Publicat pe

La scăldat: un scenariu de vară

Pe o insulă minusculă și adorabilă din Golful Finlandei, Sophia, o fetiță care începe să deschidă ochii asupra lumii, și bunica ei extraordinară își petrec o vară de neuitat. Scormonesc după proteză în tufe de bujori, hoinăresc împreună pe insulă, meșteresc bărci din scoartă de copac, își construiesc o Veneție în miniatură, dezbat probleme grave despre Dumnezeu, viață, dragoste și moarte, spionează cu nerușinare casele vecinilor de pe alte insulițe, se dau în vânt după furtuni, fac schimburi nostime de pisici, după toanele nepoatei, și au tot felul de aventuri năucitoare.

O carte de citit sub umbrela de pe plajă sau într-un hamac sub un copac. Te invităm să descoperi o frântură din ea în rândurile de mai jos.

Descoperă și celelalte cărți din lista lunii august.

La scăldat

Era iulie – dis‑de‑dimineață, zăpușeală mare și plouase toată noaptea. Din stâncile golașe se ridicau aburi, însă mușchiul și scobiturile musteau de apă și toate culorile se adânciseră. Dincolo de verandă, vegetația încă ferită de razele dimineții era ca o adevărată pădure amazoniană, cu frunziș și flori bogate și dușmănoase, așa că trebuia să fie atentă să nu le rupă, în timp ce căuta proteza acoperindu‑și gura cu mâna și temându‑se la fiecare pas să nu‑și piardă echilibrul.
— Ce faci? întrebă micuța Sophia.
— Nimic! răspunse bunica. Adică, adăugă ea mânioasă, îmi caut proteza!
Copila coborî treptele verandei și întrebă sec:
— Unde ai pierdut‑o?
— Aici, răspunse bunica. Eram chiar aici. A căzut undeva, în tufele de bujori.
Căutară împreună.
— Lasă‑mă pe mine, zise Sophia. Abia te ții pe picioare. Dă‑te la o parte!

Fetița se afundă în desișul înflorit al grădinii, înaintând pe brânci printre tulpinile și lujerii verzi. Era bine acolo, ca într‑un loc interzis. Zări proteza alb‑rozalie zăcând pe pământul moale și negru, o întreagă gură de dinți bătrâni.
— I‑am găsit! țipă copila și se ridică. Pune‑ți‑i!
— Da’ să nu te uiți! spuse bunica. Nu se cade.
Sophia ascunse mâna cu dinții la spate.
— Ba vreau să văd! zise ea.
Așa că bunica nu avu încotro. Își băgă proteza în gură, cu un plescăit. Era ușor de pus, nimic de zis.
— Auzi, tu când mori? întrebă copila.
Iar bunica răspunse:
— În curând. Da’ nu te privește pe tine nicicum!
— De ce? întrebă nepoata.
Bătrâna nu îi răspunse, ci începu să urce stânca și o luă spre ravenă.
— Nu‑i voie acolo! strigă Sophia.
Bunica i‑o întoarse tăios:
— Știu că n‑avem voie, dar mergem oricum, că taică‑tu doarme și n‑o să afle!
Ajunseră în vârful pantei și începură să coboare pe partea cealaltă. Mușchiul era alunecos. Soarele se urcase binișor pe cer și de peste tot se ridicau aburi groși. Învăluită în ceața luminoasă, insula era foarte frumoasă.
— Și‑or să‑ți sape groapă? întrebă moale copila.
— Da, una mare, răspunse bunica. Mare cât s‑avem loc cu toții! adăugă ea răutăcioasă.

— Cum adică? întrebă fata.
Merseră mai departe spre capul insulei.
— N‑am mai fost niciodată atât de departe de casă, zise Sophia. Tu?
— Nu, răspunse bunica.
Ajunseră la promontoriu, unde stânca începea să coboare, în terase din ce în ce mai întunecate. Fiecare treaptă spre bezna adâncurilor era tivită cu alge de un verde‑deschis, ce se legănau înainte și înapoi în ritmul apei.
— Vreau să fac baie, zise copila.
Se aștepta ca bunica să se împotrivească, dar bătrâna nu spuse nimic. Neliniștită, se dezbrăcă încet. Bunica lăsa totul la voia întâmplării, nu te puteai bizui pe ea. Își băgă picioarele în apă și zise:
— E rece.
— Firește că‑i rece! spuse bătrâna, cu gândurile în altă parte. Ce te‑așteptai?
Copila intră în apă până la brâu și se opri încordată.
— Înoată! o îndemnă bunica. Doar știi să înoți!
„E adâncă! își zise Sophia. A uitat că nu intru niciodată în apă adâncă fără cineva lângă mine!“
Așa că ieși din apă, se așeză pe pietre și spuse:
— O să fie vreme frumoasă azi!
Soarele se ridicase și mai sus pe cer. Întreaga insulă strălucea și văzduhul era limpede.
— Pot să mă scufund, zise Sophia. Știi cum e când te scufunzi?
Bunica răspunse:

— Sigur că știu! Lași totul deoparte, îți iei avânt și te scufunzi, pur și simplu! Algele îți mângâie picioarele. Sunt brune, iar marea‑i limpede, mai deschisă spre suprafață, cu mulți bulbuci. Aluneci prin apă. Îți ții răsuflarea, te‑ntorci, lași apa să te împingă‑n sus. Răsufli. Pe urmă faci pluta. Plutești și atât.
— Și ții ochii deschiși tot timpul! spuse Sophia.
— De bună seamă! Nu se scufundă nimeni cu ochii închiși.
— Da’ mă crezi că pot să mă scufund, chiar dacă nu‑ți arăt? întrebă copila.
— Da, firește, răspunse bunica. Hai, îmbracă‑te! S‑apucăm să ne‑ntoarcem până se trezește!
Simți cum o cuprinde primul val de oboseală al zilei. „Când ajungem acasă, mă‑ntind oleacă. A, și să nu uit să‑i spun că fetei încă îi e frică de apă adâncă…“

Publicat pe

4 cărți pentru copii de pus în bagaj

Suntem în plină vară, împachetăm și despachetăm de zor bagajele pentru următoarea vacanță. Pe lângă jucării, cu siguranță există și un pachet de cărți pregătit pentru toate călătoriile. În cazul în care vacanța este mai mare decât teancul de cărți, venim în ajutor cu 4 propuneri de cărți pentru copii de la Vlad și Cartea cu Genius și Editura Arthur care să completeze zilele de vară.

Călătorie, Aaron Becker

Ce face un copil când tata lucrează la calculator, mama gătește și sora mai mare citește? După o vreme, chiar și pisica s-a furișat tiptil din camera în care pare să nu se întâmple nimic. Fetița e singură și nimeni nu are timp pentru ea. Apoi găsește creionul roșu. Desenează o ușă pe perete, face un pas și încă un pas și pătrunde într-o lume în care nu mai e nici urmă de plictiseală. Ba chiar, de multe ori, pericolul e atât de aproape, că nici creionul roșu nu mai face față. O carte uimitoare despre puterea imaginației.

Peștele-curcubeu, Marcus Pfister

Peștele-curcubeu e cel mai frumos pește din ocean și toți îl privesc cu admirație. “Vino și joacă-te cu noi”, îi spun ceilalți pești. Dar Peștele-curcubeu trece lin și nepăsător pe lângă ei, mândru de solzii lui strălucitori. Încet-încet, cu toții se îndepărtează de el, iar Peștele-curcubeu devine cel mai singur pește din ocean.

Micuțul Nicolas în vacanță, René Goscinny, Jean-Jacques Sempé

Și personajele Arthur și-au pregătit planurile de vacanță. Când vine vara e grozav de tot, pentru că e perioada vacanțelor. Și, pentru că e anul în care tatăl lui Nicolas decide că-și vor petrece vacanța în sudul Franței, mama face rezervare la un hotel din Bretania. N-are nimic dacă plouă, pentru că domnul Lanternoiu se oferă să-i distreze pe toți copiii cazați acolo. Când Nicolas pleacă în tabără fără părinți e încă și mai grozav. N-are nimic că tatăl uită să-i dea și bagajul la urcarea în tren. În Tabăra de Azur își face o mulțime de prieteni noi: Gualberto – căruia îi place să doarmă, Paulică – el vrea mereu acasă la mama și la tata, și mulți alții. Fac baie în mare, merg în drumeții și la pescuit. Ce mai, e bine de tot!

Olguța și un bunic de milioane, Alex Moldovan

Olguţa e o puştoaică de doisprezece ani ca oricare alta. Bine, nu chiar ca oricare alta: e neîndemânatică, impertinentă, intră mereu în bucluc, nu prea are prieteni, iar familia ei e atât de dezbinată, încât nu-şi recunoaşte mătuşa când aceasta îşi face apariţia la uşă. Nu-i de mirare că Olguţei nu-i convine deloc când e nevoită să petreacă un weekend cu mătuşa pe care de-abia a cunoscut-o. Ba mai mult, Constantin, bunicul ei, ţine morţiş să o vadă. Şi nu are de gând să accepte un refuz.

Publicat pe

August: 10 cărți de vară și relaxare

person sitting on seashore
Fotografie creată de Craig Cameron de la Unsplash

Continuăm tema lunii iulie cu recomandări de vară și cărți de luat în vacanță. Cel mai probabil deja ți-ai umplut geanta de plajă (sau rucsacul, după caz) cu titlurile preferate. Îți mai lăsăm totuși alte 10 sugestii în cazul în care încă mai cauți inspirație.

Îți dorim o vară însorită și tihnită!

  1. Cartea verii | paperback, Tove Jansson

Pe o insulă minusculă și adorabilă din Golful Finlandei, Sophia, o fetiță care începe să deschidă ochii asupra lumii, și bunica ei extraordinară își petrec o vară de neuitat. Scormonesc după proteză în tufe de bujori, hoinăresc împreună pe insulă, meșteresc bărci din scoartă de copac, își construiesc o Veneție în miniatură, dezbat probleme grave despre Dumnezeu, viață, dragoste și moarte, spionează cu nerușinare casele vecinilor de pe alte insulițe, se dau în vânt după furtuni, fac schimburi nostime de pisici, după toanele nepoatei, și au tot felul de aventuri năucitoare. Bunica pare cam morocănoasă la prima vedere și are un umor destul de sec, dar ea este cea care îi încurajează, de pildă, pornirile științifice ale nepoatei, scriind după dictare un delicios Tratat despre râmele rupte.

Cele două formează o pereche memorabilă și indestructibilă, menită parcă să ne aducă aminte tot ce este mai frumos și mai vulnerabil în ființa umană. Cartea verii ne spune încă o dată, într-un mod idilic și înduioșător, că doi oameni își pot crea singuri o lume a lor  la fel de perfectă ca o insulă.

2. Întreab-o pe Alice | paperback, autor anonim

Întreab-o pe Alice este povestea fascinantă și în același timp terifiantă a unei adolescente care se confruntă cu problemele obișnuite ale vârstei: își dorește să fie populară, să aibă un prieten, i se pare că ar trebui să țină o cură de slăbire etc. Dar viața i se schimbă radical în momentul în care începe să consume droguri. 

Emoționant și sensibil, jurnalul ei este mărturia cutremurătoare a luptei cu dependența, care o pune în situații dintre cele mai periculoase. Tânăra va înfrunta viața pe stradă, violența, ospiciul, anturajul periculos ‒ totul, paradoxal, numai din dorința de a duce o viață normală. 

3. Aici, Richard McGuire

Aici a cunoscut o primă versiune în 1989 sub forma a șase pagini publicate în revista RAW a lui Art Spiegelman. După douăzeci și cinci de ani, McGuire dezvoltă conceptul pe mai bine de 300 de pagini pentru a ne oferi o frescă impresionantă a memoriei și a vieții.

Aici este povestea unui colț de cameră, văzut mereu din același unghi, și a evenimentelor care au avut sau vor avea loc în acest spațiu de-a lungul a sute de mii de ani, invitând cititorul într-o experiență senzorială absolut unică, intensă și aproape magică.

4. Casa veselă. O tragicomedie de familie, Alison Bechdel

Autobiografia lui Alison Bechdel, structurată sub forma unui roman grafic, pune accentul pe relaţia tensionată cu tatăl ei, un fost profesor de literatură engleză şi apoi proprietar al unei firme de pompe funebre, poreclită de către familie „Casa veselă“. Sever şi distant, tatăl este o prezenţă destul de rece în viaţa lui fetei, singura apropiere dintre ei fiind posibilă doar prin pasiunea pentru literatură. Odată cu plecarea de acasă la facultate, Alison descoperă o nouă lume, devine interesată de mişcarea feministă şi îndrăzneşte să facă public ceea ce e bănuia încă din copilărie: este lesbiană. Curând, secretele familiei încep să iasă la iveală şi Alison descoperă lucruri neaşteptate despre tatăl ei.

Amuzantă, dar în acelaşi timp emoţionantă, plină de aluzii şi de ironie, Casa veselă este una dintre cărțile-cult ale literaturii LGBT.

5. Femeia la 1000°C, Hallgrímur Helgason

Singură într-un garaj închiriat, loială doar unei grenade de mână din al Doilea Război Mondial, Herra Björnsson își trăiește la optzeci de ani începutul sfârșitului vieții. Dar este pregătită: și-a făcut deja programare la crematoriu, unde i se garantează o dispariție rapidă la 1000 °C. Dar înainte de toate astea, ne cere ea, „permiteți-mi să-mi povestesc viața.“

Istoria care urmează pleacă de la viața reală a nepoatei primului președinte al Islandei – cu care autorul a interacționat întâmplător într-o conversație telefonică în anul 2006 –, dar își urmează propriul curs ficțional.

Pusă în contextul celui de-al Doilea Război Mondial, povestea individuală a Herrei completează tabloul atrocităților care devastau în acei ani Europa, însă amintirile personajului despre sine și despre întâmplările care i-au marcat existența se întrețes cu cel mai rafinat și mai surprinzător umor, cu o revigorantă autoironie, dar și empatie pentru cea care a fost în tinerețe. Fiecare capitol al romanului este o piesă dintr-un puzzle care se construiește încet, impredictibil.

6. Și copiii copiilor lor, Nicolas Mathieu

La începutul anilor ᾿90, numeroase familii din Heillange – un oraș ficțional plasat de Mathieu în nord-estul Franței, la granița cu Luxemburgul – devin victime ale dezindustrializării văii, o realitate care pentru mulți înseamnă șomaj, lipsa perspectivei și alunecarea într-un paseism naționalist. În acest peisaj, din care nu lipsesc violența domestică, dependența de alcool, ranchiuna la adresa migranților și plictisul, se desprind figurile a trei adolescenți – fiul unui fost muncitor în uzină, fiica unui parvenit din clasa de mijloc și fiul unui migrant nord-african. Cei trei se întâlnesc în circumstanțe nu dintre cele mai fericite, iar consecințele faptelor pe care le comit din teribilism adolescentin îi vor urmări și în viața adultă. Pe parcursul a șase ani suntem martorii evoluției lor și ai situațiilor care adâncesc sau estompează diferențele de clasă. Dincolo de problemele privind fracturile socio-culturale și umilințele care decurg de aici, Mathieu își îndreaptă atenția către viața emoțională a protagoniștilor săi, descoperirea sexualității, manifestarea furiei și efortul de a se decontamina de trecut. 

Heillange își poate găsi corespondentul în multe orașe periferice uitate de lume și, păstrând proporțiile, ar putea aminti de anii învolburați din România de după Revoluție.

7. Navigând singur în jurul lumii, Joshua Slocum

A trecut prin cumplitele furtuni ale Capului Horn, i-a înfruntat pe pirații mauri și pe cei fuegieni, a vizitat insula lui Robinson Crusoe și pe cea care i-a fost ultim adăpost lui Napoleon Bonaparte. În multele sale călătorii pe oceanele lumii, Joshua Slocum s-a întâmplat să și naufragieze, dar nu s-a dat bătut: și-a construit un alt vas și a pornit mai departe. A fost primul om care a făcut de unul singur înconjurul Pământului, la bordul slupului Spray, la sfârșitul secolului al XIX-lea. E drept, recordul nu a rezistat timpului, însă cărțile sale da. Navigând singur în jurul lumii și Călătoria ambarcațiunii Liberdade sunt titluri clasice ale literaturii de călătorie, printre cele mai frumoase, palpitante şi autentice istorisiri scrise vreodată. În acest volum le aveţi pe amândouă.

8. Vânătorii de umbre, Robert Kurson

Pentru scufundătorii prefesioniști John Chatterton și Richie Kohler, adâncurile Atlanticului păreau să nu mai aibă niciun secret. Însă la 60 de mile de New Jersey și la 70 de metri adâncime, un ultim vestigiu din cel de-al Doilea Război Mondial așteaptă să fie descoperit. Nici istoricii și nici experții guvernamentali nu știu nimic despre epava submarinului nazist ajuns atât de aproape de coastele Statelor Unite. Ecourile trecutului, rivalitățile și dramele trăite de descoperitori fac din Vânătorii de umbre una dintre cele mai palpitante cărți de aventuri. 

9. Cuvântul e crimă, Anthony Horowitz

La câteva ore după planificarea propriilor funeralii, Diana Cowper este găsită moartă prin strangulare, după care autorul cărții se inserează el însuși în poveste, atât ca narator, cât și ca personaj. Atras în ancheta ce urmează uciderii femeii, Anthony Horowitz îl reîntâlnește pe dificilul și genialul detectiv Daniel Hawthorne, cheia multor enigme, dar el însuși greu de deslușit. Însă în lumea reală, jocurile de cuvinte nu au fost nicicând mai periculoase, iar măștile pe care le poartă posibilii vinovați ascund adevăruri tulburătoare. Când universul ficțiunii și realitatea se întrepătrund, consecințele pot fi teribile.

10. Amurg, Stephenie Meyer

Viața adolescentei Bella Swan capătă o turnură diferită din momentul în care se mută în alt orășel, pentru a locui cu tatăl ei. Inițial totul i se pare deprimant, pentru că trebuie să se acomodeze cu noua locuință și cu noii colegi de școală, însă la scurt timp îl întâlnește pe misteriosul și seducătorul Edward Cullen. Nu va trece mult și ea va afla secretul teribil al lui Edward și al familiei sale…

Publicat pe

Puzzle marca Dahl

Citești o povestire, totul începe așezat, cu personaje cuminți pe care știi să le recunoști și să le încadrezi în categorii, intri mai adânc în acțiune și afli contextul în care autorul îți prezintă aceste personaje, relațiile lor cu toate cele din jur, apoi apare conflictul – și conflictul e mereu bine creat, te ține cu sufletul la gură. Până aici pare o proză așezată, clară, bună. Dar apoi se întâmplă ceva… și îți dai seama că autorul te-a păcălit tot timpul ăsta, că avea de la început planul să te uimească, să te dea pe spate, și tu nici măcar n-ai bănuit…

Asta aș putea spune despre toate cele 11 povestiri ale lui Roald Dahl din volumul Țoc Țoc. A fost o încântare să le citesc și m-au făcut să chicotesc de una singură sau să dau paginile cu mai multă frenezie pentru că cele citite mă intrigau. Oricum ar fi, astea nu sunt niște texte care să te lase indiferent.

Iar întregul volum are aerul ăsta… cumva convențional, de parcă ar fi un domn cu pălărie și mustață, nimic excentric la protagoniștii aleși, dar domnul cu pălărie și mustață este doar un mulaj din carton din spatele căruia îți face cu ochiul autorul. De fapt finalul textelor lui Dahl este mereu cheia, este partea care îți oferă „aha-ul” după ce te-a păcălit să crezi că citești altceva decât citești, dar toate aceste răsturnări de situație sunt cât se poate de naturale în economia poveștii și narațiunea curge firesc de la început până la final.

N-aș spune că lui Roald Dahl îi place să exploreze partea întunecată a umanității, ci doar că nu se poate abține să își facă cititorii să se foiască puțin stânjeniți pe scaun atunci când le vorbește despre scurtăturile morale pe care suntem dispuși să le alegem și nu se sfiește nici de finalurile care nu seamănă a happy-end. Dar apoi ne bate liniștitor pe umăr cu un nou pasaj plin de umor.

În povestirile lui avem parte de soți tiranici care își torturează soțiile subtil, prin gesturi cotidiene, precum picătura chinezească, dar victimele reușesc în două cazuri să se elibereze de sub dominație: în prima povestire doamna rămasă singură după moartea aproximativă a soțului reușește să se și răzbune („Willian și Mary”) iar în a doua soția docilă ia problema în propriile mâini și scapă de soț într-o manieră care nu o poate indica ca vinovat („Drumul spre rai”).

O povestire despre o tânără familie cu un copil nou-născut se transformă într-o poveste horror atunci când ne dăm seama că substanța care i-a ajuta să conceapă este aceea care îi și transformă în ceva… mai puțin uman („Lăptișor de matcă”). Iar în „Plăcerea pastorului” sufletul cititorului se bucură de artă împreună cu un anticar deghizat în pastor numai ca la final să își simtă sufletul la fel de pustiit ca cel al protagonistului.

Țoc Țoc este un volum unitar și încearcă să ne spună ceva încă din titlul care induce în eroare, dar tocmai faptul că este imposibil să ghicești ce te așteaptă face lectura cu atât mai savuroasă.

Text și fotografii de Andreea Chebac

Cartea face parte din titlurile lunii iulie la Pauza de Citit

Publicat pe

Cuvânt în apărare – un text de Gerald Durrell, autorul cărții „Familia mea și alte animale”

Aceasta este povestea celor cinci ani pe care eu şi familia mea i-am petrecut pe insula grecească Corfu. Am intenţionat la început să fac o relatare uşor nostalgică a istoriei naturale de pe această insulă, dar am comis greşeala gravă să-mi introduc familia în primele pagini ale cărţii. De-ndată ce s-a văzut pe hârtie, s-a apucat să se instaleze şi să invite musafiri cu care să împartă capitolele. Numai cu mare greutate şi cu nenumărate şiretlicuri am reuşit să reţin câteva pagini ici şi colo pe care să le dedic exclusiv animalelor.

În paginile care urmează am încercat să schiţez un portret exact şi nedeformat al familiei mele; membrii ei apar aşa cum îi vedeam eu. Pentru a explica câteva dintre apucăturile lor mai curioase simt că este necesar să vă informez că, pe vremea când locuiam în Corfu, întreaga familie era încă tânără: Larry, cel mai în vârstă, avea douăzeci şi trei de ani; Leslie, nouăsprezece; Margo, optsprezece; în timp ce eu, cel mai mic, eram la frageda şi impresionabila vârstă de zece ani. N-am fost nicicând prea siguri de vârsta mamei mele, pentru simplul motiv că niciodată nu şi-a putut aminti data naşterii. Tot ce pot spune este că era destul de în vârstă ca să aibă patru copii. Mama insistă să vă informez şi că era văduvă, deoarece, aşa cum a remarcat ea cu multă perspicacitate, nu poţi şti niciodată ce-şi închipuie lumea.

Pentru a comprima cinci ani de întâmplări, observaţii şi trai fericit într-o carte ceva mai scurtă decât Enciclopedia Britanică, am fost silit să restrâng, să tai şi să altoiesc zdravăn, încât n-a mai rămas decât puţin din continuitatea originală a evenimentelor. La fel cum am fost forţat să las pe dinafară multe întâmplări şi personaje pe care mi-ar fi plăcut să le descriu.

Țin să subliniez că toate anecdotele despre insulă şi despre locuitorii ei sunt absolut adevărate. A călători în Corfu era ca şi cum ai fi trăit într-una dintre cele mai viu colorate şi mai comice opere bufe. Toată atmosfera şi farmecul locului au fost, cred eu, rezumate perfect într-o hartă maritimă pe care o avem, unde insula şi linia de coastă alăturată sunt prezentate în detaliu. La sfârşit se află o mică adnotare, şi anume: Atenţie! Balizele care indică bancurile de nisip fiind adesea deplasate, marinarii sunt avertizaţi să navigheze
cu prudenţă de-a lungul acestei coaste.

Cartea Familia mea și alte animale se află pe lista lecturilor din luna iulie în abonamentul Pauza de Citit.

Publicat pe

„Faceți cunoștință cu frații Rățoi!” – un articol de Dan Coman

Faceți cunoștință cu frații Rățoi!

Plictisitoarea vacanță a fraților Rățoi începe cu un așa-zis indiciu în pagina dedicației, motiv pentru care l-am rugat pe scriitorul Dan Coman să ne povestească mai multe despre carte. Veți afla din textul de mai jos cum a apărut cartea și cine sunt frații Rățoi, iar la final puteți citi unul dintre capitolele la care autorul ține foarte mult. 
 

DAN COMAN: Acel indiciu de la începutul cărții e o capcană. O capcană nu foarte sofisticată, e adevărat, dar suficient de bine camuflată pentru ca adulții (care, vai, sunt atât de ușor de păcălit!) să nu o observe și să cadă în ea. Pentru că așa sunt adulții: caută mereu indicii dincolo de poveste – așadar această mică scamatorie este exclusiv pentru ei, pentru minunații oameni mari care nu se pot abține și, pe ascuns, deschid cărțile copiilor lor 🙂. Sunt convins că pentru copii acel indiciu nu există. Plictisitoarea vacanță e de fapt o jucărie. Genul acela de jucărie care capătă sens / are efect doar atunci când ai terminat de jucat cu ea.  

Povestea fraților Rățoi a apărut așa cum apar poveștile: mai întâi o idee, apoi, după câteva luni, niște propoziții în jurul acelei idei, mai apoi (după câțiva ani) anumite amintiri care abia așteptau să iasă din amorțeală și să se plimbe de-a lungul unei cărți. Motivul principal pentru care am scris cartea e legat de faptul că îmi place să mă joc. Să mixez povești. Să sar de la una la alta. Să îmi îndeplinesc promisiunea (față de Horia și Mara). Să îmi fac pofta ce-am poftit (oho, de când visam să scriu o carte pentru copii!). Să introduc în această carte pentru copii un poem, câteva fragmente sau o povestire care aparțin cărților mai vechi (și deloc pentru copii). Să reglez volumul și să optimizez ritmul până ce vocea din fundal începe să se potrivească noii povești.   

Pe frații Rățoi i-am cunoscut foarte bine. Aș putea spune că pe vremuri, în copilărie și-n adolescență, am fost nedespărțiți. În satul în care i-am întâlnit, numele lor nu era deloc special. Sau nu ni se părea special nouă, celor care-l foloseam dintotdeauna, fără alte întrebări și / sau interpretări. Dar apoi, așa cum se întâmplă în viață, drumurile noastre au luat-o în direcții diferite pentru ca, iată, la muuuulți ani după despărțire, să îi reîntâlnesc. De data asta în calitatea lor de personaje. Așa am aflat lucruri pe care nu mi le mai aminteam – sau pe care, altfel, nu le-aș mai fi aflat niciodată.

Te invităm pe blogul editurii Arthur să citești în continuare un fragment din carte.

Volumul Plictisitoarea vacanță de vară a fraților rățoi face parte din lista lecturilor din luna iulie, dedicate celor mici.

Publicat pe

„Uită-te pe unde mergi”, Jason Reynolds – fragment

O carte curajoasă, cât zece povești din zece cartiere diferite, despre ce se întâmplă după ce sună ultimul clopoțel la sfârșitul ultimei ore, dar și despre ocolurile pe care le facem uneori nu doar în drum spre casă, ci și în viață. Volumul face parte din lista lecturilor din luna iulie de la Pauza de Citit. Citește mai jos un fragment.

May be an image of drink and book

PERIUȚELE
DAU LOVITURA
DIN NOU

TOT CE POT SĂ ZIC e că dacă‑i vezi vreodată pe John John Watson, Francy Baskin, Trista Smith, sau mai ales pe Britton „Bit“ Burns – Periuțele – ar fi bine să‑ți păzești buzunarele. Ăștia patru sunt în stare să fure orice zornăie; până și mâinile ți le‑ar fura dacă le‑ai avea în buzunare și‑ar zăngăni. Adevărul e că ți‑ar fura și buzunarele din buzunare dac‑ar putea. O dată au intrat într‑un magazin din acela cu o farfurioară pe tejghea pe care scrie IA UN CENT, LASĂ UN CENT și au luat toți bănuții.
Nelăsând niciun bănuț.
I‑au înșfăcat și au fugit.


Bine, n‑au făcut‑o doar o dată. Făceau asta mereu. Furau mărunțișul așa des, încât patronii magazinului au început să țină farfurioara după tejghea și să le dea ei câte un bănuț clienților care n‑aveau destul mărunt. Alte dăți, Bit, Francy, John John și Trista provocau lumea să joace „bătălia monedelor“: două persoane pun câte o monedă cu muchia pe o bancă sau o masă și le fac să se învârtă ca niște titirezi. Moneda care o răstoarnă pe cealaltă sau care se învârte cel mai mult câștigă. Dar gașca asta nu ține cont de reguli.

Moneda adversarului e furată sau adversarul e pocnit. Și nu merită să te alegi cu un ochi umflat pentru douăzeci și cinci de cenți. Dar Periuțele nu fură doar ca să fure. N‑o fac de
dragul distracției. De fapt, nu le face nicio plăcere. O fac pentru că sunt nevoiți. Sau cel puțin așa consideră ei, că trebuie. Înainte să‑și zică Periuțele, făceau parte din alt grup în care ajunseseră tot forțați de împrejurări. Grupul celor care mâncau gratis la cantina școlii. Suna mult mai șmecher decât era în realitate. Nu însemna că mâncau pe gratis fiindcă erau speciali. Sau fiindcă erau atât de populari și de îndrăgiți, încât primeau bastonașe de mozzarella pane și cartofi prăjiți ondulați din partea casei.

În realitate, însemna că părinții lor erau strâmtorați, la ananghie, nevoiași, fără posibilități. Părinții lor n‑aveau de unde să le dea bani să‑și astâmpere foamea. Nu primeau bani de pachet la școală. Iar asta era valabil pentru fiecare dintre Periuțe. Nu era vreun motiv de mândrie, dar nici nu considerau c‑ar fi vreo rușine, deși alți copii încercau să‑i facă să creadă asta.


Publicat pe

4 cărți de vacanță pentru copii

Sursa foto: stock.adobe.com

Printre bagajele de vacanță ale părinților se regăsesc și 2-3 cărți care să completeze relaxarea zilelor călduroase de vară. Și cât timp citesc părinții, n-ar fi bine să aibă și cei mici aceeași activitate? Noi ne-am gândit și la ei și le-am pregătit patru sugestii de titluri numai bune de băgat în bagajul de vacanță de la Vlad și Cartea cu Genius și Editura Arthur.

Hai să găsim o comoară, Janosch

Odată, micul Urs a pescuit o zi întreagă la râu, dar nu a prins niciun pește. S-a întristat la gândul că prietenului său, micul Tigru, o să-i fie foame. Și apoi, s-au gândit ce bine ar fi fost să fie bogați, să-și poată cumpăra tot felul de bunătăți. Așa că au pornit să caute o comoară. Au trecut prin multe, bune și rele, păsăroiul cocor i-a trecut peste mare, dar slujbașul Regelui și banditul calic Hablitzel le-au luat banii. S-au certat și s-au împăcat de mai multe ori, iar în cele din urmă au ajuns acasă. Acolo îi aștepta prietenul lor, fericitul cârtițoi, și au mâncat împreună conopidă din grădină și au ascultat cântecul pănțărușului. Asta da fericire! Chiar asa.

Peppa Pig: Peppa pleacă în vacanță, Neville Astley și Mark Baker

N-am întâlnit încă un prichindel care să n-o adore pe faimoasa Peppa Pig. Cărți, serial TV, jucării. Peppa este peste tot. Tocmai ce a ales să plece în vacanță alături de familia ei în Italia. Sunt atâtea de văzut și de făcut, încât Peppa tot uită de sărmanul Teddy. Va mai ajunge oare acasă la sfârșitul vacanței micul Teddy?

Plictisitoarea vacanţă de vară a fraţilor Răţoi, Dan Coman

Frații Rățoi locuiesc într-un sat aflat acolo unde se agață harta-n cui, într-o casă verde ca pătrunjelul. A venit vacanța de vară, copiii de la școala din sat au plecat pe la casele lor de dincolo de dealuri, iar Ucu și Dan sunt singurii copii pe o rază de câțiva kilometri. Fără calculator, fără televizor, deci fără desene animate, ba chiar și fără jucării. Cât e ziua de lungă (și e taaare lungă) mănâncă pităceață, vorbesc păsăreasca și joacă fotbal în cimitir. Dar plictiseala moale și galbenă, cu miros de praf, ceapă prăjită, săpun de casă și biscuiți cu măr tot mușcă din vacanța de vară până la venirea verișorilor din Sfântu Gheorghe. Până atunci nimic nu pare să-i scoată pe cei doi frățiori din amorțeală. Doar poveștile. Iar frații Rățoi, copiii preotului din Gersa, sau Ucudan, cum îi știu toți, au o mulțime de povești de spus despre mica lor lume.

Confesiunile unui prieten imaginar. Memoriile lui Jacques Papier, Michelle Cuevas

Jacques Papier e convins că toată lumea îl urăște. La școală e ignorat de colegi și de profesori, iar acasă părinții uită să-i facă loc la masă. Ar vrea să spună lumii întregi cât de tare îl doare inima. Ca să afle care sunt locul și rostul lui în lume, pornește într-o călătorie la capătul căreia înțelege cât de mare este puterea prieteniei și a imaginației.

Publicat pe

Iulie: 10 cărți de vacanță

Imagine de stoc gratuită din aparat de fotografiat, aparat foto, aparat foto analog
Fotografie creată de Karolina Grabowska, de la Pexels

Indiferent unde pleci în vacanță în iulie, nu uita să adaugi în bagaj cărțile preferate. Dacă încă ești în căutarea lecturilor de vară, în acest articol vei găsi 10 recomandări alese special pentru timpul tău de relaxare.

  1. Uită-te pe unde mergi, Jason Reynolds

O carte curajoasă, cât zece povești din zece cartiere diferite, despre ce se întâmplă după ce sună ultimul clopoțel la sfârșitul ultimei ore, dar și despre ocolurile pe care le facem uneori nu doar în drum spre casă, ci și în viață.

Cartea asta trebuia să înceapă în stil mare. Mai exact, trebuia să înceapă cu povestea autobuzului școlar care a picat din cer. Dar n-a văzut nimeni faza. N-a auzit nimeni nimic. Toată lumea era ocupată să vorbească despre urși de apă, să-i buzunărească pe trecători, să facă liste, să-i înfrunte pe bătăuși, să execute saluturi complicate, să pună la cale o evadare, să inventeze poante, să se dea cu cremă, să depășească situații dificile, dar mai ales să se întoarcă acasă de la școală.

2. Familia mea și alte animale – Youngart, Gerald Durrell

Atunci când excentrica familie Durrell nu mai suportă deprimanta climă britanică, face ceea ce orice familie rezonabilă ar face: își vinde casa din Anglia și se mută cu tot cu cățel în însorita insulă grecească Corfu.

Pentru Gerry, în vârstă de zece ani, acesta este începutul unei perioade magice și pline de aventuri. Întâlnirea dintre fabuloasa menajerie pe care Gerry o aduce în casă și originala lui familie dă naștere unei serii de catastrofe irezistibil de comice: șerpi salvați de insolație care ajung în cadă, cutii de chibrituri pline cu scorpioni mișunând pe masă la micul dejun, două coțofene care devastează casa și se îmbată criță la o petrecere, o cățelușă urâțică în călduri căreia îi iese piciorul din încheietură când ți-e lumea mai dragă și multe altele. Nici ceilalți membri ai familiei Durrell nu sunt tocmai insipizi: o să vedeți ce se poate întâmpla în fața unor moaște sfinte, cum ieși dintr-o mlaștină la vânătoare de rațe, cum se conduce o barcă rotundă când suferi din amor etc.

Familia mea și alte animale este o veselă cronică de familie, iubită cu pasiune de milioane de cititori, un clasic al umorului britanic de cea mai bună calitate.

3. Povești din suburbia îndepărtată, Shaun Tan

Sau scafandrul pe care l-am găsit lângă pasajul subteran?

Știi de ce latră câinii în miez de noapte?

Shaun Tan, creatorul cărții Sosirea, ne dezvăluie misterele aparent banale ale vieții de zi cu zi, povestindu-ne despre animăluțe făcute în casă, nunți periculoase, mamifere marine eșuate pe peluze, studenți micuți veniți în schimb de experiență și despre încăperi secrete pline de întuneric și bucurii.

4. Oul și ștrumfii, Y. Delporte și Peyo

Ca să serbeze Ziua Ștrumfilor, Marele Ștrumf a venit cu ideea să pregătească un tort, așa că toată lumea ajută cu ce poate. Un singur ingredient le lipsește: un ou. Când, într-un final, fac rost de el, ce să vezi? E un ou magic, care îți îndeplinește toate dorințele! Ștrumfii se reped și își pun cele mai ștrumfești dorințe: să fie mov, să fie bogați, să aibă un elefant și câte și mai câte!

În celelalte două povești din volum, câte un ștrumf mai altfel își face apariția în sat și, fie că vrea, fie că nu, dă totul peste cap!

5. Minunea | musai, Emma Donoghue

Este anul 1859, iar Irlanda încă nu și-a revenit după Marea Foamete care a ucis aproape un sfert din populația țării. Lib Wright, o infirmieră cu experiență, este chemată din Anglia să o supravhegeze pe Anna O̕Donnel – o tânără de unsprezece ani care pretinde că trăiește de mai multe luni fără hrană, doar cu mană cerească. Unii o privesc ca pe o anomalie a naturii, alții ca pe o farsoare, dar majoritatea celor care vin să o vadă sunt convinși că au în față o minune dumnezeiască. Însă refuzul Annei de a mânca are cu o totul altă explicație, iar cea care va avea răbdare să afle adevărul își va pune viața în joc. Situația Annei scoate la iveală puterea nefastă a prejudecății, dar și ignoranța celor care, deși ar fi putut face ceva, aleg să își urmărească interesele meschine.

6. Țoc țoc, Roald Dahl

Ce poate merge rău când o soție amanetează haina de nurcă pe care o primește în dar de la amantul ei? Ce i se poate îmtâmpla nefast unui preot psihotic ale cărui enoriașe sunt gata să-l ia sub protecția lor? Cum se poate răzbuna, fără să miște un deget, o femeie traumatizată psihic de soțul ei și ce poate face un bărbat a cărui soție crede că pisica lor e încarnarea lui Franz Liszt? În aceste povestiri macabre și răscolitoare, Roald Dahl explorează latura sinistră a naturii umane și felul în care viclenia și egoismul ne pot împinge în situații neașteptate, greu de gestionat și uneori fără scăpare. Stilistic desăvârșită și asezonată cu un rafinat umor negru, proza scurtă a lui Roald Dahl produce un delicios sentiment de neliniște.

7. Vincent și Theo. Frații van Gogh, Deborah Heiligman

Vincent n-ar fi fost același fără Theo van Gogh. Călătorind prin volutele unei vieți chinuite, pictorul l-a avut mereu alături pe credinciosul său frate. Relația lor a fost zbuciumată, dar profundă, definitorie pentru amândoi. Minuțios documentată, bazată pe corespondența dintre Vincent și Theo, cartea lui Deborah Heiligman spune dramatica poveste a acestor destine și a devotamentului nemărginit care le-a legat.

8. Charles și Emma. Crezul familiei Darwin, Deborah Heiligman

Charles Darwin a publicat Originea speciilor, revoluționara sa lucrare asupra evoluției, în 1859. După mai mult de un secol și jumătate, tezele sale continuă să provoace polemici între oamenii de știință și comunitățile religioase. Dar înainte ca aceste dispute să se fi iscat, Charles a reflectat îndelung la felul în care va fi primită teoria lui de societatea conservatoare. Pietatea soției sale, Emma, și dragostea pe care el i-a purtat-o l-au făcut să cântărească bine fiecare idee care avea să ajungă la public. Această carte vorbește despre viața privată și marea iubire a celui care a revoluționat biologia și totodată viziunea asupra omului.

9. Poştaşul sună întotdeauna de două ori, James M. Cain

Dragostea pasională ce izbucnește torid între hoinarul Frank, pripășit la un mic restaurant de pe marginea autostrăzii, și Cora, soția proprietarului grec al localului, ia o turnură neașteptată în momentul în care cei doi hotărăsc că sunt capabili de orice pentru a-și împlini iubirea… și nevoia de bani. De unde încurcăturile și lovitura de grație… pentru că totul se plătește.

10. Dexter. Vise întunecate, Jeff Lindsay

În adâncul inimii, Dexter Morgan este gentlemanul perfect, are o prietenă timidă și pare să ducă o viață normală și discretă, ba chiar banală. Deși vederea sângelui îi face rău, el analizează tipare de împroșcare a sângelui pentru poliția din Miami. Însă Dexter mai are un hobby secret: este un criminal în serie care a ucis deja 36 de oameni, dar acționând de fiecare dată ca un adevărat justițiar anonim.