Publicat pe

„Casa veselă” – o carte complexă și o lectură incomodă

#Loveislove. Indiferent că o sărbătorim în februarie sau în orice altă perioadă din an. Pe final de lună, în care ne-am bucurat de micile momente de iubire, te lăsăm cu o recenzie scrisă de Ema Cojocaru despre una dintre cărțile-cult ale literaturii LGBT: Casa veselă. O tragicomedie de familie, de Alison Bechdel. Articolul a fost inițial publicat pe blogul Grafic.

Citiți cărți grafice? Dacă răspunsul este nu, am o provocare pentru voi: intrați în prima librărie, luați Casa veselă de pe raft și răsfoiți volumul. Sau, și mai bine, luați-l acasă, pentru că veți avea parte de o experiență literară neobișnuită. Cartea lui Alison Bechdel este o alegere tocmai bună pentru a vă trezi interesul asupra acestui gen literar, care în România este mai degrabă nepopular (pe nedrept, aș adăuga – ar trebui să scăpăm de prejudecata că benzile desenate sunt doar pentru copii sau adolescenți).

Ce are Casa veselă atât de deosebit? În primul rând, aduce satisfacție până și cititorilor mai pretențioși, prin numeroasele referințe literare – Camus, Proust, Fitzgerald, Oscar Wilde sunt doar câțiva dintre autorii menționați de Alison Bechdel – și prin limbajul elevat, străbătut de sarcasm și presărat cu remarci inteligente. Este o carte complexă, care se citește fără grabă și se digeră lent, dar și o lectură incomodă, care provoacă cititorul prin temele abordate și prin franchețea dezvăluirilor – ca să nu mai spun că unele ilustrații sunt nerecomandate copiilor și pot lua prin surprindere chiar și un cititor matur.

În al doilea rând, textele și ilustrațiile se completează de minune, într-o relatare care curge atât pe plan vizual, cât și pe cel narativ, cu indicii ascunse în imagini și cu o atenție aproape maniacală pentru detalii și conexiunile dintre evenimente. La finalul lecturii, ai senzația că ai citit de fapt o nuvelă consistentă, cu toate că structura ei nu intră în tiparele clasice – iată cum povești memorabile se pot spune și altfel, nu doar prin tradiționala înșiruire de paragrafe.

În al treilea rând, Casa veselă este o poveste adevărată, iar sintagma „viața bate filmul” se aplică cu brio în acest caz: fără pudoare și fără ipocrizie, Alison Bechdel ne introduce în intimitatea familiei sale, unde aparențele maschează tot felul de secrete, conflicte și comportamente disfuncționale. Mi-au plăcut sinceritatea și naturalețea artistei-scriitoare, care vorbește deschis despre relația tensionată cu tatăl ei și despre descoperirea și asumarea propriei orientări sexuale. Viața într-un vechi conac în stil neogotic adaugă o dimensiune pitorească poveștii, iar afacerea familiei – biroul de pompe funebre la care se face referire în titlu – prilejuiește câteva secvențe savuroase, pline de umor negru.

Tatăl autoarei este figura centrală a cărții: Bruce Bechdel, profesor de literatură engleză și antreprenor de pompe funebre, pasionat de restaurare și un adevărat magician al artelor decorative, obsedat de perfecțiune și ocultat de măști construite cu grijă, irascibil și distant, perceput de Alison mai degrabă ca o absență. Literatura devine singurul limbaj prin care tatăl și fiica reușesc să comunice, și, tot prin intermediul literaturii, autoarea încearcă să-și înțeleagă tatăl și să găsească un sens evenimentelor care i-au marcat copilăria și adolescența.

Publicat pe

Toby Gheruță zis și stră-stră-străbunicul lui Grumpy Cat

Pentru mulți cititori nativi de limbă engleză, Gata cu pupăturile, mamă! este o poveste clasică, cu care sunt familiarizați încă din copilărie. Cartea lui Tomi Ungerer, publicată pentru prima dată în 1973, a ajuns și la noi prin intermediul Editurii Art, în ediție bilingvă română-germană, în traducerea lui Iulian Bocai. Ilustrațiile autorului aduc un plus de umor și completează pățaniile năzbâtiosului Toby Gheruță, în care destui adulți se vor recunoaște pe ei înșiși la vârsta complicată a pre-adolescenței. La o privire aruncată pe coperta cărții, protagonistul trebuie să fie vreun stră-stră-străbunic al lui Grumpy Cat – impresie întărită și de o foarte simpatică ilustrație din interior, unde pisoiul afișează o mimă nespus de morocănoasă la micul dejun.

Toby Gheruță este un motan revoltat: se răzbună pe ceasul deșteptător, mototolește hainele călcate de mamă și refuză să se spele; pentru a-și păcăli părinții, freacă periuța de dinți de marginea chiuvetei, în timp ce răsfoiește benzile desenate pe care le-a ascuns în spatele căzii. Pisoiul a ajuns la vârsta aceea dificilă când nu mai suportă să fie alintat și cocoloșit de mamă, fiindcă se consideră îndeajuns de mare pentru a se descurca singur. Însă doamna Angora Gheruță, protectoare ca orice mamă iubitoare, îl sufocă cu manifestări de afecțiune, care-i stârnesc furia lui Toby. Cum să i se potrivească lui apelative ca „brotăcel dulce” sau „suflețel”, când la școală este cunoscut drept pisoiul-problemă? E drept că are note foarte bune la învățătură, dar nimeni nu-l întrece când vine vorba să facă farse colegilor și profesorilor. Conflictul cu mama atinge un punct critic după ce Toby se încaieră cu un coleg și doamna Angora Gheruță îl copleșește cu pupici în văzul tuturor.

Deși este o lectură tare haioasă și inteligentă, probabil că puțini autori ar mai scrie astăzi o astfel de poveste problematică, în care sunt încălcate regulile contemporane de parenting, iar „copilul” pare un mic gangster în devenire (vorbește urât cu mama, fumează pe ascuns în toaleta școlii, are un întreg arsenal de petarde și bombe puturoase în dulap etc.). Pentru părinții moderni, poate fi deranjant faptul că tatăl îl amenință pe Toby Gheruță cu o papară (deși ulterior îi ține un discurs foarte simpatic), iar într-o altă scenă mama îi trage o palmă peste ureche (cu toate că nimeni nu i-ar putea reproșa doamnei Angora Gheruță că este o mamă rea – din contră, e o mamă reală, care clachează într-o situație tensionată).

Tomi Ungerer este un cunoscut artist de origine franceză, autor și ilustrator a peste 140 de volume, de la cărți pentru copii care au devenit celebre la lucrări controversate pentru adulți. După cum am aflat de pe tomiungerer.com, cărțile lui au avut atât de mult succes pentru că autorul nu încearcă să îndulcească realitatea și respectă inteligența copiilor. Poveștile lui sunt citite și astăzi, iar asta se datorează faptului că au încălcat toate regulile literaturii pentru copii, în care „ursuleții drăgălași populează o lume ireală unde toată lumea e de treabă, fericită și stupidă.” În 1998, Tomi Ungerer a fost recompensat cu Medalia Hans Christian Andersen, iar în 2003 a fost ales primul Ambasador pentru copilărie și educație de către Consiliul Europei.

Text și fotografie de Ema Cojocaru

Publicat pe

Și tu comiți „crime împotriva cărților”?

Cărțile tale arată impecabil sau le iubești până la profunzimea fiecărei litere? De la așezatul cărții neglijent, cu fața în jos, până la îndoitul paginilor – iată cele mai frecvente  „păcate” printre majoritatea cititorilor. Cum îți tratezi tu cărțile? E o întrebare care i-a separat pe cititori încă de când a fost imprimată cerneala pe hârtie și așezată între două coperte colorate.

Pentru unii  – așa cum eseistul American Anne Fadiman punctează minunat în colecția Ex Libris: Confessions of a Common Reader din 1998 – o carte este „sacrosanctă… forma ei este inseparabilă de conținut”, așa că ar trebui să „încerce să-i păstreze pentru totdeauna starea de castitate perfectă în care a lăsat-o vânzătorul”. Aceștia sunt, spune ea, „iubitorii curtenitori” de cărți.

În schimb, pentru „iubitorii carnali” „cuvintele unei cărți sunt sfinte, dar hârtia, pânza, copertele, lipiciul, firul și cerneala sunt doar un fond material, așa că nu e niciun sacrilegiu dacă-și manifestă dorința într-un mod mai „abuziv”.

Așadar tu ce fel de cititori ești? Ești cititorul care crede că e un păcat să scrii pe marginea cărților, să le așezi neglijent cu fața în jos sau să le desprinzi cotorul? Sau, din contra, îți place să pui cărțile înapoi pe raft răvășite și răscitite?

Cititorul care și-a tăiat cărțile în două

La începutul acestei luni, un bărbat și-a tăiat în două cele mai voluminoase cărți ca să distribuie greutatea în mod egal. A făcut furori pe Twitter.  „Ieri, colegul meu m-a numit „criminal de cărți ”pentru că am tăiat cărți mari pe jumătate pentru a le transporta mai ușor”, a scris pe Twitter scriitorul Alex Christofi, atașând în mod infam o fotografie cu trei tomuri mari tăiate pe jumătate în lungime: Middlesex, Infinite Jest și Dostoievski: A Writer in His Time. „Mai face cineva asta?”, a adăugat el. „Sau doar eu?”

Unii au văzut-o ca pe un act flagrant de biblio-vandalism. „Acesta este terorism”, a spus un utilizator de Twitter. „Sunteți un monstru”, au sărit mai mulți. „Pentru dragostea cățelușilor, opriți acest comportament îngrozitor”, a pledat un altul.

Alții însă l-au susținut. Autorul Rhiannon Lucy Cosslett (și contribuitorul penguin.co.uk) a glumit: „Mie mi se pare o idee bună. Cineva trebuia să ia atitudine împotriva unor cărți atât de dureros de lungi și voluminoase.”

O problemă rămâne însă nerezolvată: ce faci dacă pierzi jumătate din carte?!

Cititorii care fac adnotări 

În 1956, în timp ce studia la Cambridge, Sylvia Plath a împrumutat câteva cărți unui prieten care obișnuia să facă adnotări cu creionul. „Am fost furioasă”, a scris mai târziu Plath în jurnalul său, „am sentimentul că copiii mei au fost violați sau bătuți de un extraterestru.”

Practica (unii o numesc artă) a marginaliei a diferențiat cititorii de când există cărțile. Mark Twain a fost un infractor prolific. Virginia Woolf a considerat că este un act grav de violență împotriva autorului unei cărți. Dramaturgul Joe Orton a și fost arestat pentru asta.

Dar, atunci, Edgar Allan Poe a considerat că este crucial pentru meșteșugurile intelectuale și a evidențiat ideile pe care le considera importante. „Am fost mereu preocupat de marginile ample”, a scris în 1844. „Nu este atât dragoste pentru lucrul în sine, oricât de agreabil, cât pentru facilitatea pe care mi-o oferă creionarea gândurilor și a diferențelor de opinie sau pentru scurte comentarii critice în general.”

Cititorii care rup paginile pe măsură ce citesc

Este târziu. Tocmai ai citit zece pagini din cartea de lângă pat și ești doar … în derivă … aproape adormit … când deodată ești trezit de un sunet oribil: hârtie – hârtie de bună calitate – sfâșiată. Ai mai auzit acest sunet înainte. E sunetul colegei tale de apartament în dormitorul de alături, distrugând paginile cărții în timp ce citește.

Poate ți se pare ficțiune, dar i s-a întâmplat unui utilizator Reddit anul trecut. „Motivul pentru care există aceste „lacrimi de hârtie” este pentru că ea citește cărți rupându-le pagină cu pagină în timp ce înaintează, în loc să întoarcă paginile ca un om normal”, a scris el, postând o fotografie a podelei dormitorului cu pagini dezmembrate și o alta cu rămășițele mutilate ale cotorului. „Nici măcar cărțile cartonate nu sunt în siguranță”, a adăugat.

Dacă asta vă șochează, gândiți-vă că Lordul Chesterfield, în secolul al XVIII-lea, spunea că are mereu cu el o carte de poezie latină. În acest fel are mereu ceva bun de citit pe toaletă, fiind și o implicație practică pentru fiecare pagină pe care a citit-o.

Pete de mâncare

Care este cea mai „cărnoasă” carte pe care ai citit-o vreodată? Pentru fostul bibliotecar Jan Bild, a fost mai puțin cartea decât urmele de slănină pe care le-a găsit în interior, probabil lăsate de un cititor care mânca în timp ce citea ca să economisească timp.

Apoi a fost bibliotecarul din biblioteca Universității din Liverpool care săptămâna trecută a găsit o felie de brânză procesată în interiorul unei cărți. În urma descoperirii, biblioteca a emis o declarație care îi încuraja pe studenți să-și mănânce gustările în bibliotecă, dar „să nu le folosească în loc de semn de carte”.  Mâncatul și cititul pot fi, așa cum a arătat CS Lewis cândva, „două plăceri care se combină admirabil”, dar slănina și cărțile nu sunt. Nici cercurile de cafea și copertele de carte, nici gemul și paginile tipărite. Nimic nu înfrumusețează cartea cum o face o căpșună conservată în prolog.   

Cartea și câinele 

Dacă ai un câine, sunt șanse mari să treacă printr-o perioadă „devastatoare”. Ca atunci când e tânăr și distruge orice de valoare în care își poate înfige dinții: încălțăminte, jucării, îmbrăcăminte, ochelari de soare, exemplarul din Ulysses, în ediție limitată. Chiar dacă nu ești tu efectiv cel care a distrus cartea, faptul că ai lăsat-o la îndemâna lui te face complice.

E o calamitate des întâlnită printre cititori. I s-a întâmplat chiar și lui John Steinbeck, al cărui iubit Setter irlandez, Toby, a mâncat cândva singurul său manuscris din Of Mice and Men. Într-o scrisoare către agentul său, autorul spunea: „Scumpul meu, rămas singur o noapte, a transformat în confetti aproximativ jumătate din cartea mea”, a explicat el. Durează „două luni” s-o refac… poate micuțul meu a devenit un soi de critic literar.”

Una e când nu-ți faci temele și dai vina pe cățel, alta e când vine vorba de cărți.

Urechi de cățel și un cotor supărat

Când ai citit o carte, rămâne citită? Ești genul de persoană care îndoaie colțurile paginii pentru a-ți reaminti atât ție, cât și cărții, unde ai rămas? Îi forțezi coloana vertebrală până când se degradează cu vârsta? Sau îți respecți cu sfințenie cartea și-i întorci delicat paginile, ca pe niște petale fragile, ca să le păstrezi la fel de veritabile ca în ziua în care le-ai cumpărat?

Pentru unii, urmele pe carte sunt parte esențială și profund personală a procesului de lectură – ca atunci când îți lași amprentele pe o plajă pustie sau îți apeși palma pe un strat de beton proaspăt turnat. Pentru alții, este vandalism pur. Pentru cei din urmă, cărțile sunt sisteme sacre de transmitere a cunoștințelor, un simbol pentru gust, intelect și certitudini morale. Pentru ei, o carte trebuie respectată, nu tratată ca un simplu obiect care trebuie exploatat. A nerespecta o carte înseamnă a ne respecta pe noi înșine.

„Stâlp” pentru masă

„Urgh, de ce nu ai fixat încă masa asta?”, spune prietena tău în timp ce stați la un ceai, care-n mare parte s-a vărsat în farfurie pentru că, dintr-un motiv neîntemeiat, magazinul danez de mobilă de la capătul străzii ți-a vândut o masă cu un picior mai scurt decât celelalte.

Așa că acum se clatină ca un jeleu.  Prietena ta e deja lângă raftul de cărți. „- Nu Moby Dick. Prea mare ”, spune ea. „- Ah, Bătrânul și marea. Perfect.” La 112 pagini, clasicul 1952 al lui Hemingway se încadrează perfect sub piciorul jignitor, făcând masa la fel de fermă ca mâna autorului după trei mojitos. „Nu ai putea face asta cu un Kindle”, zice prietena ta. Problema este rezolvată, dar conștiința ta este distrusă. Poți fi sigur că Hemingway nu a transformat niciodată cărțile în mobilier.

Articol tradus și preluat de pe penguin.co.uk

 

Publicat pe

„Pomul cel darnic” – o poveste despre o altfel de prietenie

Sursa foto: simonandschuster.com

Shel Silverstein s-a născut în anii ‘30 în Chicago, într-o familie cu origini mixte: tatăl era un imigrant est-european, iar mama americancă. Shel a avut de mic înclinație spre desen, dar nu a fost încurajat să continue în această direcție de către familie. Tatăl său, un om violent, se aștepta ca Shel să lucreze în brutăria familiei.

Shel a crescut mare și a dat la facultate, unde a pierdut vremea fără să devină absolvent. După aceea s-a înrolat în armată și a plecat să lupte în război, în Japonia. Când a fost lăsat la vatră, era un om trist, care trecuse prin multe, fără un loc de muncă, perspective sau o parteneră care să-l susțină. În mod ironic, șansa lui a fost întâlnirea cu Hugh Hefner, editorul unei reviste pentru bărbați. A început să creeze benzi desenate pentru revistă și să publice articole despre călătoriile pe care le făcea. Ba mai mult, Shel a compus și cântece pentru interpreți celebri (Johnny Cash, Bob Dylan) și părea că nu are absolut nimic în comun cu literatura pentru copii. Ba chiar nu-și dorea și nu-i plăceau copiii.

Ca mulți oameni care nu au copii, dar care emit păreri despre aceștia (unele surprinzător de realiste), Shel detesta literatura pentru copii cu final fericit. Nu-i înțelegea sensul. Având, la rândul său, o copilărie nefericită, și-ar fi dorit să se identifice cu texte cu final mai ambiguu sau nefericit. Cam ca Hans Christian Andersen, dacă stăm să ne gândim, ale cărui povești se termină destul de dezastruos pentru personaje. Cam ca în viață, uneori, dacă ne gândim și mai departe de atât.

Prin urmare, Shel s-a apucat de scris povești pentru copii, care să reflecte realitatea așa cum o vedea el și care să forțeze cititorul să se gândească mai mult la ceea ce tocmai a citit. În 1964 a publicat primele sale trei cărți pentru copii, printre care și Pomul cel darnic, care are un succes complet neașteptat la public.

Nu știm dacă a fost din cauza cărții Pomul cel darnic și a faptului că mereu a trebuit s-o apere și s-o justifice, sau din cauza faptului că și-a pierdut primul copil la o vârstă fragedă (deși nu și-a dorit copii, a avut totuși o fată și un băiat), dar Shel Silverstein a ajuns să se retragă cu totul din viața publică, chiar dacă a continuat să scrie. De-a lungul ultimilor 20 de ani de viață, a mai publicat un volum intitulat „Where the Sidewalk Ends” (Acolo unde nu mai e trotuar), care a fost interzis în librării, moment în care a refuzat să-și mai explice poveștile.

Despre Pomul cel darnic a spus că este o carte despre un băiețel și un copac și că nu are niciun înțeles ascuns.

Însă pomul din carte nu este unul obișnuit, ci este un pom de sex feminin. În limba română este tradus „fetița-copac”, dar în engleză nu se specifică dacă pomul este la vârsta copilăriei sau a maturității, ci este doar „she” (ea). Fetița-copac se împrietenește cu un băiețel care se folosește de ea pentru ceea ce are nevoie în viață, în diferite etape.

Îi ia frunzele pentru coronițe, mănâncă merele și se cațără sau se leagănă pe trunchiul ei când e copil. Apoi crește și are nevoie de bani și îi ia merele pentru a le vinde. Apoi îi ia crengile pentru a-și face casă. Apoi trunchiul pentru a-și face o barcă. Apoi mai rămâne doar un ciot pe care se așază la bătrânețe să se odihnească.

Iar fetița-copac îi dăruiește toate acestea „fericită”, ba chiar ea i le oferă, nu așteaptă să i le ceară. La final, din fetița-copac nu mai rămâne aproape nimic, dar băiatul, ajuns acum bătrân, continuă să vină la ea, să ceară ajutor.

Primele interpretări au dus cu gândul la relația părinte-copil, în care părintele dă totul din sine până nu-i mai rămâne nimic, iar copilul ia totul fără să dea nimic înapoi. Nici nu-i de mirare că cititorii s-au supărat pe Shel pentru povestea asta! Deși e adevărat că mulți părinți fac sacrificii mari pentru copiii lor, nu acesta este comportamentul pe care-l vrem de la copiii noștri.

Ar mai putea fi despre o relație de co-dependență, în care un partener dă totul, iar celălalt nimic. Despre oameni egoiști, cărora nu le pasă decât de propria persoană și despre oameni prea slabi pentru a putea să spună „nu” atunci când trebuie.

Dar, la polul opus, putem să ne gândim și că este o poveste despre prietenie, despre altruism și despre bunătate. Copacul se dăruiește pe sine în relația cu celălalt și nu se simte folosit, ci fericit.

Cred că povestea asta a ajuns atât de faimoasă tocmai din cauza controverselor pe care le stârnește și a punctelor de vedere diferite. E aceeași poveste, sunt aceleași cuvinte, și totuși percepția cititorilor asupra ei este cu totul diferită de la om la om.

Citiți povestea și discutați cu copiii despre ce înseamnă dărnicia. Despre ce înseamnă să dai, dar să și primești. Puneți-le întrebări (de exemplu: a spus vreodată băiețelul ”mulțumesc” copacului?) și provocați-i pe ei să vă pună întrebări legate de carte. S-ar putea ca ei să tragă cu totul alte concluzii din poveste și să vă ofere un punct de vedere nou, nealterat de preconcepțiile noastre de adulți.

Un text de Laura Frunză

Publicat pe

4 recomandări de cărți pentru copii de citit în luna iubirii

Sursa: pinterest.com

Iubirea este cuvântul cheie al lunii februarie. Fie că alegem să o celebrăm în stil autohton de Dragobete sau în stil ceva mai modern, de Valentine’s Day, iubirea este pe primul loc. Însă atunci când ești mic, sărbătoarea iubirii nu este la fel, iar cea mai întâlnită formă a ei este cea pentru părinți. Și cum cărțile pentru copii nu duc lipsă de iubire, v-am pregătit o listă de patru titluri potrivite aceste luni de la editurile Arthur și Vlad și Cartea cu Genius.

Ce-i drept, mămicile sunt pe primul loc în viața celor mici, dar să nu uităm că și tăticii au farmecul lor. Tăticul urs din povestea „Un pupic pentru tătic” (Frances Watts, publicată la ediura Vlad și Cartea cu Genius în 2019) depune multă muncă de convingere pentru a primi un pupic de noapte bună de la ursuleț. Poate un pupic lung-lung de girafă, unul cu dungi și mârâieli de tigrișor, un pupic poznaș și gâdilicios de maimuțică sau măcar un pupic mic și mustăcios de șoricel. Dar ușor-ușor, îmbufnarea ursulețului se preface în zâmbet, apoi în râs și, în cele din urmă, tăticul primește pupicul de noapte bună.

„Pomul cel darnic” de Shel Silverstein (publicată la editura Vlad și Cartea cu Genius în 2017) este o poveste profundă despre iubire, care poate fi înțeleasă ușor de copii și descifrată în nenumărate sensuri de către adulți. „A fost odată o fetiță-pom.” Așa începe această poveste emoționantă, presărată cu un strop de tristețe și cu multă, multă dragoste. Scrisă într-un ritm liniștitor, în puține cuvinte, cu ilustrații simple și sugestive, cartea lui Shel Silverstein spune totul despre cum rodește dragostea de la primul fir de rădăcină până la cea mai proaspătă frunzuliță din vârful coroanei.

Într-o notă amuzantă, editura Arthur prezintă iubirea din perspectiva unor copii ceva mai mari. „Însemnările unei puștoaice” este o serie iubită de preadolescente, iar volumul #12 Povestirile unei catastrofe amoroase nu chiar atât de secrete (de Rachel Renee Russell, publicată la editura Arthur în 2019) povestește fazele unei îndrăgostiri: „Cum m-am pricopsit cu forma asta acută de tulburare amoroasă e o poveste lungă și complicată.”

Păstrând nota amuzantă, vă prezentăm o carte tandră și neconvențională despre iubirea dintre o mamă și fiu ei rebel. „Gata cu pupăturile, mamă!” de Tomi Ungerer (ediție bilingvă, publicată la editura Arthur în 2018) este un titlu clasic pentru copiii și adulții cu un dezvoltat simț al umorului. Toby Gheruță este un motan aflat la vârsta pubertății care face tot felul de năzbâtii la școală și nu este prea prietenos cu dulcegăriile de orice fel. În special pupăturile mamei sale super-protectoare, cumsecadea doamnă Angora Gheruță, care-și iubește fiul ca pe ochii din cap. Sătul de cocoloșelile ei siropoase lucrurile iau o întorsătură neașteptată.

Publicat pe

Februarie: 10 momente de iubire

În februarie sărbătorim iubirea sub toate formele: uneori surprinzătoare și tandră, alteori tragicomică sau chiar însângerată. Uneori adolescentină, alteori prea matură. Uneori siropoasă, alteori dificilă, dar necesară. Indiferent ce fel de iubire trăiești acum, s-ar putea să te regăsești în cel puțin una din cele 10 cărți tematice din această lună, disponibile în abonamentul Pauza de Citit.

  1. Eleanor & Park | paperback (traducere din limba engleză de Florentina Hojbotă), Rainbow Rowell

Eleanor a fost dată afară din casă şi, după un an, se întoarce să trăiască din nou împreună cu mama, fraţii şi tatăl ei vitreg. O şcoală nouă, unde nu cunoaşte pe nimeni şi toată lumea pare s-o urască. Nu-şi face nicio speranţă că şi-ar putea găsi prieteni şi, când se-aşază în autobuz lângă Park, un băiat tăcut, care nu vrea decât să fie lăsat în pace, să-şi asculte muzica şi să-şi citească benzile desenate, nu se-aşteaptă la mare lucru.

Însă unele poveşti de dragoste încep fără mari aşteptări şi se dovedesc a fi cu atât mai impresionante cu cât începuturile lor sunt mai modeste. Deşi sunt suficient de deştepţi să ştie că prima iubire nu durează, Eleanor şi Park au curaj cât să vrea s-o trăiască până la capăt, nu doar în ce are ea mai serios, ci şi în ce are mai amuzant, mai naiv şi mai stângaci.

2. O lume fără tine | paperback (traducere din limba engleză de Iulia Arsintescu), Beth Revis

Bo nu își poate imagina lumea fără iubita lui, Sofia. Din fericire, nici nu trebuie să o facă. Chiar dacă ea a rămas prizonieră în trecut, el poate călători în timp și o poate aduce înapoi. La urma urmei, este elevul Academiei Berkshire, o școală de elită unde tinerii cu super-puteri învață să își controleze abilitățile. Dar dacă Sofia este mai departe decât ar fi crezut? Dacă tot ce se întâmplă în jur e doar produsul minții lui?

O lume fără tine este o poveste zguduitoare despre dragoste, familie și identitate într-o lume haotică în care un adolescent se străduiește să distingă realitatea de halucinații, învățând în mod dureros că uneori trebuie să renunți la anumite lucruri pentru a reuși să mergi mai departe.

3. Mici momente de iubire (traducere din limba engleză de Ioana Tudor), Catana Comics

Inspirate din momentele simple, intime și caraghioase care alcătuiesc zi de zi o relație, primele desene făcute de Catana Chetwynd au avut un singur destinatar: iubitul ei. Dar când John le-a postat online, seria Catana Comics a început să facă furori pe internet. În prezent, milioane de cititori se regăsesc în umorul ei dulce și relaxat. Mici momente de iubire este o colecție de benzi desenate care adună tot ce e mai frumos și mai prețios în viața trăită alături de persoana iubită.

4. Casa veselă. O tragicomedie de familie (traducere din limba engleză de Iulia Gorzo), Alison Bechdel

Autobiografia lui Alison Bechdel, structurată sub forma unui roman grafic, pune accentul pe relaţia tensionată cu tatăl ei, un fost profesor de literatură engleză şi apoi proprietar al unei firme de pompe funebre, poreclită de către familie „Casa veselă“. Sever şi distant, tatăl este o prezenţă destul de rece în viaţa lui fetei, singura apropiere dintre ei fiind posibilă doar prin pasiunea pentru literatură. Odată cu plecarea de acasă la facultate, Alison descoperă o nouă lume, devine interesată de mişcarea feministă şi îndrăzneşte să facă public ceea ce e bănuia încă din copilărie: este lesbiană. Curând, secretele familiei încep să iasă la iveală şi Alison descoperă lucruri neaşteptate despre tatăl ei.

Amuzantă, dar în acelaşi timp emoţionantă, plină de aluzii şi de ironie, Casa veselă este una dintre cărțile-cult ale literaturii LGBT.

5. Am să te iubesc până la sfârşitul lumii, Marius Tucă

Te iubesc,

Indiferent de când, cum, de ce

Te iubesc,

Chiar dacă, poate că, pentru că,

Te iubesc,

Tocmai, îndeosebi, într-un fel,

Te iubesc,

Fiindcă, şi, oricum,

Te iubesc,

Unde, care, ca şi când,

Te iubesc,

Cine, ce, deoarece,

Te iubesc,

Pe care, pe cine, pe tine,

Te iubesc.

6. Iubiri dificile (traducere din limba italiană de Eugen Uricaru și Geo Vasile), Italo Calvino

Concentrându-se asupra unor subiecte precum dragostea, alienarea și sincopele care apar în comunicare, Iubiri dificile urmărește aventurile individuale ale mai multor personaje și dezvăluie barierele psihologice care le împiedică să iasă din rutina solitudinii și a plictiselii. Această colecție fascinantă de povestiri, în care autorul amestecă realitatea și iluzia și disecă emoții cu o precizie aproape chirurgicală, ilustrează perspectiva unică și talentul narativ al lui Calvino.

7. Toate păsările din cer (traducere din limba engleză de Mihai-Dan Pavelescu), Charlie Jane Anders

O vrăjitoare, un inventator şi sfârşitul lumii. Un război între magie şi ştiinţă care ar putea să distrugă planeta. Deși se iubesc, Patricia şi Laurence luptă unul împotriva celuilalt pentru că trebuie, pentru că li se cere şi pentru că dragostea lor ridică ziduri, în loc să construiască punţi. Au viziuni şi metode diferite, dar acelaşi ideal: binele comun. Însă ce e de făcut când soluţiile sunt la fel de periculoase ca problema pe care încearcă s-o rezolve?

8. Închide ochii strâns (traducere din limba engleză de Oana Chițu), John Verdon

Un lucru e cert: Dave Gurney nu poate sta departe de enigme. A încercat multe: s-a pensionat, s-a mutat la țară, s-a apucat de grădinărit… Dar în zadar. De îndată ce i se oferă ocazia să ancheteze un nou caz de crimă, fostul detectiv din secția Omucideri nu stă prea mult pe gânduri. Victima? O mireasă. Cel puțin, pentru început. Criminalul? Deschide ochii larg, să nu fii luat prin surprindere!

9. Charles și Emma. Crezul familiei Darwin (traducere din limba engleză de Andrei Bontaș), Deborah Heiligman

Charles Darwin a publicat Originea speciilor, revoluționara sa lucrare asupra evoluției, în 1859. După mai mult de un secol și jumătate, tezele sale continuă să provoace polemici între oamenii de știință și comunitățile religioase. Dar înainte ca aceste dispute să se fi iscat, Charles a reflectat îndelung la felul în care va fi primită teoria lui de societatea conservatoare. Pietatea soției sale, Emma, și dragostea pe care el i-a purtat-o l-au făcut să cântărească bine fiecare idee care avea să ajungă la public. Această carte vorbește despre viața privată și marea iubire a celui care a revoluționat biologia și totodată viziunea asupra omului.

10. Vincent și Theo. Frații van Gogh (traducere din engleză de Gabriel Tudor), Deborah Heiligman

Vincent n-ar fi fost același fără Theo van Gogh. Călătorind prin volutele unei vieți chinuite, pictorul l-a avut mereu alături pe credinciosul său frate. Relația lor a fost zbuciumată, dar profundă, definitorie pentru amândoi. Minuțios documentată, bazată pe corespondența dintre Vincent și Theo, cartea lui Deborah Heiligman spune dramatica poveste a acestor destine și a devotamentului nemărginit care le-a legat.

Publicat pe

Neil Gaiman despre Sandman, despre vorbitul în somn și puterea benzii desenate

Autorul Neil Gaiman a fost dintoteauna fascinat de vise. Crede că visele sunt ceea ce ne diferențiază între noi. „Niciunul dintre noi nu există într-o lume care este aceeași pentru toți”, explică Gaiman lui Sam Briger pentru Fresh Air. „Lumea importantă este cea din spatele fiecăruia dintre noi, adică ceea ce nimeni altcineva nu poate accesa.”

S-ar putea spune totuși că lumea viselor lui Gaiman este ceva mai vizibilă decât cea a majorității. În seria de benzi desenate horror/fantasy Sandman, publicată inițial la sfârșitul anilor ’80, Gaiman a introdus cititorilor un personaj divin care guvernează lumea viselor. Seria s-a încheiat în 1996 după 75 de ediții, dar pentru a 25-a aniversare, Gaiman a început să scrie, alături de ilustratorul J.H. Williams III, o miniserie formată din șase părți numită The Sandman: Overture. El spune că revenirea la personajele din Sandman a fost „cea mai intensă perioadă a vieții mele”. „Personajele fictive au fost mai reale pentru mine sau cel puțin la fel de reale pentru mine, ca orice altceva care se întâmplă”, spune el. „Mi-am petrecut mai mult timp cu ele decât cu familia mea.”

Despre personajul Sandman ca personificare a visului

Ca personaj omonim al lui Sandman, am decis că ar fi cu adevărat interesant să creez un alt personaj numit Vis, care reprezintă întocmai actul de a visa. Face parte dintr-o familie formată din șapte frați, care începe cu Destin și Moarte și se încheie cu Disperare și Delir. Este incredibil de rigid, ușor pompos, destul de singur … obsedat de reguli și nu se înțelege prea bine pe sine. El este multe, multe lucruri, dar în niciun caz empatic, deși e puțin mai moale decât îi place să creadă că este și deloc amuzant. Absolut deloc – ceea ce mă bucură pentru că îmi permite să creez alte personaje amuzante în jurul lui.

Despre conturarea unei familii disfuncționale pentru Sandman și frații lui (cunoscută și sub numele de „The Endless”)

M-am gândit la toate astea când am început să scriu Sandman, adică în 1987. Mă gândeam că într-adevăr nu existau benzi desenate cu familii, iar mie îmi place dinamica familiei. Îmi place felul în care familiile funcționează sau nu, îmi place felul în care se comportă, cum interacționează și mi s-a părut că ar fi amuzant să scriu despre asta. Când am venit în America pentru autografe, oamenii îmi spuneau deseori: „Iubim The Endless; îl iubim pe Sandman și familia lui, sunt o familie disfuncțională minunată”. Era o frază pe care nu o mai auzisem până atunci și am spus: „Stați puțin. Explicați-mi și mie, ce este o familie disfuncțională?” Și oamenii îmi explicau, iar după un timp, mi-am dat seama că ceea ce americanii numeau „o familie disfuncțională” este ceea ce noi, în Anglia, numim „o familie”. Nu am întâlnit niciodată una funcțională.

De ce cititoarele s-au conectat cu Sandman

Cred că le-a plăcut foarte mult faptul că nu era o fantezie de putere masculină pre-adolescentă și că avea o mulțime de femei în ea, o mulțime de femei active, care făceau parte din poveste. Când am început să scriu Sandman, m-am gândit că ar trebui probabil să mă asigur că am la fel de multe personaje feminine în poveste ca cele masculine și că sunt integrate la fel. Și asta am încercat să fac din acel punct, uneori eșuând, alteori reușind. Cred că asta a contat pentru cititoare. Era destul de ciudat la convenții. Veneau la mine bărbați masivi, cu tricouri transpirate și-mi luau mâna spunându-mi: „Tu! Ai adus femei în magazinul meu pentru prima dată!”. Mă abțineam cu greu să nu zic: „Dacă mături din când în când, s-ar putea să se și întoarcă”.Dar într-adevăr benzile desenate pe atunci erau dominate de bărbați. Îmi place că acum există un număr egal de cititori și cititoare de benzi desenate și romane grafice. Nu mai este un mediu determinat de gen, ceea ce mă deranja cumplit.

Despre puterea benzi desenate

Magia oricărei benzi desenate este că sunt trei persoane implicate: scriitorul, ilustratorul și cititorul.  Pentru că lucrurile cu adevărat importante în benzi desenate se întâmplă în panouri, se întâmplă între panouri în timp ce persoana care citește benzile desenate trece de la o secvență la alta, își creează în minte propriul film. Tu îi oferi magia, îi permiți să intre în poveste și îl lași să contribuie. El creează mișcarea, creează iluzia trecerii timpului… În film, de multe ori, nu ești la fel de implicat, totul îți este oferit și îl accepți așa cum vine. În schimb, în benzi desenate, ca cititor, va trebui să muncești la rândul tău, imaginația ta trebuie să depună mult efort.

Despre cum vorbește în somn cu soția, cântăreața Amanda Palmer

Amanda adoră să interacționeze cu mine când adorm, spune că avem conversații foarte interesante. I se pare că adormitul Neil este o persoană fascinantă. Cred că atunci când eram la început, m-a văzut ca pe un fel de experiment științific. A fost un punct în care a descoperit că de fapt mă poate hrăni în somn cu bomboane de ciocolată …. I se părea hilar și fascinant și, într-o noapte, a avut o conversație cu mine. Am adormit în timp ce vorbeam cu ea, lucru pe care îl fac de obicei. Problema e că vorbeam în continuare, deși am adormit. Cred că îmi place procesul de visare pentru că mă ajută să descopăr povești. De obicei, adorm blocat într-o poveste, nu știu ce o să se întâmple în continuare și mă trezesc că niște „băieți” din camera din spate au mișcat mobila grea din jur, au săpat, au pictat, au tencuit și mi-au adus soluția. Dacă asta presupune să vorbesc mai mult sau să fiu mai ciudat în somn, atunci mă sacrific.

Articol preluat și tradus de pe npr.org

Publicat pe

Comori și vânătoare de comori într-un roman-cult

Publicat în 1930, Șoimul maltez a impus un nou subgen al literaturii polițiste, numit hardboiled sau noir. După povestirile publicate de Edgar Allan Poe în prima parte a secolului al XIX-lea, aceasta este principala contribuție a americanilor la literatura cu detectivi. Spre deosebire de tradiția europeană a genului, axată în special pe procesul rațional, geometric și artistic al rezolvării crimelor (Arthur Conan Doyle, Agatha Christie ș.a.), în noul subgen reprezentat  de Hammett și apoi de Raymond Chandler mustața pomădată  a lui Hercule Poirot și macrameurile lui Miss Marple nu mai au ce căuta. Poveștile hardboiled  înfățișează o lume dură, labirintică, pline de primejdii, în care detectivul își poate pierde oricând capul. Nu doar după blondele platinate și fatale, ci și la propriu.

Detectivul privat Sam Spade, eroul lui Hammett, este mai curând un antierou. N-are nimic din eleganța aristocratică a detectivilor din Europa. Este cinic și lipsit de scrupule când seduce femeile din jurul lui sau când câștigă bani. Singurul factor care îl temperează este spiritul de conservare: deși aurul și damele îi fură cu ușurință ochii, iar sângele îi fierbe în fața fiecărui afront, instinctul de a-și salva pielea este de fiecare dată mai puternic. Humphrey Bogard a rămas în istoria cinemaului interpretându-l pe Spade în ecranizarea din 1941 a lui John Houston, dar personajul original al lui Hammett e chiar mai iconic decât a reușit să-l facă Bogie.

Șoimul maltez este o carte perfectă. Nici un rând nu pare în plus, iar multe propoziții sună ca niște aforisme. Autorul nu se bagă în sufletul și mintea personajelor lui, doar le descrie din exterior acțiunile și le înregistrează conversațiile într-un stil economic și expresiv. Intriga polițistă este dublată de o vânătoare de comori de primă clasă. În timp ce cadavrele se înmulțesc (primul este al partenerului lui Spade de la firma de detectivi), ancheta lui Sam Spade pornește nu doar pe urmele ucigașului/ucigașilor, ci și în căutarea unui artefact inestimabil (o pasăre de aur încrustată cu pietre prețioase care aparținuse Cavalerilor de Malta).

Operele lui Hammett au fost publicate în două volume în prestigioasa Library of America (ca și scrierile lui Raymond Chandler): este consacrarea literară supremă în Statele Unite, echivalentul includerii în seria Bibliothèque de la Pléiade în Franța. O revanșă târzie pentru Hammett, care a avut de tras de-a lungul anilor ’40-’50 datorită convingerilor lui comuniste (însă acestea nu sunt vizibile în romane decât în forma indirectă a demascării dedesubturilor capitalismului).

La Paladin au mai apărut Omul umbră (trad. Vali Florescu) și Cheia de sticlă (trad. Dan Sociu). Consumați-le la pachet cu Miller’s Crossing, filmul din 1990 al fraților Cohen care adaptează (fidel mai mult în spirit decât în literă) romanele lui Hammett.

Cartea Șoimul maltez face parte din lista titlurilor oferite în abonamentul Pauza de Citit din luna ianuarie. Acest articol a fost publicat inițial pe blogul Paladin. 

Publicat pe

REGULAMENT OFICIAL DE PARTICIPARE LA CAMPANIA „Ziua scrisului de mână”

23 ianuarie 2020

SECȚIUNEA 1. ORGANIZATORUL CAMPANIEI

Prezenta campanie intitulată „Ziua scrisului de mână” (denumită în continuare „Campania”) este organizată de societatea comercială Grupul Editorial ART SRL, identificată prin Codul Unic de Înregistrare nr. RO 13965909, înregistrată la Registrul Comerțului cu numărul J40/5872/2001, având sediul social în București str. SPL. INDEPENDENȚEI 315-317-319 OB LD 18, sector 6, reprezentată de Dan Iacob, în calitate de administrator, denumită în cele ce urmează „Organizatorul”.

Regulamentul Campaniei este disponibil în mod gratuit oricărui solicitant, online, pe site-ul https://pauzadecitit.ro/category/blog/articole/, pe toată durata Campaniei.

Organizatorul îsi rezervă dreptul de a modifica prezentul Regulament, urmând ca astfel de modificări să își producă efectele numai după ce aceste modificări au fost comunicate participanților. Modificările vor fi aduse la cunoștința participanților prin afișare pe site-ul https://pauzadecitit.ro/category/blog/articole/.

SECȚIUNEA 2. LOCUL ȘI DATA DE ORGANIZARE A CAMPANIEI

2.1.     Campania se desfăşoară online, pe pagina de Facebook https://www.facebook.com/ClubulBookaholicilor/ în perioada 23 ianuarie 2020.

SECȚIUNEA 3. CONDIȚII DE PARTICIPARE

3.1.     Se consideră participant la Campanie orice persoană care îndeplinește condițiile comunicate în anunțul publicat pe pagina de Facebook: https://www.facebook.com/ClubulBookaholicilor/.

3.2.    Pentru claritate, pentru a participa la Campanie, beneficiarii trebuie să îndeplinească cumulativ urmatoarele CONDIȚII:

  • să fie persoane fizice cu domiciliul sau reședința în România;
  • să dea like paginii oficiale https://www.facebook.com/ClubulBookaholicilor/
  • să răspundă în comentariu la postare cu o poza pe care va fi scris de mână un titlu citit dintre cărțile Grupuluii Editorial Art
  • să respecte prevederile prezentului Regulament precum și orice alte indicații date de Organizator în vederea desfășurării în condiții normale a Campaniei.

3.3.      Organizatorul își rezervă dreptul de a nu valida / acorda premiul unei persoane asupra căreia are suspiciuni de fraudă / înșelăciune.

3.4.      În cadrul acestei Campanii. Vor fi oferite 2 premii din partea Organizatorului.

SECȚIUNEA 4. MODUL DE DESFĂȘURARE AL CAMPANIEI

4.1.      În cadrul postării de concurs, organizatorul va prezenta pe scurt condițiile de participare;

4.2.     Participanții se vor putea înscrie la concurs dând LIKE paginii https://www.facebook.com/ClubulBookaholicilor, postării și adăugând un comentariu la postare cu o poză pe care va fi scris titlu citit din cărțile Grupului Editorial Art, până la ora 23.59 din data de 23 ianuarie 2020.

4.3.      Desemnarea câștigătorilor va avea loc în data de 24 ianuarie 2020, până la ora 12:00, prin tragere la sorți, folosind platforma online www.random.org.

4.4.      După desemnarea câștigătorilor, aceștia vor trimite mesaj către administratorul paginii de Facebook https://www.facebook.com/ClubulBookaholicilor/, în cel mult 24 de ore. În cazul în care câștigătorii nu trimit aceste informații în cel mult 24 de ore, Organizatorul îl va desemna câștigător pe participantul clasat pe următorul loc în cadrul tragerii la sorți.

4.5.      Participarea la această Campanie implică acceptarea tuturor prevederilor prezentului Regulament de către participanți.

SECȚIUNEA 5. PREMIILE OFERITE ÎN CADRUL CAMPANIEI

5.1.      Premiile oferite în cadrul Campaniei sunt în număr de două și conțin următoarele produse:

– o carte

– 3 cartoline

– 3 semne de carte

5.2.      Fiecare premiu va fi expediat prin poștă/curierat către câștigător în cel mult 60 de zile calendaristice, folosind adresa și datele de contact furnizate în mesajul privat transmis de către câștigător către administratorul paginii de Facebook https://www.facebook.com/ClubulBookaholicilor/.

Art. 6. TAXE ŞI IMPOZITE

6.1.      Orice obligaţie de natura fiscală în legătură cu premiul câştigat este în sarcina exclusivă a câştigătorului, cu excepţia impozitului ce trebuie reţinut la sursa conform prevederilor legale în vigoare – Titlul III din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificările și completările ulterioare – în cazul în care acesta este datorat.

6.2.      Prin simpla participare la Campanie, participanții declară că sunt de acord cu mecanismul de impozitare aplicat de Organizator.

Art. 7   INFORMAREA PARTICIPANŢILOR CONFORM REGULAMENTULUI UE nr. 679/2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date (”GDPR”)

7.1.      Grupul Editorial ART SRL, în calitate de operator, prelucrează datele cu caracter personal furnizate de persoanele vizate la momentul acordării premiilor, în scopuri de evidență contabilă. Persoanele vizate sunt acele persoane care în cadrul Campaniei ce face obiectul prezentului Regulament primesc premiile acordate de către Organizator.

7.2.      Prin participarea la prezenta Campanie, persoanele vizate sunt de acord ca datele lor de identitate să intre în baza de date a Organizatorului, acestea putând fi folosite exclusiv pentru activităţile de evidență contabilă a Organizatorului și cu respectarea dispoziţiilor Regulamentului UE nr. 679/2016.

7.3.      Baza legală a prelucrării datelor personale ale persoanelor vizate de către Societate este atingerea interesului legitim urmărit de societate, respectiv de a evidenția din punct de vedere contabil acordarea premiilor în cadrul campaniei, respectându-se interesele, drepturile și libertățile fundamentale ale persoanelor vizate.

7.4.      Vor avea acces la datele dumneavoastră persoanele angajate de către Societate în departamentul de contabilitate și departamentul marketing. Datele pot fi comunicate autorităţilor publice competente, în condiţiile legii. Datele sunt stocate pe durata prevăzută de lege, iar la îndeplinirea termenului de stocare acestea sunt şterse. Datele nu sunt transferate în străinătate.

7.5       Dumneavoastră în calitate de persoană vizată aveți dreptul de a exercita drepturile prevăzute de Regulamentul UE nr. 679/2016 privind Protecția Generală a Datelor cu Caracter Personal, respectiv beneficiaţi de (i) dreptul la informare, respectiv dreptul de a primi detalii privind activitatea de prelucrare a datelor personale, (ii) dreptul de acces la datele prelucrate, (iii) dreptul de rectificare a datelor prelucrate și de restricționare a prelucrării datelor în măsura în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, (iv) dreptul de portabilitate a datelor, precum și (v) dreptul de a nu fi suspus unei decizii individuale automate, în condițiile și cu limitările prevăzute de lege.

Pentru exercitarea drepturilor dvs. sau orice solicitări în legătură cu prelucrarea datelor cu caracter personal efectuată de Societate, ne puteți contacta în scris la adresa Splaiul Independenței, nr.315-317-319, sector 6, București sau la adresa de e-mail: protectiadatelor@editura-art.ro.

De asemenea, aveţi dreptul de a vă adresa instanțelor competente sau Autorității Naţionale de Supraveghere a Prelucrarii Datelor cu Caracter Personal (adresă: B-dul G-ral. Gheorghe Magheru 28-30, Sector 1, cod poștal 010336, București, România, tel. +40.318.059.211; +40.318.059.212, Fax: +40.318.059.220, e-mail: anspdcp@dataprotection.ro, web-site-ul: www.dataprotection.ro).

Art.8.  ÎNCETAREA / SUSPENDAREA / MODIFICAREA CAMPANIEI

8.1.      Organizatorul poate modifica oricând prezentul Regulament, inclusiv poate prelungi durata Campaniei, toate modificările producându-și efectele numai după ce au fost comunicate participanților, prin afișare  pe site-ul https://pauzadecitit.ro/category/blog/articole/.

8.2.      Campania poate înceta oricând, înainte de împlinirea perioadei precizate de prezentul Regulament, în baza deciziei Organizatorului, fără drept de compensare. Decizia de încetare a Campaniei va fi anunțată în prealabil pe site-ul https://pauzadecitit.ro/category/blog/articole/.

8.3.      Drepturile și obligațiile născute înainte de data deciziei de încetare / suspendare / modificare a Campaniei nu vor fi afectate de această decizie.

8.5.      Organizatorul nu își asumă niciun fel de răspundere pentru luarea la cunoștință de către participanți a deciziei de încetare / suspendare / modificare a Campaniei, pe site-ul https://pauzadecitit.ro/category/blog/articole/.

8.6.      Orice împrejurare independentă de Organizator, imprevizibilă și insurmontabilă, intervenită după data începerii prezentei Campanii și care împiedică executarea acesteia este considerată forță majoră și exonerează de orice răspundere Organizatorul.

Art.9. CONTESTAȚII

  • Cererea scrisă, expresă și motivată, a participanților la prezenta Campanie, în vederea sesizării Organizatorului cu privire la orice nereguli constatate în desfășurarea Campaniei sau orice nerespectări ale Regulamentului, poate fi depusă online la adresa concurs@editura-art.ro, însă nu mai târziu de ora 12:00 a zilei de 29.01.2020, inclusiv. Orice sesizare depusă după trecerea termenului de mai sus nu va mai fi luată în considerare. În cuprinsul sesizării, participanții vor completa și datele de contact (i.e. adresa / email) unde răspunsul la sesizare trebuie expediat.
  • Soluționarea sesizărilor se va efectua în termen de maximum 30 (treizeci) de zile de la depunerea acestora. Răspunsul la sesizare va fi comunicat de către Organizator, participantului, prin poștă sau email, la adresa indicată în sesizarea depusă.
  • În cazul în care în urma unor verificări ulterioare, se constată că una sau mai multe dintre regulile de participare nu au fost respectate, Organizatorul îşi rezervă dreptul de a retrage premiul acordat.
  • Organizatorul este îndreptățit să ia toate măsurile necesare în caz de tentativă de fraudă a campaniei, precum și în caz de abuz din partea participanților.

Art.10. DISPOZIȚII FINALE

10.1.    Participanţii la prezenta campanie acceptă să se conformeze întocmai acestui Regulament. Validarea și acordarea premiilor se va face conform prezentului Regulament.

10.2.    Odată cu înregistrarea la Campanie, participantul declară în mod liber, expres şi neechivoc că nu are niciun fel de pretenții prezente şi/sau viitoare, de nicio natură, faţă de Organizator.

10.3.    Eventualele litigii apărute între Organizator și participanții la prezenta campanie se vor rezolva pe cale amiabilă. În cazul în care rezolvarea pe cale amiabilă a litigiilor nu va fi posibilă, acestea vor fi soluționate de instanțele judecătorești române competente, în circumscripția cărora se află sediul Organizatorului.

Redactat într-un exemplar original, azi, 22.01.2020

Organizator Grupul Editorial ART SRL

Dan Iacob

Administrator