Cititu' la serviciu nu-i capriciu
Horațiu Mălăele un reputat actor, regizor de teatru și film, artist plastic și scriitor. HoARTiu Mălăele, volumul publicat la Editura ART, însumează multiplele forme de artă prin care autorul a ales să se exprime: caricatură, desen, pastel, proză, poezie…. autoportret în cuvinte și tușe de creion. Cartea este disponibilă luna aceasta în abonamentul Pauza de Citit.
Vă invităm într-un tur virtual prin unele dintre cele mai intime gânduri ale lui Horațiu Mălăele, publicate în carte.
E oficial! Avem liber la momente liniștite sub o pătură pufoasă, lângă un șemineu, lângă brad, alături de o carte potrivită. Iubim poveștile de iarnă, dar cel mai mult și mai mult le iubim pe cele pentru copii, pline de nostalgie și emoție. Ca să îndulcim puțin atmosfera, vă propunem patru titluri pentru cei mici de la Vlad și Cartea cu Genius și Editura Arthur, numai bune de citit în așteptarea Moșului.
Mai e cineva care nu știe Cum a furat Grinch Crăciunul? Monstrulețul care „detestă Crăciunul mai mult ca orice pe lume”? Când Grinch încearcă să distrugă Crăciunul celor din Cinești, furându-le cadourile și decorațiunile, descoperă cu uimire că sărbătoarea vine și fără cadouri și că adevăratul spirit al Crăciunului e în inimile oamenilor. Și chiar și în inima lui, cea cu trei numere mai mică, care începe brusc să crească.
Cândva, iarna, într-o pădure de poveste, un moșneag și-a pierdut o mănușă. Fără să-și dea seama că îi lipsește ceva, moșneagul și-a văzut mai departe de drum. Dar mănușa lui, la scurt timp, a devenit casă calduroasă pentru un șoricel, o broscușă, un iepuraș… Povestea clasică Mănușa este pregătită pentru a fi citită într-un format nou.
O carte ca o urare frumoasă, cu povestiri, poezii și colinde pentru toate momentele sărbătorești ale iernii: Crăciunul, Anul Nou și anul care trece, prima zăpadă, primul ger și alegerea cadourilor pentru cei dragi, toate într-o carte ca desprinsă din poveste – Cele mai frumoase povești de Crăciun ale lui Gianni Rodari.
Frații Herdman, cunoscuți și drept „cei mai răi copii din istoria lumii“, pun stăpânire pe serbarea de Crăciun. Rezultă o poveste și amuzantă, și emoționantă, cu personaje cu totul neașteptate: Cei Trei Magi, o felie de șuncă, niște păstori speriați și șase copii neastâmpărați. E clar: sunt puși pe fapte rele. Dar magia Sărbătorilor e pretutindeni, iar frații Herdman – care nu au auzit niciodată povestea Crăciunului – o vor reinventa în propriul lor stil, rezultând Cea mai reușită serbare de Crăciun.
În mai puțin de o lună, ne pregătim ceaiuri peste ceaiuri sau ciocolată caldă, după preferință, ne punem un pulover crăciunesc și ne bucurăm de cele mai liniștite zile din an. Mai ales acum mai mult ca niciodată merităm un final de an tihnit. 😊
Azi, de 1 decembrie, ți-am pregătit o listă de 10 cărți de care să te bucuri în așteptarea Moșului. Și cum e o zi specială, o parte dintre ele sunt scrise de unii dintre cei mai îndrăgiți autori români contemporani.
24 de povestiri: un oraș, un cartier, o viață de om și fragmente de istorie trăită, într-o carte de neratat a literaturii române contemporane
Calea Moșilor nu este centrul lumii, Calea Moșilor este lumea întreagă. Adina e la grădiniță când se mută aici, cu părinții, și cartierul e nou-nouț și frumos. Trăiește în epoca de aur, are o coliță de la Filatelia cu tovarășul Nicolae Ceaușescu, iar Elena Ceaușescu este ca o mamă pe care o vede doar la televizor. Atât doar că nu are voie să povestească ce vorbesc părinții acasă despre ei. Noroc că viața adevărată e în altă parte, e în plăcile cu povești, în joacă, în ritualul de seară al clătitelor – două goale, două cu zahăr și două cu gem.
Odată cu epoca de aur se încheie și copilăria; trecerea la adolescență se suprapune peste anii tranziției, când sucurile la dozator iau locul Brifcorului și surprizele de la Turbo sunt mai bine văzute decât toate timbrele la un loc. Tot ce era înainte important pare să devină, încet-încet, de tristă amintire. Mai puțin amintirile, care, în jocul de oglinzi al nostalgiei și autoironiei, deschid către o nouă lume, poate mai bună.
2. Minunatul prezent, Tim Tharp (traducere din limba engleză Ruxandra Gogu)
Sigur îl știți pe băiatul ăsta – Sutter Kelly, tipul super-amuzant care e mereu sufletul petrecerii, alături de paharul lui plin cu whiski și 7UP. Sigur, poate nu-i cel mai strălucit elev de liceu, și mai e puțin până la absolvire, dar ce contează, e bun și colegiul din oraș, la fel și slujba de vânzător la un magazin de haine bărbătești. Și poate că nu nici cel mai atent iubit pe care îl poate avea o fată precum timida Aimee, dar când asculți Dean Martin și râzi cu lacrimi la toate poveștile lui, parcă totul e bine. Și chiar este – pe moment -, dar cum vor sta lucrurile mai târziu? Asta se întreabă tot mai mulți oameni din jurul lui Sutter.
Mai mult decât orice, Minunatul prezent este o carte care te face să te gândești mai atent atât la viitor, cât și la modul în care propriul comportament îi afectează pe oamenii din jurul tău.
3. Cele douăsprezece prințese dansatoare, Maria Surducan
Douăsprezece fiice de împărat strică noapte de noapte douăsprezece perechi de conduri de aur. Disperat, tatăl lor făgăduiește că-i va da o prințesă de soție celui care va lămuri misterul. Și astfel, zece prinți stau de strajă zece nopți la rând și dispar fără urmă.
În dimineața celei de-a unsprezecea zile, un tânăr cu capul în nori bate la poarta castelului…
4. Vacanța lui Nor, Ileana Surducan, Maria Surducan
Of și vai, ce soartă crudă! A venit vacanța mare, dar pentru bietul Nor e un adevărat dezastru. În loc să-l lase să se joace liniștit pe calculator, părinții îl duc la bunici, într-un sat uitat de lume. Fără calculator și fără încărcător la consolă! Ce poate fi mai rău? Bunicul crește nori și vrea să-l învețe și pe Nor să aibă grijă de ei. Plicticoasă treabă… norii plăpânzi și pufoși se topesc la soare și nici nu-l ascultă deloc. Din fericire, Nor îi va întâlni pe Skai, paznicul scaieților, și pe Laci, cavalerul înaripat. Iar împreună vor avea de înfruntat pericole mai ceva decât în orice joc pe calculator. Pentru că în pădure trăiește un… zmeu ADEVĂRAT!
O bandă desenată cum n-ați mai văzut, cu balauri, zmei, solomonari și copii înzestrați cu puteri magice.
5. HoARTiu Mălăele, Horațiu Mălăele
Citiți bine titlul acestei cărți: HoARTiu Mălăele. Citiți cu mare atenție. Nu este doar un joc de cuvinte, este esența acestei cărți. Un mod sclipitor și ludic prin care autorul îi face cu ochiul cititorului și îl pregătește pentru ce va urma.
Volumul însumează multiplele forme de artă prin care Horațiu Mălăele a ales să se exprime: caricatură, desen, pastel, proză, poezie…. autoportret în cuvinte și tuse de creion.
6. Singur printre mârlani, Florin Bican
Lumea mârlanilor e stăpânită de brutalitate și de o violență dusă-n derizoriu. Rațiunea o ia razna, rămâne lipsită de busolă, afectele își pierd măsura – ori se atrofiază, ori devin turbate. Efectul este un râs sardonic și necruțător.
Finlandeza Haaricleea ajunge în România, unde se simte ca în Parnas când inhalează noxe. Datorită talentului de a împărți lovituri de lopată, primește un post de dresoare de băieți nărăvași. Sunt făcute experimente cu arsenic, care demonstrează că diferența dintre om și animal e „de ordin minimal”. Unii părinți se transformă în moroi.
7. Singur în ținutul ghețurilor. Cea mai tulburătoare poveste de supraviețuire din istoria explorărilor, David Roberts (traducere din engleză și note de Laura Ciobanu)
În ianuarie 1913, rămas fără tovarășii săi de expediție, înfometat, slăbit și fără mijloace de comunicare cu lumea exterioară, Douglas Mawson încearcă să se întoarcă din inima pustietății polare la baza Expediției Antarctice Australasiatice. Mai are de parcurs 150 de kilometri – calvarul său este, așadar, departe de final. Cu sacrificii inimaginabile, Mawson reușește să-și ducă la capăt misiunea de cercetare pe Continentul Alb. Minuțios documentată, cartea lui David Roberts relatează această poveste de supraviețuire, una dintre cele mai impresionante trăite vreodată.
8. Frica în Occident. Secolele XIV – XVIII. O cetate asediată, Jean Delumeau (traducere din franceză, postfață și note de Modest Morariu)
Frica în Occident este una dintre cele mai cunoscute lucrări ale istoricului Jean Delumeau, ilustru reprezentant al valului de specialiști în istoria mentalităților pe care Școala franceză l-a produs. Cu un vast câmp de observație – istoric, bineînțeles, dar și economic, sociologic, psihanalitic, psihologic și antropologic –, autorul creează fresca unei Europe traumatizate de ciumă, războaie, dispute religioase și permanenta nesiguranță.
Delumeau analizează fricile colective ale societăților occidentale din perioada cuprinsă între secolele al XIV-lea și al XVIII lea, încercând să răspundă la o simplă întrebare: cui îi e frică și de ce anume? Este recreată convingător și argumentat atmosfera acestor veacuri în care psihozele colective sunt declanșate nu doar de catastrofe, ci și de lucrarea agenților lui Satan: vrăjitorii, evreii, turcii, femeile.
9. Vin de păpădie | serie de autor, Ray Bradbury (traducere din limba engleză de Oana Clapa)
Verile din Greentown înseamnă pentru doi frați, încă puști, experiențe ce-i vor schimba pentru totdeauna. Înghețata de vanilie și vinul de păpădie au devenit deja ritualuri estivale, dar în vara anului 1928 ei încearcă și gustul amar al morții, fragilitatea fericirii și ireversibilitatea timpului. Orășelul, pe care credeau că-l cunosc atât de bine, le dezvăluie și alte secrete. Iar unele dintre ele sunt desprinse dintr-un univers fantastic.
10. Marea de fier, China Miéville (traducere din limba engleză de Iulia Anania)
Sham Yes ap Soorap este asistent medical la bordul cârtițierei Medes. Lumea post-apocaliptică în care el trăiește este practic o mare de fier – în toate direcțiile, se întinde o infinitate de căi ferate încrucișate, linii paralele, comutatoare și sensuri giratorii –, iar solul de sub șine este ostil și din el țâșnesc creaturi feroce și uriașe. Atras de farmecul desuet al obiectelor din alte vremuri sau lumi, Sham este intrigat de misterul unei anumite șine de cale ferată și, în goana roților pe șine, el descoperă că vânătoarea unei cârtițe gigantice poate deveni o filosofie de viață.
Noiembrie este despre cărțile pe care le citim cu drag în fotoliul preferat, cu liniștea alături și imaginația zburdând prin tot felul de lumi. O carte potrivită pentru acest moment este Ursul și privighetoarea de Katherine Arden, publicată la editura Youngart. Te invităm să-ți iei pătura preferată și să începi cu un fragment din carte, publicat în acest articol.
Dacă te convinge, află că romanul face parte din lista lecturilor disponibile la Pauza de Citit luna aceasta.
FRAGMENT
Pe plaiu‑ntins sub geana mării,
Smălțat în aur e‑un tufan;
Din zori și până‑n faptul serii
Îi toarce basme un motan;
Spre dreapta‑i zice‑un cânt agale,
Spre stânga spune o poveste.
— A.S. Pușkin
1.
Îngheț
Era iarnă târzie în nordul Rusiei, cu aerul greu de umezeala care nu era nici ploaie, nici zăpadă. Frumosul peisaj de februarie îi făcuse loc unui martie gri și mohorât, iar membrii familiei Piotr Vladimirovici erau fonfăiți de la umezeală și slăbănogi în urma celor șase săptămâni în care postiseră cu pâine neagră și varză fermentată. Dar nimeni nu se gândea la degerat și nasuri înfundate și nici măcar, melancolici, la terci de ovăz și friptură, căci Dunia se pregătea să spună o poveste. În seara aceea, bătrâna stătea în cel mai bun loc pentru povești: în bucătărie, pe banca de lemn de lângă sobă. Soba era imensă, făcută din lut ars, mai înaltă decât unom și suficient de mare cât să încapă înăuntru toți copiii lui Piotr Vladimirovici. Capacul plat era bun pe post de loc de dormit; măruntaiele acesteia găteau, încălzeau bucătăria şi pregăteau băi de abur pentru cei bolnavi.
— Ce poveste vreți în seara asta? a întrebat Dunia, bucurându‑se de focul care îi încălzea spatele.
Copiii lui Piotr stăteau în fața ei, așezați pe scaune. Toți iubeau poveștile, chiar și fiul mijlociu, Sașa, care era timid și evlavios și ar fi insistat – dacă întreba cineva – că preferă să își petreacă seara rugându‑se. Dar în biserică era frig, iar afară lapovița era neînduplecată.
Sașa și‑a scos capul pe ușă, a fost lovit din plin de umezeală, şi s‑a retras, înfrânt, pe un scaun puțin mai îndepărtat de celelalte, unde s‑a așezat cu o expresie de indiferență pioasă. Ceilalți au început să vocifereze, agitați de întrebarea Duniei:
— Pana șoimului Finist!
— Ivan și lupul cel sur!
— Pasărea de foc! Pasărea de foc!
Micuțul Alioșa stătea pe scaunul lui și dădea din mâini ca să se poată auzi mai tare peste frații lui mai mari, iar câinele de vânătoare al lui Piotr şi‑a ridicat capul cel mare și plin de cicatrici înspre toată zarva aceea. Dar înainte ca Dunia să poată răspunde, ușa de la intrare s‑a deschis cu zgomot și furtuna a vâjâit de afară. În prag a apărut o femeie care‑și scutura apa din părul lung. Chipul îi era luminos, în frig, însă ea era mai slabă chiar decât copiii ei; focul îi desena umbre dedesubtul pomeților, pe gât și pe tâmple. Ochii ei adânci reflectau
flăcările. S‑a aplecat și l‑a îmbrățișat pe Alioșa. Copilul a chiuit de bucurie:
— Mama! a strigat. Matiușka!
Marina Ivanovna s‑a lăsat moale în scaun, trăgându‑l mai aproape de flacără. Alioșa, încă la ea în brațe, s‑a agățat cu ambele mâini de pleata ei. Femeia tremura, deși hainele groase ascundeau asta.
— Rugați‑vă ca biata noastră oaie să fete în noaptea asta, a zis ea. Altfel tare îmi e teamă că n‑o să‑l mai vedem pe tatăl vostru niciodată. Spui povești, Dunia?
— Dacă avem și liniște, a zis bătrâna pe un ton aspru.
Fusese doica Marinei de prea, prea multă vreme.
— Aș asculta și eu o poveste, a spus Marina deodată.
Tonul ei era senin, dar ochii îi erau întunecați. Duniai‑a aruncat o privire aprigă. Vântul șuiera de afară.
— Spune‑ne povestea lui Îngheț, Duniașka. Spune‑ne despre demonul înghețului, regele zăpezii, Karaciun. El e pretutindeni în noaptea asta și e nervos pe topirea zăpezii. Dunia a ezitat. Copiii mai mari s‑au uitat unul la celălalt. În rusă, pe Îngheț îl chema Morozko, demonul zăpezii. Dar acum multă vreme, oamenii îi spuneau Karaciun, zeul morții. Sub numele ăsta a fost regele negru al iernii, care venea după copiii răi și îi îngheța în noapte. Era un cuvânt care prevestea lucruri rele și era de rău augur să îl pronunți cât el încă avea pământul în mâinile sale. Marina își ținea fiul foarte strâns. Alioșa se răsucea și trăgea de
coada împletită a mamei sale.
— Prea bine, a spus Dunia, după un moment de ezitare.
O să vă spun povestea despre Morozko, despre bunătatea și cruzimea lui. A pus accentul pe numele ăsta: numele care era sigur de pronunțat și nu le aducea ghinion. Marina a zâmbit malițios și a descleștat degetele fiului ei din plete. Niciunul dintre ceilalți nu a protestat, deși povestea lui Îngheț era una veche și o auziseră de multe ori înainte. Rostită pe vocea intensă și hotărâtă a Duniei, ar fi fost greu să nu le placă.
— Într‑un anume principat… a început Dunia.
S‑a oprit și s‑a uitat la Alioșa, care țipa ca un liliac și țopăia în brațele mamei lui, făcându‑i semn din ochi să tacă.
— Șșș, a spus Marina și i‑a dat din nou capătul cozii sale împletite, ca să tacă.
Într‑un oarecare principat, a repetat bătrâna cu demnitate, locuia un țăran care avea o fiică frumoasă.
— Cum o chema? a mormăit Alioșa.
Era destul de mare ca să testeze autenticitatea basmelor, căutând detalii exacte de la povestitori.
— O chema Marfa, a spus bătrâna. Micuța Marfa. Și era frumoasă ca soarele în iunie, și curajoasă și bună la suflet pe deasupra. Dar Marfa nu avea mamă; mama ei murise când ea era bebeluș. Deși tatăl s‑a recăsătorit, Marfa tot orfană de mamă rămânea. Chiar dacă mama vitregă a Marfei era o femeie arătoasă, se spune, și făcea prăjituri delicioase, țesea haine frumoase, făcea un kvas aromat, inima ei era rece și dură. O ura pe Marfa pentru frumusețea și bunătatea ei și le prefera pe fiicele ei slute și leneșe pentru orice.
Mai întâi, femeia a încercat să o urâțească pe Marfa, dându‑i, pe rând, cele mai grele munci de făcut în casă, ca mâinile să îi stea sucite, spatele aplecat și fața să‑i fie ridată. Dar Marfa era o fată puternică și pesemne că avea nişte puteri magice, căci şi‑a îndeplinit toate treburile fără să se plângă și se făcea din ce în ce mai drăguță pe măsură ce treceau anii. Așadar, mama vitregă – observând gura deschisă a lui Alioșa, Dunia a adăugat: Daria Nikolaevna o chema – văzând că nu putea să o facă pe Marfa mai aspră sau mai urâtă, a plănuit să se descotorosească de fată odată și pentru totdeauna. Așadar, într‑o zi, în plină iarnă, Daria s‑a întors către soțul ei și i‑a spus: „Bărbate, cred că e vremea să o căsătorim pe Marfa.“ Marfa era în izbă, făcea clătite. S‑a uitat surprinsă către mama vitregă, pentru că femeia nu se arătase niciodată interesată de ea, mai puțin atunci când voia să‑i găsească vreo vină. Dar bucuria i s‑a transformat repede în dezamăgire: „Și am găsit soțul perfect pentru ea. Urc‑o în sanie și du‑o în pădure. O s‑o cununăm cu Morozko, împăratul iernii.
Tehnologia media a evoluat enorm și, odată cu ea, cresc și opțiunile noastre de conținut educativ. Totuși, prin TV și filme în general ni-l însușim într-un mod pasiv, spre deosebire de cărți, unde depunem mai mult efort. De aceea, cititul e mult mai educativ decât uitatul la TV sau filme.
În timp ce creierul uman procesează ușor informația vizuală, totuși, nu putem ignora pasivitatea asociată cu televizorul. Haideți să ne gândim, de exemplu, la toate dățile în care ne uităm la un ecran fără să procesăm cu adevărat conținutul. Aceste distrageri nu sunt anormale când vine vorba de materialele video. De ce: în primul rând, nivelul de interacțiune e foarte scăzut și nu se compară cu citiul unei cărți, unde e nevoie să ne implicăm conștient și să ne folosim imaginația în același timp. Prin urmare, eliminăm pasivitatea și interiorizăm informația într-un mod activ.
Mai mult, lecturarea implică abilități auditive, olfactive și imaginative, în timp ce uitatul la TV sau filme o presupune doar pe cea vizuală. Studiile au arătat că pe măsură ce implicăm sistemul nervos în procesarea unui conținut, avem șanse mai mari să reținem informația respectivă. Prin urmare, studenții sau elevii care aleg cărțile rețin mai bine datele și au note mai bune față de cei care preferă conținutul video.
În ultimul rând, ecranele le distrag atenția studenților. De exemplu, televizorul le oferă opțiuni multiple de conținut pe canale diferite. Chiar dacă sunt educative, studentul ajunge să fie copleșit de avalanșa informațiilor. Această abundență îi reduce productivitatea și îi îngreunează capacitatea de concentrare, necesară pentru înțelegerea conținutului educativ. Pe de altă parte, studenții care citesc au o singură opțiune. Chiar dacă sunt tentați să sară peste anumite capitole, totuși, nu sunt bombardați de alte alegeri, cum se întâmplă la conținutul video.
Articol preluat și adaptat de pe medium.com.
Nu are cuvinte și nici nu are nevoie. Cartea Omul de zăpadă, publicată la editura Grafic în colecția miniGrafic, este una dintre cele mai iubite povești de Crăciun. O poveste spusă doar din imagini.
„Omul de zăpadă a devenit un fenomen internațional. Cartea a fost tradusă în peste cincisprezece țări și de-a lungul a treizeci de ani a fost mereu republicată. În ultimul sfert de secol, nu a fost Crăciun în care filmul să nu fie difuzat. În prezent, musicalul pus an de an în scenă a trecut de cea de-a zecea ediție. Există sute de obiecte care pot fi cumpărate, mai ales în Japonia, dar și în multe alte țări. O mulțime de oameni de afaceri japonezi umblă cu șosete cu semnătura mea pe ele. De ce, pentru numele lui Dumnezeu?” – Raymond Briggs
De ce iubim această carte? Noi zicem să te convingi singur dintr-o selecție de ilustrații care spun mai multe decât toate cuvintele din lume. În cazul în care nu știai, titlul face parte din abonamentul Pauza de Citit al lunii noiembrie. Vezi aici lista completă.
Sugestivă, frumos ilustrată, cu o poveste simplă și minunată, Ziua în care a nins (0-3 ani) de Ezra Jack Keats este potrivită pentru a-i pregăti pe cei mici pentru sezonul poveștilor de iarnă, dar și pentru prima întâlnire cu zăpada.
Câștigătoare a Medaliei Caldecott, prezintă prima experiență cu zăpada a unui băiețel. Îmbrăcat în costumașul său roșu, Peter experimentează toate plăcerile copilăriei legate de zăpadă: lasă urme, scutură pomii, face îngeri, se uită la copiii mari care se bulgăresc, alunecă la vale pe derdeluș și chiar își face un bulgăre pe care îl pune în buzunar să-l ia acasă. După ce mama îl dezbracă pe băiețelul ud și înfrigurat și îl bagă la baie, Peter își caută bulgărele să se joace cu el, însă ia bulgărele de unde nu-i! Din fericire, afară mai e destulă zăpadă pentru ca Peter să își facă bulgări noi și să iasă din nou la joacă, să se bucure de iarnă.
Ezra Jack Keats (1916–1983) a crescut în Brooklin, New York, unde a descoperit arta încă din copilărie. În 1962, Ezra a publicat Ziua în care a nins, fiind inspirat de fotografia unui copil, publicată în revista Life. „Am vrut să transmit bucuria resimţită de băieţel în acea zi“, a spus el.
„E frig, pipăi zăpada şi devii conştient de lucrurile care-i fascinează pe toţi copiii.“ Cartea a fost distinsă cu Medalia Caldecott, cel mai important premiu oferit pentru cărţile ilustrate. În toamna lui 2017, poşta americană a emis o serie filatelică dedicată acestei poveşti iubite de toţi copiii.
Ezra a scris şi ilustrat peste douăzeci de cărţi pentru copii, care s-au bucurat de o primire călduroasă şi au fost răsplătite cu numeroase premii.
Ieri ți-am povestit despre 10 cărți potrivite pentru cel mai cozy colț de lectură, pe care să le citești în zilele de relaxare. Astăzi îți propunem 4 titluri potrivite pentru micii cititori, deși adevărul este că le pot citi și oamenii mari la fel de bine. 🙂
1. Olivia se pregătește de Crăciun, Ian Falconer (traducere din limba engleză de Laura Albulescu)
Amuzantă și minunat ilustrată, o carte tocmai bună de așezat sub brad.
E Ajunul Crăciunului și purcelușa Olivia nu-și vede capul de treburi. Își ajută mama cu ultimele pregătiri, are grijă să lase în fața șemineului lapte și prăjituri pentru Moș Crăciun, pândește la fereastră alături de frații ei sosirea Moșului.
Și iată că s-a făcut dimineața, cadourile așteaptă sub brad, iar Olivia a pregătit o surpriză pentru părinți.
2. Ziua în care a nins, Ezra Jack Keats (traducere din limba engleză de Vlad Zografi)
Ce poate fi mai plăcut decât să pătrunzi într-o lume peste care s-a așternut zăpada? Micuțul Peter arde de nerăbdare să-și îmbrace hăinuța de iarnă și să alerge afară. Câte îl așteaptă! Poate face un om de zăpadă, se poate cățăra pe troiene pentru a se afunda apoi în omăt, ba chiar poate imprima în zăpadă silueta unui înger. Iar când se lasă întunericul, în vreme ce Peter cutreieră tărâmul viselor, afară ninge neîncetat, pentru ca a doua zi băieţelul să se bucure din nou de zăpadă. Nici o carte n-a surprins mai bine magia și emoția primei ninsori decât Ziua în care a nins.
3. Crăciunozaurul | paperback, Tom Fletcher (traducere din limba engleză de Iulia Arsintescu)
Pregătește-te să-ți schimbi părerea despre Polul Nord și despre fabrica de jucării a lui Moș Crăciun!
Aceasta e cartea din care afli ce se întâmplă de fapt în seara de Ajun și cum ajung cadourile sub brad…
Pornește într-o aventură crăciunomagică alături de William Trundle, un băiețel deștept și mare iubitor de dinozauri, tatăl lui, Bob Trundle, Brenda Payne, cea mai rea fată din școală, Moș Crăciun (da, da, chiar el!), un personaj bizar pe nume Vânătorul și un dinozaur cu totul și cu totul special.
4. Odd și Uriașii de Chiciură, Neil Gaiman (traducere din engleză de Alexandra Columban)
După ce tatăl său își pierde viața pe o navă vikingă, iar piciorul îi este strivit de un buștean, Odd trebuie să facă față și unei ierni care pare fără sfârșit.
Soarta lui e pe cale să se schimbe atunci când îi salvează viața unui urs. Ursul e însoțit de un vulpoi și un vultur, și toți trei se dovedesc a fi zei nordici, transformați în animale sălbatice de Uriașii de Chiciură. Mai mult, uriașii au pus stăpânire pe Asgard, ținutul zeilor. Iar Odd luptă să recupereze ciocanul lui Thor, să elibereze Asgardul și să-i salveze pe zei.
A venit oficial sezonul în care punem deoparte cărți pentru zilele friguroase. Știi la ce ne referim – la momentele de respiro, cu ploaie sau zăpadă afară și căldură înăuntru; cu fotoliul pregătit pentru citit și ceaiul sau ciocolata caldă alături; cu sâmbete și duminici nesfârșite și pătura pufoasă ce miroase un pic a Crăciun, care e și el aproape.
Despre asta este luna noiembrie – 10 recomandări pentru cel mai intim colț de lectură. Descoperă-le mai jos.
1. Fata cu palton albastru | paperback, Monica Hesse (traducere din limba engleză de Virgil Stanciu)
Amsterdam, 1943. Hanneke procură și livrează mărfuri de pe piața neagră, le ascunde părinților îngrijorați adevărata natură a ocupației sale și-n fiecare clipă e cu gândul la iubitul ei ucis pe front când nemții au invadat țara.
După o livrare obișnuită, o clientă îi cere ajutorul. Așteptându-se ca doamna Janssen s-o roage să obțină carne sau cafea veritabilă, Hanneke este șocată să audă că i se cere să găsească o adolescentă evreică evaporată ca prin farmec din cămăruța unde bătrâna doamnă o ascundea. Inițial, Hanneke nu vrea să se implice într-o misiune atât de periculoasă, dar este atrasă curând într-un păienjeniș de mistere și de descoperiri uimitoare care o conduc în interiorul Rezistenței, îi deschid ochii în fața mașinăriei de război naziste și o obligă să acționeze.
2. Ursul și privighetoarea, Katherine Arden (traducere din limba engleză de Cătălina Stanislav)
În sălbăticia Rusiei, iarna pare că durează mai tot anul. Dar pe Vasilisa nu o deranjează frigul, şi după o zi petrecută afară, serile rămâne lângă foc, ascultând basmele doicii sale despre Împăratul Îngheţ, demonul zăpezii. La câţiva ani după ce mama Vasilisei moare, tatăl ei călătoreşte la Moscova, de unde se întoarce cu o nouă nevastă. O femeie cu credinţă în Dumnezeu, care le interzice tuturor să mai slujească spiritele casei şi datinile păgâne. Familia întreagă o ascultă, doar Vasya i se împotriveşte, hrănind în continuare spiritele ce sălăşluiesc în jurul căminului, simţind că dispariţia lor ar putea aduce cu sine necazuri mari. Şi, într-adevăr, recoltele devin tot mai slabe, rele de tot felul se abat asupra întregului sat, în vreme ce creaturi malefice apar tot mai aproape de casă. E timpul ca Vasya să-şi descopere adevăratele puteri.
Ursul şi privighetoarea e mai mult decât un basm – e o incursiune într-o lume în care o tânără fată se maturizează, îşi ascultă instinctul şi refuză să se supună „destinului femeilor”, într-o epocă în care acestea nu puteau decât să-şi slujească bărbatul şi gospodăria.
3. Omul de zăpadă, Raymond Briggs
Ajuns un clasic al literaturii grafice pentru copii, Omul de zăpadă este o bandă desenată mută, adică fără casete diegetice sau baloane de dialog, despre un băiețel care într-o zi de iarnă se pune pe construit un om de zăpadă ce pare să prindă viață cu venirea nopții. Creioanele colorate și cerate ale lui Raymond Briggs evocă iernile din copilărie, maleabile și pline de posibilități, în care gerul nu era așa de aprig, iar căldura era oricum la câțiva pași.
4. Ursul, Raymond Briggs (traducere din limba engleză de Radu Paraschivescu)
Un urs polar urcă într-o noapte în camera lui Tilly.
Dar Tilly nu se sperie niciun pic – îl lasă să doarmă în patul ei, iar blana lui e caldă și pufoasă. Ursul îi dă mult de furcă lui Tilly – nu-i ușor să-i faci duș unui ditamai ursul polar și nici să faci mereu curat după el. Fetița îl mai ceartă uneori, dar îl iartă mereu, pentru că ursul e prietenul ei cel mai bun și alături de el nu se teme de nimic.
5. Dacă într-o noapte de iarnă un călător, Italo Calvino (traducere din limba italiană de Anca Giurescu)
Dacă într-o noapte de iarnă un călător este un experiment postmodern în care Italo Calvino îşi desfăşoară toate forţele dând la iveală nu unul, ci zece începuturi de roman, fiecare cu un alt subiect, alte personaje şi un stil cu totul diferit de precedentul. Singurul fir narativ comun este povestea de dragoste dintre Cititor şi Cititoare, care se străduiesc să dezlege iţele curioasei întâmplări care face ca niciunul dintre romanele începute să nu aibă sfârşit. Organizaţii secrete, un traducător-conspirator, poliţie politică, autori misterioşi se întrec se întrec în a da viaţă acestei istorisiri despre scris, iubire şi literatură.
6. Preaiubita, Toni Morrison (traducere din limba engleză şi note de Virgil Stanciu)
Premiul Pulitzer pentru Ficțiune
Premiul Nobel pentru Literatură
O întâmplare teribilă tulbură liniştea căminului în care Sethe, o sclavă fugară, încearcă să ia viaţa de la capăt alături de cei patru copii ai săi. Liniştea mult aşteptată nu va apărea însă până când spiritul răzbunător care-i bântuie casa nu-şi va găsi pacea.
Emoţionant, dur, apăsător, romanul lui Toni Morrison este o mărturie tulburătoare despre o rană nevindecată a unui popor, o istorie care reuşeşte să înspăimânte, intrige, emoţioneze, revolte chiar şi pe cititorul de astăzi.
7. Elogiu umbrei, Jun’ichirō Tanizaki (traducere din limba japoneză și note de Magdalena Ciubăncan)
În acest eseu publicat înaintea celui de-al Doilea Război Mondial, Jun’ichirō Tanizaki prevestea dispariția unei lumi a tradițiilor și disoluția vechiului concept nipon de frumos, șlefuit de-a lungul secolelor. Discursul este în același timp melancolic și provocator, pe alocuri chiar șocant, dar mereu seducător, scriitorul vorbind despre arhitectura templelor și teatrul Nō, despre closete și bătrânețe, despre gastronomia tradițională și obliterarea carnalității feminine. Pentru cititorul occidental de azi, viziunea paseistă a lui Tanizaki asupra frumosului poate trece uneori drept reacționară; nu e mai puțin adevărat însă că în cele câteva zeci de pagini ale eseului el a reușit să surprindă ceva din inefabilul sufletului japonez.
8. Vincent și Theo. Frații van Gogh, Deborah Heiligman (traducere din engleză de Gabriel Tudor)
Vincent n-ar fi fost același fără Theo van Gogh. Călătorind prin volutele unei vieți chinuite, pictorul l-a avut mereu alături pe credinciosul său frate. Relația lor a fost zbuciumată, dar profundă, definitorie pentru amândoi. Minuțios documentată, bazată pe corespondența dintre Vincent și Theo, cartea lui Deborah Heiligman spune dramatica poveste a acestor destine și a devotamentului nemărginit care le-a legat.
9. Fata cu palton roșu, Kate Hamer (traducere din limba engleză de Alina Bogdan)
Orice părinte se teme pentru siguranța copilului său. Dar ce faci când temerile ți se adeveresc? Cum reușești să nu-ți pierzi mințile? Festivalul Poveștilor se transformă pentru Beth în cel mai cumplit coșmar: Carmel, fiica ei de opt ani, este răpită. Sensibilă, diferită de copiii de vârsta ei, dotată cu o imaginație surprinzătoare și cu un har special, fetița pornește într-o călătorie extraordinară, o luptă continuă pentru păstrarea identității, trăind cea mai cruntă întemnițare: aceea de a nu ști că este captivă.
10. Ultima zăpadă, Allen Eskens (traducere din limba engleză de Ana-Veronica Mircea)
Viața lui Joe Talbert n-a fost niciodată fericită. Are un frate autist, alături de care ar fi putut trăi liniștit, dacă mama lor n-ar fi fost alcoolică și n-ar fi avut o pasiune pentru jocuri de noroc și bărbați nepotriviți. Printre cursuri și joburi part-time, ultimul lucru care-i lipsește este un proiect pentru facultate: trebuie să scrie o biografie într-un timp foarte scurt. Așa întâlnește un veteran de război, acuzat și închis pentru crimă cu treizeci de ani în urmă, aflat acum pe moarte într-un azil pentru bătrâni. Cine este cu adevărat necunoscutul acesta al cărui destin pare să-i fi fost dintotdeauna potrivnic?
Pe măsură ce nopțile devin mai lungi, iar zilele mai reci, mulți oameni tânjesc tot mai mult după vară, mai puțin cititorii. Pentru că ei știu ceva ce restul lumii nu știe: toamna e cel mai potrivit anotimp pentru citit. Așa că, în loc să regreți vremea caldă, mai bine dă o fugă până la librărie și întâmpină sezonul rece cu o casă plină de cărți.
Nu te îngrijora dacă TBR-ul strâns într-un turn gigantic pare că a scăpat de sub control; toamna ai atâ de mult timp pentru citit încât cu siguranță o să citești toate cărțile strânse de-a lungul ultimelor luni. Acum că nu mai ai activități outdoor, cum ar fi mersul la piscină sau petreceri, te poți orienta către bibliotecă. Toamna, nimeni n-o să se supere dacă refuzi o invitație ca să rămâi acasă să citești. De fapt, în secret, toți se gândesc să facă același lucru. E clar: cititul toamna e cea mai frumoasă activitate.
Da, noi, cititorii, putem sta cu o carte oriunde și oricând, indiferent de anotimp. Sigur, cititul pe plajă sau sub pomul de Crăciun e minunat. Dar lectura toamna e și mai frumoasă – iată de ce.
1. Atmosfera devine cozy
Pe măsură ce temperatura scade, poți să stingi lumina și să aprinzi lumânări în schimb, de preferat cu un pulover tricotat pe tine și șosete lungi. Toamna, parcă toți suntem desprinși din pozele de pe bookstagram
2. Vremea e încă blândă
Citiul afară are o magie aparte, iar toamna e încă suficient de cald să faci asta. Fix ca Rory Gilmore citind afară înconjurată de frunze.
3. Cel mai frumos anotimp
Toamna, cu toate culorile ei, arată ca o scenă dintr-o carte. Când rămâi cu privirea pierdută în peisajul tomnatic, te simți ca în interiorul unei cărți.
4. Sunt atâtea lansări de cărți…
Cele mai multe lansări de cărți se întâmplă toamna, așa că pregătește-ți voucherele strânse de-a lungul timpului, o să ai nevoie de ele.
5. …și atâtea altele rămase din timpul verii
Îți amintești cărțile alea noi-nouțe cumpărate vara trecută pe care plănuiai să le citești în vacanță, dar cerul albastru și cocteilurile ți-au stat în cale? Ei bine, poți să le citești acum. Le vei iubi, îți garantăm.
6. Băuturile de toamnă merg perfect cu cărțile
Ce poate fi mai frumos decât cititul unei cărți în timp ce savurezi un latte cu aromă de dovleac?
7. Ai mai mult timp pentru citit
De obicei, vara ai atââtea de făcut, iar Crăciunul te copleșește cu goana după cadouri și cozonaci. Toamna înseamnă trei luni de citit glorios și neîntrerupt – așa că bucură-te de el.
Articol tradus și adaptat de pe bustle.com.