarea psihologului

Amos e răcit este o poveste tandră și delicată despre prietenie, generozitate, înțelegere. Copiii vor vedea aici un model de comportament care îi va face să înțeleagă mai bine importanța prieteniei și ce înseamnă să fii un prieten adevărat: să ai răbdare, să fii atent la cel de lângă tine, să încerci să-l înțelegi, să te porți delicat, să-ți faci timp pentru prietenii tăi.

Subiect

Amos e un bătrânel prietenos care lucrează la Grădina zoologică. În fiecare zi se trezește devreme, își pune uniforma frumos călcată, ia autobuzul nr. 5 și pleacă la serviciu, unde nu întârzie niciodată. Acolo, deși are mult de lucru, nu uită niciodată să-și viziteze cei cinci prieteni (elefantul, țestoasa, pinguinul, rinocerul și bufnița), cu care se joacă, le citește sau pur și simplu le stă alături. Într-o zi, Amos nu se simte bine, e răcit, și nu se duce la serviciu. Îngrijorați, prietenii lui se duc acasă la Amos să vadă ce se întâmplă. Au grijă de el, îl tratează cu aceeași căldură cu care el îi tratase întotdeauna. Seara pleacă toți la culcare devreme, pentru a nu întârzia a doua zi la serviciu.

Teme:

  • prietenie
  • înțelegere
  • compasiune
  • delicatețe
  • generozitate
  • umor

Creaţi un spaţiu dedicat lecturii

Creați o atmosferă plăcută, într-un spațiu care să fie dedicat acestei activități. Copiii ar trebui să aibă o bibliotecă a lor, iar pe o etajeră să le așezați câteva cărți în așa fel încât copertele să fie vizibile.

Captivantă pauza de citit? Dă sfară-n țară:

5 motive pentru care trebuie să-i lăsăm pe copii șă-și aleagă singuri cărțile

Sursa foto: tes.com

Timp de 18 ani într-un sistem de învățământ tradițional, o profesoară a constatat tot ceea ce făcuse greșit pentru elevii săi. Mecanismul era simplu: tema pentru acasă reprezenta citirea cu atenție a unui număr de pagini, iar ulterior se desfășurau proiecte pe care le considera foarte atractive. În tot acest timp, părerea copiilor nu a contat nicio secundă.  În urmă cu șase ani, profesoara și-a dat seama că mare parte din activitățile desfășurate la clasă nu erau realizate în scopul de a stimula interesul elevilor pentru lectură, ba din contră, alegea o variantă acceptată de sistemul de învățământ învechit. Astfel, în urma unor cursuri specializate în educarea tinerilor, au fost observate 5 modalități prin care profesorii trebuie să se raporteze la un stil de predare-învățare actual.

  1. Când îi lași pe elevi să aleagă ce vor să citească, își vor asuma singuri unele riscuri legate de lectură.

Este important să le lăsăm copiilor posibilitatea de a alege singuri dintr-o varietate de genuri. Fiind plictisiți de clasicele genuri impuse în școală, elevii au apreciat inițiativa, iar titlurile alese au fost dintr-un domeniu pe care școala nu l-ar fi impus niciodată.

  1. Dacă îi lași pe elevi să citească ce vor, cu siguranță vor citi mai mult.

Urmând principiile unui sistem de învățământ deloc prietenos cu elevii, profesoara menționa că în trecut, când lecturile erau alese cu rigurozitate de câtre profesori, rareori se întâmpla ca acestea să fie citite integral. După noua abordare pe care a aplicat-o alături de elevii săi, a observat cu mândrie că, în medie, numărul cârților citite într-un an de un elev ajungea chiar și la 100 de titluri, fiind din ce în ce mai mare de la an la an.

  1. Atunci când au libertatea de a alege ce să citească, elevii tind să se exprime mult mai bine în scris.

Libertatea de a alege să citească ce vor îi va îndrepta spre pasiunea scrisului. Dorința lor pentru scrierea creativă va fi mai accentuată, iar cel mai frecvent se vor îndrepta spre fan fiction, din dorința de a duce mai departe pasiunea pentru anumite titluri.

  1. Când aleg ce să citească, copiii chiar citesc din plăcere.

Acesta este răspunsul pe care elevii îl oferă ori de câte ori sunt întrebați de ce preferă să-și aleagă singuri cărțile. Și pentru că au dorit să susțină cu argumente clare, copiii și-au exprimat frustrarea povestind cât de neplăcut este să citească recomandările profesorilor și să completeze jurnale de lectură cu întrebări învechite care nu presupun creativitate din partea lor.

  1. Copiii devin mult mai încrezători atunci când au libertatea de a-și alege cărțile.

Nimic mai adevărat. Părinții și profesorii ar trebui să manifeste mai multă încredere în copii, în ceea ce privește lectura. Iar această precizare vine din rândul celor mici, susținută de un argument foarte simplu: adultul trebuie să aibă încredere în alegerile copilului, pentru ca mai târziu, cel mic să accepte o propunere din partea adultului.

Sursa articolului: nerdybookclub.wordpress.com

Captivantă pauza de citit? Dă sfară-n țară:

Cum îți schimbă cărțile perspectiva asupra vieții

Sursă: unsplash.com

Încă de când ne naștem avem o pespectivă limitată asupra lumii înconjurătoare. Pe măsură ce creștem, la școală, intrăm în contact cu o anumită versiune a lucrurilor, dintr-o perspectivă academică, subiectivă. Prin urmare, suntem responsabili de propria educație și care e cea mai la îndemână cale de a ne autoeduca dacă nu prin intermediul cărților? Pentru că prin lectură intrăm în contact cu viziuni diferite, care ne provoacă și ne ajută să ne înțelegem mai bine pe noi înșine.

Descoperă mai jos de ce acest hobby este atât de important:

  1. Cărțile ne provoacă imaginația:

A scrie înseamnă artă. Cărțile sunt scrise de giganți creativi care își folosesc creierul pentru ne arăta posibilitățile unor lumi diferite, narațiuni și personaje aparte. Practic, ne expun unor scenarii noi pe care, de cele mai multe ori, nu ni le imaginăm singuri.

Când ne conectăm la astfel de situații imaginare, diferite de realitate, devine din ce în ce mai ușor să ne creăm propria lume ireală și povești creative.  Unele dintre cele mai bune cărți au fost inspirate la rândul lor de alte cărți. Arta generează artă, așa că dacă vrei să fii un scriitor mai bun sau urmărești doar să-ți antrenezi imaginația, e musai să citești lectură de calitate.

  1. Cititul ne ajută să evoluăm

Se spune că lectura ne face mai empatici. Citim despre personaje diverse, despre vulnerabilitățile și gândurile lor, devenind la rândul nostru mai empatici nu doar în raport cu poveștile lor, ci și cu ale noastre. Când suntem empatici, devenim mai buni, mai blânzi și mai capabili să-i înțelegem pe cei din jur. Pentru că punându-ne în pielea celui din fața noastră, scăpăm de categorisiri, de alb sau negru, de bun sau rău. Îl vedem dintr-o perspectivă mai amplă, mai înțeleaptă.

Există cărți speciale care ne ajută în acest sens. Spre exemplu, sunt titluri pe tema dezvoltării personale, scrise de experți în psihologie în urma unor ani de research și experiență, ajutându-i pe cititori cu ponturi despre cum să-și îmbunătățească viața. Prin acest gen de lectură învățăm cum să renunțăm la energiile negative sau cum să descoperim noi perspective ale lumii, detalii care într-un final ne ajută să ne transformăm într-o versiune mai bună.

  1. Lectura ne întărește încrederea de sine

Când citim, aflăm insight-uri despre viețile personajelor pe care autorul le-a conturat atât de meticulous. Citim despre luptele lor, despre realizări și despre viețile lor în general. De cele mai multe ori ne identificăm cu aceste vieți. Prin lectură, ne dăm seama că trecem prin experiențe similare și cumva ajungem să nu ne mai simțim singuri când ne confruntăm cu o situație dificilă.

Sunt zile în care simțim că eșuăm și că tot ce se ni întâmplă rău e din cauza noastră. Citind despre personaje care trec prin probleme asemănătoare cu ale noastre, care într-un final le depășesc, începem să avem încredere că și noi putem trece peste ale noastre și că nu doar nouă ni se întâmplă lucruri urâte. Devenim mai încrezători în noi înșine și în abilitatea de a gestiona situațiile dificile. Observăm că toți oamenii sunt imperfecți, nu doar noi.

  1. Citind dobândim noi cunoștințe

Cu toții știm că prin lectură aflăm informații noi despre absolut tot. Nici măcar nu trebuie să citim enciclopedia ca să descoperim diverse lucruri noi. Indiferent ce gen alegem, scriitorii petrec oricum mult timp pentru research pe subiectele din cărți, ceea ce înseamnă că sunt șanse mari ca acele informațiile prezentate să fie adevărate.

În alte situații, în timp ce citim, putem să dăm peste concepte de care nu am auzit înainte, ceea ce ne face curioși să căutăm mai multe detalii. Așa ajungem să dobândim cunoștințe noi.

  1. Cititul ne ajută se gestionăm stresul

Citiul relaxează. Ficțiunea, în special, ne poartă în lumi cu totul diferite față de realitate. Aceste lumi înseamnă personaje diferite, cu probleme specifice care ne distrag atenția de la propriile probleme. Când suntem adânciți în lectură, evadăm din realitate, iar asta poate fi suficient ca să uităm de greutățile personale.

Cărțile au superputerea de ne face să râdem, să plângem și să ne exprimăm emoțiile într-un mod sănătos. Ajungem astfel să ne eliberăm de energiile negative și să ne echilibrăm emoțional. Am putea spune că lectura este cea mai ieftină terapie.

  1. Prin cărți ne îmbunătățim procesul analitic

În timp ce citim, procesăm o mulțime de informații. Asimilăm stări de spirit, dialoguri și acțiuni, construind un fir narativ din toate detaliile procesate.

Așa ajungem să ne antrenăm creierul prin imaginile create. Gândim analitic și procesăm informația mult mai repede în viața de zi cu zi. Cărțile au acest potențial minunat de a ne transforma în persoane imaginative, empatice, încrezătoare, mai puțin ignorante și mai inteligente. Dacă nu citești de obicei, nu e niciodată prea târziu să începi.

Articol tradus de pe bornrealist.com

P.S. La Pauza de Citit, în luna octombrie ne bucurăm de cărțile care schimbă lumi. Hai să vezi lista titlurilor atât pentru cei mici, cât și pentru cei mari, care inspiră și motivează.

Captivantă pauza de citit? Dă sfară-n țară:

„Strega Nona” – O carte despre încredere și responsabilitate, distinsă cu Mențiune Caldecott

Strega Nona

Text și ilustrații de Tomie dePaola

Carte distinsă cu Mențiune Caldecott

Traducere din limba engleză de Vlad Russo

Timp de lectură: 20 de minute

Vârsta recomandată: 4 ani +

 Recomandarea psihologului

„Strega Nona” este o poveste amuzantă cu ajutorul căreia copiii vor înțelege mai bine de ce este important să respecte regulile și sfaturile părinților și educatorilor. Vor înțelege că orice lucru pe care îl fac are consecințe și că acestea pot fi plăcute sau neplăcute nu doar pentru ei, ci și pentru cei din jur. Pornind de la carte, putem discuta cu copiii despre responsabilități, despre încredere și despre cum trebuie să acționeze și cui pot cere ajutorul atunci când nu respectă regulile și se găsesc într-o situație dificilă.

Subiect

Strega Nona (bunica vrăjitoare) locuiește într-un orășel din Calabria și are puteri magice. Știe să lecuiască dureri de cap, să le ajute pe fete să-și afle alesul inimii, să vindece negi și să facă tot felul de alte minunății. Doar că Strega Nona a cam îmbătrânit și are nevoie de un ajutor în gospodărie, așa că îl anga­jează pe Antonio Lunganul, un băiat bun și inimos, dar „cam fără scaun la cap”. Necazu­rile apar când Strega Nona pleacă într-o vizită și-l lasă pe Antonio Lunganul singur acasă, iar acesta încearcă să folosească oala magică de fiert paste a vrăjitoarei, deși bătrâna îi atră­sese atenția ca nu cumva să se atingă de ea. Antonio încalcă regula vrăjitoarei și curând tot orașul e în pericol, inundat de paste. Strega Nona se întoarce la timp să salveze orașul, însă Antonio nu va scăpa nepedepsit.

Teme

  • responsabilitate
  • încredere
  • respectarea regulilor
  • înțelepciune
  • consecințele acțiunilor

Discutaţi despre imagini şi text

Încercați să le citiți pe roluri, jucați-vă cu textul. Uitați-vă împreună cu ei la imagini și discutați despre ele. Încercați să descoperiți cât mai multe detalii. De câte ori aveți ocazia, faceți trimitere la personajele/întâmplările din cărțile pe care le-ați citit împreună – copiii vor învăța să facă asocieri, să compare situații.

Captivantă pauza de citit? Dă sfară-n țară:

„Peștele-curcubeu” – o carte despre prietenie, admirație și generozitate

„Peștele-curcubeu” de Marcus Pfister

Traducere din limba germană: Gabriel H. Decuble

Timp de lectură: 10 minute

Vârsta recomandată: 3 ani +

 

 

 

Recomandarea psihologului                                                  

Peștele-curcubeu ne oferă ocazia de a discuta cu copiii despre situații în care se regăsesc în mod curent, despre reguli de politețe, despre socializare, prietenie și genero­zitate, dar și despre însușirile care ne fac pe fiecare din­tre noi unici. Povestea peștelui frumos și îngâmfat, care nu vrea să-și împartă solzii colorați cu semenii lui, adică tocmai ceea ce-l deosebește de ei, îi va ajuta pe copii să-și dezvolte comportamentul pro-social (manifestarea empatiei), abilitățile socio-emoționale (de interacțiune cu copii de vârstă apropiată), capacitatea de expresivitate emoțională (recunoașterea și exprimarea unei varietăți de emoții), precum și dezvoltarea conceptului de sine (copilul trebuie să învețe să se perceapă ca persoană unică, cu însușiri specifice).

Subiect

Peștele-curcubeu e cel mai frumos pește din ocean și toți îl admiră. E mândru de frumu­sețea lui și nu are nevoie de nimeni. Într-o zi, un peștișor albastru îi cere un solz strălucitor, dar Peștele-curcubeu îl gonește. Micul pește albastru le spune tuturor cât de urât s-a pur­tat cu el Peștele-curcubeu, și toți peștii încep să-l ocolească. Peștele-curcubeu se simte sin­gur și părăsit. Steaua-de-mare îl sfătuiește să-i ceară ajutorul caracatiței Octopus. Înțeleapta caracatiță îl sfătuiește să le dăruiască câte un solz tuturor peștilor. Peștele-curcubeu ascultă sfatul caracatiței și e din nou fericit, chiar mai fericit ca niciodată.

 

Teme: frumusețe, admirație, egoism, aroganță, îngâmfare, singurătate, tristețe, fericire, înțelepciune, dar, prietenie, generozitate, sacrificiu, emoții, sentimente

 

Citiţi-le copiilor în fiecare zi!

Dragi părinți, nu e nevoie să le citiți copiilor cărți de teorie despre emoții și sentimente (pe care, de altfel, nici nu le-ar înțelege și s-ar plictisi teribil). Alegeți pentru ei cărți cu texte inteligente, cu ilustrații frumoase și, pornind de la ele, veți afla ce simt copiii voștri. Vă recomandăm să le citiți copiilor în fiecare zi. Când le aduceți o carte nouă, vă puteți uita mai întâi împreună la imagini. După ce copi­lul arată interes pentru carte, începeți să citiți.

Captivantă pauza de citit? Dă sfară-n țară:

Cărți și personaje care schimbă lumea

V-ați gândit vreodată cât de simplu pare totul în mintea unui copil? Cei mici găsesc soluții pentru tot felul de probleme, iar ideile lor chiar ar putea schimba lumea în bine. Să nu punem la îndoială niciodată motivația și dorința unui copil, ci să îi oferim și mai multă încredere prin intermediul cărților care îl inspiră. Iată mai jos patru recomandări de cărți-schimbă-lume pentru copii.

Malala, tânără câștigătoare a Premiului Nobel pentru Pace, poate fi un model și o sursă de inspirație pentru copii, cu atât mai mult cu cât este o persoană reală, care continuă să lupte pentru lucrurile în care crede. Ea nu-și dorește bogății sau lucruri materiale, la fel ca alți copii obișnuiți. Malala își dorește lucruri mărunte pentru ea și lucruri mari pentru comunitate și pentru cei din jur: să dispară mirosul gropii de gunoi, clădiri noi pentru școli gratuite, mingi care să înlocuiască ghemele de cârpă, libertate pentru fete, pace. S-au scris și publicat mai multe cărți-documentare despre ea, pentru diferite grupe de vârstă, iar aceasta poate fi prima carte care ar trebui citită, începând cu vârsta de 5 ani, mai ales că este scrisă chiar din perspectiva ei. „Malala și creionul magic” de Malala Yousafzai a apărut la Editura Vlad și Cartea cu Genius în anul 2019 și a fost tradusă de Ioana Bâldea Constantinescu.

Peștele-curcubeu” de Marcus Pfister (a apărut la Vlad și Cartea cu Genius în 2018 și a fost tradusă de Gabriel Horațiu Decuble) este cel mai frumos din ocean. Are solzi strălucitori și este privit cu admirație de toti ceilalți pești. Dar atunci când este rugat să-și împartă frumusețea cu ei, peștele-curcubeu îi îndepărtează cu brutalitate pe cei din jur. O carte despre semnificația adevăratei frumuseți, prietenie și singurătate.

„Războiul care mi-a salvat viața” de Kimberly Brubaker Bradley (Editura Arthur, 2016, traducere de Iulia Arsintescu) o are în prim plan pe Ada, o fetiță de nouă ani care locuiește împreună cu mama sa în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial. În ciuda defectului fizic ce o împiedică să ducă o viață normală, dar și din cauza comportamentului nepotrivit pe care mama sa îl manifestă față de ea, Ada nu renunță la planul ei și continuă să poarte propria ei bătălie pentru a demonstra că nu e cu nimic diferită de ceilalţi.

„Noaptea despărțirii” de Jennifer A. Nielsen (roman apărut la Editura Arthur în anul 2019, tradus de Alexandru Macovei) prezintă povestea Gretei, o fată de 12 ani a cărei familii este destrămată în urma ridicării Zidului Berlinului. Împreună cu mama și fratele ei, Fritz, rămân pe partea condusă de sovietici, iar tatăl împruenă cu cel de-al doilea frate pleacă în căutarea unui loc de muncă în zona de vest. Îndemnată de gândul libertății și din dorința de a-și reuni familia, fata uită de posibilele pericole ale Războiului Rece. „Un roman istoric foarte bine construit, despre curaj, perseverență și dorința de a supraviețui. Noaptea despărțirii excelează din toate punctele de vedere.” (The Times Herald)

Captivantă pauza de citit? Dă sfară-n țară: